bau!!!

[Paul Atreides]

Demonul s-a asezat langa mine in masina. Era real si ireal in acelasi timp. Nu parea o halucinatie, nici o fantoma dintr-un park tematic, dar era si nu era acolo. Era un fel de amprenta mentala, dar un fel de ceva imaginat decat vazut.

Stephen King- Monstrii sunt reali. Traiesc in noi si uneori castiga.

[Paul Atreides]

Viata e grea. E bine sa nu te gandesti prea mult la asta. Dar multi nu sunt in stare. Asta e conditia umana. Stim ca vom imbatrani si vom muri. Stim ca asa se va intampla cu toti pe care-i iubim.
Sau, cum spunea Emily Dickinson : "Doar ce e irepetabil da savoare vietii".
Realitatea e ca lucrurile sunt neclare.
Ciudata.
E un fel de senzatie nenaturala ca esti singur afara precum un acoperis fara pereti.
Daca inima incepe sa-ti bata, ignor-o.
Dar ascult-o - bumbumbum.
Dar aculta-o naibii pana simti ca te sufoci.
Alte lucruri.
Imagini venite din filme de groaza. Imagini mentale.
Te simti ca o fantoma alimentata de anxietate electrica.
Mi-a luat mult efort sa-mi controlez respiratia.
Viata e infinit de dificila. Iti cere sa faci mii de lucruri simultan.
Eu ma simt ca o mie de oameni diferiti, fiecare alergand cat mai departe de centru.
Ceva, cineva imi inunda creierul. Daca inchid ochii vad demoni pitici razand,
Sunt pe o alta planeta. Intr-un loc foarte intunecat cu o po****tie de multe milioane.
Mintea mea are propriul barometru. Il simt. E ca si cand te afli intr-un uragan devastator. Dar, pana si un uragan isi consuma, in cele din urma, energia.
De aceea, rezist.

[Paul Atreides]

Din "Umanii", citez aproximativ:
"Mintea e ca o galaxie. Cu mai multe umbre decat lumini. Ceea ce spune : Sa nu te sinucizi. Chiar daca intunericul e total. Asteapta sa apara si steaua ta"
Cu toate ca ma simt blocat aici temporar, lumea mea nu pleaca niciunde. Incerc sa rezist. Stiu ca viata e un dat, desi nu prea stiu de la cine a venit.
Totusi sunt, fundamental, singur aici. Am mai spus-o. Nu pot ocoli acest lucru, chiar daca, uneori, incerc sa uit asta. E ca o ruptura in nori. Desi, stiu ca soarele e acolo undeva.
Totul e sa nu ma las blocat in tunel. Sau sa ajung pe fundul oceanului. Sau sa simt ca am luat foc.
Asta e o chestie de putere individuala. Singurul lucru care ma scoate din singuratate sunt cartile. Esenta fiecarei carti poate fi rezumata prin ' fiecare cauta ceva'.
Desi, eu, nu caut pe nimeni.

[Paul Atreides]

Apreciaza fericirea cat e acolo.
Munceste mai putin.
Nu poti schimba nimic din trecut.
Ai grija de zilele de marti si de luna octombrie.
Kunt Vonnegut are dreptate- cartile sunt cele mai bune medicamente ale omului
Un sfat- asculta mai mult decat vorbesti inutil
Oriunde te-ai afla, incearca sa gasesti norii de pe fereastra, niste grafitti, un parc eolian.
Ura e o emotie inutila pe care nu trebuie s-o accepti. E ca si cum ai manca un scorpion pentru ca te-a intepat.

Intelege ca gandul e doar un gand.
Daca e irational, opune-te, chiar daca nu ai niciun argument.
Esti observatorul mintii tale, nu doar victima ei. Asculta-ti mintea. Nu o judeca. Las-o sa plece la fel ca in Regina Zapezii.
Nu-ti mai fa griji in legatura cu lucrurile care nu se vor intampla niciodata.
Planteaza multi copaci. Ei sunt grozavi. Copacii.
Matematica lui Jack DANIELS. Cu cat bei mai mult cu atat te vei simti mai fericit. Iluzie desarta. Si daca e greu sa te opresti dupa primul pahar, va fi imposibil sa te opresti dupa patru pahare.

