Bigelow nu a oferit alte detalii privind cercetarea sau zborurile private către spațiu pe care le finanțează. Dar a afirmat că munca sa și a agenției spațiale nu este menită pentru întâlnirea extratereștrilor. Aceasta susține că ,,oamenii nu trebuie să călătorească'' deoarece extratereștrii se află ,,chiar sub nasul nostru''.
'Serialul Westworld' conduce în lista nominalizărilor la categoria dramă pentru Premiile Emmy 2017, actorii britanici Sir Anthony Hopkins și Thandie Newton numărându-se printre nominalizați. 'Westworld' a acumulat un număr de 22 de nominalizări,în timp ce emisiunea de comedie 'Saturday Night Live' are 22.
Serialele 'Stranger Things' și 'Feud: Bette and Joan' se plasează pe locul al 2-lea, cu câte 18 nominalizări fiecare, urmate de serialul de comedie 'Veep', cu 17, conform BBC.
Printre alți actori nominalizați se numără Ewan McGregor, Riz Ahmed și Matthew Rhys, cu câte două nominalizări fiecare.
Printre alte nume mari de pe lista Premiilor Emmy 2017 se află câștigătoarea premiului Oscar Viola Davis, nominalizată pentru rolul din 'How To Get Away With Murder', dar și Nicole Kidman și Reese Witherspoon, ambele pentru rolurile din 'Big Little Lies'.
Susan Sarandon și Jessica Lange, care le-au interpretat pe legendarele actrițe de la Hollywood Bette Davis, respectiv Joan Crawford în 'Feud: Bette and Joan' au fost și ele nominalizate.
Actrița Carrie Fisher a primit o nominalizare postumă pentru rolul său din 'Catastrophe' de pe postul Channel 4, iar Benedict Cumberbatch este nominalizat pentru 'Sherlock: The Lying Detective.'
Și actorul american Robert De Niro, în rolul infractorului Bernie Madoff din 'The Wizard of Lies' se află pe lista nominalizărilor.
The Crown și 'The Handmaid's Tale' - așteptate să se afle printre serialele aspirante pentru pozițiile de cele mai bune programe tv pentru secțiunea dramă-au fiecare câte 13 nominalizări. Cele două seriale au nominalizări pentru vedetele Claire Foy și Elisabeth Moss, nominalizate pentru cea mai bună actriță în rol principal.
Transilvania a fost un teritoriu disputat de-a lungul secolelor de mai multe po****tii. Până la venirea ungurilor si cucerirea zonei, între Carpati si Tisa au trăit si s-au amestecat mai multe neamuri. Specialistii spun că daco-romanii au fost băstinasii peste care s-au suprapus germanici, iranieni, turcici, dar mai ales slavi.
După două războaie istovitoare, în 106 d HR, împăratul roman Traian cucerea o parte din bogata Dacie. Mai precis era vorba de zona Transilvaniei, Banatului, Olteniei, dar si o mică parte din Muntenia. Regiuni întinse în special din Moldova si din Muntenia rămâneau în stăpânirea dacilor liberi, care au luat la rândul lor contact cu romanitatea prin schimburi economice, jaf sau ca federatii. Zona ocupată, dar în special nucleul transilvănean unde în apropierea fostei capitale dacice a fost amplasată si capitala noii provincii, a fost puternic romanizată. Po****tia daco-romanică a fost integrată în imperiu si ducea o viată după modelul civilizatiei romane, asa cum o arată si numeroasele descoperiri arheologice din Dacia Traiană.
Zona ocupată, dar în special nucleul transilvănean unde în apropierea fostei capitale dacice a fost amplasată si capitala noii provincii, a fost puternic romanizată. Pop.ulatia daco-romanică a fost integrată în imperiu si ducea o viată după modelul civilizatiei romane, asa cum o arată si numeroasele descoperiri arheologice din Dacia Traiană. Linistea provinciei este zguduită însă de numeroasele invazii barbare. Încă din 212, din vremea lui Caracalla, năvălesc în provincia Dacia gotii si dacii liberi. Dacilor liberi si gotilor li se alătură si sarmatii. Provincia era atacată în permanentă si jefuită. Împăratul Aurelian a decis să retragă trupele si administratia din această provincie. 'Dacia nu va mai putea fi păstrată de imperiu. Prin asezarea ei geografică, ea forma ca un intrând în lumea barbară. Năvălitorii izbeau întâi aici si tot pe aci le era si drumul de întoarcere', precizează istoricul Constantin C. Giurescu în 'Istoria românilor'. Retragerea a avut loc în două etape. Prima din 271-272 cu retragerea armatelor din nordul Transilvaniei, iar apoi în 275 a celor din Banat si Oltenia. Sunt păreri care indică o retragere generală doar în 275. Fosta provincie Dacia era lăsată în calea barbarilor. Din acel moment structura etnică a Transilvaniei si viitorul regiunii cucerite în secolul X de unguri va fi influentat de triburile barbare care se vor perinda prin zonă.
