noiembrie 17, 2019 la 17:43/semnat Gheorghe Bozgan"IN ARMATA CU KLAUS WERNER IOHANNIS
Am avut onoarea sa fac 2 luni armata alaturi Klaus .Omul a fost "prapad",cum zice cronicarul. Klaus a fost singurul militar t.r. (astia erau studenti militari),care a incheiat stagiul nu cu gradul de sublocotenent in rezerva, cum era regula, ci doar de… obergefreiter (caporal) ca Joseph Porta, daca ati citit pe Sven Hassel..(de aia nu prezinta poze cu el din armata).Cu un asemenea grad plin de semnificatii, era clar pentru cei initiati, ca intr-o zi va ajunge comandantul suprem al Armatei. Si a ajuns. Ca si Hitler, care tot de la gradul de obergefreiter a inceput. La sugestia unor prieteni de pe f.b. pun acum un fragment dintr-o postare mai veche referitor la Klaus Werner Iohannis in armata. Nu trebuie interpretat electoral. Eu, ca fost tovaras de arme cu el, evident ca l-am votat, pentru ca stiu ca omul poate sa faca din imposibil ..posibil. Imposibil sa mearga lucrurile mai prost, Ba e posibil, va spune Klaus sigur pe el, suflecandu-si manecile.
X
Era prin 1983 .In anul doi al scolii militare,arma infanterie, tocmai fusesem avansat la gradul de elev-sergent .Urma sa plec de la scoala militara din Sibiu timp de doua luni in stagiu la o unitate din teritoriu. Avusesem noroc, am fost repartizat impreuna cu alti 5 elevi-sergenti ,astia din urma de intendenta, la Comandamentul Armatei a 4-a din Cluj Napoca, comandant atunci generalul Topliceanu .Pentru mine era un stagiu de boier, spre deosebire ce colegii mei ,care nimerisera la cele mai nenorocite unitati de infanterie din tara. Eu fiind infanterist ,am fost trimis la compania de garda, care asigura paza comandamentului. Tot in comandament, intr-un pavilion aparte ,era o companie in care executau stagiul militar cu termen redus studentii ( T.R.-isti , le spuneam noi).Niste nesimtiti. Pe motiv ca ei sunt la facultate refuzau pur si simplu sa ne salute pe noi,elevii gradati ,veniti in stagiu de la scolile militare, care aveam numai liceul. Le facea chiar o placere sa ne sfideze pe noi ,viitorii A.P.V.-isti (armata pe viata). Odata ,pe o alee a cazarmii, trece pe langa mine un nesimtit de caporal TR-ist ,descheiat la copca si la primii doi nasturi si mai ales fara sa ma salute .Chestia asta ultima chiar ca m-a enervat. L-am intors scurt din drum pe caporalul T.R., ordonandu-i sa se incheie la copca,nasturi si ..sa salute ca..gradu-i grad si disciplina militara-i disciplina militara… .Se intoarce cativa pasi… se deschie acum si la nasturii de la.. slit si trece ostentativ pe langa mine, fara sa ma salute. M-am resemnat,dar am jurat sa-l tin minte. Aflasem numele lui, Claus Werner Iohannis .Stiam ca “fie roata si patrata,tot se mai invarte odata ”.Si a venit minunea. Intr-o duminica am fost numit ajutor de sef de punct control in unitate, sef fiind un plutonier. Zi de vizita. Parintii si rudele militarilor asteptau la poarta sa vina cei chemati in sala de intilnire. O fata draguta ,Kaufman Herta o chema ,tin minte si acum numele ei ca ii treceam pe vizitatori pe un tabel ,dorea sa il vada pe prietenul ei ….Klaus Werner Iohannis, caporal T.R. Deci..exista Dumnezeu. O invit inauntru, in sala mica de asteptare (un fel de sala de protocol, unde aveau acces doar V.I.P., care veneau sa vada pe cineva ,intotdeauna pe cei cu termen redus ) ii verific plasele cu alimente si ma ofer sa i le duc eu la Klaus si sa il anunt personal de sosirea ei. Bineinteles ca imi duc plasele ei la dormitorul meu (un fel de masura a “confiscarii speciale”, cum se numeste in Codul penal) si trimit un soldat sa il anunte pe Klaus.Ma intorc rapid la punctul de control si ii zic fetei: Mai, Herta, imi pare rau pentru tine, dar Claus nu vrea sa te mai vada, zice ca esti urata, proasta si i-au spus parintii lui ca esti si curva si ca el are pe alta, de aici ,din Cluj. Herta ramane blocata, ii picase fatza, inghite in sec si zice resemnata “Bine,atunci” si da se plece. O conduc eu pana la usa de iesire, unde dau nas in nas cu comandantul meu, locotenentul major Frunza, venit in control. Vazand si el fata clatinandu-se pe picoare si complet bulversata se ofera amabil sa o conduca la gara (s-a laudat a doua zi ca a futut-o ,dar nu l-am crezut atunci, ca era cam mincinos de felul lui ). Alo, doamna Carmen Iohannis, ma auziti ? Ar trebui sa-mi multumiti ca datorita mie sunteti dvs “prima doamna”. Ajunge dupa nici 5 minute la poarta caporalul Klaus, proaspat barberit, parfumat, uniforma calcata la dunga, ce mai, impecabil neamtul. Nu saluta ca de obicei si imi zice cu tupeu “Cheam-o pe Kaufman Herta,pentru Kaus Werner Iohannis”. Il invit in sala comuna de asteptare, ii spun sa ia loc,pentru ca am vesti triste pentru el. Ce…ce.., s-a intimpat ceva,zice el vadit ingrijorat. Pai ,a venit domnisoara Herta cu parintii aici -ii zic eu- au spus ca nu vor sa va vada, ci doar sa va transmitem ca fiica lor urmeaza sa se marite, sa o uitati,sa nu o mai derajanti nici cu scrisori nici cu telefoane,ca va raporteaza la tovarasul general si o sa fiti pedepsit. Klaus are nevoie de cateva clipe sa se adune .Eram sigur…eram sigur…,zice Klaus muscandu-si buzele de nervos si intra imediat in WC-ul punctului de control. Il las in Laba lui, pardon ,in Dumnezeul lui si imi vad de ale mele. Ma simteam pe deplin razbunat, fericit si musc cu pofta dintr-o ”Eugenia” din cele cateva zeci aduse de Herta pentru Klaus .Trec vreo 10 minute cred, cand aud un urlet. Un vizitator intrand la WC gasise un militar spanzurat cu cureau de rezervorul de apa de