ARTICOLE DESPRE "CAMPIOANA UNEI MARI IUBIRI."

[EDMOND_]

PROSPORT

“Dacă nu joci la Ştiinţa, nu eşti fotbalist”


Mugur Bolohan a dat Capitala, unde a evoluat nouă ani, pe echipa despre care a auzit că are cel mai frumos public din ţară


METAMORFOZA. Mugur Bolohan, fost “cîine” în “Ştefan cel Mare”, a devenit “leu” şi se pregăteşte de ieri la Craiova

Mugur Bolohan a dat Capitala, unde a evoluat nouă ani, pe echipa despre care a auzit că are cel mai frumos public din ţară


Narcis Drejan



De ieri, fotbalistul în vîrstă de 28 de ani a îmbrăcat tricoul alb-albastru, susţinînd că Universitatea reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale carierei.

Ce înseamnă Universitatea pentru tine?
Mugur Bolohan: În primul rînd, este echipa pentru care voi juca în următorii doi ani şi jumătate, iar în al doilea rînd, la Universitatea vreau să dau tot ce am mai bun din mine. Cineva mi-a spus că degeaba am jucat zece ani în fotbalul românesc dacă nu am evoluat nici un minut pentru Craiova.
Pe ce post vei juca?
Din discuţiile purtate cu preşedintele Mititelu şi cu staff-ul tehnic al grupării “alb-albastre”, voi evolua fundaş dreapta. Este şi postul pe care mă simt cel mai bine.
Totuşi vineri dimineaţa, erai la FC Naţional, iar după-amiază ai ajuns în Bănie. De ce te-ai răzgndit?
Cînd am plecat de la Dinamo am luat legătura cu mai multe cluburi, m-am antrenat două zile sub comanda bunului meu prieten Olăroiu, aşteptam un răspuns din Cipru, dar Universitatea negociase cu mine încă din decembrie. M-am înţeles cu domnul Mititelu, care mi-a spus că nu voi regreta dacă semnez pentru Craiova.
Rar se întîmplă ca un dinamovist să semneze cu Ştiinţa. Va fi un dezavantaj în faţa suporterilor olteni?
Dacă am evoluat doi ani la Naţional, cinci la Rapid şi doi la Dinamo, nu înseamnă că sînt dinamovist. Acesta e fotbalul. Suporterii mă vor judeca după cum joc. Dacă dau pe lîngă minge, mă vor huidui, dacă joc bine, o să fiu aplaudat. Iar la Craiova, suporterii sînt importanţi şi nu trebuie dezamăgiţi.
narcis.drejan@prosport.ro

20 ianuarie 2004

[EDMOND_]

Papură a revenit la antrenamente

Dan CAZAN

"Alb-albaştrii" au efectuat ieri-dimineaţă prima şedinţă de pregătire a zilei. Aceasta a început la ora 11 şi s-a desfăşurat pe pista stadionului "Ion Oblemenco". Antrenamentul a avut caracter fizic, constând în serii de alergare şi exerciţii de forţă şi mobilitate. A participat şi Cristian Ungureanu, care a revenit de la Botoşani, unde şi-a rezolvat problema cu paşaportul. De asemenea, printre "juveţi" s-a numărat şi căpitanul Corneliu Papură (foto). Sâcâit în ultimele zile de o răceală, Papură s-a antrenat cot la cot cu ceilalţi "alb-albaştri". După ce a fost consultat de medicul Claudiu Stamatescu, Corneliu, jucător de bază în echipa olteană, a primit acceptul acestuia de a se pregăti. Antrenamentul de aseară s-a desfăşurat la sala de jocuri sportive de la stadionul "Ion Oblemenco". La acesta au fost prezenţi 23 de jucători: Guso, Bănică, Papură, Bundea, Njock, Biemme, Daouda, McBreen, Borbely, Miclea, Pleşan, Rada, Murgan, Stancu, Preda, Vigariu, Bolohan, Stoianof, Moţi, Bădăluţă, Buglea, Ungureanu şi A. Ionescu. Cel de-al 24-lea component al lotului oltean, Ovidiu Stîngă, este aşteptat astăzi printre "alb-albaştri", dar este puţin probabil să apară în amicalul de la Tg. Jiu. Antrenorul Nicolo Napoli pare să se fi acomodat cu jucătorii, pe care îi recunoaşte foarte bine, la exerciţiile din cadrul antrenamentelor numindu-i fără să greşească.