Majoritatea specialistilor români si descoperirile arheologice din Transilvania secolelor III-VIII arată că zona a fost locuită chiar si după retragerea aureliană. În special de po****tia daco-romanică legată prin stilul de viată de pământurile natale. Astfel au rămas, spun istoricii, agricultorii si păstorii. 'Istoria ne arată că în toate timpurile si la toate popoarele multimea, aceea legată prin îndeletnicirile ei de pământul care o întretine, multimea nu fuge. N-au fugit nici galloromanii în fata francilor, n-au fugit nici italienii în fata gotilor si apoi a longobarzilor. Asadar nici strămosii nostri, dacoromanii, n-au fugit în fata gotilor. S-au retras, evident, în locuri mai ferite, prin păduri, prin văi ascunse, dar de plecat n-au plecat. Unde erau să se ducă de altfel plugarii, păstorii, micii mestesugari, orăsenii fără avere din Dacia Traiană?', preciza Giurescu. Dincolo de argumentele de natură logică, Mircea Petrescu Dâmbovita, un reputat arheolog român, arată că interesele romanilor continuau să vizeze regiunea fostei provincii Dacia. Pentru această afirmatie se foloseste de numeroase descoperiri arheologice. 'În perioada secolelor IV -VII interesele economice ale Imperiului erau canalizate la nord de Dunăre în directia de a cuprinde regiunile carpato-dunărene cât mai mult în sfera de activitate depinzând într-o anumită măsură si de problemele privind aprovizionarea cu alimente si materii prime. În anii de relativă liniste politică si adesea nestingheriti datorită interesului vital al migratorilor de a avea asigurată hrana trebuincioasă, romanicii carpato-dunăreni au putut obtine recolte de cereale sporite si numeroase animale domestice, cu care plăteau dările impuse, comercializând totodată astfel de produse fie în orasele de pe Dunăre, fie prin intermediul negustorilor din Imperiu.
După retragerea trupelor romane, în vechea provincie a Daciei s-au revărsat triburile barbare. În special au venit gotii cu diferitele lor ramuri. Apoi vandalii si gepizii, tot neamuri germanice. În Transilvania stăpânesc de la început vandalii, triburi de neam germanic. Acest lucru este arătat si de Iordanes. 'Pe vremea aceea trăiau acolo unde sunt astăzi gepizii, anume lângă râurile Marisia, Miliare, Gilpil si Grisia, acesta din urmă fiind mai spre miazănoapte decât toate celelalte', arată istoricul român. Totodată istoricii români au identificat si numele râurilor. 'Râul Marisia e Muresul, iar Grisia e Crisul', precizează Giurescu. Acelasi autor antic indică faptul că tot în zona Transilvaniei, dar către arcul carpatic, locuiau si gotii.
După vandali, Transilvania a fost stăpânită de triburile gepizilor, tot un neam germanic, exterminat mai târziu către secolul al de longobarzi si avari. Tezaure si alte obiecte arată prezenta germanilor în zona Transilvaniei la Simleul Silvaniei si Valea lui Mihai, Apa, Oradea, Pecica, Timisoara si Periam, Apahida, Cluj sau Alba Iulia. Pe lângă germani s-au asezat în acest interval al secolelor III-VI si sarmatii, în special din neamul yazigilor, călăreti de stepă iranieni. Acestia, alături de germani si de daco-romani, au format un aspect cultural inedit, cu multe variatii si multe necunoscute intitulat Sântana de Mures Cerneahov. Cu toate acestea istoricii arată că germanicii care aderaseră si la erezia ariană nu obisnuiau decât rar să se amestece cu po****tia autohtonă. La fel se poate spune si despre sarmati, care aveau un trai nomad. Sunt însă si exceptii dovedite de comunitătile gotice-sarmatice si daco-romane de tip Sântana de Mures. Convietuirea acestor comunităti este demonstrată si de necropola de la Târgu Mures. După germani si sarmati au sosit hunii si mai apoi avarii, urmati ti de bulgari. Aceste trei po****tii dar mai ales hunii care au locuit zona Panonică, nu au locuit efectiv zona Transilvaniei, ci doar supunând-o birurilor si atrăgând-o în sfera lor de influentă. În general, după cum arată si Mircea Petrescu Dîmbovita sau Ioan Aurel Pop, po****tia autohtonă s-a tras din calea năvălitorilor si doar ocazional a convietuit cu gepizii sau la începuturi sarmatii, modificând-si local sau cel mult regional structura etnică.
