Atractivitatea proiectului constă însă în posibilitatea fabricării unor baterii capabile să stocheze mari cantități de electricitate generată eolian, solar și de alte surse regenerabile, a declarat James Albertine, analist la compania Stifel Nicolaus.
Musk a declarat săptămâna trecută că Panasonic, cel mai mare furnizor de celule litiu-ion utilizate în bateriile Tesla, ar putea să se implice în proiect.
Tesla a menționat doar patru state americane, evaluate pentru construirea fabricii, dar ar putea fi interesate mult mai multe, având în vedere mărimea investiției și posibilitatea de a fi create 6.500 de locuri de muncă, consideră analiștii. utopia.jpg
Una dintre cele mai importante invenții ale secolului al XX-lea, computerul, a adus beneficii imense omenirii, permițând eficientizarea multor sarcini. Dacă în secolul trecut computerul facilita îndeplinirea deciziilor luate de oameni, în zilele noastre el are din ce în ce mai des sarcina de a lua decizii în locul nostru, preluând ușor-ușor controlul în tot mai multe aspecte ale vieții noastre.
În ultimele decenii, lumea computerelor a fost dominată de așa-numita "lege a lui Moore". Aceasta portă numele co-fondatorului Intel, Gordon Moore, care în 1965 a observat că, de când a fost inventat circuitul integrat, în 1958, numărul de tranzistori aplicați pe un cip de siliciu s-a dublat la fiecare 12 luni. Moore a prezis că această tendință se va menține pentru "cel puțin 10 ani". Predicția lui a fost confirmată de-a lungul timpului, rămânând valabilă până în ziua de astăzi (chiar dacă perioada necesară pentru dublarea capacității computaționale este de aproximativ 18 luni). Legea lui Moore a fost adoptată de mult timp ca obiectiv de către companiile producătoare de microcipuri, garantându-i valabilitatea pentru multă vreme de-acum înainte.
Această creștere exponențială a capacității de procesare a cipurilor a declanșat o adevărată revoluție, permițând apariția computerelor personale, a Internetului și a companiilor-gigant ce domină astăzi Terra, printre care Google, Apple sau Microsoft.
Recent, însă, a fost semnalată o nouă tendință de către un grup de specialiști în știință și tehnologie, în cadrul unui raport elaborat pentru Casa Albă. Aceștia au comparat timpul necesar rezolvării unei sarcini de optimizare a producției. Un computer din 1988, folosind algoritmii software existenți la acea vreme, ar fi rezolvat această problemă în 82 de ani. În schimb, un computer din 2003 ce ar fi folosit algoritmii software existenți în acel an ar fi rezolvat aceeași problemă în doar un minut, ceea ce reprezintă o îmbunătățire cu un factor de 43 de milioane.
Câștigul în productivitate se compune din contribuția procesoarelor înmulțită cu cea a algoritmilor. Cercetătorii au fost surprinși de faptul că procesoarele mai performante au contribuit doar cu un factor de 1.000 din ameliorarea observată, iar îmbunătățirea algoritmilor a reprezentat un factor de 43.000.
Astfel, creșterea în performanță a algoritmilor software prezintă o curbă ascendentă chiar mai ridicată decât cea a capacității computaționale, ingenuitatea specialiștilor care au conceput acești algoritmi accelerând rata progresului în nenumărate domenii.
Algoritmii reprezintă un set de instrucțiuni matematice care au ca scop rezolvarea unei probleme. Evoluția limbajelor de programare și dezvoltarea de algoritmi mai eficienți au dus la o folosire mai eficientă a capacității de procesare a computerelor.
Dacă acum câteva decenii algoritmii sofisticați necesitau computere extrem de puternice (și totodată costisitoare) pe care și le permiteau doar companiile mari, structurile militare și organizațiile meteo, progresul înregistrat în ultimii ani a făcut posibilă implementarea lor în locuri surprinzătoare - de exemplu, în aspiratoare. Roomba, un aspirator-robot autonom, este ghidat prin încăpere de un algoritm care alege calea optimă pentru o curățenie perfectă.