20 de jucători sub comanda
lui Gigi Ciurea

După ce, la terminarea turului, ocupa funcţia de antrenor secund, lui Gigi Ciurea i-a fost încredinţată misiunea de a forma şi conduce o echipă tânără (ce va activa probabil în Divizia C), alcătuită din jucători care nu prind echipa mare a Universităţii, dar şi din juniori de perspectivă ai clubului oltean. Astfel, 11 juniori născuţi în anul 1985, de la grupa condusă de Valentin David, şi alţi nouă "alb-albaştri" pe care antrenorul Napoli nu i-a inclus în lot s-au antrenat ieri pe pista stadionului "Ion Oblemenco". Şedinţa de pregătire, care a început la ora 14.30, a avut caracter fizic, parte de care se ocupă profesorul Adrian Tudor. (D. C.)

[EDMOND_]

GAZETA SPORTURILOR
AMICAL / Pandurii - U Craiova 1-2




Deşi la Tîrgu Jiu n-a mai nins de 10 zile, Universitatea a găsit acolo un gazon acoperit în totalitate de zăpadă, dar şi 6.000 de spectatori care i-au aplaudat pe "oaspeţi" la fiecare atingere de balon. "N-am mai văzut aşa ceva! Spre final simţeai cum ţi se afundă piciorul pînă la gleznă în omăt!", a spus la final Csaba Borbely, atacantul Universităţii. Din cauza terenului, cele două echipe au convenit ca partida să se desfăşoare pe durata a două reprize a 35 de minute. Deşi şi el s-a arătat nemulţumit de starea suprafeţei de joc, care a fost tuşată cu praf de cărbune, Nicolo Napoli s-a declarat la final "satisfăcut de randamentul jucătorilor".

Gazdele au dominat începutul jocului, profitînd de dificultatea de adaptare a alb-albaştrilor la sistemul 4-4-2 impus de antrenorul italian, şi au înscris prin Adrian Popescu (7), care a executat imparabil, la vinclu, o lovitură liberă de la 18 metri. În continuare, craiovenii au egalat printr-un autogol al lui Cristi Popescu (32), şi s-au impus după reuşita din lovitură liberă a lui Mihăiţă Pleşan (46).

TACTICĂ
Pandurii - U Craiova 1-2

Stadion Municipal
Spectatori: 6.000
Au marcat: Ad. Popescu (7) / Cr. Popescu (32 - autogol), Pleşan (46)
Pandurii: T. Lung - R. Rădoi, Cr. Popescu, Trofin - Popete, Nica, Ad. Arcanu, I. Ştefan, C. Ursu - Vintilescu, Ad. Popescu. Antrenor Emil Săndoi. Au mai jucat: Bălăeţ, Măuţă, Nicola, Al. Negrilă, Şandru, Zgăbăruş, Al. Cristea, Fl. Cornea, Bucă, Cojan, Lăpădat, Găman, Costişor, Cernea
U Craiova: Guso - Daouda, Papură, Rada, I. Stancu - Vigariu, Bundea, Pleşan, R. Miclea - Njock, Mc Breen (32 Borbely). Antrenor Nicolo Napoli. Au mai jucat: Bănică - Biemme, Buglea, Bădăluţă, Moţi - Stoianof, Bolohan, Pleşan, I. Stancu (51 A. Ionescu) - C. Ungureanu, Borbely


Portari. Golul primit în meciul de ieri nu i se poate imputa lui Guso. El rămîne fără rival în poarta Universităţii. Conducerea caută în aceste zile o rezervă pentru goalkeeperul bosniac, tatonînd în acest sens piaţa iugoslavă, deşi Bănică nu a greşit atît cît a apărat, în repriza secundă a partidei de la Tîrgu Jiu.

