Pentru acei forumisti care isi dau cu parerea despre clubul Jiul si zona Vaii Jiului, in totala necunostiinta de cauza, confundand istoria de 86 de ani a echipei, cu perioade efemere si poate mai putin relevante din viata sa, iata mai jos cateva informatii legate de aparitia clubului minerilor din Valea Jiului, care exact acum 80 de ani si-a disputat finala Campionatului National cu celebra echipa timisoreana "Chinezul". Invit, de asemenea, pe cei care detin informatii legate de istoria mai veche sau mai recenta a clubului, sa le posteze pe acest subforum.
Primii paşi în dezvoltarea modernă a Văii Jiului au fost făcuţi în anul 1840, când fraţii Hoffman şi Carol Maderspach din Braşov, prin “Societatea de mine şi cuptoare”, au început exploatarea la suprafaţă a zăcămintelor de cărbune din zona Petroşaniului, cunoscute ca fiind cele mai importante din Transilvania încă din 1782. Pentru transportarea cărbunelui la furnalele societăţii de la Călan, s-a construit, între anii 1867-1870 calea ferată Simeria - Petroşani, prelungită în 1869 până la Petrila şi în 1892 până la Lupeni.
Apariţia de-a lungul căii ferate a tot mai multor concesiuni miniere precum şi implicarea puternică în zonă a capitalului bancar francez, austriac şi german au determinat o puternică dezvoltare a Văii Jiului, care, datorită societăţilor miniere apărute la Petroşani, Vulcan şi Lupeni a devenit un nou El-Dorado a timpului, atrăgând o puternică imigraţie italiană, germană, poloneză, cehă şi maghiară.
După Unirea din 1918 activitatea minieră a fost organizată în cadrul a două mari societăţi societăţi anonime “Petroşani” şi “Lupeni”, care, în 1931, au fuzionat dând naştere “Societăţii miniere Petroşani”.
Societăţile miniere, pe lângă rolul decisiv pe care l-au avut în dezvoltarea economică a zonei, s-au implicat puternic şi în dezvoltarea vieţii sociale, culturale şi sportive.
În acest context, Societatea “Salgotarjani” a pus bazele fotbalului in actuala capitală a Văii Jiului, in anul 1919, cand a fost înfiinţat Clubul atletic al minerilor (CAM). Fondatorul şi preşedinte de onoare al clubului a fost Ioan Winklehner – directorul general al minelor Societăţii Salgotarjan din Valea Jiului. În acea perioadă, după Unirea Transilvaniei cu România din 1 Decembrie 1918, Societatea anonimă de mine şi cărbuni din Salgotarjan, finanţată de banca austriacă “Wiener Bankverein”, una din puterile economice ale Europei central-estice, se afla în plin proces de retragere din Valea Jiului, proces încheiat în februarie 1921, odată cu înfiinţarea Societăţii anonime române “Petroşani”. Ioan Winklehner a devenit atunci director tehnic la Direcţia Minelor a Societăţii Petroşani, funcţie în care a rămas o perioadă de 8 ani (1921-1928).
După anul 1922 a fost realizate lucrarile de modernizare ale stadionului (vezi poza). Au fost construite doua tribune şi patru terenuri de tenis, care iarna deveneau patinoare.
În anul 1924, în urma fuziunii dintre CAM Petrosani şi CAM Vulcan a apărut Uniunea cluburilor atletice ale societăţii Petrosani (UCAS).
În primii ani de existenţă, echipa a participat la Campionatele pe ţară care s-au desfăşurat începând cu anul 1921. Prima fază se desfăşura, iniţial, în cadrul a şapte-nouă campionate regionale. Campioanele regionale se calificau în faza naţională, care se derula în sistem cupă, până la finala care desemna campioana. Meciurile se jucau într-o singură rundă, inclusiv finala.
În editia 1924-25 UCAS Petroşani a câştigat campionatul regional calificându-se în faza finală unde a învins la Cluj (05.07.1925) pe U Cluj cu 1-0 - în sferturi şi, la Petroşani (02.08.1925), în semifinale, pe Jahn Cernăuţi, cu 3-1. În finala, jucată la 9 august 1925, la Arad, a fost învinsă de echipa timişoreană Chinezul cu 1-5.
FINALA 1924 - 25
CHINEZUL Timişoara – UCAS Petroşani 5-1 (2-0)
Formaţia aliniată de UCAS în finală a fost formată din: Csako – Dobo, Bank – Klein, Frantz, Al. Berkessi – Peterfi, Veszpremy, Kiminich, Danko, Messner
Faptul că era susţinută de Societatea “Petroşani” conferea echipei minerilor o considerabilă stabilitate financiară şi un grad înalt de atractivitate pentru valorile fotbalului românesc ale acelor vremuri. În acest sens este relevant faptul că, în anii 1926-27 a venit la UCAS Petroşani unul dintre cei mai valoroşi fotbalişti ai epocii: Aurel Guga - primul căpitan al echipei naţionale.
Cei cărora acest nume nu le mai spune, acum, mare lucru, găsesc amănunte la: http://new.ucluj.ro/index.php?option...=41&Itemid=131