Un alt lider de cnezat, Gelu, din zona Somesurilor, este român get-beget, după cum arată acelasi Anonymus care îl descrie ca fiind 'quidam blachus' (n.r un oarecare român). O a treia formatiune prestatală din zona Muresului era condusă de Glad. Acesta avea o armată formată din români, bulgari si cumani. 'Teritoriul care se întinde de la fluviul Mures până la fortăreata Urscia l-a ocupat un oarecare duce cu numele Glad care a ieșit cu ajutorul cumanilor din fortăreata Vidin si din a cărui urmasi s-a născut Ohtum', scria acelasi Anonymus. Românii sunt numiti în cronici sau poeme de până în secolul al XI lea vlahi sau valahi. În realitate, românii vechi îsi spunea rumâni.
Unele relații de iubire de la Hollywood au dus la mariaje de durată. În alte cazuri, deși relația nu durează, iubirea dintre parteneri rămâne nemuritoare. La fel a fost și în cazul poveștii de dragoste dintre Frank Sinatra și Ava Gardner.
Pe când Sinatra era deja un cântăreț renumit a întâlnit-o pe Gardner, fotografa unui reviste. În acel moment, Frank Sinatra i-a spus unui prieten: ,,O să mă căsătoresc cu fata asta într-o zi''. Însă în cadrul planului său, cântărețul întâmpina un singur obstacol: Sinatra era căsătorit cu Nancy Sinatra, alături de care avea trei copii, notează Vintage News.
Atunci când Sinatra a întâlnit-o personal pe Ava Gardner la petrecerea unui prieten, bărbatul era deja îndrăgostit nebunește de frumusețea femeii. Însă Gardner nu era impresionată de bărbat, îl considera ,,prea arogant, compleșitor și încrezut''. În acea perioadă, Ava se afla într-un mariaj nefericit cu Artie Shaw, despre care femeia povestea că era ,,un distrugător agresiv al stimei de sine''.
Sinatra și Ava au avut o nouă întâlnire în 10 februarie 1949, în cadrul unei aniversări MGM. Când Ava a ieșit din Cadillac-ul său verde, Sinatra și-a ridicat pălăria pentru ca Gardner să-l observe. Mai tarziu, aceasta a declarat: ,,Era chipeș, avea fața subțire și ochi albaștri''.
La scurt timp, Sinatra a învitat-o pe Ava în oraș. Cei doi s-au plimbat din Palm Spring către Indio. Prima întâlnire a pus bazele relației de dragoste dintre cei doi. La scurt timp, cântărețul i-a spus soției sale de aventura pe care o avea, informând-o că își va părăsi familia pentru o altă femeie. Actele de divorț au fost semnate la scurt timp, iar în 1951 clopotele au sunat în timpul nunții lui Sinatra cu Ava. Mariajul celor doi era urmărit îndeaproape de presă. În acel moment, Frank avea 35 de ani, iar Ava 28.
Ambii aveau un temperament puternic, fiind deseori geloși, ieșirile lor având loc chiar și în public. Conform declarației unui prieten apropiat al cuplului,,atunci când erai cu ei în public te simțeai ca și cum ai fi pe coji de ouă. Nu știai niciodată când vor începe atacurile verbale''.
De asemenea, ambii parteneri își doreau atenție și deseori erau infideli unul altuia. Certurile lor au devenit tot mai agresive, iar în 1953 cuplul a divorțat. Sinatra a considerat că vina pentru ruptură îi aparține actorului Peter Lawford. Pe 18 noiembrie, Sinatra a fost găsit în liftul unui apartament cu încheieturile tăiate. A petrecut două zile în spital, afirmând că a fost vorba despre un accident. Cei doi au reușit să își urmeze viața în urma divorțului, dar Sinatra nu a trecut niciodată peste iubirea lui față de Ava.