Apărare. Napoli preferă o defensivă în linie, agresivă, care joacă la ofsaid şi împinge jocul departe de buturile lui Guso. Adaptarea este greoaie, dar amicalul de ieri nu a fost edificator, din cauza terenului impracticabil. Pe posturi, noutatea este pe dreapta, unde a apărut Daouda. "Mă simt mai bine în centrul apărării, dar joc unde este nevoie de mine", a spus Mariko. În centru, perechea Papură-Rada pare bătută în cuie. Doar posibila urcare a căpitanului la închidere i-ar putea despărţi pe cei doi. Pe stînga, Stancu a cîştigat pentru moment lupta cu Preda şi cu Moţi şi are şi varianta avansării ca mijlocaş.

Mijloc. Sistemul cu doi închizători aglomerează foarte mult jocul în centru, astfel încît adversarii pot pătrunde foarte greu pe acolo. Pleşan este deja trecut în carnetul italianului ca titular pentru retur, iar pentru Bundea mai există şi varianta plasării pe dreapta, tot în linia mediană, în cazul avansării lui Cornel Papură în faţa apărării. Problema apare pe partea stîngă, unde nu există un mijlocaş veritabil. Variantele Miclea şi Stancu nu l-au mulţumit pe Napoli, care îl aşteaptă pe Ovidiu Stîngă, încă nepus la punct cu pregătirea, şi regretă că "Noul Balaci", puştiul Andrei Ionescu, are doar 15 ani.

Atac. "Mai am nevoie de un vîrf rapid!", a solicitat "allenatore". Craiova are 3 atacanţi masivi, Njock, Borbely şi McBreen, camerunezul fiind în pole-position pentru retur. Napoli doreşte însă un înaintaş care să vină din spate şi să acopere şi porţiunea de teren rămasă liberă prin "fixarea" celor doi închizători mai aproape de propria poartă decît de cea adversă.


20 de minute de autografe

Înainte de începerea partidei, antrenorul Universităţii, Nicolo Napoli, a primit un buchet de flori şi o cupă alb-albastră înaltă de jumătate de metru din partea conducerii Pandurilor. Cupa i-a fost înmînată de către Nicoleta Lincu, o fotbalistă de la echipa feminină a clubului, care vorbeşte perfect italiana. După joc, "allenatore" a avut nevoie de 20 de minute pentru a străbate distanţa de la vestiare la autocar, fiind asaltat de copii care îl strigau cu apelativul "nenea". De aceeaşi primire călduroasă au beneficiat şi jucătorii alb-albaştri, Mariko Daouda fiind printre cei mai solicitaţi. La startul meciului a fost premiat şi arbitrul partidei, Nicu Neagoe, preşedintele AJF Dolj, care ieri s-a retras oficial din activitate.

[EDMOND_]

PROSPORT
Universitatea şi Pandurii au experimentat în primul meci amical al anului, formulele pentru returul campionatului


Narcis Drejan
Cristi Stăncescu
(Tg. Jiu)

Cei 4.000 de spectatori nu au ţinut cont de zăpada de aproximativ 15 cm depusă în tribunele Municipalului din Tîrgu Jiu. Universitatea, care trage pentru o cupă europeană, şi Pandurii, grupare cu un obiectiv îndrăzneţ fixat din această iarnă, promovarea, nu au excelat, terenul fiind aproape impracticabil.
Cei doi antrenori nu s-au plîns din cauza zăpezii, fiind mulţumiţi că noile achiziţii şi-au făcut datoria. Cele mai puternice echipe ale oltenilor, Universitatea şi Pandurii, au experimentat în amicalul de ieri formulele pentru returul campionatului. Italianul Napoli şi-a arătat încă o dată intenţia de a stabili un nou sistem de joc, 4-4-2, folosindu-l ieri pe Mariko Daouda pe postul de fundaş dreapta, iar după pauză lăsîndu-i această sarcină camerunezului Eric Bieme. La prima apariţie în tricoul alb-albastru, Mugur Bolohan a arătat o mare poftă de joc, şi chiar dacă a evoluat mijlocaş central, lîngă Pleşan, fostul dinamovist i-a mulţumit pe gorjeni, mari admiratori ai Universităţii.
De cealaltă parte, Emil Săndoi a încercat trei echipe, avînd foarte mulţi jucători în probe. “Eu sînt mulţumit de acest test, nu a fost edificator, însă Pandurii nu s-a făcut de rîs şi a demonstrat că poate fi una dintre candidatele la promovare. Sînt mulţumit de prestaţia cîtorva dintre nou-veniţi, cum ar fi Tibi Lung, Bucă, Ursu, Cornea sau Cojan”, a declarat Emil Săndoi.
narcis.drejan@prosport.ro
cristi.stancescu@prosport.ro

