Articole kilometrice? Nu prea am timp de selectie. Scuze.
Un exemplu:
Nicolae Labiș. Lichidat de securitate sau victima unui accident stupid? Adevărul despre poetul mort la 21 ani
Laurentiu Panait
Laurentiu Panait
21 Martie, 12:46
Nicolae Labis s-a nascut pe 2 decembrie 1935, Poiana Marului, comuna Malini, judetul Suceava.
Marele Nichita Stanescu (1933-1983), mai mare cu doi ani decat Labis, a povestit, la un moment dat, cam ce a insemnat pentru el intalnirea cu Nicolae, intr- un amfiteatru al Facultatii de Filologie din Bucuresti. “Ne-a recitat poemul «Moartea caprioarei»... Am ramas cu gura cascata. Pana atunci, credeam ca sunt si eu un poet mare. Ei bine, in momentele cand Labis recita, mi-am dat seama cat de mare poet era el si cat de prost eram eu...”.
Mai mult, Nichita a considerat ca nu poate publica nimic cat timp traieste Labis, dovada ca primele poezii ale “Ingerului Blond” apar in martie 1957, la trei luni distanta de tragicul accident de tramvai. Fire sensibila si cu darul premonitiei, Labis si-a anticipat moartea printr-o poezie scrisa cu cateva luni inaintea accidentului de tramvai care avea sa-i curme viata. Una dintre surorile poetului, Margareta, a povestit pentru Jurnalul National intamplarea ce a determinat aparitia acelor randuri tulburatoare: “O minge de foc (n.r. - un fulger) a patruns prin firul antenei de radio, prin partea de sus a peretelui exterior, de la camera unde atunci dormeau parintii si sora mea Teodora. Globul incandescent a perforat barnele din lemn si tencuiala fara sa aprinda casa. Tata a vazut ingrozit cum, in intunericul noptii, mingea de foc dansa imponderabil in aer deasupra patului mare, dublu, si cum apoi s-a scurs nevazuta prin manerul de metal al unei umbrele rezemate de peretele opus sparturii”.
Chiar in ultima vara a lui (1956), Labis - marcat emotional de “vizita” fulgerului - a asternut pe hartie urmatoarele versuri, interpretand ciudatul eveniment ca pe un avertisment trimis de catre moarte, asa cum considera si astazi sora lui Margareta:
“Ti-a insemnat natura prin trasnet unde stai,
Zdrelindu-ti-o, cu flacari primejdioase, casa,
E semn de neastampar si de noroc sa-l ai
Pana cand neagra doamna o sa-si invarta coasa”.
Labis a avut o ascensiune fulgeratoare, debutand in ziarul Zori Noi, in 1950, la doar 15 ani. Termina apoi Scoala de Literatura Mihai Eminescu din Bucuresti, dupa care urmeaza, vreme de un semestru, cursurile Facultatii de Filologie din Capitala (1954). In 1956, ii apare volumul “Primele iubiri”, iar dupa moarte, doi ani mai tarziu, in 1958, se publica si cartea “Lupta cu inertia”. Considerat varful de lance al generatiei saizeciste, Nicolae Labis a lasat in urma versuri nemuritoare si amintiri frumoase, dar si o multime de regrete si de intrebari fara raspuns.
Misterul mortii lui Labis dainuie si astazi. In noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, poetul ajungea sub rotile unui tramvai, dupa o seara petrecuta cu prietenii la restaurant, si se stingea 12 zile mai tarziu, la 22 decembrie, paralizat si devorat de bronhopneumonie, scrie bzi.ro.
Reply With Quote
Originally Posted by Paul Atreides