deasupra. Imaginati-va era…caporalul t.r. Klaus Werner Iohannis. Dam toti navala inautru. Inspirat ma apuc sa-l tin de picioare ridicat cat mai in sus, sarcina al dracu de grea, ca incepuse sa dea din picioare si luasem niste bocanci in gura. Bine lustruiti ce-i drept..Un vizitator care avea o brisca la el taie rapid cureau si il asezam cu totii jos. Se pare ca ala cu brisca taiase ceva mai profund ca lui Klaus ii curgea bine sange din taietura de la gat. Sparg rapid geamul cutiei de prin ajutor de pe perete, iau bandajul si ..dau cu putere la invartit in jurul gatului ,strangand cat mai tare ,ca sa opresc hemoragia. Ajunge rapid si echipa de la punctul medical, taie cu greu bandajul meu si ii fac ei pe loc respiratie artificiala. Isi revine dracul…a avut noroc , cureaua era rasucita in timp ce incerca sa se sinucida si nu a oprit total in cele 10 minute circulatia sanguina spre creier si nici nu l-a sufocat complet. A stat in infirmerie vreo 3 zile,mai mult pentru taietura de la gat.(cand a ajuns dupa o luna acasa ,in invoire, Klaus nu a mai cautat-o pe Herta sau parintii ei, a aflat doar ca s-a maritat .Si pentru ca nimic pe lumea asta nu este intimplator , pe Herta nu o mai chema Kaufman ci…Frunza. Ati ghicit ,a luat-o de nevasta comandantul meu de companie, ala care o condusese la gara si care a doua zi se lauda catre noi cum ca.. a tras-o. Inseamna ca nu ne-a mintit, daca a luat-o.
Tentativa lui Klaus de sinucidere- caporal t.r., a pus pe jar tot comandamentul, daca reusea se lasa cu destituiri pentru multi si ,posibil, chiar puscarie, deoarece moartea singurului neamt, intr-un pluton t.r. de romani, era din start suspecta .Era clar pentru toti comandantii lui ierarhici ca neamtul era un labil psihic si putea in orice moment sa repete figura ,asa ca l-au luat toti sub aripa lor ocrotitoare, sa previna o noua tentativa de sinucidere ori mai rau..Dupa iesirea de la infirmeria unitatii Iohannis al nostru devenise mana dreapta a comandantului de pluton t.r., capitanul de transmisiuni Costea, carandu-i mandru porthartul ( geanta aia cu curea ,pe care o purtau ofiterii si din care iesea capatul ziarului “Scanteia”).Venise luna noiembrie, in Cluj cazuse prima ninsoare, dar se lasase si un ger strasnic. Ghinion, probabil a spus Iohannis, ca plutonul TR avea programata sedinta 2-a de tragere, adica se tragea la tinta (silueta) in deplasare.Desi eu faceam stagiul la compania de paza, capitanul Costea cere aprobarea superiorilor mei sa fie ajutat de mine la sedinta de tragere, eu fiind infanterist, adica ..de specialitate. Iata-ma pentru o zi detasat la plutonul t.r. al lui Iohannis. Vine si ziua tragerii. Plutonul t.r. se imbarcase deja in camion, pentru poligon. Urca in cabina capitanul Costea, apoi eu cu lada cu cartuse .Soferul da sa plece dar…batai puternice in tabla din spate a cabinei. Soferul pune frana brusc. Ia vezi ce dracu au, imi zice capitanul, precis au uitat ceva .Cobor din cabina, merg in spate si vad coborand pe caporalul Iohannis, care trece pe langa mine fara sa spuna nimic, merge in fata si urca in cabina asezandu-se pe locul meu. Credeam ca vrea sa ii raporteze ceva capitanului, asa ca astept disciplinat jos, langa usa cabinei , sa termine raportatul si sa coboare. Aud insa pe capitan “ Bozgan, urca repede in spate ca plecam, Iohanis ramane in cabina, i s-a facut rau de la fumul de tigara”. Urc in spate, ce dracu era sa mai fac fac si ii iau la injurat pe cei din plutonul t.r. ca fumeaza acolo, desi le-am spus la imbarcare ca nu au voie sa fumeze pe timpul depasarii. Numai ”Neamtul” a fumat, zice un fruntas t.r. ochelarist ,numai el are tigari. Aflu dupa un minut ce s-a intimplat : Iohannis avea intotdeaua la el tigari Kent ,dar nu ii servea decat pe ofiterii cu care avea tangenta. Aflat in spatele masinii, la adapostul prelatelor, Iohannis ,cica sa se incalzeasca , si-a aprins, o tigara. Cativa fumatori i-au zis ca daca nu le da si lor o tigara sa ii lase sa traga macar un fum din tigara lui. Iohannis egoist i-a refuzat si unul rautacios l-a pocnit usor cu palma peste tigara, indesandu-i-o in gura. De aici bataia disperata al lui Iohannis in tabla cabinei, urmata de coborarea lui .Desi eram mai mare in grad ca si caporalul Iohannis si locul din cabina mi se cuvenea mie, mi-l ocupase ticalosul ,iar eu a trebuit sa inghet o ora pana in poligon, ca imi ramasese in cabina mantaua pe care statea acum Iohannis cu fundul. Ajungem in poligon. Capitanul Costea imi lasa comanda plutonului pentru o ora de instructie de tragere, el mergand in cladirea foisor cica sa organizeze desfasurarea tragerii, in realitate pentru a se incalzi .Super, nici ca imi puteam dori ceva mai mult, imi lasa pe mana mea pe acesti 20 de nesimtiti t.r., care desi aveau doar grade de fruntas si caporal ,in cazarma nu ma salutau niciodata primii pe mine, elev-sergent de scoala militara ,deoarece …nu aveam facutate ca ei. Ii dau rapid cu burta de zapada si ii pun sa exerseze ochitul cu arma la niste stalpi de inalta tensiune. Dupa un timp ,culcati pe burta ,bateau in draci calcaiele bocancilor, semn ca inghetasera in acea pozitie. Din 5 in 5 minute treceam pe la fiecare si ii serveam cu cate o lingura de zapada ,sa li se raceasca gura, sa nu vada inamicul american aburul respiratiei ,spre a-i putea localiza. Bineinteles caporalul Iohannis primea portie dubla dar si desert,un mic sloi de gheatza.Cred ca am bagat in ora aia de instructie de tragere cam un kil de zapada in gura lui Iohannis si vreo jumate de kil de gheatza..Vine dupa o ora si