[EDMOND_]

EDITIE SPECIALA
Dragostea dintâi

de Andrei Balan

Într-un fotbal în care un stadion plin e mai rar ca un gol cu călcâiul, Craiova descoperă, o dată în plus, că uneori excepţiile înseamnă mai mult decât regula. 6.000 de suflete fierbinţi în plină iarnă, 6.000 de olteni îndrăgostiţi de Universitatea şi proprietari de Brâncuşi au luat frigul la mişto şi s-au prezentat la un amical Pandurii - "Ştiinţa", în care, deşi jucau în deplasare, "alb-albaştrii" s-au simţit ca acasă. N-a mai contat scorul, nici n-avea cum, nu s-a mai pus zăpada adâncă şi grea care încurcă orice logică a pasei, tacticii sau balonului. Ca o plapumă împotriva gerului şi a uitării, tribuna venise nu să numere goluri sau să fabrice statistici, ci să aplaude. Să-l aplaude pe Napoli, italianul cu care atacăm meterezele, să-l salute pe Pleşan, liderul noii generaţii, să se bucure de eternitatea lui Papură sau de culoarea loviturilor lui Njock. Şi să aştepte primăvara şi promisiunile ei, cu mulţumirea celui care poate va spune, peste ani şi glorii, că o altă Craiovă, mai aproape de ceea ce am fost cândva, s-a născut în nămeţii Târgu-Jiului şi n-a rămas înţepenită în ferestrele unui vis de iarnă.
Iubirea e un lucru foarte mare. Au spus-o şi alţii, înaintea altora, au trăit-o şi alţii, după noi. Pentru mine, însă, suporterul care nu vrea neapărat transferuri, ci atitudine sau revanşă, cei 6.000 de "panduri" care au lăsat de-o parte tot şi toate pentru a se întâlni la locul faptei reprezintă nu doar un punct de sprijin, ci şi unul de plecare. Şi zău că nu ştiu astăzi altă echipă care, o dată plecată, să mai aibă unde să se reîntoarcă.
Mai avem puţin şi vom şti ce ne-a rezervat acest destin parşiv, care ne acceptă acum, dar care s-ar putea să ne respingă mai încolo, în virtutea obişnuinţei. Şi totuşi, eu nu mi-aş face probleme. Undeva, la o aruncătură de băţ de statuia lui Oblemenco, există cel puţin 6.000 de motive ca să ne culcăm liniştiţi şi să visăm frumos. Împreună.

[EDMOND_]