Ai grija la prapastia de care am tot spus. E prapastia dintre locul in care esti si locul in care ai vrea sa existi.
Iar, in final, vei sfarsi in a cadea in ea.

Nu simt nevoia ca lumea sa ma inteleaga.
Este perfect in regula.

Un ultim sfat:
Citeste Graham Green. Italo Calvino. Maya Angelou. Emily Dickinson. Cartile sunt posibilitati. Un fel de cai de scapare. Iti ofera optiuni cand nu ai nici una. Fiecare reprezinta un fel de camin pentru o minte dezradacinata.

Si daca afara e soare, stai afara.

Fii puternic. Curajos. Mergi mai departe. Imi vei multumi mai tarziu.

[Paul Atreides]

Citesc pentru ca sa evadez. Ma regasesc prin evadare. Nu prea vad diferenta.
Sylvia Path - "Nu e nicio scapare din mintea noastra?"
M-a interesat intrebarea Sylviei.
Daca este vreun raspuns, vreo iesire, care nu este moartea, atunci ruta de iesire e necunoscuta.
Am revenit la cartile mele. Sunt, ele, cartile mele, o harta de comori, iar comoara spre care era indreptata eram in mod sigur, eu.
Viata mea , cu mintea mea vraiste, - avea nevoie de o forma. Nu exista o poveste lineara despre mine. E doar dezordine si haos. Asa dar, am iubit cartile pentru speranta pe care mi-o ofera.
Cartile inseamna miscare. Calatorii si misiuni. Inceputuri si sfarsituri. Eliberare de orice.
Una din carti - Puterea si gloria - Graham Greene.
In cartea asta am regasit un fel de disconfort cu care am simtit din primul moment ca rezonam.
Un disconfort legat de sex, catolicism, pasiuni interzise, ura, iubire.
"Puterea si gloria" este un roman despre un impatimit al whisky-ului, asa cum sunt si eu.
Whiskey-ul e singura licoare care te transpune intr-o viata mai buna. Uiti de toate si tot. Nu mai conteaza ticalosii. Poti sa-i ignori linistit.
Cartea lui Graham Greene e intensa. Morbida si intunecata. Este singurul gen de carte al carei mesaj ajunge fix in inima mea.
Se spune ca ura e lipsita de imaginatie.
Poate, cineva de pe aici, va intelege asta.
Desi, nu prea cred.

[Paul Atreides]

Cea mai buna modalitate sa omori un monstru e sa gasesti unul si mai monstru.
Am plecat la Paris. Drumul de la Gara de Nord pana la hotel a fost ca un mars pe malurile Senei, asociat cu un steag precum tricolorul din Mizerabilii.
Desigur calatoria nu este intotdeauna o solutie.
Sau, macar, o optiune.
Dar, cert, ma ajuta cant reusesc sa evadez.
Te ajuta sa gasesti o perspectiva. Poate sa fii prind in chingiile propriei minti, dar nu in sens fizic.
Miscarea este antidotul inertiei. Si ajuta. Uneori. Nu intotdeauna. Doar uneori.

[Paul Atreides]

Am mai vorbit de Rumi, poetul persan:
"Da uitarii siguranta. Traieste acolo unde te temi sa traiesti"
Cred ca stiu de ce a spus asta. Dar am sa ma explic altadata.
E putin din acel : "Ar fi foarte bine daca tu ai avea grija sa stii cu cine te pui".
Citeste "Cainii de paie ' a lui John Grey si o sa intelegi de ce am spus asta.