Gardner și-a continuat viața implicându-se în noi relații, dar susținând deseori că ,,eu și Francis am devenit iubiți pentru eternitate. Sunt cuvinte mari, știu, dar simt că orice s-ar întâmpla vom fi mereu îndrăgostiți unul de celălalt''.
În cele din urmă, Sinatra s-a căsătorit cu Mia Farrow, însă au divorțat după doi ani, apoi căsătorindu-se pentru a patra oară cu fostul model Barbara Blakeley, în 1976. Însă de ziua lui Ava, în fiecare an, Sinatra îi trimitea un buchet mare de flori pe care Gardner îl ținea pe noptiera de lângă patul său.
Avionul de luptă uimitor cu care Statele Unite dorește să-l înfrângă pe Assad. Cară 450 de kilograme de bombe și zboară cu aproape 2000 de km/h
Avionul, numit F/A-18F 'Super Hornet', este atât de puternic încât un pilot poate ataca 10 ținte mari într-o singură misiune. Însă, acest avion mai trebuie îmbunătățit, alături de altele din Marină.
Aceste îmbunătățiri sunt în contextul creșterii bugetului pentru armată. Astfel, va putea fi utilizat începând din 2019, la potențialul său dorit, scrie Daily Mail.
Noile actualizări au fost plănuite încă din 2008 de către Boeing, dar au devenit realitate abia acum datorită alocării de administrația Trump a sumei de 639 miliarde de dolari în armată, cu 56 de miliarde de dolari mai mult decât a alocat administrația Obama.
Oficialii de la Boeing precizează că reconstrucția avionului F/A-18F este de a crea 'o abordare echilibrată pentru fiabilitate, inclusiv războiul electronic și auto-protecția'.
Va fi instalat un nou computer numit Distributed Targeting Processor Network, precum și un nou ecran pentru piloți.
De asemenea, Boeing speră să maximizeze viteza avioanelor prin instalarea unor noi rezervoare de combustibil cu o formă mai aerodinamică.
Se va instala un senzor cu infraroșu de rază lungă ce va ajuta pilotul să depisteze pericolele mai repede, de la o distanță mai mare. Sistemul de comunicații va fi și el îmbunătățit, iar piloții vor putea fi capabili să comunice mai bine între ei. Acest sistem de comunicații va fi instalat și pe avioanele EA-18s și F-35C, care vor fi utilizate împreună cu F/A-18. În acest sens, Dan Gillian, manager la Boeing, a precizat că 'poți avea un F-35 stealth care să efectueze o misiune în spatele liniilor inamice cu Super Hornet care să ofere superioritate aeriană la aceeași distanță, sau poți avea Super Hornet cărând arme pe care F-35 nu le poate căra, cu F-35 oferind suport aerian'.
Avionul F/A-18F Super Hornet este un element principal al armatei americane. Fiind lansat de pe portavioane, oferă suport aerian pentru trupele mobile, având autonomie extrem de mare. Este astfel o parte importantă în teatrele de război.
Un element crucial al relațiilor internaționale este capacitatea unui stat de a-și proiecta puterea, atât la nivel regional, cât și continental sau global. Unul din principalii piloni ai capacității de proiecție a puterii a unui stat îl reprezintă proiectarea forțelor militare, iar cea mai puternică armată a lumii, cea a SUA, are ca scop primar capacitatea de a-și proiecta puterea la nivel global. Prin exercitarea acestei capacități, ce este o exprimare a puterii de disuasiune și de convingere, un stat își poate atinge obiectivele diplomatice.
Unul dintre elementele esențiale ale capacității de proiecție a forțelor militare îl constituie dominarea aerului. Pentru a atinge acest țel, armata SUA are în plan ca până în 2020 să dețină un număr record de aeronave militare, cu peste 1.000 mai multe decât oricare altă națiune de pe Pământ. În 10 ani, SUA va deține de 20 de ori mai multe avioane de război decât China și de 15 ori mai multe decât Rusia, la care se adaugă un număr crescând de drone armate.
Cel mai important avion din acest arsenal militar american va fi F-35 Lightning II, cea mai sofisticată armă de război din istoria omenirii.
