Baga ochiul - revista presei

[Herc_Reloaded]

Bank, sistemul de pensii nu o ducea el prea bine nici inainte. Multi spun la fel, lasa ca nu o sa se intimple. Dar un macro-economist nu gandeste asa.

Normal ca dpdv social este o masura buna. La fel de buna ca si cea de marirea a salariilor din sescvtorul public la minim... cat sa spun, 500 de euro? Sau sa dam gratis fiecarei familii o casa. Ce masura mai sociala decat asta? Problema este, ai bani de asa ceva?

As putea fi de acord cu tine ca marirea nu va afecta economia, daca Varu si celalat idiot ar fi spus ceva de genul: aceasta masura necesita 100 de milioane RON in plus, care reprezinta o crestere de x% a bugetului actual de asigurari sociale. Sursele de finantare a acestei cresturi sunt reprezentate de 1...., 2...., 3..... Sursele identificate acopera 110% din necesitati, astfel incat suntem acoperiti si daca PIB nu va creste cu 9% in fiecare an, ci cu 5%.

Asa se face (pe scurt) o fundamentare, nu gunoiul ala scris acolo de cei doi tembeli. Vorbesc urat. Scuzati-ma.

[Bancaru]

Herc, eu iti dau scris ca nu o sa se intample nimic. Cat despre efectul de inalbire al legii cu pensiile, nasol pentru domnul Traian ca nu i-a venit lui primul ideea. Eu zic ca am discutat prea mult de pensii. Zilele astea ar fi alte subiecte. Nu ma mai iau iar de Videanu pentru ca Bucurestiul este paralizat acum, in perioada de vacante, si sa nu zic ca unele lucrari au termen de finalizare in octombrie. Nu vreau sa ma gandesc. Am auzit ca ieri nu puteai sa intri la metrou la Victoria de cata aglomeratie era, in conditiile in care toate marile bulevarde erau pline ochi. De pe 1 mai si pana la 23 august nu am bagat viteza a 3-a. 1 si 2. Am omorat masina.
Sa dicutam de PLD, de Stolojan, de Pinalty, de Basescu si chestia aia cu spalarea banilor - stiti ca in aceeasi zi el a cumparat o bucata dintr-un teren muuuuuult mai ieftin decat celalalt cumparator care a cumparat, normal, cealalta bucata. Cam asa a facut si un altul intrat in colimator, si asta ar putea sa fie cauza retrogradarii noastre: dragomir a cumparat un teren, fiul sau, defapt, muult mai ieftin de la Gino. Vedeti voi ca mereu e cate un Gino si cate un dragomir. Astea le trecem cu vederea?
Nu zice nimeni sa le dai cate o casa. Nici mie nu imi convine ca dau atatia bani pentru pensii, sanatate, si altele. Dar ce pot sa fac? Ma rog, dau banii si ei mi-o dau in gura. Vorbesc urat. Ma intelegeti...

[Herc_Reloaded]

Subiectul cu pensiile imi este "drag" pentru ca am o oarecare experianta in domeniu (nu, nu sunt pensionar, asa cum malitios suporterii altor echipe ar putea presupune)

Cu certitudine nu le putem trece cu vederea. Nu stiu exact despre ce este vorba, daca le-ati postat mai devreme imi cer scuze, nu le-am citit, zilele aceste sunt cam ocupat. O sa incerc sa ma documentez. Insa, daca este adevarat, este foarte grav, in ambele cazuri.Asa cum v-am spus cu ceva vreme in urma, eu l-am aparat pe Basescu, sau mai curand agreez multe din ideile lansate de el, si criticile aduse de el altor institutii ale statului.

Daca insa se doveste (nu, nu l-a tribunal, ca de asta m-am convins ca nu este posobil, dar sa apara dovezi clare si irefutrabile in presa) ca este un mincios ordinar, voi recunoaste ca m-am lasat inselat.

Ce declara Basescu pe aceasta tema? Am o saptamana de cand nici TVRI nu am mai urmarit.

Cat privste Stolo, si Rafo, nu mai stiu ce sa zic. Profesorul meu de latina imi spunea: Cui prodest? A beneficiat Stolo de ajutor financiar sau de alta natura de la Tender si Iancu, si firmele rusesti implicate? Sau el a exprimat doar o pozitie de economist, ca rafinaria trebuie sa mearga?

Vreau detalii, pe bune. As vrea sa imi formez o opinie pe aceasta tema, asa cum in timp m-am lamurit ce s-a intamplat cu Rompetrol. Asta pentru cultura mea generala, nu ca ar avea vreo importanta.

P.S. Daca Basescu promoveaza aceasta lege de marire a pensiilor chiar in lipsa fundamentarii, de frica pierdetrii electoratului, imi voi schimba parerea fata de el. Astept.....

[miril]

Herc, el trebuie sa o aprobe datorita prerogativelor presedentiei, are dreptul de a o remite parlamentului, dar o data aprobata de parlament, cum este deja, el nu are dreptul sa refuze semnarea legii caci incalca Constitutia. Saracu Traian, in ce situatie ingrata se afla!

[Platanu]

Basescu a vrut efectiv sa aiba si el ceva de castigat,ca imagine,din toata afacerea asta.Ca altfel,iesea in castig numai Tariceanu sau partidul care a propus acest lucru.Acum a venit Base si a zis:"Pai stati asa ca nu-i asa",ca dup-aia,daca aproba legea sa zica:"Pai vedeti,daca nu eram eu,astia va dadeau tzeapa,ca nu aveau fonduri pentru marirea pensiilor".Stie Basescu asta sa iasa din orice situatie.

[Bancaru]

Hercule, te sfatuiesc sa tragi tu singur concluziile cum singur sa citesti si sa nu astepti, cel putin de la mine, vreo opinie. Eu sunt mai mult sau mai putin subiectiv pentru ca nu imi plac personagiile. In mare am inteles ca e vorba de un conflict de interese care se cupleaza si cu ce spune Seres, ca venise Pinalty JR la el sa ceara "ienerjie eftina". Eu asa am inteles din ce am auzit la radio si ce mai e prin presa. Ca ala micu vindea ieftina cu mijlocirea lui Stolojan. Cert este ca in ultima vreme mai multe bube au erupt in capul chel al lui Basescu si cel patrat al lui Stolojan. Case, bani, (trafic de) influenta, spectrul unor dosare, etc.

[miril]

Concluzia, au mult...sprijin din partea prietenilor.

[miril]

O zi plina la...bagat! Sa incepem putin...vesel, cu CTP:

Bibloteca Babardel Gandul

După „Dacia Felix” şi „Pendulul lui Pandele”, a treia bucată din ciclul „Sunt român, n-am butelíé”:

- Dominginer, am şi eu o biblotecă...