[Paul Atreides]

Lumea e conceputa intr-o maniera in care sa ne deprime.
A fi calm e un soi de act revolutiunar.
Si, cu toate atea, nu avem o lume in care sa traim.
Si, de fapt, lumea lucrurilor, nu inseamna viata.
Viata e reprezentata de multe alte lucruri.
Viata e ceea ce ramane cand dai la o parte toate porcariile.
Sau, cel putin, cand le ignori.
Viata e atunci cand oamenii te iubesc, Nimeni nu va alege sa traiasca pentru un i-phone.
Si, odata ce incepem sa ne revenim si sa traim, o facem cu alti ochi.
Lucrurile devin mai clare, si devenim constienti de lucrurile pe care nu le vedeam inainte.

Este intotdeauna dificil sa vezi viitorul raportandu-te la prezent, chiar daca e fix in fata ochilor.

[Paul Atreides]

"Anxietatea e o buibaceala libertatii"
Soren Kirkegaard

"Am facut ceea ce se presupune ca ar trebui sa faca toate reclamele sa creeze o anxietate care inceteaza prin achizitie"
David Foster Wallace.

Followerii de pe Twitter. Aberatiile de pe Facebook-ul infect, mai ales pentru copii. Instragramul. Cantitatea prea mare de info's. E-mailurile care ma inunda. Si la care nu am raspuns inca. Aplicatiile. Razboiul. Incendiul de la Notre-Dame. Ipohondria indusa de pe acelasi etern Google. Traiul atomizat. Starurile pop de care nu am auzit. Cartile pe care ar fi trebuit sa le citesc dar nu am timp. Toata lipsa pe care o resimt. Distragerea constanta. 24 ore.
Pun ceva intre paranteze: calea de scapare nu depinde mereu de mine. Dar niciodata nu sunt prins cu garda jos.

[Paul Atreides]

Niciodata nu e usor sa umbli intr-o incapere plina de oameni speciali. Deosebiti. La fel ca Zadie SMITHS, David BADDIEL, Graham SWIFT.
Este momentul ala ciudat in care te simti ca o molecula plutind in timp ce toti ceilalti par a fi ireali. Niste holograme.
Ma gandesc, uneori, ca ezitarea mea ma face sa fiu un fel - repet- un fel de 'geniu'. De fapt si Keats si Charlotte Bronte urau, detestau, uratul in viata. Am realizat, apoi, ca erau milioane de negenioalizi care urau asta.
In timp ce eram acolo, am simtit un fel de anihilare. Eram pierdut intr-o gaura neagra. Pe care o creasem eu insumi.
Cum ma simteam? Ca un idiot, evident.
Dar atacul trecuse.
Stiu sigur un lucru: Totul trece - dupa tristete vine intotdeauna si un fel de bucurie, un fel de caldura care topeste gheata.
Cainii au nevoie mereu de tine sa-i scoti dimineata.
Nu stiu ce ma tine in viata- dar, de fiecare data- insa, niciodata- pe termen lung - n-a fost o optiune viabila sa n-o fac.
Nu conteaza cat de jos ajung. Stiu sigur ca multora o sa le fie dor de mine cand voi pleca.
Ma multumesc sa fiu si atat.

[Paul Atreides]

Pentru Schopenhauer viata reprezinta un fel de cautare a unor teluri inutile. E ca si cand intepi un balon de sapun in ciuda certitudinii ca se va sparge.
Din punctul lui de vedere un tel neatins creaza suferinta. Iar a-l atinge nu ofera decat o minima satisfactie.
Raspunsul lui : cauza tuturor suferintelor este intensitatea vointei.
Planul lui Schopenhauer : sex zero, a nu avea bani sau foarte putini si, mai ales, multa autotortura.
Cu toate ca el nu a recomandat sinuciderea, a recomandat, in schimb, un mod de viata sinucigas, in care orice fel de placere trebuie respinsa.