De Horia Ivanovici

Am fost o săptămână în Dubai, la Ilie Balaci. "Prinţul Băniei", acum "Prinţul Deşertului", e neschimbat. Poate coama i s-a mai rărit, puţină burtică, dar, în mare, Ilie a rămas acelaşi. Cu geacă de blugi cu tot! A, bineînţeles, priveşte lumea prin găurile a mai multe zerouri decât a avut vreodată, petrodolarii arabilor răsplătindu-i performanţele absolut uluitoare, care l-au transformat în cel mai renumit antrenor străin din zona Golfului. Iar compania a fost selectă: Metsu, Milutinovic, Artur Jorge, Queiroz (da, omul Realului!), Maturana, Alberto Prreira, Zoran Filipovic, Henri Michel. În concluzie, Balaci şi ai lui nu duc grija zilei de mâine, iar asta pentru mai multe vieţi de acum încolo...
Şuetele cu Balaci sunt fascinante, proaspete ca apa de izvor şi se întind până târziu, spre dimineaţă. Ilie are o memorie fantastică. Îţi derulează date, ore, fapte, sume cu o precizie de matematician hârşit în olimpiade. Şi mai are farmecul de a povesti al unui alt juvete celebru, nea Mărin. Din când în când, însă, între o istorioară pasională cu Dinu sau alta cu transferul ratat la AC Milan, în ochi îi străluceşte tristeţea. Nu poate uita, sufletul nu-i dă voie, cele două eşecuri ca tehnician al Craiovei. Când îl întrebi despre asta, se aprinde, acuză, explică, regretă, râde, glumeşte şi în final devine prea serios. "Nu mă mai întorc niciodată în fotbalul românesc. Deci nici la Ştiinţa!", decretează, încovoiat de o dezamăgire imensă. Eu tot insist, el se ţine tare. După două ore, obţin o mică concesie: "Cine ştie, poate manager, conducător, altceva. Dar nu pe bancă! Am pătimit prea multe acolo şi n-am uitat". E, totuşi, un pas înainte, îmi zic, de la negarea totală de la început. Când apar zorile, mai încerc o dată. "Ilie, poate a treia oară e cu noroc...". De data asta nu-mi mai răspunde şi priveşte în gol. Mult... Apoi se ridică şi se uită pe geam, spre deşertul care se face tot mai roşu, soarele înălţându-se precum un glob sângeriu. Şi chiar dacă nu o recunoaşte, ştiu că undeva, adânc, în suflet, există o voce nebună care-i spune că merită riscul. Că Oltenia l-a iubit, îl iubeşte şi-l va iubi mereu! Îl va ierta mereu... Aceeaşi voce care i-a şoptit să accepte acum 13 ani un contract insignifiant în Tunisia, cu 1.500 de dolari pe lună. Aşa a început totul. Acum Balaci câştigă 45.000 de dolari pe lună... Dar e acelaşi Balaci... Prinţul Craiovei!

[EDMOND_]

EDITIE SPECIALA

Editorial

Spectacolul, unica Şansă

De Andrei Bălan

Ultimele retuşuri înainte de retur surprind din nou pe Jii prin neprevăzutul lor, firesc pe aceste meleaguri. Cu un picior pe scara avionului şi cu gândul la Mariko Daouda, aşteptat la probe, se pare, de Şahtior Doneţk, oltenii lui Nicolo Napoli încep expediţia în "Cizmă" cu speranţa omului că, o dată răul trecut, nu poate fi decât mai bine. Nu ştiu dacă Mariko, unul din marii sufletişti ai Universităţii de azi, va semna pentru eliminaţii lui Dinamo în detrimentul "Peluzei Sud". Nu ştiu şi, deşi îmi pasă, merg pe ideea că dacă la mijloc va fi alegerea lui Daouda, atunci n-avem nici un motiv să fim supăraţi pe el. Poate recunoscători. Deşi undeva, acolo, eu am convingerea că Mariko va mai rămâne o vreme prin preajma noastră. Cel puţin până la vară, cel puţin încă o clipă.
Dacă anul trecut am câştigat la Norcia, anul acesta există măcar o condiţie în plus pe care trebuie s-o îndeplinim. Să facem spectacol. Eu, unul, numai pentru asta aş bate atâta drum până acolo. Da, desigur, se pune şi trofeul, dar dacă adunăm cupe fără să mai înscriem şi cu călcâiul parcă nu am ieşi prea bine în materie de caracter şi fotbal. Şi chiar dacă nu reuşim să păstrăm cupa şi să pasăm din prima, măcar să încercăm. Uneori, chiar nu ştii ce poate ieşi dintr-o poveste pe care ai mai citit-o de câteva ori decât atunci când rupi copertele cărţii. Şi când eroii de-acolo se vor regăsi peste ani şi ani în tricoul lui Pleşan, în energia lui Papură, în salturile lui Guso şi-n picioarele lui Rada, vei zice că a meritat. Că merită şi că vor merita. Şi că, aşa cum altădată ai făcut şi tu, totul a pornit de la o încercare. Sau de la o cupă de iarnă.