Ar trebui să-l aveţi în faţa ochilor pe nea Ediţă Babardel Haicuminelahotel, ca să înţelegeţi cosmosul pe care mi l-a deschis în minte propoziţia aceasta, rostită pe un ton atât de umil încât însemna în mod precis dispreţ şi ameninţare.

- Aveţi o bibliotecă, domnu’ Ediţă? Adică aveţi nişte cărţi? Le şi citiţi, le-aţi citit?

Nea Ediţă îşi trage cu zgomot profund mucii înlăuntrul său şi pe urmă proiectează o flegmă bogată, de un alb impecabil, în praful de lângă roata staţiei.

- Dominginer, mie să nu-mi mai zici domnu’ Ediţă, că eu nu sunt domnu’ Ediţă cu matale, să-mi zici Babardel. Bă Babardel, cum s-aude.

Cu porecla asta venise din Libia. Îi speriase până şi pe trupeţii lui Ghaddafi. La bază era şofer pe trucul Rompetrolului, dar avea şi multe alte calificări: valutist, peşte, benzinar, bişniţar de orice. Condamnat pentru viol şi tentativă de omor. Pe unul, un marinar galez afumat, chiar îl omorâse în bătaie într-o bombă din Alger, dar n-au avut ce să-i facă pentru că ăla dăduse primul, din senin, în văzul tuturor, îi trântise o halbă de metal în ţeastă lui Babardel. Mai bine lovea un rinocer cu glastra-n cap. Arabii îl porecliseră în limba lor într-un fel, Bab el Mandeb, sau cum i-or fi zis, pe care petroliştii noştri aşa îl românizaseră: Babardel.

- Nea Ediţă, eu nu pot să vă zic matale Babardel, că sunteţi mai mare ca mine şi nu pot. Mai bine vă zic nea Ediţă, dacă vă supără domnu’.

De fapt, altceva îl supăra şi nu ştiam ce. Cum nu prea ştiam să mă port cu nimeni din echipa de bretelari, mai toţi din Videle şi de primprejur. În loc să înfigă geofonii în pământ, aruncau pur şi simplu cablurile pe câmp şi îşi aprindeau ţigara.

Dinamita, de multe ori îngropată din lene mult mai puţin adânc decât cerea fişa de lucru, exploda ca-n filme, mai crăpa câte-o casă din marginea satului şi îi dădea omului televizorul jos de pe masă, solul vibra conştiincios, iar cuiele geofonilor daţi cu cracii în sus în Câmpia Română înregistrau radiaţia de fond a Universului. N-o să credeţi, dar „datele” culese în felul ăsta erau pe urmă supuse în centrul de calcul prelucrărilor statistice avansate, filtrări, medieri, croscorelări şi ieşeau nişte grafice mai frumoase decât mortul scos de la îmbălsămat.


La început am încercat să-i sperii cu tăiatul din salariu. Puţin le păsa, şi aşa câştigau te miri ce şi mai nimic, cei mai mulţi dintre ei, fie ţigani, fie români, erau hoţi cu înaltă calificare, cunoscuţi şi respectaţi în tot pampasul Videlor, la staţiile seismice se angajau ca să fie undeva în câmpul muncii. Pe urmă am zbierat că-i dau afară. „Aşa să faci, dominginer!”, rânjeau unii la mine de sub albul sclipitor al ochilor, căci ştiau foarte bine că n-aveam de unde să angajez alţii.

În ziua în care am atins miezul calm al disperării i-am adunat pe toţi la cârciumă, la „Beregata”, unde avea mereu bere proaspătă şi se mai tăia şi câte o beregată. Am comandat un rând de halbe la toată lumea, pe urmă încă unul, şi am început să cuvântez sobru şi dedicat ca un popă catolic în pădurile Africii: „Domnilor, explozia încărcăturilor de dinamită creează unde de şoc care se propagă pe suprafaţa solului şi în adâncul lui. Străbătând straturile geologice, vibraţiile întâlnesc impedanţe acustice diferite, în funcţie de rocă – argilă, calcare, nisipuri, bazalt. Undele reflectate trebuie traduse în semnal electric de geofonii noştri şi transmise în staţie.


Cu înregistrările acestea se face o imagine a subsolului, într-un loc de pe pământul Patriei, de pildă aici, la Videle, şi se estimează pe baze ştiinţifice ce şanse sunt să fie petrol. Pe urmă se înfige sau nu sonda şi e mai uşor să înfigi un cui decât o sondă. Iată de ce vă rog, cu cerul şi pământul, dacă tot vă duceţi până unde vă trimit, mai faceţi o mişcare, scurtă, nu e obositoare, şi înfigeţi cuiele geofonilor, nu-i mai aruncaţi pe câmp”. Au tăcut un timp. Pe urmă unul a zis: „Hai, dominginer, crezi că dacă înfigem noi ceosofonu’ să umple ţara dă ţiţei? L-a luat pă tot nemţii şi americanii, şi ruşii, şi ăia de la Bucureşti să fac că muncesc în branşa asta, ca şi noi, iau şi ei lefuri, lefuri adevărate, nu ca ale noastre. Eu zic mai bine un cântec vesel să cântăm. Zi-i mă, A zburat puiul cu aţa”.

Aşa s-a dus dracului tentativa mea de a-mi crea cât de cât o autoritate. Şi acum avea ce-avea cu mine însuşi tartorul lor, nea Ediţă Babardel Haicuminelahotel, cel care îi strunea pe toţi dintr-o privire.

- Dominginer, cum v-am spus, io am o biblotecă. Da’ nu e cu cărţi, e cu bilete. Când merg cu itebeu la Bucureşti, le cer la oameni când coborâm biletele care le-a compostat. Am ca la trei sute cu găuri în fel şi chip, le ţin în buzunar într-un elastic. Cum vine controloru, trag biletu care trebuie din elastic. Aşa îi zice în Bucureşti la asta, biblotecă.

Mă stăpânesc cu greu să nu râd, după ce am răsuflat uşurat. Da’ de ce oi fi răsuflat uşurat, totuşi? Ce era să mi se întâmple? Ce mare ameninţare mă păscuse? Dacă apuci să-ţi pui întrebarea asta, răspunsul vine repede şi nu e prea plăcut. Când toţi guşterii ăştia mai şmecheri şi mai tari decât mine mă luau în băşcălie sau se făceau că mă ascultă, şi eu n-aveam ce să le fac, păstram în dosul minţii replica tăcută şi liniştitoare că eu sunt un intelectual, care a citit o grămadă de cărţi, în vreme ce ei sunt nişte hominizi de Bărăgan, un trib, o po****ţie de pradă care-şi caută hrana şi se înmulţeşte ca acum douăzeci de mii de ani.