Fără să ne dăm seama, algoritmii controlează o mare parte a vieții noastre de zi cu zi. De la cel folosit de motoarele de căutare pentru a ne oferi cele mai relevante rezultate sau de rețelele sociale pentru a ne arăta ultimele activități ale prietenilor noștri, până la algoritmii utilizați de dispozitivele GPS pentru a alege cea mai scurtă rută sau de retaileri pentru a anticipa ce produse vor fi cerute, algoritmii software ajung să domine din ce în ce mai multe domenii.
Piețele financiare, controlate de algoritmi software
Un domeniu important ce a ajuns să fie controlat în bună măsură de algoritmi este cel al piețelor financiare.
Grație algoritmilor și computerelor puternice, într-o singură secundă pot fi procesate mii de ordine de vânzare și de cumpărare, oamenilor fiindu-le imposibil să egaleze o asemenea performanță.
Bursa de la Londra poate procesa un ordin la 124 de microsecunde de la lansarea acestuia. Spre comparație, cea mai rapidă reacție umană se produce la stimulii auditivi, ea având loc în aproximativ 140-160 de milisecunde. Orice reacție umană mai rapidă de 140 de milisecunde este, de fapt, o predicție. De aceea, în cadrul evenimentelor sportive, atunci când un atlet pornește în cursă la 0,1 secunde (100 de milisecunde) după semnalul acustic, situația este considerată "start fals", deoarece acesta nu ar fi avut timp să reacționeze la sunet, ci a încercat să prezică momentul acestuia.
Se estimează că pe Wall Street, într-o zi obișnuită, până la 70% din tranzacțiile efectuate au la origine un computer, nu un ordin plasat de către o persoană.
Pentru că algoritmii reacționează în doar câteva milisecunde la orice tendință din piață, tranzacțiile efectuate de către ei tind să constituie o fracțiune tot mai mare din totalul vânzărilor și al cumpărărilor.
Un raport publicat recent de Reuters oferă o dovadă a importanței algoritmilor în lumea burselor. Agenția de presă relata că, în luna august a acestui an, fondurile de hedging controlate de computere au reușit să obțină profit pe o piață volatilă, în timp ce fondurile controlate de oameni au avut rezultate negative.
Pentru că algoritmii pot efectua mii de tranzacții de-a lungul unui singur minut, ei pot profita de momentele de instabilitate ale pieței, capacitatea de reacție rapidă oferindu-le un imens avantaj în fața brokerilor umani.
Un astfel de moment a avut loc la jumătatea lunii august, când unul dintre cei mai cunoscuți indici bursieri din SUA, Dow Jones, a fluctuat masiv de-a lungul unui interval de o oră și jumătate. În astfel de momente, majoritatea tranzacțiilor sunt efectuate de algoritmi, conform Tabb Group, o companie specializată în cercetarea și analiza piețelor financiare. Ted Weisberg, unul dintre brokerii de pe Wall Street, comenta pentru Los Angeles Times schimbările halucinante ale pieței bursiere: "Cred că e grozav dacă ești suficient de inteligent încât să profiți de aceste fluctuații. Dar, în realitate, mișcările din piață nu sunt provocate de investitori de rând. Toate aceste fluctuații sunt provocate de algoritmi".
Pentru că algoritmii reacționează rapid la mișcările din piață, au existat cazuri în care au antrenat căderi masive ale bursei fără vreun motiv evident. Cel mai cunoscut exemplu este așa-numitul "Flash Crash" din 6 mai 2010. Atunci, indicele Dow Jones a scăzut cu 900 de puncte, echivalentul a 9% din valoarea totală, acțiunile a 8 mari companii ajungând la valoarea de un cent.