capitanul Costea, imi da tabelul cu ordinea de tragere,(serii de cate doi militari, pentru cele doua gropi individuale de tragere) si pana el distribuia personal munitia (3 cartuse) si facea instructajul tragerii ,imi cere sa verific starea gropilor de tragere si sa ma deplasez la tinte si pun ulei ars de motor dintr-o canistra pe rolele de tractiune .Observ pe tablel ca Iohannis este in prima serie de tragere ,la groapa individuala nr 1. Super, hotarasc sa-l invat minte pe magar, asa ca ma deplasez la gropi si in groapa nr.1, de vreo 50 cm adancime ..imi fac nevoile. Amandoua. Am apoi remuscari, era totusi prea putin la cum m-a scos Iohannis din cabina, asa ca golesc in gropa si cei 2 litri de ulei ars de motor,ca sa nu mai ma duc 300 m prin zapada pana la tinte. Incepe sedinta de tragere. La semnalul cu fanion rosu ridicat in sus de capitan ,un soldat de la trupa, din cladirea foisor, punea in miscare tintele, care se deplasau 10 secunde cam 30 m. Aflat la cativa pasi de gropi, eu dadeam succesiv comenzile: “Prima serie ,DREPTI” , “ Pentru executarea sedintei a doua de tragere, in locasul individual fuga MARS ” . “ Incarcati ARM” , “ OCHITI” , “FOC” . Il vad pe Iohannis alergand spre pozitia 1 de tragere si sarind cu convingere in gropa. “Incarcati ARM” urlu. Iohannis se ridica derutat in picioare ,neintelegand ce dracu e in groapa de i s-a udat complet uniforma si s-a murdarit pe maini si fatza. ” , “OCHITI” urlu eu ,ca sa nu ii dau timp sa se dezmeticeasca si vin la el impingandu-l cu forta in groapa. “FOC” urlu ,vazad miscarea tintelor. O rafala scurta se aude din groapa lui Iohannis. Bouleanul se pierduse si fixase parghia la foc automat in loc de foc cu foc. Consumase cele 3 cartuse instantaneu si,evident,ratase si tinta.Se termina sedinta de tragere. Catastrofal, nici unul din cei 20 de militari TR nu a putut lovi tinta. Plutonul aliniat tine capul ghiocel ca sa auda acum injuraturile capitanului. Scena era mortala.Toti militarii in kaki, numai Iohannis in negru din cap pana in picioare, de parca era din Waffen SS. Uleiul ars de motor isi facuse bine treaba. Era clar ca la intoarcere nu o sa mai fie luat cabina.Capitanul Costea era disperat, esecul la tragere echivala cu incompetenta lui in instruire. Il salvez eu: ii propun sa aranjam cu soldatul din cladirea foisor, care misca tintele, sa falsifice rezultatul, adica la pozitia “tinte lovite” in fatza cifrei zero el sa puna un unu. Ca ce-i un unul in ziua de azi…nimic. Ma ocup personal si cu pachetul de Kent pe care il confiscasem de la caporalul Iohannis (pedeapsa pentru ratarea tintei) il cumpar pe soldatul mic si ochelarist din cladirea foisor ,care dirija tintele si tinea o evidenta proprie a poligonului (care se raporta de Poligon intodeauna comandantului unitatii, ca sa se previna raportarile false ale comandantilor de subunitati). Nu o sa va vina sa credeti, dar jur pe scula lui Jupiter si boasele lui Neptun ca nu va mint: soldatul care manevra atunci tintele si a salvat prin falsificare onoarea plutonului lui Iohannis era nimeni altul decat .. Emil Boc (facea armata la trupa, ca nu era atunci la facultate) viitorul premier.. .Poti sa pui 2 in loc de 1,in fatza lui zero, ca sunt 20 militari in pluton, il intreb pe soldatul Boc. Pot ,daca ai al doilea pachet, zice el. Nu am decat pe asta unul, zic eu. Unul ai, unu scriem, zice el, procent de lovire a tintelor 50 %…e suficent, nu-i nici batator la ochi. Brav soldat Boc asta , bun si Kentul nemtului la ceva ,totusi. Dar sa nu ma grabesc cu concluziile. Dupa tragere trebuiau adunate tuburile cartuselor .Nu ne iesea unul la socoteala .Numaram din nou, cautam, iar numaram, treaba era al dracului. Fara tub nu se putea dovedi consumarea cartusului, fara consumare inseama ca el exista, iar faptul ca nu putea fi gasit insemna ca cineva avea de gand sa faca ceva rau cu el. Capitanul Costea trece pe disperare, ameninta pe cel (?) care ascunde tubul sau cartusul, se ofera sa recompenseze pe cel care il gaseste sau preda. Efect zero. Problema este ca plutonul nu putea veni la comandament fara tub sau cartus. Ii sugerez o solutie capitanului: luam din lada un cartus nefolosit, il tragem in aer, iar tubul..il taiam pe verticala in doua cu baioneta ,aparand astfel 2 ramasite de tuburi, cu unul justificand astfel pe cel lipsa, noi nefiind obligati sa predam tuburile si in stare perfecta. Facem treaba discret, sa nu se prinda plutonul si sa afle CI-istul. Gata..la masina acum, sa mergem la unitate. Ne durea pe toti burta de foame, depasisem cu 2 ore masa de pranz . Dar o nenorocire nu vine niciodata singura: La imbarcare in masina ,eu in cabina evident, am curiozitatea sa mai ma uit in spate odata ,sa il vad cum sta acolo murdar si umilit caporalul t.r. Iohannis. Numai ca ..nu il vad. Intreb de el..nimic, nimeni nu stie nimic. Bine ca nu am plecat fara el. Iar se crizeaza capitanul Costea. Ordin :tot plutonul debarca si pleaca in cautarea lui Iohannis. Se prefigura un scenariu groaznic, sa-l gasim spanzurat pe undeva, dat fiind antecedentul lui .Cautam tot poligonul, el negru acum ,pe fondul alb al zapezii trebuie vazut repede, dar ..nicaieri. Situatia era grava, lipsea Iohannis dar mai ales..arma, pistolul mitraliera si-lucru stiut numai de capitan si de mine-posibil… un cartus. .Acum chiar ca a incurcat-o capitanul Costea, Iohannis ori se impusca ori impusca pe cineva. Nu mai era timp de pierdut.Trebuiau informati ierarhic toti comandanti de disparitia unui militar, cu arma, direct din poligon. Este anuntat comandantul