Asta mă ajuta să îndur multe. Şi acum, Babardel zisese că are şi el o biblotecă. Nici lipsa i-ului nu-mi putuse opri fiorul de nelinişte: animalul ăsta citeşte cărţi, ca şi mine? Doarme cu ele la cap, ca şi mine? Mai mult, le pune în raft şi se uită fascinat la cotoare, ca şi mine? Poate că volumele lui Babardel au între filele complet albe bancnote de 100 de dolari, poate sunt teancuri de poze porno legate şi copertate, că, altfel, eu ce mai sunt?

- Dominginer, ce m-am gândit io, io am multe bilete în biblotecă şi până acu’ nu mi-a lipsit niciunu, dar nu ştiu dacă le am pe toate. Câte ar fi să fie toate, cu toate felurile dă găuri?

Nevoia de generalizare. Catholita lui Noica. Ediţă Babardel nu se mulţumeşte cu eficienţa practicii, a empiricului, simte în mod gratuit şi metafizic nevoia unui cadru teoretic riguros în care să-şi aşeze bibloteca. Problema i se pare insurmontabilă, nu e convins că aş putea s-o rezolv, mai degrabă ar vrea să mă umilească încă o dată. Bine că sunt inginer şi nu filosof.

- Păi, nea Ediţă, dă un bilet încoace. Avem, deci, un pătrat format din 9 pătrăţele mici, numerotate de la 1 la 9. Avem cazuri de bilete găurite într-un pătrăţel, în două, în trei, până la 9, adică găurite toate.

- Toate nouă? Păi, nu arată cam varză biletu’ aşa, dominginer? O fi un compostor să dea nouă găuri?

Babardel nu mai e nici Gauss, nici Euler, a spus un lucru de bun simţ, dar uneori bunul simţ e moartea marilor descoperiri abstracte.

- Poate că nu e, nea Ediţă, dar matale m-ai întrebat câte ar fi să fie, nu câte sunt, aşa că punem cazu să fie şi nouă găuri. Ei, dacă le-adunăm pe toate ştii câte ies? Fix cinci sute unsprezece bilete.

Puteam să-i zic şi cinşpe mii patru sute, m-ar fi privit la fel de neîncrezător.

- Păi, de, io ştiu, dominginer, atâtea o fi? N-ar fi multe să mai pun, că am trei sute şi ceva, da atâtea o fi toate?

Camionagiul lui Descartes are dubii. Îmi vine să-l întreb, rânjind, câte clase are. Sau să-i spun scurt: m-ai întrebat, ţi-am răspuns, sănătate, bucurie.

- Arătaţi-mi şi mie cum aţi făcut socoteala, eu n-am prea făcut şcoală, da cred c-o să pricep...

Nu mai e nici agresiv... nici dispreţuitor... Ba chiar are o undă de tristeţe în voce, nea Ediţă... Iau o foaie mare de hârtie milimetrică pentru seismograme şi o întorc pe faţa albă.

- Uite, nea Ediţă, să zicem că ai un bou, o capră şi o oaie. Cum poţi să le împerechezi între ele câte două? Boul cu capra, boul cu oaia, capra cu oaia şi... mai ce? Mai e vreo combinaţie? Nu, deci sunt trei. Va să zică, între trei lucruri luate câte două sunt posibile trei combinări. Ia să vedem acuma între patru luate câte două...

Desfac băbeşte combinările în şiruri lungi pe foaia mare şi albă. Când trecem de jumătatea şirului, adică la C9/5, îi spun că nu e nevoie să calculăm mai departe pentru că C9/5 = C9/4, ca de altfel toate combinările complementare, prin urmare câte bilete sunt cu 7 găuri, tot atâtea sunt şi cu 2 găuri, câte cu 6 găuri, tot atâtea cu 3 găuri... Nea Ediţă a făcut ochii mari şi scoate un icnet scurt.

- Înţeleg. Înţeleg, dominginer. Chiar înţeleg...

Se uită dus la foaia de hârtie, are privirea umedă şi strălucitoare de parcă ar fi băut o juma de votcă. În clipa asta mi-e tare drag de el. Ce simte acum nea Ediţă trebuie să fi simţit Newton uitându-se la măr, Mendeleev contemplând primele tuşe ale tabloului elementelor, Planck în faţa cuantei, Rafael în faţa unui tablou al lui Leonardo... N-ar fi crezut că există ceva mai tare decât pumnul, banii şi caii putere... Sau, poate, asta doar sper eu cu disperare că simte nea Ediţă, fiindcă nu ştiu exact de ce sunt pe lumea asta.

Aşa s-au întors geofonii cu vârful în pământ în pampasul Videlor, după ce nea Ediţă Babardel i-a adunat pe toţi guşterii şi le-a zis că ăluia care-mi mai iese din cuvânt îi rupe capul.

[miril]

O alta Marie la aceasi primarie:

Prevad in Bucuresti o finala Orban-Negoita. Sau poate Murgeanu Alecu Racoviceanu Gardianul

Peste exact un an de zile vom avea un alt primar general. Este un lucru pe care nu-l stim numai noi, ci si toate partidele politice. Toate lucrurile care la aceasta ora par a fi stabilite se pot rasturna in cele aproximativ 10 luni care au mai ramas pana la declansarea oficiala a campaniei electorale. Poate chiar sa apara surprize de ultimul moment, desi lectia dura primita de PSD in 2004 (cand Bogdan Niculescu-Duvaz a fost inlocuit in campanie de Mircea Geoana) spune ca la imaginea unui candidat la Primaria Capitalei trebuie lucrat mult si nu se poate face in pripa.

In PNL se discuta serios ca pentru functia de primar general, in 2008, sa candideze Ludovic Orban, actualul ministru al transporturilor. Este un motiv pentru care imaginea sa nu se va schimba mult, pastrand principalele caracteristici (duritate in declaratiile la adresa lui Traian Basescu, intransigenta in felul in care sunt tratate proiectele ministerului si amenintarea permanenta cu sanctiuni si schimbari). Este un candidat care ar avea sanse sa ajunga in turul doi al alegerilor. Singurul impediment care apare la aceasta ora este ca o anumita aripa din PNL negociaza cu un fruntas liberal-democrat intoarcerea sa in partid, fiind nemultumit de pozitiile pe care i le-au oferit Theodor Stolojan si Valeriu Stoica, fruntasului putand sa i se promita sustinerea pentru candidatura la Primaria Capitalei.

Este greu de crezut ca PSD va putea produce un candidat care sa-l scoata din impasul in care se zbate in Bucuresti de mai bine de trei legislaturi, desi se lucreaza mult la imbunatatirea imaginii lui Marian Vanghelie, in timp ce Sorin Oprescu lucreaza pe cont propriu la imaginea sa, dar cel din urma ar trebui, dupa parerea mea, sa spere la o functie mai mare decat cea unde a pierdut de cateva ori batalia.