Piața și-a revenit în mod rapid, în cursul aceleiași zile, însă lumea financiară a fost șocată de prăbușirea bruscă a acțiunilor, iar oficialii bursei au impus limite de tranzacționare, pentru a nu a mai permite algoritmilor să provoace o astfel de cădere.
Recent, o nouă inovație a apărut în lumea computerizată de pe Wall-Street: algoritmi care încearcă să păcălească alți algoritmi. Cum funcționează această practică, ce poartă numele de "algo-sniffing"? Sistemele computerizate detectează semnătura electronică a unui algoritm ce intenționează să cumpere acțiunile unei companii, achiziționează respectivele acțiuni cu câteva milisecunde înaintea acestuia, ca apoi să i le vândă ceva mai scump, obținând un profit sănătos în mai puțin de câteva secunde.
Lumea finanțelor nu este singura în care algoritmii încep să preia controlul. În curând, automobilele ar putea fi conduse de algoritmi, care ar îndeplini rolul șoferului.
DARPA, aripa Pentagonului ce are rolul de a dezvolta noi tehnologii pentru armata SUA, a lansat în 2004 o provocare celor mai bune departamente de cercetare ale universităților americane. Misiunea? Conceperea unui vehicul care să se conducă singur grație senzorilor, hardware-ului sofisticat și algoritmilor software, aplicând toate cunoștințele de robotică și din domeniul inteligenței artificiale.
Și în acest caz, progresul a fost remarcabil. În primul an al concursului organizat de DARPA, 2004, niciun vehicul nu a reușit să parcurgă fără probleme mai mult de 10 kilometri. În competiția organizată în 2007, 5 automobile (fiecare aparținând altei universități) au reușit să termine cursa ce se întindea pe aproximativ 130 de kilometri, într-un mediu urban.
Toate mașinile au reușit să realizeze cu succes manevre complicate, precum intrarea pe un drum aglomerat sau acordarea corectă a priorității într-o intersecție în care toate cele 4 sensuri exista marcajul rutier "STOP".
Compania Google a angajat membrii echipelor care s-au clasat pe primele două locuri, pentru a demara proiectul "Google Driverless Car". În 2011, mașina concepută de Google a parcurs 225.000 de kilometri fără a fi condusă de un om, fiind controlată în exclusivitate de algoritmii software ce analizau datele oferite de camerele video și de senzorii instalați pe mașină.
Cei care pledează în favoarea mașinilor ce se conduc singure spun că acestea nu obosesc niciodată și nu se află niciodată sub influența alcoolului, astfel că folosirea lor ar salva numeroase vieți. Inginerul Sebastian Thrun, liderul proiectului Google Driverless Car, a prezentat mașina în cadrul conferinței TED de anul acesta, afirmând că "generațiile viitoare vor privi înapoi și vor spune «cât de ridicol era atunci când oamenii conduceau mașini»".
Google a întreprins deja primii pași spre acceptarea mașinii fără șofer pe drumurile publice, făcând demersuri pentru modificarea legilor în statul american Nevada. Acțiunile de lobby au avut succes, astfel că autovehiculele ce se conduc singure pot circula legal începând cu vara aceasta prin Nevada.
Google nu este singura companie ce investește resurse în acest domeniu. Alte companii din industria auto au conceput la rândul lor prototipuri autonome sau semi-autonome.
BMW a anunțat recent că a testat de-a lungul a 5.000 de kilometri un model din Seria 5 capabil să accelereze, să frâneze și să depășească alte mașini fără ca "șoferul" să intervină în vreun moment. De asemenea, prototipul este capabil să "tragă pe dreapta" în cazul în care șoferul devine incapabil să conducă. Mașina concepută de inginerii germani folosește numeroși senzori pentru a putea capta și gestiona informațiile din trafic, printre care LIDAR (Light Detection and Ranging), radar, ultrasunete și camere video.