companiei t.r. ,care vine rapid cu cel de al doilea pluton t.r. si reincepem cautarea lui Iohannis cu efective suplimentare. Nimic. Este anuntat ofiterul de serviciu pe comandament, un maior, care anunta CI-ul si pe comandantul comandamentului generalul -locotenent Topliceanu. Nu era de joaca, mai ales ca Iohannis doar cu o luna inainte avusese o tentativa de sinucidere. Era ora 17, se apropia intunecarea in noiembrie si noi tot in poligon morti de foame.Vine Topliceanu urgent cu ..elicopterul. Il asteptau in Poligon ,alinaiati si in pozitie de drepti ,toti cei care aveau in acea zi orice fel de atributii de comanda sau supraveghere fata de Iohannis. Eu nu aveam nimic, practic, cu cazul Iohannis ,dar eram langa capitanul Costea pe care il sprijineam sa nu se prabuseasca de frica. Topliceanu nu zice nimic ofiterilor care il asteptau….tacere de mormant, ii auzeam doar scartaitul cizmelor pe zapada. Pe mine ma durea in cot ,ma uit la general sa vad si eu cum este in realitate un general, ca pana atunci nu vazusem din apropiere nici unul. Se uita si el la mine si vazand ca il privesc in ochi se dezlantuie tampitul pe mine “ Baaaa, f-ti Dumnezeii *******, ce ai pazit, de ce nu l-ai supravegheat ,10 ani de puscarie iei daca se omoara sau omoara nebunul ala pe cineva..” (va lua el,in 2005, exact 10 ani puscarie pentru mortii de la Cluj ,in revolutie).Acum trebuie sa informez pe ministrul Apararii cu eveniment deosebit, urla Topliceanui sagetandu-ma cu privirea, toata Romani va intra in alerta maxima. Inlemnesc, apoi simt cum mi se inmoaie picioarele, ma reazam eu acum de capitanul Costea si .cadem amandoi jos in zapada. Apare o solutie, o da CI-istul, capitanul Costea sa scrie rapid un bilet de voie,ca si cum l-ar fi invoit el pe derbedeul de Iohannis, alibi pentru neraportarea de indata a cazului la ministru Apararii, ca sa mai aveam timp sa-l cautam noaptea ,sa-l gasim viu sau mort. Minune: un alt soldat din paza poligonului ,vazand agitatia din poligon si afland de disparitia unui militar in termen redus isi aminteste ca a vazut el, cand supraveghea din foisor cu binoclul poligonul, in sosea ,un militar care facea autostopul pe directia…Sibiu. Numai Iohannis poate sa fie, se leaga toti ca inecatul de pai de aceasta speranta. Unde putea sa fie? Acasa, ipoteza optimista.Nu se anunta telefonic militia si garnizoana Sibiu, ca pica alibiul invoirii, asa ca este trimis dupa el ,cu un ARO al unitatii, comandantul lui,capitanul Costea, care… ma ia pe mine.Ajungem la ora 21 in Sibiu si cu ajutorul unui antemergator local , taximetrist,la care apelasem sa gasim repede adresa ,ajungem pe strada Balea, parintii lui Iohannis. Cum coboara din ARO, capitanul Costea parca ca a innebunit, facea salturi scurte prin zapada, apoi se rostogolea schimbandu-si imediat pozitia. Nu sta in picioare elev-sergent, striga Costea, nebunul precis are glont la el si trage dupa noi. Nu il bag in seama pe traumatizatul capitan Costea ,pentru ca din casa lui Iohannis se auzea o muzica faina (ulterior am aflat ca era celebrul cantec ”Lili Marlene”) asa ca sun la usa. Mi se deschide cu greu, ca in harmalaia dinautru nu se auzea soneria. Apare o femeie, cu o dantura pe care ar invidia-o si un canibal. Nu imi trebuia mai mult ca sa imi dau seama ca femeia e mama lui Iohannis ,asa ca o intreb “ Tovarasa, caporalul Iohannis este acasa ? ”.Da, sigur, zice amabila femeia, poftiti inauntru ,face chef acum ca a terminat armata.Cum sa o termine ,tovarasa, zic eu, ca mai are 3 luni din ea, am venit dupa el, a fugit din poligon….. Klaus,Klaus ,striga femeia, herkommen (adica ,vino aici). Apare Klaus, in civil, transpirat de dans si dupa el in sir indian vreo 4 panarame, nemtoici de ale lui cred. Imbraca-te repede ,ii zic, hai sa mergem, ne astepta jos cu masina tovarasul capitan Costea. Mi-era foame ,de aia am plecat,-zice prietenos Klaus -si trebuia sa ma si spal,ai vazut doar in ce hal eram, nu ? Vrei sa bei un lichior, daca tot te-ai derajat sa vii ? Nu beau nimic, ii zic, hai sa mergem odata. Din strada sa aude un strigat puternic “ Elev-sergent, mai traiesti ? “ Ma uit pe geam si vad pe idiotul de capitanul Costea cum statea cu pistolul in mana… in lumina farurilor de la ARO (tinta sigura, daca pe Iohannis il apucau pandaliile sa traga ) Da, ,traiesc, urlu eu din casa, Iohannis este aici. venim imediat. Ia-i arma, ia-i arma, urla capitanul . Klaus,unde-i arma ,il intreb. In poligon, zice el, am ingropat-o in zapada, doar nu era sa o iau cu mine, ca eu nu am fugit, eu am plecat ..cu autostopul. Mai pierdem jumatate de ora ca Iohannis sa se imbrace si sa isi ia ramas bun de la fete, apoi sa o lamureasca pe ma-sa cum ca de fapt i-a mai ramas totusi…o saptamana de armata si trebuie sa mearga inapoi. Totul e bine cand se termina cu bine. La urcare in ARO, mama lui Iohannis l-a umplut de pachete. Am mancat cu capitanul Costea de ne-am spart pe drumul pana la Cluj –Napoca. Cum scotea Iohannis un cuvant, cum lua o castana in cap, si de la capitanul Costea si de la mine. Ne oprim in Poligon sa luam arma. Capitanul Costea ramane in masina la caldura, eu cu Iohannis la cautat dupa ea. Fiind noapte desi am cautat-o cu lanterna, boul nu mai stia exact pe unde a ingropat-o. Isi amintea vag ca a ingropat-o langa un foisor de paza doar pe timp de noapte. Norocul nostru a fost ca am intilnit in drum o santinela care dormea beata langa un foisor si i-am luat arma lui. Stiam ca atunci cand se va trezi, isi va cauta el arma peste tot in zapada si a doua zi vom putea face schimbul.