PD ar avea sansa sa ajunga intr-o finala bucuresteana cu pretendentul liberal. Candidatul se pare ca s-a hotarat sa nu fie Adriean Videanu, chiar daca sunt voci in partid care l-ar putea hotari sa renunte la ideea de a nu mai candida. De fapt, atacarea simultana a tuturor fronturilor de asfaltare bucurestene este o actiune de tip kamikaze de imagine.

E clar ca rudele defuncte ale actualului primar sunt pe buzele tuturor, dar in toamna-iarna, chiar si in primavara, cand lucrarile vor fi terminate, noul trafic bucurestean ar putea fi capitalizat politic de catre democrati. E interesant ca sursele democrate vorbesc de doi posibili candidati la aceasta pozitie. La vedere se vorbeste de Liviu Negoita, dar este el cu adevarat viitorul candidat al PD la Primaria Capitalei? PD a lucrat mult la imaginea unui alt om care s-a remarcat rezolvand situatiile de criza, dar a carui reputatie este tinuta departe de flegmele pe care le isca „marea asfaltare“. Este vorba de Razvan Murgeanu, un om apreciat de toate taberele din PD, numele sau fiind vehiculat atunci cand PD a vrut sa-i schimbe pe Dobre sau Berceanu de la Transporturi sau pe Vasile Blaga de la Interne. Este posibil ca strategia PD sa fie aceea de a-l expune pe Negoita eventualelor dezvaluiri antidemocrate, Murgeanu fiind anuntat foarte aproape de alegeri, cand nu se mai poate face nimic. Democratii mai au o problema, aceea ca, din informatiile noastre, nici Videanu, nici Negoita si nici Murgeanu nu isi doresc sa candideze pentru „functia suprema“ in Bucuresti. Dar partidul are metode de convingere.

[miril]

Nu stiam eu de ce imi place sa ascult muzica, mult:

Muzica, la fel de buna pentru organism ca si sexul sau mancarea Gardianul

Ascultarea muzicii are acelasi efect asupra creierului ca si sexul sau mâncarea, provocând eliberarea de substante chimice care induc o stare de bine, potrivit unui studiu realizat de o echipa de cercetatori canadieni. Profesorul in neurostiinta Daniel Levitin, de la Universitatea McGill din Montreal, autorul acestui studiu, a spus ca muzica activeaza zonele din creier asociate cu placerea, excitarea si satisfactia. Cercetatorul a spus ca diferitele stiluri de muzica influenteaza in mod diferit organismul, iar intelegerea acestui concept ar putea ajuta oamenii in alegerea cântecului sau artistului potrivit, care sa ii ajute sa-si indeplineasca mai bine sarcinile sau scopurile. Levitin a descoperit ca in creierul persoanei care asculta muzica au loc aceleasi reactii ca in creierul câstigatorului unui pariu, a unui scafandru care face o scufundare sau a unei persoane care a luat o doza de droguri. In momentul in care o persoana asculta o melodie preferata, in creierul acesteia are loc o eliberare de dopamina, hormonul asociat cu recompensa si fericirea. Aceasta asociere l-a facut pe Levitin, care este si producator muzical si a colaborat cu Stevie Wonder si Grateful Dead, sa spuna ca a descoperit adevarul din expresia „sex, drugs and rock'n' roll”. „Muzica influenteaza erectia, concentrarea si regleaza starile de spirit, pentru ca actioneaza asupra chimiei naturale a creierului”, a adaugat acesta. Cercetatorii au descoperit ca muzica instrumentala, clasica, jazz-ul si tehno sunt potrivite pentru persoanele care studiaza un text pentru ca impiedca distragerea atentiei. Melodiile pline de energie, cu un tempo de peste 96 de batai pe minut, sunt potrivite pentru persoanele care gatesc sau fac curat in casa.

Sugestii muzicale:
· persoanelor care studiaza li se recomanda Mozart ("Divertimenti for Winds"), John Coltrane ("Ballads") si Mike Oldfield ("Tubular Bells");
· persoanelor care se ocupa de treburi casnice li se recomanda Buena Vista Social Club, Vivaldi ("Patru anotimpuri"), AC/DC ("Back in Black");
· persoanelor care fac sport li se recomanda Arrested Development, Creedence Clearwater Revival, Madonna ("Hung Up");
· pentru relaxare si somn se recomanda concertele de oboi de Bach si The Village Vanguard Sessions.

Fructele nu impiedica recidiva cancerului de san

Nici macar consumul unei cantitati de doua ori mai mari de legume si fructe fata de cea recomandata de medic nu contribuie la reducerea riscului de recidiva a cancerului la sân, la femeile care au fost tratate in stadiul incipient al acestei maladii. Este rezultatul unui studiu realizat de o echipa de cercetatori de la Universitatea Stanford. La studiu au participat 3.088 de femei, cu vârste cuprinse intre 18 si 70 de ani, care au fost monitorizate in perioada 1995 - 2006. Jumatate dintre participantele la studiu au consumat o cantitate de doua ori mai mare de fibre, legume si fructe fata de cea recomandata de autoritatile americane in domeniu, iar cealalta jumatate a urmat dieta normala - 5 portii de legume si fructe consumate zilnic. Cele doua grupuri au prezentat aproximativ aceleasi riscuri de a dezvolta din nou un cancer la san - 17%. „Nu exista nici o proba care sa indice ca un regim alimentar foarte bogat in legume, fructe si fibre si sarac in grasimi poate impiedica recidiva unui cancer la sân”, a conchis Marcia Stefanick, specialist oncolog, coordonator al acestui studiu. „Am fost putin deceptionata din cauza acestor rezultate”, a adaugat aceasta.

Vitamina C nu previne raceala

Ideea ca suplimentele cu vitamina C alunga racelile este doar un mit, potrivit unui studiu realizat de o echipa de cercetatori australieni si finlandezi. Cercetatorii au facut o analiza a 30 de studii anterioare, la care au participat peste 11.000 de persoane, si au descoperit ca nu exista probe care sa sprijine ideea ca vitamina C ofera unei persoane normale o protectie suplimentara impotriva stranuturilor, tusei si nasului infundat. Doar persoanele care sunt supuse unui stres fizic deosebit, precum atletii de la maratoane, schiorii si soldatii, pot avea beneficii de pe urma administrarii regulate de vitamina C. Acestia au prezentat cu 50% mai putine sanse de a raci daca au luat zilnic vitamina C, spun cercetatorii.La nivel general, protectia oferita de suplimentele vitaminice este insignifianta, au conchis specialistii. Controversa in ceea ce priveste efectele protectoare ale vitaminei C dateaza chiar de la descoperirea ei, in anii'30. Ideea ca vitamina C poate vindeca racelile comune a fost foarte promovata in anii'70 de Linus Pauling, laureat al premiului Nobel, care a incurajat oamenii sa ia zilnic o doza de 1.000 de miligrame. Doza zilnica de vitamina C recomandata in prezent este de 60 de miligrame.