Uniunea Europeană a conceput proiectul SARTRE (Safe Road Trains for the Environment), ce are ca scop dezvoltarea de tehnologii care vor permite mașinilor să formeze convoaie pe traseele lungi. Astfel, doar primul autovehicul va fi condus în mod activ de un șofer, în timp ce mașinile aflate în spatele acestuia s-ar conduce singure, urmărind-o în mod automat pe prima. Autovehiculele vor comunica între ele pe o frecvență specială, astfel că toate vor putea reacționa în timp util la orice decizie luată de șoferul primei mașini.
UE susține că această tehnologie va îmbunătăți traficul, va oferi mai mult confort șoferilor și va duce la un consum mai mic, reducând în același timp și costul unei călătorii și emisiile poluante. În ianuarie 2011, Volvo a efectuat primul test al tehnologiei, care a fost un veritabil succes.
Cei implicați în proiectul UE anunță că această tehnologie poate intra în producție în doar câțiva ani. "Cel mai mult va dura, însă, acceptarea sa de către public", menționează aceștia.
Conform statisticilor europene, factorul uman stă la baza a cel puțin 80% din accidentele rutiere. Pe măsură ce autovehiculele preiau controlul, călătoriile rutiere vor deveni mai sigure, iar comunicarea wireless între mașini va asigura reducerea blocajelor din trafic.
Rămâne de văzut, însă, dacă șoferii vor accepta să cedeze controlul unui algoritm software.
Pe măsură ce vom accepta să cedăm controlul computerului, va trebui să fim pregătiți pentru consecințele acestei decizii. Un semnal de alarmă în această privință vine din domeniul aviației, unde progresul tehnologic a făcut ca pilotul automat să fie atât de folosit, încât piloții și-au pierdut îndemânarea.
Un studiu efectuat de Administrația Federală Aviatică (FAA) din SUA arată că piloții "deleagă prea multă responsabilitate sistemelor automate", iar un număr mare de experți de securitate afirmă că numărul cazurilor în care piloții nu știu cum să reacționeze atunci când sunt confruntați cu dezactivarea pilotului automat este în creștere.
Rory Kay, pilot de avion și co-președinte al comisiei FAA de formare a piloților, a declarat pentru Associated Press că "se observă un nou tip de accident în cazul acestor avioane cu sisteme sofisticate - acela în care piloții uită cum să piloteze".
Pierderea îndemânării a provocat sute de decese în accidente aviatice în ultimii 5 ani, afirmă experții. În această perioadă au fost înregistrate 51 de accidente în care avioanele au intrat în vrie în timpul zborului și piloții nu au putut interveni pentru a remedia problema. Conform Asociației Internaționale de Transport Aerian (IATA), acesta este tipul de accident aerian cel mai des întâlnit.
Conform studiului FAA, piloții au din ce în ce mai puține oportunități de a pilota manual pentru a-și menține îndemânarea, deoarece multe linii aeriene și organizații de reglementare descurajează sau chiar interzic piloților dezactivarea pilotului automat.
"Industria aeriană suferă de o dependență de automatizare", crede Kay. Un alt membru al comisiei FAA și totodată pilot de avion, Bob Coffman, spune că "liniile aeriene raportează tot mai multe incidente în care piloții irosesc timp prețios încercând să repornească pilotul automat, când ar trebui să preia controlul și să piloteze avionul".
Conform legilor în vigoare, piloții sunt obligați să folosească autopilotul între altitudinea de 8.900 metri și cea de 12.500 metri, adică în porțiunea în care avioanele petrec cel mai mult timp. Coffman spune că majoritatea liniilor aeriene sfătuiesc piloții să activeze pilotul automat la aproximativ 90 de secunde după decolare, când avionul se înalță aproximativ 300 de metri, și să-l țină activat până cu 90 de secunde înainte de aterizare.
Chiar și așa, se tinde spre o automatizare mai mare. În SUA, FAA intenționează să înlocuiască sistemele de control al traficului aerian ce se bazează pe tehnologia radar cu unele mai precise, bazate pe GPS. Această schimbare va permite înlocuirea tehnicii vechi folosite la aterizare.