--------------------------------------------------------------------------------

[EDMOND_]

Pierre a fost trimis acasă

“Aveam şanse minime să rămîn. În primul rînd, timpul a fost scurt, în al doilea rînd, Napoli m-a folosit pe un post pe care nu am jucat, acela de vîrf clasic. Eu pînă acum am evoluat vîrf retras, mijlocaş în spatele atacanţilor sau mijlocaş dreapta”, a declarat Eric Pierre la aflarea veştii că nu va fi oprit de Universitatea. Întîlnirea de ieri nu s-a mai disputat între titulari şi rezerve, cum s-a întîmplat pînă acum, tehnicianul italian alcătuind două formaţii relativ echilibrate. Echipa formată din Guso - Daouda, Papură, Rada, Iordache - Vigariu, Bundea, Pleşan, Borbely - Pierre, Ungureanu s-a impus cu scorul de 3-2, “adversarul” aliniind o formulă cu Bănică - Bieme, Buglea, Bădăluţă, Preda - Miclea, Bolohan, Ionescu, Stîngă - Njock şi McBreen. Golurile au fost marcate de Vigariu şi Ungureanu (2), respectiv Preda şi McBreen. Deşi toată lumea a fost cu ochii pe Pierre, remarcatul a fost din nou Cristi Ungureanu, foarte activ în faţa porţii şi cu o mare poftă de gol. Cît despre belgian, acesta s-a evidenţiat doar prin plasament şi tehnica pasei, arătînd carenţe la condiţia fizică. De altfel, el a avut multe momente în care a dispărut din joc.
Ofertă de la Mircea Rednic
Deşi are o familie destul de numeroasă, cu trei copii, Pierre este hotărît să-şi încerce norocul în străinătate. Belgianul de 30 de ani are o ofertă de la Mircea Rednic şi este foarte posibil ca la vară să semneze pentru Al Nassr, echipa din Arabia Saudită la care activează Puriul. Pierre şi Rednic au fost colegi de echipă la Standard Liege.
Doi atacanţi italieni
în probe
Săptămîna viitoare, în cantonamentul Universităţii vor sosi doi atacanţi italieni pentru a se pregăti sub comanda lui Napoli.
“Nu vor susţine probe, fiincă îi cunosc pe amîndoi. Tot ce vă pot spune este că voi lua la Craiova cel puţin unul dintre ei, fiindcă sînt valoroşi. Numele lor le veţi afla atunci cînd vor sosi”, a spus tehnicianul Ştiinţei.
george.paunescu@prosport.ro

30 ianuarie 2004

[EDMOND_]

PleŞan, numărul 10

De Andrei Bălan Editie Speciala , vineri 20 februarie

"Craiova lui Rada, Stancu şi Pleşan mi se pare cea mai adevărată poveste cipriotă pe care o puteam înţelege cu mâna la inimă, adică aşa cum se cuvine. E aşa de reconfortant să vezi primul "11" al României cu Rada, Stancu sau Pleşan aliniaţi la imn, încât chiar că nu mai contează ploaia, scorul sau faptul că steliştii refuză o onoare de nerefuzat. Pentru că nu trebuie să uităm că Ionuţ a fost fluierat pe vremuri chiar la el acasă şi că Mihăiţă s-a pregătit prin parcuri de frica unui patron cu dragoste de Dinamo, eu zic că, în amintirea a ceea ce vom fi, este esenţial să păstrăm doar ceea ce a fost frumos atunci când era urât. Ionuţ a ajuns titular sub tricolor, Stancu şi Pleşan la fel, deci e bine. Mai ales că, fie vorba între noi, chiar era cazul să ridicăm din nou capul în lume. Cu cei trei în fruntea speranţelor, să fiţi convinşi, Bundea n-are de ce să se teamă. Ba dimpotrivă.
Când scriu aceste rânduri, pe un televizor din redacţie Mihăiţă Pleşan aleargă de zor la mijlocul terenului. Într-un echipament galben, care-i vine perfect, Mihăiţă atacă buturile Belarusului de parcă s-ar fi născut în vestiarul gestionat de Puiu sau în fotbalul arvunit de Mutu. Pe spate, mare ca un cadou venit din suflet, Mihăiţă poartă decent un 10 care obligă, un număr care provoacă. La ora la care Mihăiţă învaţă să nu se teamă de Hagi, Pleşanul Craiovei împlineşte 21 de ani şi nu cade din picioare de emoţie. 21 de ani, Craiova, numărul 10 pe tricou, România. Poate fi ceva mai frumos, Mihăiţă? "