[miril]

Cand doi iti spun acelasi lucru e...prea tarziu. Se vede ca ne-am trait tineretea cam in aceasi perioada:

E prea tarziu? Emil Hurezeanu Romania Libera

Venirea fostilor baieti din Rolling Stones in Romania a declansat mai multa nostalgie decat pasiune. S-a observat ca fanii, care de obicei asalteaza periferia hotelurilor sau a stadioanelor in care fac escala celebrii rockeri, s-au numarat, la Bucuresti, pe degetele a doua maini. Neconditionalii, batrani cu coada din fosta Internationala flower-power, actualmente doar flower la gura borcanelor cu muraturi, erau mai multi in fata la Hilton decat mioriticii nostri fosti latosi, mai timizi decat Irinel Columbeanu si mai

discreti decat Gigi Becali. Generatiile de adolescenti sau la sfarsitul copilariei, in anii ‘70, din randurile carora cu mandrie inutila declar ca fac parte, au umplut, totusi, pana la refuzul confortabil Stadionul national. Isteria a fost dominata de bucurie si in acest caz. Explicatiile acestei reveniri calme a trecutului nostru recent, prin cei mai turbulenti reprezentanti omologati ai acestuia, tin de trecerea timpului. Pe locul in care s-au zbenguit Rolling Stones marti seara altadata se inscenau epopei nord-coreene in limba de lemn. Pionierii si soimii patriei de odinioara au toate motivele
sa-si aminteasca doar pe jumatate, cu manie antiproletara, aceste momente. Copilaria si tineretea lor retin mai ales veselia dezordonata a acestor vaste libatii supravegheate, in aer liber. Nici fostii soldati de la Transfagarasan sau santieristii de la Salva-Viseu, nici studentii fortati, sa dea tarii doar mai mult porumb nu s-au transformat in Soljenitani ireductibili. Cronicarii vietii in libertate conditionata acordata de national-comunismul ceausist, in perioada sa "aurorala", din acea insula Newport a stalinismului industrial, de intimidare psihologic-propagandista, care a urmat reprimarii in masa, au toate motivele sa uite. Nici suferinta lor n-a semanat cu chinurile detinutilor de la Sighet, nici politrucii de la UASCR n-au mai avut nimic in comun, in afara de sanatatea ereditara a dosarului de cadre, cu fenomenul Pitesti. Viata devenise – nu-i asa? – suportabila, cu accente de sinceritate usor recuzata in fata oglinzii, pentru milioane de romani treziti la realitatea tarii lor fictive impuse, si a lumii normale interzise, in urma cu 30 de ani. Daca noi, tinerii de atunci, nu avem deci motive sa inlocuim nostalgia cu isteria, ce sa mai spunem despre profesorii, educatorii, indrumatorii nostri auto-investiti de Partid si Securitate? Pentru ei, colaborationisti voluntari sau involuntari ai sistemului, anii ‘70 ai secolului trecut erau sinonimi cu popasul in prima oaza de dupa traversarea desertului. Preferau minciuna, servilismul si oportunismul real-socialiste, in absenta arestarilor in noapte, a deportarilor, confiscarilor si excluderii din universitati. Paradoxul straniu al inlocuirii pasiunii de nostalgie, prilejuit de coborarea printre noi, adolescentii de rand ai anilor ‘70, a Rolling Stones-ilor, este explicabil deci prin lipsa de eroism a trecutului nostru reprimat. Nici dictatura, nici rezistenta la dictatura nu mai erau ce-au fost. Este motivul pentru care Beatles, Jimmy Hendrix, Janis Joplin sau Rolling Stones erau intr-adevar clandestinii apartamentelor noastre de bloc, pe care nu aveam obligatia sa-i turnam la Securitate. Interzisi de sistemul ideologic, ei erau tolerati de subsistemele normalitatii. Prin ei aflam insa ca cetateanul liber poate fi nemultumit de razboi, de imperialism, de America, de Rusia, de comunism, in numele libertatii de expresie. Libertatea de expresie era mai importanta decat orice realitate contestata. Prin ei, drogul si aventura erau de preferat ideilor ciuce si marxism-leninismului creator.
In sfarsit, nu pot sa nu evoc in aceste randuri experienta personala a descoperirii Europei Libere, prin intermediul emisiunilor lui Cornel Chiriac, Radu Maltopol (Radu Theodoru) si Andrei Voiculescu. Seara de seara, noapte de noapte, de Pasti si de Craciun, vocile acestor disc-jockeys politizati prin natura destinatiei mesajului lor ("The message is in the music!") se alaturau, in canonul unei reflectii mai ample si mai grave, enunturilor lucide ale lui Noel Bernard si Monicai Lovinescu. Acum, Rolling Stones, desantat pe "23 august" la Bucuresti dupa atatia ani de lamuriri, framantari si asteptari, nu mai creeaza decat magia rece, aproape alba in irizarile sale, pentru fiecare dintre noi, a neimplinirilor vietii in libertate. Acum, de ele raspundem singuri.

[miril]

Vedem, in mare, lucrurile la fel, nu neaparat...ceachir:

Oameni de cultura si odihna Dan CIACHIR Ziua

Atasamentul recent si subit al catorva intelectuali cunoscuti, plus un ziarist si un malai-mare nedefinit profesional, pentru presedintele Traian Basescu a facut sa curga ceva cerneala.

S-au intreprins si cateva paralele intre raporturile domnului Basescu, respectiv ale fostului premier Adrian Nastase, cu intelighentia nationala. Dupa modesta mea parere, Adrian Nastase apartine tipologiei Gheorghiu-Dej, iar dl Basescu tipologiei Carol al II-lea - Ceausescu.

Adrian Nastase stie ca, daca te pui rau cu intelectualitatea, mai ales in imprejurari de libertate a cuvantului, la putere fiind, risti sa-ti creasca urzici in urechi. El dorea sa nu fie criticat, contestat, ridiculizat. Si stia sa manuiasca zaharelul. Cunosc cazul unui artist care din detractor al sau s-a metamorfozat in laudator discret, sotto voce ("Daca ati sti ce om sensibil e premierul!"). Ambele parti au fost multumite, iar artistul nu s-a trezit in situatia celui ce iese dintr-o casa de rendez-vous incheindu-se la pantaloni. Postura in care se gasesc adulatorii domnului Basescu.