Dacă acum avioanele trebuie să coboare în trepte pentru aterizare, manevră ce consumă mult timp și combustibil, grației tehnologiei GPS aeronavele vor putea să efectueze coborâri mai abrupte, planând. Această nouă tehnică va permite aterizări mai dese și mai frecvente, chiar și în condiții meteo nefavorabile, pentru că piloții vor ști localizarea precisă a altor aeronave și a obiectelor de la sol. Singurul dezavantaj al noii metode de aterizare este acela că presupune cedarea controlului către computerul de bord. "Aceste proceduri noi trebuie efectuate cu autopilotul pornit, pentru că un singur strănut e suficient pentru a strica totul", explică Bill Voss, președintele Flight Safety Foundation, o organizație ce promovează siguranța în domeniul aviației.
Așadar, "piloții" de avioane vor continua să ghideze aeronavele spre destinație, însă rolul lor se aseamănă mai degrabă cu cel al unui programator decât cu imaginea pe care o avem toți în minte, aceea în care ei conduc aeronava cu ajutorul manșei.
Automobilele și avioanele nu sunt singurele elemente din viața noastră conduse de algoritmi. Mai nou, aceștia au ajuns să ghideze un aspect mult mai intim al vieții noastre.
Așadar, algoritmii sofisticați ce procesează cantități mari de date reușesc deja să controleze aspecte esențiale ale vieții noastre, de la modul în care ne găsim partenerul de viață până la deciziile de pe bursele financiare ce decid soarta economiei globale.
În fiecare zi, algoritmii sofisticați își fac apariția în noi domenii, existând promisiunea ca ei să producă schimbări radicale în cadrul acestora. În medicină, compania Predictive Medical Technologies a anunțat în această vară că a dezvoltat un algoritm care, atunci când este conectat la aparatele de monitorizare a sănătății unui pacient, poate analiza datele generate de acestea pentru a prezice cu până la 24 de ore în avans evenimente precum atacurile de cord sau crizele respiratorii. Acest lucru va permite cadrelor medicale să acționeze prin ajustarea tratamentului pentru a le preveni.
Ce urmează? Algoritmii vor prelua controlul în nenumărate aspecte mărunte, ca urmare a creșterii exponențiale a datelor disponibile.
Grație scăderii costurilor de producție, senzorii pot fi integrați în tot mai multe dintre elementele lumii ce ne înconjoară. Toți acești senzori produc date, fiind procesate de algoritmi tot mai sofisticați. Spre exemplu, compania Thames Water, care gestionează resursele de apă din Londra, a început să instaleze senzori pe țevile de apă, iar algoritmii analizează datele generate de aceștia pentru a anticipa când există o probabilitate mare ca țevile să se fisureze. Astfel, computerul poate programa reparațiile chiar înainte ca defecțiunile să apară!
Pe măsură ce senzorii vor deveni omniprezenți, algoritmii necesari prelucrării datelor generate de aceștia vor controla tot mai multe aspecte ale vieții de zi cu zi.
Dacă în majoritatea scrierilor science-fiction era în care computerele preluau controlul prezenta consecințe neplăcute pentru omenire, în realitate acești algoritmi par să aducă o mai mare eficiență, un consum mai mic de resurse și o îmbunătățire a calității vieții. Totuși, integrarea acestora în viața noastră trebuie conștientizată, ținându-se cont de semnalele de alarmă oferite de prăbușirea neașteptată de pe Wall Street și de situația piloților de avioane.
Un lucru este cert: marșul inexorabil al progresului nu poate fi oprit. Depinde doar noi, însă, dacă vom ști să-i gestionăm consecințele.