[Paul Atreides]

Adevarul a fost descoperit de indieni. La Schopenhauer ascestismul este, oarecum, masochism, parvine dintr-o ura de sine.
O lume care se detesta pe sine.
Nimeni nu ne salveaza, nimeni nu poate si nimeni nu o va face.
Asa cum ploaia patrunde intr-o casa darapanata, tot asa va patrunde intr-o minte neintrospectiva.
As putea - daca e sa caut ceva- sa caut recenziile mele pe Goodreads sau Amazon sau sa intru pe Google sa vad de ce boala mortala sufer.
Chiar si Buddha s-ar chinui, desi lipsa wi-fi-ului ar fi o binecuvantare la poalele Himalayei daca ai vrea sa meditezi 100 zile sub un copac stufos.
Eu nu sunt budist. Toate legile lor mi se par stricte, si chiar, inspaimantatoare.
Viata, in ambiguitatea ei, pare ok.
Cu toti contam, deoarece suntem cu totii vii.
In cele din urma, cu totii suntem acelasi lucru.
Putem muri la modul fizic, la fel ca orice celula din corp.
Dar, privind lucrurile in sensul ca viata e doar o experienta, continuam sa traim.

[Paul Atreides]

Timpul.
Este cel care ne creaza probleme.
Din cauza lui imbartanim si murim.
Timpul face lucrurile sa se prabuseasca. Cred ca a spus-o Aristotel.
Iar noi, ti su eu, suntem ingroziti de propria noastra prabusire.
Sa fii constient de tine insuti, ca sa-l citez pe Kurt Vonnegurt.
Daca am trai pentru eternitate, aceasta discutie nu ar mai avea loc.
Sau, mai bine spus, nu la infinit.

[Johnny D]

Adevarul a fost descoperit de indieni.

Bietii indieni, cand Columb/Amerigo Vespucci si apoi restul europenilor au ajuns in America, discutiile trebuie sa fi fost cam asa:
- Am ajuns in India! In fine am intregit globul!
(dupa ce se-ntalnesc cu aborigenii)
- Buna ziua indienilor, noi suntem europeni!
- Dar noi nu suntem indieni.
- Taci indianule, ca esti prost. Tu nici nu stii unde esti pe harta.
-...
Si indieni le-a ramas numele, chit ca saracii aveau dreptate, nu erau indieni! Dar prostul daca are putere, respectiv europeanul, chiar daca nu stie unde a ajuns, datorita puterii lui te face cum vrea el, indian ai ramas si cu dreptatea in mana ti-a schimbat numele!

[Paul Atreides]

Rasaritul. Apusul. Miile de lumi. Cartile. Aerul proaspat. Cainii. Caii. Piscinele. Oceanele. Marile. Islazurile. Baltile. Fiordurile. Focurile. Muzica. iubirea. Emotiile neinhibate. Bazinele din piatra. Piscinele. Mirosul de pin. Will Ferrer in Elf. Pozitia porumbelului. Picnicurile. Drumurile cu barca. Sa citesc " Tigrul care a venit la ceai".
Talking Head.
Primul album al lui Kanye West.
Sa citesc o noua carte a lui Geoff Dyer.
Brazii de Craciun.
Oul de Paste.
Boabele de wasabi.
Ratele si bobocii de pe rau.
Sa vorbesc cu oameni necunoscuti.

[Paul Atreides]

Niciodata nu vei convinge un om ca greseste. Numai realitatea il poate convinge. De fapt, ca sa fiu exact, realitatea nu tine cont de dispute. Ceea ce conteaza e supravietuirea.
Pentru ca, blestemul modernitatii este acea categorie de indivizi care explica mai bine dacat inteleg pe ce lume sunt. Omul nu invata din greseli, nici ale lui nici ale celorlati.
Mai curand, sistemul ii selecteaza pe cei mai putin inclinati spre o anumita categorie de erori fatale si eliminandu-i pe ceilalti.
In consecinta, multi piloti incompetenti zac pe fundul marii si oceanelor si multi soferi se odihnesc in cimitirul local marginit de copaci stufosi.

[Sevilla86]

Pauliciule, sa-mi bag pulla in maa-ta

Valabil si pentru tine, parise. Sa te iau in pulla cu dublul tau standard.

[delaparis]

3 zile

[Sevilla86]

Si daca ii trag la muiie lu' maa-ta?

[Sevilla86]

Sper sa-ti moara fata in cancer anu' asta, parise.
Dar nu inainte sa o fut in cur.

[delaparis]

Screenshot_20190423_103954_com.android.chrome.jpg