În 2001, compania Lockheed Martin a câștigat competiția cu Boeing, fiind desemnată de Departamentul Apărării din SUA drept constructorul avionului de vânătoare de generația a 5-a. F-35, avionul conceput de Lockheed Martin, urma să înlocuiască flota învechită a armatei americane. F-35, denumit și Joint Strike Fighter, este construit în colaborare cu 8 țări aliate ale SUA, ce intenționează să îl achiziționeze.
Marele avantaj prezentat de F-35 era faptul că urma să înlocuiască mai multe modele de aeronave de luptă. De la clasicele F-16 și A-10 folosite de Aviația Militară, până la avioanele A/F-18 folosite de Marină și aeronavele AV8B folosite de infanteria marină, toate urmează să fie înlocuite de F-35.
Primul model, intitulat F-35A, e o aeronavă de tip CTOL (conventional take-off and landing), capacitatea de decolare și aterizare fiind una obișnuită, tipică aeronavelor destinate bazelor terestre, F35-A fiind conceput pentru uzul US Air Force. Aeronava beneficiază de o capacitate de accelerare extraordinară, fiind manevrabilă chiar și în condițiile unei accelerații gravitaționale de 9 g (de 9 ori mai mare decât cea normală la sol).
Infanteria marină urmează să beneficieze de F35-B, un model de tip STOVL (short take-off and vertical landing), acest avion fiind capabil să decoleze de pe o suprafață scurtă de rulare și să aterizeze vertical, precum un elicopter.
A treia variantă, F-35C, este concepută pentru a fi folosită de marina americană, fiind proiectată special pentru a putea fi folosit pe un portavion (model tip CV - carrier version). Acest tip de avion are suprafețele aripilor mai mari și un tren de aterizare ranforsat, necesar pentru decolarea asistată (de catapulte) tipică portavioanelor.
Prima pagină âș Cultura
vezi toate articolele din Cultura âș Cultura
F-35: Apogeul avioanelor de vânătoare
Trimite pe emailMarius Comper | 08.01.2011 | â Vizualizări: 10944 36 Comentarii
F-35: Apogeul avioanelor de vânătoare f-35, avion de vânătoare, armata, lupta, razboi, avion, generatia a 5-a
+
ZOOMF-35: Apogeul avioanelor de vânătoare
Galerie foto (14)
Un element crucial al relațiilor internaționale este capacitatea unui stat de a-și proiecta puterea, atât la nivel regional, cât și continental sau global. Unul din principalii piloni ai capacității de proiecție a puterii a unui stat îl reprezintă proiectarea forțelor militare, iar cea mai puternică armată a lumii, cea a SUA, are ca scop primar capacitatea de a-și proiecta puterea la nivel global. Prin exercitarea acestei capacități, ce este o exprimare a puterii de disuasiune și de convingere, un stat își poate atinge obiectivele diplomatice.
Unul dintre elementele esențiale ale capacității de proiecție a forțelor militare îl constituie dominarea aerului. Pentru a atinge acest țel, armata SUA are în plan ca până în 2020 să dețină un număr record de aeronave militare, cu peste 1.000 mai multe decât oricare altă națiune de pe Pământ. În 10 ani, SUA va deține de 20 de ori mai multe avioane de război decât China și de 15 ori mai multe decât Rusia, la care se adaugă un număr crescând de drone armate.
Cel mai important avion din acest arsenal militar american va fi F-35 Lightning II, cea mai sofisticată armă de război din istoria omenirii.
În 2001, compania Lockheed Martin a câștigat competiția cu Boeing, fiind desemnată de Departamentul Apărării din SUA drept constructorul avionului de vânătoare de generația a 5-a. F-35, avionul conceput de Lockheed Martin, urma să înlocuiască flota învechită a armatei americane. F-35, denumit și Joint Strike Fighter, este construit în colaborare cu 8 țări aliate ale SUA, ce intenționează să îl achiziționeze.
Marele avantaj prezentat de F-35 era faptul că urma să înlocuiască mai multe modele de aeronave de luptă. De la clasicele F-16 și A-10 folosite de Aviația Militară, până la avioanele A/F-18 folosite de Marină și aeronavele AV8B folosite de infanteria marină, toate urmează să fie înlocuite de F-35.
Iată cum arată un F-35 însoțit de avionul pe care îl va înlocui, F-16:
Acest lucru este posibil pentru că F-35 include, de fapt, 3 tipuri de aeronave, acestea pornind de la același design de bază, urmând ca apoi să fie modificate pentru a satisface nevoile fiecărei ramuri a armatei americane.