Incidentul cu fuga lui Klaus Iohannis din Poligon ( care putea sa devina un eveniment deosebit pe Armata, inclusiv cu mobilizarea intregului personal M.I. ca sa-l caute, in conditiile cand lipsea si arma) a avut un deznodamant fericit.. In buna traditie romaneasca totul s-a rezolvat ”in familie” ,adica la nivel de comandament . Luni, la apelul de dimineata al comandamentului, generalul locotenent Topliceanu prefacandu-se ca nu stie realitatea il scoate in fata formatiei cadrelor pe capitanul Costea si il mustruluieste formal..ca dat invoire unui militar t.r. ( Klaus Iohannis) direct din Poligon, in loc sa astepte mai intai revenirea plutonului in cazarma. Generalul dispune sanctiuni minore: capitanul Costea sa fie prezent in toate duminicile din luna in curs la program ,in comandament, iar ”derbedeul de caporal t.r. (Iohannis) si cu derbedeu de elev-sergent de la scoala militara ”( eu) o luna fara invoiri si smotru in fiecare duminica la tehnica militara, incepand de la elicopter la cele 30 camioane ” . Vine prima Sfanta Duminica de pedeapsa. Capitanul Costea ma anunta sa merg pe platforma ,la elicopterul IAR 330 (Puma francez), mandria comandamentului, cu care generalul Topliceanu ajungea intr-o ora oriunde in tara, dar de care ticalosul se servea la sfarsit de saptamana ca sa-si plimbe familia deasupra Clujului. La platforma urma sa vina si pedepsitul caporalul TR Iohannis, ca impreuna sa-l ajutam pe un maistru militar de aviatie la intretinerea elicoperului, pentru zborul planificat in acea dupa masa. Ajung la platforma unde era elicopterul si ii vad deja la lucru pe maistrul militar de aviatie Ianachi si pe.. soldatul Strugurel, un tigan de la mine din plutonul paza, pe jumatate maimutza (mama tiganca, tatal mozambican). Il iau tare pe Strugurel legat de prezenta lui acolo. Aflu ca smecherul de Iohannis il platise pe tzigan cu un pachet de Kent, ca sa munceasca in locul lui duminica si Strugurel acceptase, asa ca Iohannis ne onora cu..absenta .Chiar daca nu imi placea smecheria lui Iohannis ,ca el era pedepsit la munca si pedeapsa nu o putea pasa altuia, nu aveam ce sa ii mai zic soldatului Strugurel, ca era duminica si era in programul lui liber, daca voia sa munceasca pentru altii treaba lui. Numai ca tziganul tot tzigan, fumeaza rapid doua tigari, apoi vinde rapid cu bucata restul tigarilor soldatilor ce treceau pe langa noi si cum a terminat pachetul de tigari, cum s-a simtit si dezlegat de obligatia de a munci pentru altul, asa ca a mers la dormitorul t.r. dupa Iohannis sa il aduca la lucru, ca sa poata el pleca. Vin amandoi injurandu-se reciproc, motiv numai bun ca sa il pedepsesc pe Strugurel sa ramana in continuare la munca ,pentru ca l-a injurat pe “tovarasul caporal t.r. Iohannis”, in realitate pentru a-l pune pe el la sters si spalat interiorul elicopterului, eu apucandu-ma de demontarea spre curatire a mitralierei de 14,5 mm. Mistocarul de maistrul militar de aviatie Ianachi il ia pe caporalul t.r. Iohannis sus pe elicopter ,la uns rotorul si schimbarea palelor (elicelor), pe motiv ca are.. ” fizica la baza”, aluzie la facultatea lui. Mai multa galagie decat munca la elicopter, maistrul militar Ianachi se certa cu Klaus ca nu tine bine “contra” cu cheia de 25 si el, maistrul, se lovise cu ciocanul in coaie, eu ma certam in draci cu tiganul Strugurel ca pusese galeata cu apa pe tabloul de bord al elicopterului si aceasta se rasturnase din cauza vibratilor la loviturile de ciocan ale celor de sus. “Ma lasi ..” il tot auzeam pe Iohannis ,zicand obraznic din doua in doua minute maistrului militar Ianachi, care ii explica cum trebuie demontate palele elicopterului. ”Cum sa te las, mai ****, ii zicea parinteste maistrul Ianachi lui Klaus, toate piesele mobile ale elicopterului sunt facute din fabrica sa se monteze intr-un singur sens, de la stanga la dreapta, ca sa nu apara accidente datorita montarii gresite, deci demontarea este obligatoriu sa fie facuta in sens opus la toate..nu mai forta ca prostul la dreapta , ca nu merge. “Ma lasi – urla Klaus, daca filetul e pe stanga,cum sa fac demontarea spre dreapta, da-mi mai bine un ciocan mai mare “. Spre deosebire de ei care se chinuiau sus cu demontatul palelor elicopterului, eu demontasem rapid mitraliera de 14.5 mm din interiorul elicopterului , o asezasem afara pe o foaie de cort, i-am uns in draci piesele componente, apoi, treaba terminata, am pus-o la loc . Iohannis ,coborat acum jos de pe elicopter, ungea si el pe o alta foie de cort cateva piese de fixare ale palelor. Iohannis, zice maistrul militar Ianachi, eu merg la popota, au mai ramas palele de montat, vad ca te-ai descurcat cu demontatul ,monteaza-le tu pana vin ,ca sa fac proba,..pune-i pe Bozgan si Strugurel ti le ridice la nivel, ca altfel nu intra.. Si nu frecati menta, mai adauga el ,ca la ora 15 elicopterul trebuie sa fie la dispozitia tovarasului general. Nu aveam ce sa mai comentez. Iata-l acum pe caporalul Iohannis si ..sef tehnic peste mine, elev-sergent. Ne-a invartit de vreo 6 ori cu