Ar fi de adaugat ca , de fapt , Plesan implineste 22 ani , nu 21....

[iulian]

http://www.gsp.ro/index.php?c=12&a=7453

Ar fi ceva frumos sa fie in Banie meciul ....

[ady_azzuro]

Si va fi cu siguranta

[EDMOND_]

EDITIE SPECIALA

"
Dor de 1991!

De Laurenţiu Dumitrescu

Mă enervează subiectivismul exacerbat, puţinătatea ideilor şi îngustimea lor, derapajele de la spiritul fair-play-ului. Unde doresc să ajung cu această lapidară introducere? Păi iată unde...
Am citit în ultima vreme de mai multe ori, de parcă pentru unii a devenit o obsesie, că derby-urile din fotbalul nostru se reduc la meciurile dintre bucureştenele Dinamo, Steaua şi Rapid. Cei care gândesc aşa consideră, probabil, că fotbalul românesc se înscrie doar în perimetrul cetăţii lui Bucur, că nimic nu mai există dincolo de Ghencea, dincolo de Săftica, dincolo de baza sportivă vecină cu cimitirul Străuleşti! Uită unii că istoria fotbalului n-a început şi nu se va termina cu echipele venite în România o dată cu Armata Roşie; că mai există şi altceva, în afara ifoselor lui Sabin Ilie, a centrărilor stereotipe ale lui Florentin Dumitru şi a faulturilor dure ale lui Dan Alexa. Mai există, domnilor!
Mai există, şi mie unul mi-e dor de anul 1991. Şi au început să mi se răscolească amintirile în momentul când la Craiova a poposit antrenorul Mircea Rednic. Mi-am zis atunci că nimic nu e pierdut, că dacă nu tot, măcar o parte din ce-a fost ceva frumos şi sublim va reînvia în ceea ce s-a numit Polul Sud al fotbalului românesc: Craiova. De atunci, de la poposirea în Cetatea Banilor a "Puriului" (cum îi spun suporterii lui Rednic), Universitatea este neînvinsă. Să nu-mi spuneţi că greşesc, pentru că ea a pierdut meciul cu Dinamo, din Şoseaua Ştefan cel Mare. Nu, nu l-a pierdut. I-a fost furată victoria, sau cel puţin remiza, de un arbitru rău, care atunci nu a văzut în faţa ochilor decât culorile alb-roşii, pentru care a fluierat, şi cele alb-albastre, pe care le-a batjocorit. Acel arbitru, pe numele lui Ionică Serea, a fost consecvent în răutate şi în subiectivismul său şi vreo trei etape mai târziu, la un alt meci, de astă-dată disputat chiar pe gazonul echipei lovite de el cu necruţătoare neruşinare.
De unde până unde dor de 1991?
Simplu. Să facem un mic efort de memorie şi să ne reamintim că în vara acelui an Universitatea a câştigat tot ceea ce se putea câştiga. A câştigat titlul de campioană, campionatul de tineret-rezerve, campionatul republican de juniori şi Cupa României.
Altceva nu mai era de câştigat. Echipa acelui an n-a fost o CRAIOVA MAXIMA, a fost o Craiova super-eficace, o Craiova care a umplut inimile suporterilor ei. Mi-a fost dor de acea Craiova! Vor reuşi Mircea Rednic şi echipa lui de azi să obţină măcar jumătate din ce a realizat echipa anului 1991? Premise sunt şi foarte multe spune şi recentul 2-2 din "Kosovo" cel de sub Pietricica!

--------------------------------------------------------------------------------