Gheorghiu-Dej, pomenit mai sus, era indubitabil un dictator rosu, dotat insa cu un realism al puterii si cu simtul discretiei. Nu era ahtiat dupa paiete encomiastice, iar in 1961, consecinta a Congresului PCUS din acel an, cand a disparut statuia lui Stalin din "parcul de cultura si odihna" omonim (Parcul Herastrau), s-a pus si in Romania surdina cultului personalitatii. Dej tinea sa fie laudata oranduirea, mai putin persoana sa. Era constient ca e bine ca intelighentia, ostila din principiu regimului, macar formal sa manifeste "adeziune". De aceea nu s-a zgarcit, nici n-a ezitat sa-l viziteze acasa pe G. Calinescu (intocmai ca Adrian Nastase pe artistul amintit) si sa-i trimita cate un cos cu flori in fiecare an, nu de ziua de nastere, ci de Sfantul Gheorghe.

Atunci cand s-a instalat Ceausescu la putere, in martie 1965, cultul personalitatii prim-secretarului partidului unic abia mai palpaia. Nici ode, nici articole omagiale. Insa incet-incet au aparut voluntarii: scriitori, oameni de cultura si odihna... Unii dintre acestia nici nu avusesera initial fizionomia lingaului sau a laudarosului. Adrian Paunescu facea parte dintr-un grup de tineri scriitori nonconformisti, alaturi de Ana Blandiana, Dumitru Tepeneag, Vintila Ivanceanu si altii. Ulterior, Paunescu s-a transformat din incendiator in pompier. Nu a fost singurul. "Cultul" lui Ceausescu a fost incurajat de ocarmuire, dar, si tin sa subliniez, acest demers bizantin a plecat de jos in sus, de la oamenii de cultura si odihna spre Ceausescu. Iar de-a lungul anilor paraiasul a devenit Nil cu delta arborescenta. Daca pe vremuri am avut norocul sa nu scriu, niciodata, numele lui Ceausescu intr-un articol, este pentru ca eram tanar si neinsemnat. Oricum, nu mi-a cerut-o nimeni.

Insa pot spune ca un om cat de cat public da socoteala in viata pentru elogiul desantat sau nemeritat. Nimeni nu-si mai aminteste ca Arghezi a fost condamnat, dupa primul razboi mondial, dimpreuna cu alti scriitori, pentru "colaborare cu inamicul in teritoriul ocupat". Nimeni nu-i reproseaza sutele de pamflete, ci exclusiv laudele aduse lui Carol al II-lea, generalului sovietic Vedenin (alt ocupant) sau regimului comunist. Intelectualii care si-au gasit reper si liman in "Presedinte" sunt suficient de inteligenti si cultivati ca sa stie lucrurile acestea. Este problema lor. Insa orice fluviu encomiastic, la noi si pretutindeni, a fost initial un paraias. O pata de umezeala aparuta pe tavan poate constitui preludiul unei cumplite inundatii.

[miril]

O concluzie buna de urmat:

Cum se raspunde politic pentru distrugerea parcurilor si monumentelor Gabriel ANDREESCU Ziua

-- Nu stiu cum s-a intamplat ca reprezentantii organizatiilor care au condus marsul din 14 iulie a.c. sa finalizeze protestul lor cu o proclamatie fatalist-ironica. In acest document adresat autoritatilor centrale si locale din Romania, cinci asociatii au invocat priceperea cu care acestea au reusit in ultimii 17 ani sa instraineze proprietatile publice spre interese private; stiinta autoritatilor de a distruge parcuri si a afecta zone arhitecturale istorice; faptul ca nici o lege, nici o norma de mediu, nici un argument care tine de civilizatia urbana nu le-au putut opri.

Fatalist si ironic, cum spuneam, autorii proclamatiei le-au "cerut solemn" autoritatilor sa-si continue opera, sa ocupe spatiile verzi din Bucuresti si din celelalte orase ale tarii cu constructii, sa taie toti copacii din mediul urban, sa sprijine realizarea unor autostrazi si sosele in ariile protejate si altele asemenea. "Noi, cetatenii umili ai acestei tari juram sa nu va mai deranjam in nici un fel, ba chiar sa va sustinem activ in aceasta actiune" termina patetic autorii, ca si cum personajele care vandalizeaza de 17 ani viata urbelor s-ar rusina brusc de aratatul cu degetul al unor bucuresteni ajunsi la limita rabdarii.

Nu se vor rusina. Lucrurile nu se vor schimba decat prin scoaterea lor din joc. Cum s-a mai scris, prima arma pentru apararea intereselor locuitorilor este cea juridica. Interesele comunitatii sunt reale si acoperite - chiar imperfect - de legi care, invocate in fata instantei, produc efecte. Un exemplu este lupta cu succes pentru salvarea Parcului Carol.

E la fel de adevarat ca apararea patrimoniului public in fata grupului superior numeric de profitori are nevoie si de alte mijloace. Castigarea "piesa cu piesa" in Justitie nu-i suficienta. O solutie cuprinzatoare ar fi sanctionarea politica a alesilor locali, schimbarea celor vinovati cu altii mai buni. E suficient sa privim ce se intampla in Bucuresti. De ani de zile alegerea primarilor si consiliilor este dominata de competitia identitatilor politice. Odata administratia locala instalata, oricare ar fi fost partidul reprezentat, politica in favoarea unor interese private a strivit interesele bucurestenilor. Nimic nu a putut sa opreasca initiativele, chiar dementiale, din care cineva putea sa scoata un profit. Care a fost beneficiul bucurestenilor de pe urma acelei scandaloase si ridicole competitii auto Bucharest Ring? Copaci taiati, praf si strazi inchise, uruit in plus peste un oras saturat de zgomot! Cum e posibil ca mii de riverani sa traiasca luni si ani langa santierele deschise pe strazile Capitalei? In orice oras civilizat interventiile se fac rapid, pe suprafete strict limitate, dupa care se repara un alt tronson. La noi se permite firmelor o strategie care le maximizeaza profitul in contul infernului trait de contribuabili.

Or, edilii responsabili pentru toate acestea ar trebui exclusi de la conducerea cetatii. Singura solutie democratica sunt alegerile. Iar administratia locala permite, spre deosebire de Parlament, ca alegerile sa fie castigate de echipe de independenti neinregimentati partinic. O comunitate nemultumita de abia asteapta programe si candidati capabili s-o convinga. In loc sa ii ironizeze pe alesi, acesti tineri ar fi mult mai eficienti daca s-ar adresa localnicilor cu o lista precisa de obiective comunitare si o alta de profesionisti verificati gata sa puna in aplicare ceea ce promit.