palele in mana, in jurul elicopterului, pe mine si Strugurel, ca sa le tineam corect pentru montare. Vesnic era nemultumit de noi ca “nu tinem corect unghiul ” . A schimbat vreo 3 ciocane, dar pana la urma Iohannis a fixat palele in locasul lor cu un baros. ”Asta inseamna lucru bine facut” zicea Iohannis la coborare mandru de el, nu le mai scoate nici dracu acum.. Facem si noi o pauza ,tragand pe rand fumuri din tigara lui Klaus. Nu era chiar baiat rau Klaus , rau era pamantul ca il tinea, pentru ca ,apoi,era cat pe ce sa ne batem: tziganul Strugurel vazuse o piesa metalica jos,undeva la picioarele noastre, nimic sofisticat ,semana cu o piulita ,dar avea marginile gaurite , eu ziceam ca este uitata de la palele lui Iohannis, Iohannis zicea ca este uitata de la mitraliera mea. Pana la urma ne impacam, ajungand la concluzia ca daca montarea a reusit si la mitraliera si la pale, piesa indiferent de unde ar fi fost era probabil in plus, neesentiala. Vine de la popota maistrul Ianachi. Era insotit de comandantul de pluton al lui Iohannis ,capitanul de transmisiuni Costea, care venise dupa Iohannis, ca sa-l ia la masa,TR-istii avand sala de mese proprie dar si meniu distinct de al nostru. Ne pregateam de plecare. Maistrul militar face o ultima proba de pornit motorul inainte de a inchide si preda santinelei elicopterul. Huruia ca dracu motorul elicopterului,de-a luat-o si santinela la fuga. Maistrul porneste si opreste de vreo 3 ori motorul. Acelasi huruit strident. Hotaraste se testeze motorul la urcare, cativa metri. Elicopterul de 4 tone urca vreo 10 m ,aparent leviteaza doua secunde in liniste deplina ,apoi ..buuuuuum ,pica la fel ca un bolovan ,dar..direct in bot. .Ma arunc jos ,ca vazusem in filme ca dupa o prabusire urmeaza explozia. Maaaamaaaa, ce a cazut,il aud pe Iohannis ,ramas in picioare si uluit ca a asistat la asa spectacol. Ma uit dupa capitanul Costea.. disparuse. De dupa un tomberon apare Strugurel, care da fuga la elicopterul cazut in bot strigand disperat “tovarase maistru, tovarase maistru, v-ati lovit ? ”. Vin in fuga alte cateva cadre si soldati alertati de zgomotul prabusirii. In trei minute vine si medicul de serviciu si cu ajutorul “maimutzei” Strugurel, care se catara efectiv pe elicopterul cazut in bot si intra inauntru , il scoatem cu greu pe maistrul militar Ianachi . Lesinat si plin de sange pe fatza este transportat rapid la spital (va sta in coma doua saptamani si va ramane paralizat pe viata). Sunt chemati de acasa toti ofiterii din comandament, vine de acasa urgent si comandantul comandamentului, general-locotenent Topliceanu, care cand vede cat de botzit este elicopterul incepe sa urle ca un leu “ Mi-ati distrus elicopterul ,mi-ati distrus elicopterul, asta-i sabotaj, sa fie anuntat imediat procuratura militara”. In durea in **** pe Topliceanu de eventuale victime, pe el il durea inima de elicopterul lui, cu care isi plimba in fiecare duminica familia. Cum s-a intimplat asta, urla la toti cei prezenti generalul, cine stie sa vorbeasca imediat, ordona generalul. Ii raporteaza capitanul Costea, intr-o surprinzator de impecabila pozitie “drepti” : Tovarasul maistru militar de aviatie Ianachi cu cei doi pedepsiti, caporatul TR Iohannis si elev-sergentul Bozgan lucrau la intretinerea elicopterului. Mai era si un soldat tigan cu ei, e posibil ca soldatul tzigan sa….Cuum,urla generalul, cine ***** ma-sii a fost idiotul care a pus pedepsitii la elicopter ..sa fie dusi la arest toti acesti sabotori pana soseste procurorul militar. Capitanul Costea care excela prin frica si obedienta incepe sa urle : soldat Strugurel, caporal Iohannis, elev-sergent Bozgan ,DREPTI. In coloana, directia arestul Corpului de garda, in pas de defilare, inainteeee MARS. Elev-sergent Bozgan,TONUL LA CANTEC,comanda capitanul din toti rarunchii, ca sa vada generalul cat de pizdos este.. “Su-fle-cataa,pan la brau, ducea,ducea,rufele la rau..” dau eu tonul . “Formatia” (adica Iohannis,ca Strugurel nu tinea minte versuri ),preia cantecul ,dar ne acopera pe toti urletul dezlantuit al generalul Topliceanui “ Costea ,…tu-ti Dumnezeii tai, sabotorii aia trei au distrus un elicopter de 10 milioane de dolari si voi cantati de bucurie. 10 zile de arest si tie ,la arestul Garnizoanei “. Ajung cu Iohannis si Strugurel in arestul Corpului de garda, unde posomorat capitanul Costea ne preda pe toti trei comandantului garzii. Incercam in camera de arest sa intelegem ce dracu ar fi putut fi, ca niciunul nu aveam sentimentul vinovatiei. Dupa o ora soseste si pilotul elicopterului, pentru ca avea programat zborul duminical cu familia generalului. Cu ochiul format intelege imediat cauza prabusirii..palele elicopterului erau montate ..invers. ( Lucru bine facut, asa-i, dom presedinte, lua-ti-as fatza-n p…., sper ca iti mai amintesti de arestul nostru… ). Seara ,pe la 18 ,vine la comandamentul din Cluj ,de la Procuratura Militara din Bucuresti, un capitan procuror .Ne ia primele declaratii chiar in camera de arest a Corpului de garda, unde a