Cele 3 tipuri de F-35
Primul model, intitulat F-35A, e o aeronavă de tip CTOL (conventional take-off and landing), capacitatea de decolare și aterizare fiind una obișnuită, tipică aeronavelor destinate bazelor terestre, F35-A fiind conceput pentru uzul US Air Force. Aeronava beneficiază de o capacitate de accelerare extraordinară, fiind manevrabilă chiar și în condițiile unei accelerații gravitaționale de 9 g (de 9 ori mai mare decât cea normală la sol).
Infanteria marină urmează să beneficieze de F35-B, un model de tip STOVL (short take-off and vertical landing), acest avion fiind capabil să decoleze de pe o suprafață scurtă de rulare și să aterizeze vertical, precum un elicopter.
A treia variantă, F-35C, este concepută pentru a fi folosită de marina americană, fiind proiectată special pentru a putea fi folosit pe un portavion (model tip CV - carrier version). Acest tip de avion are suprafețele aripilor mai mari și un tren de aterizare ranforsat, necesar pentru decolarea asistată (de catapulte) tipică portavioanelor.
Pe 27 iulie un F-35C a efectuat primul test public de decolare prin catapultare:
Fiind un avion de vânătoare multirol de generația a 5-a, F-35 va fi de 8 ori mai eficient în misiunile de atac la sol și de 4 ori mai eficient în ceea ce privește misiunile de apărare în aer în comparație cu aeronavele de vânătoare din generația anterioară. De asemenea, fiind mult mai sofisticat decât avioanele ce sunt astăzi în uz, F-35 va putea îndeplini misiuni care astăzi solicită folosirea mai multor aeronave, grație senzorilor avansați și tehnologiei stealth, care face aproape imposibilă detectarea sa chiar și de către sistemele anti-aeriene avansate.
F-35 este primul avion supersonic, invizibil față de radar, ce poate decola de pe o suprafață scurtă și ateriza vertical. Aeronava măsoară 15,6 metri în lungime, 4,6 în înălțime și 10,7 metri în lățime (13,1 în cazul F-35C), putând atinge o viteză maximă de 1.930 km/h (Mach 1.6). F-35A și F-35C pot transporta o sarcină maximă de armament de 8.160 de kg, iar F-35B de 6.800 de kg.
Un alt rol pe care aeronava F-35 îl va avea este acela de colectare de date esențiale despre forțele inamice, misiune îndeplinită de obicei de agențiile de informații. Avionul este capabil să culeagă informații din spațiu, de la sol și de la alte aeronave prezente în aer, iar acestea sunt transmise în timp real la sol, unde pot fi analizate de forțele specializate.
Pentru că sistemele inteligente ale aeronavei cumulează toate informațiile referitoare la câmpul de război, pilotul are acces la o imagine de ansamblu a acestuia. Toate informațiile apar pe un display integrat în casca purtată de pilot, acesta având capacitatea de a vedea imagini în infraroșu. De asemenea, pilotul poate accesa una din numeroasele camere video integrate în corpul aeronavei, putând vedea în toate direcțiile, inclusiv sub aeronavă.
Pentru că toate cele 3 modele ale F-35 se bazează pe același design de bază, șefii armatei americane se așteptau ca prin achiziția acestor aeronave de generația a 5-a să îndeplinească două obiective în același timp: modernizarea flotei și reducerea costurilor.
Pentru că cele 3 modele de aeronave urmează să aibă 80% din componente în comun, șefii armatei americane se așteptau ca acest lucru să conducă la costuri de mentenanță și de logistică mai mici.
Dacă primul obiectiv pare aproape de realizare, cel de-al doilea nu a decurs deloc conform planurilor. Programul JSF (Joint Strike Fighter) de modernizare a flotei americane a întâmpinat numeroase probleme ce au dus la întârzierea sa și la depășirea costurilor programate inițial.
Dacă la semnarea contractului cu Lockheed Martin cei de la Pentagon se așteptau ca F-35-ul să intre în uz în 2010, termenul de predare a fost extins până în 2016, iar costurile au crescut exponențial, depășind cu mai mult de 50% suma estimată inițial. Pentagonul intenționează să achiziționeze 2.443 de avioane F-35 în următorii 25 de ani, costul total fiind 382 de miliarde de dolari. Dacă inițial costul unui F-35 era estimat la 69 de milioane de dolari, astăzi acesta se ridică la peste 130 de milioane (cea mai scumpă fiind aeronava destinată utilizării pe portavioane, care costă aproximativ 143 de milioane de dolari).