[miril]

Un domeniu de...suflet pentru unul ca mine. Si nu unul ci doua articole:

Harta inteligentei emotionale in Romania Felicia Niculae Traistariu EvZ

Primul studiu privind impactul inteligentei emotionale asupra companiilor romanesti evidentiaza ca femeile au un EQ mai mare decat barbatii.

Persoanele aflate in posturi de top nu cunosc stresul, femeile sunt in general mai inteligente emotional decat barbatii, iar cele cu studii postdoctorale pot schimba radical organizatiile.

Acestea sunt doar cateva dintre concluziile ce se desprind din studiul „Inteligenta emotionala la locul de munca - 2007”, efectuat de Competent Consulting, firma de consultanta si training in domeniul dezvoltarii personale si organizationale.

Studiul a fost efectuat in perioada 27 martie-15 iunie 2007, prin chestionarea on-line a 1.963 de persoane din toate regiunile de dezvoltare ale Romaniei, cu varste cuprinse intre 18 si 68 de ani.

Moldovencele stau prost cu EQ. Nivelurile inteligentei emotionale (EQ) cele mai ridicate din tara sunt ale femeilor din Banat si Oltenia, iar la polul opus se situeaza cele ale barbatilor din Moldova, Bucovina si Banat, precum si ale femeilor din regiunea de Nord-Est. Dintre barbati, nivelul de inteligenta cel mai ridicat il au ardelenii. De regula, femeile ii depasesc pe barbati cu trei pana la noua puncte.

Sefii, inteligenti emotional. Atat la barbati, cat si la femei, EQ creste odata cu urcarea pe scara ierarhica, de la nivelul de executant la cel de top management. Somerii si pensionarii au un grad de EQ scazut.

„La barbatii pensionari se vede ca au trait intr-o perioada in care libera exprimare era ingradita. Femeile n-au avut probleme de comunicare”, argumenteaza Daniel Bichis, EQ & NLP trainer al Competent Consulting.

La barbati, doctoratul scade EQ. Studiul releva ca barbatii cu doctorat au un grad de inteligenta emotionala mai scazut decat cei care au doar masterul. „Titlul le afecteaza structura personalitatii, facandu-i mult mai putin atenti la propriile emotii”, spune Daniel Bichis.

Femeile vor diplome. In cazul femeilor se constata o reducere a echilibrului emotional odata cu cresterea nivelului de pregatire scolara.
„Femeile vor recunoastere sociala. Fac o facultate si vad ca nu o obtin. Atunci se inscriu la master, la doctorat, la studii postdoctorale, in speranta, mereu inselata, ca vor obtine in sfarsit statutul dorit. Nemaiavand o scoala de urmat, se intorc la locul de munca si incearca sa-l transforme conform propriilor asteptari. Femeile scolite au un grad de EQ redus, dar pot schimba radical organizatiile”, spune Daniel Bichis.

Vaduvele si functionarii, in top. Nivelul cel mai redus de inteligenta emotionala il au barbatii care lucreaza in agricultura, urmati de cei din constructii, ONG-uri, invatamant si cercetare. Nivelul EQ cel mai ridicat il au barbatii din administratia publica, armata, politie si jandarmerie.

Din punct de vedere al starii civile, vaduvele au cel mai inalt nivel de EQ, la polul opus fiind vaduvii. „Barbatul priveste pierderea partenerei ca o lovitura. Femeile au insa, dupa moartea sotului, o preocupare extraordinara: fac parastase! Adica au prilejul sa comunice, sa-si manifeste emotiile”, arata Daniel Bichis.

Conducatorii, putin stresati. Exista perceptia conform careia cu cat te afli mai sus pe scara ierarhica, cu atat esti mai stresat. Studiul realizat de firma Competent Consulting spulbera din temelii acest mit. Rezultatele indica o scadere a nivelului de epuizare fizica si emotionala pe masura ce sunt ocupate posturi de varf.

Definitie

Ce este inteligenta emotionala

Aristotel descria inteligenta emotionala astfel: „Oricine se poate supara si enerva - este atat de simplu! Dar sa te superi pe cine trebuie, atat cat trebuie, atunci cand trebuie, cu un motiv foarte bine definit si in modul cel mai potrivit este mult mai greu”.

De fapt, este vorba despre capacitatea de a realiza un echilibru intre ceea ce te deranjeaza si actiunile tale. O persoana cu un IQ ridicat poate da gres in viata, dar un inteligent emotional - nu.

Pas cu pas

Dezvolta-ti EQ!

> Recunoaste ca ai emotii si fii atent la ele. O emotie tine sase secunde;

> Tine un jurnal pentru a constata ce anume a declansat starea pe care o ai, felul in care iti afecteaza gandirea, comunicarea;

> „Citeste” reactiile emotionale ale altora! Da televizorul la minimum in timpul unui talk-show si incearca sa intelegi ce se intampla. Dupa 10 minute, vezi in ce masura presupunerile tale sunt reale;

> Participa la traininguri de inteligenta emotionala.

LA RECRUTARE

EQ mareste considerabil sansa de angajare

Potrivit aprecierilor trainerului Daniel Bichis, in maximum doi ani, angajatorii din Romania vor intelege cat de importanta este inteligenta emotionala.

De altfel, coeficientul de inteligenta emotionala va deveni un criteriu in recrutare, in special pentru pozitiile de top management. Marile corporatii folosesc deja teste EQ in vederea selectarii candidatilor pentru anumite posturi importante.

Recrutorii stiu ca un EQ ridicat indica posibilitatea depasirii cu succes a problemelor intalnite la locul de munca. Nivelul minim al EQ pe care-l urmaresc este de 110 (un scor de 55 indica o incapacitate emotionala, iar unul de 145 o inteligenta emotionala exceptionala). Iar combinarea evalua-rilor IQ si EQ permite alegerea candidatului care reuseste in viata.

Angajatorii vor salariati cu un coeficient de inteligenta emotionala ridicat si pentru ca acestia pot ridica cifra de afaceri a companiei, chiar si cu 40%. Cele mai multe beneficii se simt, spune Daniel Bichis, in zona de vanzari, call-center, distributie, marketing, sectoare unde comunicarea este esentiala.

De altfel, conferinta internationala de inteligenta emotionala desfasurata recent la Londra a scos in evidenta efectele introducerii unor programe de dezvoltare a inteligentei emotionale: sporirea vanzarilor, fidelizarea clientilor, imbunatatirea actului managerial si facilitarea schimbarilor si adaptarii rapide la cerintele pietei.

Ce te intreaba la testul EQ

Atunci cand ti se testeaza nivelul de inteligenta emotionala, intrebarile sunt extrem de variate si vizeaza emotiile, felul in care stii sa le gestionezi, modul in care esti in stare sa comunici (atat verbal, cat si nonverbal), ori cum poti detensiona o situatie conflictuala.