adus o masa. Dan Voinea se numea capitanul procuror ( cel care ii va trimite la moarte ,7 ani mai tarziu, pe sotii Ceausescu, fara nici o proba ,inventand un “rechizitoriu” cu acuzatii fanteziste.) Dragii mei, ne spune bland procurorul militar, stiu ca voi ati pus palele invers pe elicopter, ca sa moara tovarasul general Topliceanu, pentru ca v-a pedepsit, dar uite ca nu a murit, dar voi ,porcilor-zice el schimbandu-si brusc dispozitia si ridicand tonul -veti putrezi in puscarie si veti si plati elicopterul si de pe lumea aialalta.Acum treceti si dati fiecare o declaratie cum ati montat palele invers. Speriati dam fiecare o declaratie,eu si Strugurel aruncand vina pe caporalul Iohannis, cum ca el ne-a cerut sa il ajutam la pale si noi nu am facut decat ceea ce a zis el, iar Iohannis a dat vina pe noi, pe motiv ca noi “nu am tinut unghiul ”. Capitanul procuror Voinea citeste declaratiile, da multumit din cap, apoi ne spune ca avem noroc, ca el e un procuror sufletist, ca el va cere la proces minimul, adica numai.. zece ani puscarie, care trec repede. Ne mai spune ca la expirarea pedepsei arestului de 10 zile in unitate , masura va fi inlocuita cu arest preventiv la locul de detentie, apoi pleaca. Stiam ca nu ne mai putea salva nici Dumnezeu din mana capitanului procuror Voinea, desi Iohannis se va tot ruga in zilele urmatoare ,in genunchi, in coltul camerei de arest. Tovarase elev-sergent, imi zice odata tziganul Strugurel, sa stiti ca scapam, ca “Neamtul” ii da ordin lui Dumnezeu sa ne scape , ascultati cum tzipa la Dumnezeu. Sarmanul Strugurel auzea, cred, pentru prima data asprimea limbii germane chiar in rugaciunea lui Iohannis si credea ca Iohannis ii da ordin lui Dumnezeu sa ne scape.Se intimpla totusi o minune si nu exclud acum ca Iohannis sa ii fi dat ordin in acest sens lui Dumnezeu: un expert tehnic numit chiar procurorul Voinea sa faca Constatarea tehnico-stiintifica redacteaza extrem de rapid un Raport unde in Concluziile finale spunea : 1) cauza prabusirii elicopterului a fost montarea in pozitia inversa a palelor rotorului 2) deoarece palele sunt prin constructia lor fabricate incat sa nu se poata monta invers, este imposibila montarea inversa de catre cei trei invinuiti. Dupa sosirea unui exemplar al Raportului de constatate tehnico-stiintifica la unitate suntem eliberati din arestul disciplinar. Cand aude capitanul procuror Voinea sa innebuneasca nu alta. Noi trei reprezentam primul lui caz ca si procuror militar si acum..ii scapam printre degete datorita unui expert cu o logica ciudata. Adica recunoste caporalul Iohnnis ca el a montat palele invers ,ajutat de Bozgan si Strugurel, care si ei recunoasc asta si vine un expert care spune ca da,elicopterul s-a prabusit ca palele au fost montate invers,dar nu de cei trei ,ca este imposibil ca ei sa poata face asa ceva. Iesim rasufland usurati din camera de arest a Corpului de garda, nu fara sa-l auzim pe Iohannis cum se umfla in pene… “ ati vazut, ba, ce inseamana lucrul bine facut ”. Avea dreptate Iohanis ,a reusit performanta de a infrange si legile universale ale fizicii, care spun ca nu poti baga un lucru mai mare intr-un lucru mai mic, cum facuse el cu palele,cand le-a pus pe ax invers. Capitanul procuror Voinea nu se lasa infrant,asa ca cere o Expetiza tehnica cu speranta ca va infirma concluziile Constatarii tehnico-stiitifice facuta anterioar.Dar nici Iohannis nu se lasa (nemtule, aici ai tot respectul).Aflase el ca procurorul militar cerceteaza doar militari, deci, ne spune, putem scapa usor de ancheta procuraturii militare daca ..pierdem calitatea de militar. Intre puscarie si a nu mai fi militar,evident ca ultima era de preferat, inclusiv de mine, care pana atunci credeam ca am armata in singele meu tricolor si visam sa fiu APV-ist. Din toate variantele posibile de a scapa de armata, deci de capitanul procuror Voinea ,cea mai sigura era AUTOMUTILAREA. Hotaram toti trei sa ne taiam degetul aratator al maiini drepte, adica cel care apasa pe tragaci. Cine dracu mai tinea in armata pe unul care nu putea trage cu arma ? Alegem si locul unde sa ne desfasuram in voie, undeva la marginea Parcului Mare din Cluj-Napoca, unde Iohannis vazuse odata un butuc, care parea special a fi facut pentru asa ceva. Timpul ne presa, pentru ca venise in comandament expertul tehnic sa vada si el elicopterul si sa faca expertiza tehnica de data aceasta. Plecasem intr-o sambata dupa-masa toti 3 din unitate, sarcina extrem de usoara,ca eu ii scosesem pe cei doi chiar pe la punctul de control, pe motiv de taiat crengile la un pom din afara unitatii , care bateau in geamul biroului tovarasului general . Eu tineam o toporisca in mana iar Strugurel si Iohannis o scara dubla.Cum iesim din unitate lasam scara intr-un sant si mergem direct in parc, la butucul lui Iohannis. Ghinion.Nu mai era acolo sau nu mai stia exact Iohannis unde l-a vazut. Hotaram sa o facem atunci pe una din banci. Nu prea ne indemna inima care sa fim primul la taiat, desi eu cumparasem o sticla de “Ochii lui