Însă atât armata americană, cât și țările care intenționează să cumpere aceste avioane (printre care Marea Britanie, Italia, Olanda, Turcia, Canada, Australia, Norvegia, Danemarca, Israel) doresc să reducă numărul de aeronave comandate, ca urmare a costului exorbitant.
Costurile de achiziție nu sunt, însă, cele mai mari cheltuieli pe care aceste aeronave le vor implica: un raport publicat anul acesta de către Pentagon estimează că, de-a lungul celor 50 de ani în care vor fi în uz avioanele de tip F-35, programul va costa peste 1.385 de miliarde de dolari americani. Astfel, acesta este de departe cel mai scump program din istoria armatei americane. Și nu doar al armatei! Spre exemplu, programul Apollo, prin care NASA a dus pentru prima dată oameni pe Lună, a costat 164 de miliarde dolari de-a lungul a 10 ani. Un alt program cu care Joint Strike Fighter a fost comparat este cel al construcției de autostrăzi de-a lungul SUA, care a costat 213 miliarde de dolari pe o durată de 40 de ani, un mizilic în comparație cu costurile F-35.
Chiar dacă F-35 va costa mult mai mult decât s-a estimat inițial, soarta sa nu este în dubiu, el urmând să fie arma cheie a forțelor aeriene americane în următoarele decenii.
Cu toate acestea, pe termen lung acesta își va pierde din avantajele apreciate astăzi. Limita de zbor în regim de luptă a F-35C, varianta destinată folosirii de pe portavion, este de 1.100 de kilometri distanță față de bază. Acest lucru ar putea constitui o problemă pe măsură ce China dezvoltă rachete balistice anti-portavion, fiind foarte posibil ca F-35 să nu mai constituie un avantaj în zona Asiei de Sud și a Pacificului de Vest, regiune pe care strategii militari americani o consideră drept punct-cheie al potențialelor conflicte în anii ce urmează.
În teatrele de operațiuni în care SUA activează în prezent, Irak și Afganistan, armata americană a început să folosească din ce în ce mai mult drone, adică aeronave pilotate de la sol (de obicei chiar de la zeci de mii de kilometri distanță, piloții acestora aflându-se în baze din SUA). În ultimii ani, dronele au devenit mai fiabile și au preluat din ce în ce mai multe misiuni ce cădeau în sarcina avioanelor pilotate de om, iar Pentagonul intenționează să direcționeze din ce în ce mai mulți bani în dezvoltarea acestora.
Dincolo de costul mai mic, dronele au două mari avantaje în comparație cu aeronavele pilotate de oameni. Primul avantaj este oferit de faptul că sunt mai ușoare și mai eficiente decât avioanele, nefiind echipate cu sistemele de protecție a pilotului, lipsa greutății suplimentare permițându-le să fie mai rapide și mai ușor de camuflat. Cel de-al doilea avantaj este decisiv: în cazul în care o dronă este doborâtă de forțele inamice, nu există pierderi umane.
De aceea, viitorul pare să aparțină dronelor conduse de la sol, iar F-35 va constitui, aproape sigur, cântecul de lebădă al avioanelor de vânătoare și totodată cea mai mare realizare în acest domeniu.
Cu toate că, la prima vedere, enunțul are un iz apocaliptico-alarmist, opinia în cauză a fost emisă de nimeni altul decât Gerald Celente, celebru analist politic mondial și fondator al Institutului de Cercetare a Tendințelor, considerat de multi experți drept cea mai mare autoritate în domeniu.
Gerard Celente susține că butada conform căreia istoria se repetă mai ales în condițiile în care oamenii nu trag învățămintele necesare, este cu totul și cu totul adevărată; mai mult: o vom retrăi pe pielea noastră în viitorul apropiat.