Practic, din raspunsuri reiese daca esti in stare sa fii un bun conducator. Cateva exemple de intrebari: „cat de des ai fost amuzat la serviciu si ai ras?”, „la terminarea programului, te simti epuizat din punct de vedere fizic?”, „cand ai plans ultima data si de ce?”, „de cate ori ti-ai criticat actiunile ori ti-ai reprosat ceva?”.

[miril]

Romanii sint mai inteligenti la suflet decit americanii Amenzi pentru liniile aeriene care nu iau persoane cu handicap Caldura favorizeaza ciuperca piciorului

Romanii sint mai inteligenti la suflet decit americanii Oana Craciun Cotidianul

Romania se claseaza in partea superioara a unui clasament mondial al inteligentei emotionale. Insa scorurile obtinute in tara difera de la o regiune la alta.

Banatencele stiu cel mai bine sa jongleze cu emotiile, atit cu ale lor, cit si cu ale celorlalti, fiind pe primul loc in topul inteligentei emotionale din Romania. La polul opus se situeaza barbatii din regiunile de dezvoltare Nord-Est si Vest, potrivit primului studiu despre inteligenta emotionala realizat in Romania si dat publicitatii ieri. Daniel Bichis, realizatorul cercetarii, defineste inteligenta emotionala (EQ) ca fiind „capacitatea de a ne percepe emotiile, de a le intelege si de a le utiliza“, care determina in final calitatea de a fi un bun comunicator. Bichis spune ca „EQ-ul poate explica de ce oameni cu o inteligenta rationala (IQ) foarte mare nu reusesc neaparat in viata sau nu ajung in pozitii inalte profesional, in timp ce persoane cu un IQ mediu sau chiar sub medie ajung in functii de conducere. E mai important sa fii un bun comunicator“. El mai spune ca rezultatele bune din Banat se explica prin faptul ca aceasta a fost o zona colonizata cu evrei si s-a creat o cultura a comunicarii.

Cercetarea „Inteligenta emotionala la locul de munca - 2007“ mai releva ca Romania se afla printre tarile cu un grad de inteligenta emotionala ridicat, cu un EQ mediu de 104, peste referinta americana – de 100. Cel mai mare EQ apartine Israelului, cu o medie de 112, iar cel mai mic se inregistreaza in Canada - 95. Nu exista nici o corelare intre cifrele EQ si cele IQ, centralizate in 2002 in lucrarea controversata „IQ si bogatia natiunilor“, a profesorului de psihologie nord-irlandez Richard Lynn.

In Romania, pe categorii, antreprenorii, care au un nivel de inteligenta emotionala mediu, sint intrecuti de top manageri, care se situeaza peste medie. In schimb, antreprenorii sint mai satisfacuti si motivati decit top managerii. In ceea ce priveste domeniul de activitate, nivelul cel mai redus de inteligenta emotionala este inregistrat la barbatii care lucreaza in agricultura, urmati de cei din constructii, ONG-uri, invatamint si cercetare, topul fiind tinut de barbatii din administratia publica, armata, politie si jandarmerie, procente asemanatoare si in cazul femeilor.

In ceea ce priveste stresul profesional, cei mai relaxati barbati sint antreprenorii sau cei care lucreaza in administratia publica, in timp ce categoriile masculine cele mai stresate sint somerii si pensionarii si cei care activeaza in agricultura, banci si asigurari si au profesii liberale. In cazul femeilor, cele mai putin stresate, spre deosebire de barbati, sint top managerii de companie, care lucreaza in mediul privat, iar cele mai stresate femei sint somere, pensionare sau cele angajate in agricultura, armata, politie, jandarmerie sau in ONG-uri. Absolventii de doctorat, concubinele, dar si femeile care lucreaza in organizatiile mari, cu 500-1.000 de angajati, sint de asemenea epuizati prin stres.

Studiul, realizat in perioada martie-iunie 2007, pe un esantion de aproape 2.000 de persoane, cu virste cuprinse intre 18 si 65 de ani, din toate regiunile de dezvoltare, mai releva si zonele cu cele mai mari niveluri de optimism si motivare. Cei mai optimisti romani sint barbatii din regiunea de dezvoltare Sud-Vest, la polul opus aflindu-se cei din Nord-Est. Optimisti sint barbatii vaduvi, persoanele divortate, top managerii si antreprenorii, dar si cei care lucreaza in banci, asigurari sau in armata, politie si jandarmerie. Mai putin echilibrati emotional sint vaduvele, cei care lucreaza in agricultura, somerii si pensionarii.

Profit din cresterea EQ
Potrivit unor studii, trainingurile pentru imbunatatirea EQ-ului angajatilor au adus cresteri ale vinzarilor cu 15%, in cazul L’Oreal, sau cu 10%, la American Express. Domeniile in care este necesar un EQ mai mare sint vinzarile, serviciile si top managementul. Pe de alta parte, in echipele mici de IT nu este nevoie de un EQ, ci mai degraba de un IQ ridicat.

[Herc_Reloaded]

Vedem, in mare, lucrurile la fel, nu neaparat...ceachir:

Baiatul asta, Ceachir, nu a fost turnator la Securitate? Ma intreb care din colaboratorii Ziua, de peste 45 de ani, nu a fost.

[miril]

Pai n-am dosarele lor. Tu le ai? Lasa ca mai sunt si Serban Orascu, Ioan Bogdan Lefter, fetele alea care-mi plac mie si Bancarului. Mmmmiruna! Gabriel Andreescu, Valentin Hossu-Longhin, daca mai dau exemple intru la pareri in ceea ce sugerai. Herc, ********ii...e peste tot!

[Bancaru]

Pai de ce sa fi fost Ciachir turnator? E cert sau a devenit acum, dupa articol?

[Platanu]

Stire de pe OLS:

Mijlocasul englez David Beckham regreta ca s-a transferat la LA Galaxy, echipa la care a observat ca nu se poate face performanta, si ca suporterii americani prefera sa urmareasca alte sporturi, potrivit editiei electronice de joi a cotidianului englez The Sun. LA Galaxy are o galerie ultras de 14 fani.

Iata ca nu suntem un caz singular,in ceea ce priveste numarul de ul-trasi.Se intampla si la case mai mari.

[georgemp]

Sunt tari astia.
De acuma si cu ei...si cu New Jersey

[Bancaru]

Dar ce voia Beckham? Cupa campionilor americani? Ce naiba vrea? Nu era clar ca aia au alte preocupari. Si apoi sa nu se mai cace pe el ca si ei circula pe cealalta parte, strang surubul invers, au altfel de prize.