Dobrin” si o golisem impreuna .Mai pierdusem si din curaj, asa ca acceptam ca nu si-o poate face fiecare singur, ca ii trebuie neaparat ajutorul celuilalt. Mai discutam si hotaram sa dam cu banul: Eu,mai mare in grad ,urma sa dau cu banul ca sa se aleaga pentru inceput intre Strugurel si Iohannis,care sa ii taie primul degetul celuilalt. Arunc banul,cade pajura, adica primul la taiat degetul intra tziganul Strugurel, lovitura urma a o da Iohannis. Strugurel incepe sa planga, dar nu da inapoi. Cu o vointa de fier demna de un Brancoveanu ingenuncheaza si isi aseaza degetul arataror al mainii drepte pe lemnul bancii. Vreau sa intervin, ca Strugurel era.. stangaci ,dar renunt. Iohannis alb ca varul face cateava simulari de lovire cu toporisca, spre a lovi exact degetul si nu cumva palma cu restul degetelor stranse. Aud..harst… Iohannis loveste exact la mijlocul aratatorului si vad primele doua falange ale lui Strugurel zburand pe betonul aleei. Nici urma de sangerare pe falange, tziganului de frica ii inghetase sangele in degete. Auuuuu, se aude tipatul lui Strugurel, care cade pe lateral, ducandu-si mana ranita la burta,apoi rasucindu-se jos de durere. Eu proptit de un pom incep sa vomit… Klausssss,Klaussss, geme de jos Strugurel, e randul tau ,pune-ti degetul pe banca…. si da sa se ridice in picioare. Durerea lui Strugurel ii era atenuata in primele secunde de amortirea mainii traumatizate, iar dorinta de a-l “rezolva “ si el pe cel ce i-a taiat degetul il facea sa se simta mai bine. Cand Iohannis il vede pe Strugurel ridicandu-se cu vestonul plin de sange se sperie, lasa toporisca din mana si o ia la fuga. Ei, asta chiar nu o mai putea suporta tziganul Strugurel, care a simtit ca a fost luat de prost, asa ca pune mana stanga pe toporisca si ..fuga dupa Iohannis. Eu fuga dupa ei , sa vad ce dracu fac. Ghinion. In timp ce fugem pe aleea parcului ,dam nas in nas cu “Capra cu trei iezi” adica ..Patrula garnizoanei, un ofiter urmat de 3 militari in termen , care venea spre noi.. Patrula vede alergatura noastra spre ei ,nu intelege la inceput ce se intimpla, dar cand l-a vazut pe Strugurel cu toporisca in mana si plin de sange isi da seama ca e ceva grav si are inspiratia sa ne someze cu focuri de arma in aer, mai ales ca si noi ne schimbasem brusc directia de fuga.Suntem imobilizati. .Strugurel este dus la spital, iar eu si caporalul Iohannis la arestul garnizoanei. Iarasi ghinion. Capitanul procuror Voinea era iar in garnizoana Cluj sa asiste personal la expertiza si turba de furie ca si Expertiza a mentinut concluziile Constatarii tehnico- stiintifice anterioare,deci..nu ne mai putea face nimic ( fusese nevoit de probe sa dea ulterior solutia de scoatere de sub urmarire penala a vis a vis de noi si o da cu o motivare de-a dreptul imbecila :…forta centrifuga a fost cea care a torsionat palele si este vina maistrului militar de aviatie Ianachi, ca nu a verificat asta inainte de testa elicopterul prin ridicare).Tocmai cand sa plece la Bucuresti,capitanul procuror Voinea este sesizat cu un caz penal de automutilare,de comandantul garnizoanei. Era al doilea caz al carierei lui, pe asta nu mai avea dreptul sa-l rateze. Cand in arestul garnizoanei da de mine si de Iohannis si afla si de Strugurel,adica vechile lui “cunostinte”, care tocmai ii scapasera printre degete, o bucurie mare ii inunda fatza. Apoi dupa doua ore de studiere a cazului.. tristetea : Automutilarea,care se pedepsea pana la 4 ani inchisoare nu exista in speta ,pentru ca Strugurel nu isi taiase EL degetul, ci Iohannis i l-a taiat. Deci,Strugurel era scapat. Vatamare corporala,care se pedepsea pana la 7 ani inchisoare nu exista in speta impotriva lui Iohannis, deoarece acesta nu i-a taiat degetul lui Strugurel din proprie initiativa ,ci pentru ca asa i-a cerut Strugurel. Deci Iohannis era scapat. Eu,care am declarat peste tot ca habar n-aveam ce s-a intimplat, ca ma antrenam in parc pentru crosul comandamentului ,eram deasemenea nevinovat. Pana la urma ,dupa incidentul cu elicopterul si mutilare ,cam toti am primit ceva: Soldatul Strugurel a fost lasat la vatra ,dar nu pe motiv de deget lipsa, ci pe motiv ca este bolnav cu capul. Klaus Iohannis ,care mai avea 3 luni de armata ,a fost si el lasat la vatra cu gradul de caporal (singurul TR din Romania ,care nu a primit gradul de sublocotenet) ,pe motiv de cerere a familiei de plecat definitiv in Germania ( Am aflat ca dupa Revolutie, Iohannis a cerut si primit gradul de sublocotenent, motivand in cerere ca regimul comunist nu i l-a acordat deoarece era..neamt.) Eu am fost mutat in scoala militara de la arma infanterie (regina bataliilor) la arma geniu, specializarea “Pulberi si Explozivi ”,pe motiv de indisciplina in stagiu din teritoriu. Dupa un accident cu 4 raniti in sala de clasa,pornit de la un aruncator de flacari de pe perete care s-a autodeclansat ( capitanul procuror Voinea nu a gasit probe impotriva mea) am fost mutat iar la infanterie ."
Reply With Quote
Originally Posted by delaoltenia
la jamu m@@@ 