Unii cred ca a-ti face un 'back-up' al propriului creier, al amintirilor si experientelor, si a-l instala pe un computer, ar putea fi cel mai bun mod pentru a lasa posteritatii un semn al trecerii tale pe pamant. Pentru ca, in anumite limite, si cu multa rabdare, acest lucru chiar se poate face. Iar in 10 ani de acum, incolo, vor exista deja printre noi roboti dotati cu creativitate umana.
In era Facebook-ului, a iPad-ului si a avatarului din realitatile virtuale tip Second Life, chiar si Frankenstein trebuie sa suporte un "upgrade": au trecut timpurile cand trebuia sa caute nemurirea scormonind in creierele cadavrelor, de-acum ajunge sa se aseze la computer si sa se-apuce de programare. Poate parea incredibil, dar in ultimii ani multe companii au inceput sa investeasca in dezvoltarea de sisteme de arhivare cerebrala, un soi de copiere electronica a aminitirilor si experientelor oamenilor, in masura sa dea viata unui "alter ego digital", cu pretentii la "nemurire".
"A te putea instala pe tine intr-un computer ar putea insemna a trai vesnic", afirma intr-un articol aparut in "New Scientist" Rick Meyer, cercetator in cadrul Lifenaut, una dintre companiile americane care incearca sa construiasca prima astfel de clona digitala.
Pe site-ul Lifenaut este, de exemplu, posibil sa-ti construiesti (deocamdata gratuit) un alter ego digital: iti incarci poza, atasezi video, imagini si textul dorit, si raspunzi la aproape 500 de intrebari cu privire la propria personalitate. Rezultatul final va fi un avatar animat electronic dupa chipul si asemanarea ta, capabil adica sa descrie, prin intermediul unui sintetizator vocal, momente cheie din existenta ta. Si pentru cei carora asta li se pare prea putin, exista si posibilitatea de a plati si a obtine mai mult.
Alte companii au dezvoltat sisteme si mai evoluate, care permit obtinerea de alter ego-uri digitale mult mai realiste. Una dintre ele, Image Metrics, face o serie de fotografii la rezolutie mare a chipului candidatului la clonare digitala, fiecare poza avand o expresie diferita, si apoi calculeaza diferentele dintre imagini printr-un algoritm matematic. Astfel reuseste sa obtina o animatie si o expresivitate mult mai realiste, la cifra "modica" de 300.000 euro.
Si totusi, potrivit unui studiu realizat de cercetatorii de la Universitatea Florida, personalitatea clonei si comportamentul ei sunt mult mai importante decat aspectul fizic. In opinia oamenilor de stiinta, detaliile confera credibilitate si realism avatarului: de exemplu anumite miscari caracteristice, o ridicare de spranceana, modul a a tine mainile sau a incrunta fruntea.
Asadar, pentru a fi credibila si a comunica informatii esentiale despre noi unui interlocutor uman, clona digitala trebuie sa poata sustine o conversatie si trebuie sa stie totul despre noi. Pana in clipa de fata, cele mai bune rezultate sunt cele oferite de asa-numitele "chatbots", software-uri care reusesc sa analizeze continutul unei fraze si sa dea un raspuns suficient de inteligent incat sa semene cu unul generat de gandirea umana.
Lifenaut merge si mai departe, si fiecarui avatar ii pune la dispozitie un chatbot personalizat care utilizeaza limbajul posesorului si expresiile tipice ale acestuia. Astfel, chiar si nefiind o clona inteligenta, avatarul va reusi sa dea unei persoane senzatia ca vorbeste cu tine.
Un reality cat o viata
Dar personalitatea umana? Poate fi ea transferata unui avatar electronic? Cele 500 de intrebari propuse de Lifenaut unora nu li se par suficiente: de aceea, unele companii, printre care CyBeRev, apeleaza la chestionare mult mai complexe, cu mai multe mii de intrebari, puse la punct de sociologi si psihologi astfel incat sa surprinda trasaturile definitorii ale unei persoane.
Posting Permissions
Reply With Quote