Dr. Celente subliniază faptul că revoltele generate de sărăcirea iminentă și lipsa alimentelor vor duce la tensiuni sociale de mare anvergură, foarte asemănătoare cu cele care au dus la declanșarea celui de-al doilea Război Mondial
" Unii experți estimează că ceea se întâmplă în prezent în Tunisia și Egipt nu reprezintă nimic altceva decât evenimente izolate, la nivelul națiunilor arabe. Eu vă spun că nu este decât partea vizibilă a aisbergului. Este mult mai important decât pare la prima vedere. Războaiele civile de asemenea dimensiuni se transformă în războaie regionale, care duc în mod sigur la conflagrații mondiale. Crahul din anul 1929 seamănă cu Marea Recesiune Economică din 2008. Vrem, nu vrem, avem foarte clar premizele primului Mare Război din secolul 21", declară Gerard Celente, care adaugă că inegalitățile sociale și colapsul clasei de mijloc vor accelera criza actuală.
Dupa razboiul nuclear si armele de distrugere in masa, atacurile cibernetice reprezinta cea mai mare amenintare la adresa statelor lumii, devenind, conform expertilor FBI, infractiuni din ce in ce mai greu de prevenit si de combatut
Expertii IT din SUA vorbesc tot mai des despre 'cybergeddon' - 'apocalipsa virtuala', un fenomen modern in cadrul caruia economia avansata a lumii, unde cele mai importante date sunt conditionate sau chiar controlate de computere, este sabotata sistematic de hackeri. Michael Balboni, secretar-deputat al sigurantei publice din statul New York descrie fenomenul ca pe 'o mare amenintare impotriva a tot ceea ce avem, de la institutiile bancare pana la sistemele municipale de canalizare si baraje.' Shawn Henry, director asistent al diviziei cibernetice a FBI sustine ca gruparile teroriste incearca sa creeze un 'asalt 9/11 virtual, provocand acelasi tip de pagube tarilor si retelelor noastre informatice, dupa cum au procedat in 2001, atunci cand au intrat cu avioanele in cladiri.' Un atac online de asemenea proportii nu a avut inca loc in SUA, dar hacking-ul, candva un hobby al delincventilor sclipitori, evolueaza rapid in intreaga lume ca o veritabila unealta de razboi. Hackerii rusi au lansat anul trecut atacuri uriase asupra retelelor de Internet din Estonia si Georgia, in timp ce in ultimele zile simpatizantii palestinieni au orchestrat numeroase asalturi impotriva a sute de portaluri israeliene. 'Obisnuiam candva sa urmarim infractorii care duceau literalmente cu ei saci de bani furati', sustine Donald Codling, de la Departamentul de Siguranta Nationala. 'In zilele noastre, un individ poate folosi un SIM card pentru a muta intr-o secunda bani oriunde in lume, iar acolitii sai ii pot retrage de la orice bancomat, intr-o moneda la libera lor alegere. Este extrem de greu sa ii prindem.'
Inventatorul și omul de afaceri Elon Musk, directorul companiilor SpaceX, Tesla și Boring, a anunțat joi după-amiază că a primit aprobarea de a construi un tunel feroviar de viteză foarte mare (Hyperloop) între orașele americane Washington DC și New York.
"Tocmai am primit aprobarea guvernamentală verbală pentru compania Boring în scopul construirii unui tronson subteran Hyperloop pe ruta New York - Philadelphia - Baltimore - Washington DC. Distanța New York-Washington DC va fi parcursă în 29 de minute", a transmis Elon Musk prin Twitter joi după-amiază, potrivit NBC News.
"În centrul fiecărui oraș vor fi zeci sau mai multe ascensoare de acces", a adăugat Elon Musk.
Elon Musk nu a precizat din partea cărei autorități a primit aprobarea pentru acest proiect inedit. Departamentul Transporturilor și Președinția SUA nu au transmis deocamdată niciun comunicat pe această temă.
Compania Boring este specializată în construirea de tuneluri pentru rețele de transport de mare viteză. Proiectul Hyperloop constă în construirea unor tuneluri vidate destinate trenurilor cu levitație magnetică. Un tren care ar întâmpina o forță redusă de frecare ar putea circula cu viteze cuprinse între 950 și 1.200 de km/h.
În mai, Elon Musk a descris detaliat planul altui proiect - o rețea de tuneluri subterane pentru fluidizarea traficului rutier
În luna mai, inventatorul și omul de afaceri Elon Musk a făcut, într-o conferință a organizației media TED, o prezentare detaliată a proiectului rețelei tridimensionale de tuneluri subterane, soluția lui pentru fluidizarea traficului rutier. Planul inginerului Elon Musk este de a construi o rețea tridimensională de tuneluri subterane, cu zeci de niveluri în funcție de direcție.
Posting Permissions
Reply With Quote