Istoria neconventionala a poporului roman

[Franz]

smardoi au fost, smardoi sunt inca

[Capitanu.Burcea]

Ţările Române în Evul Mediu. Sau în Evul Negru, cum îi plăcea cuiva să spună...

O perioadă tulbure acest ev întunecat. O perioadă de continuuă formare, din păcate orientată nu total spre construcţia laicului, ci spre cea bisericească. Împăratul din Constantinopol era văzut de primii voievozi români încă ca (interesantă cacofonie) pe un atotputernic, deşi el, săracul, începuse să-şi vândă bijuteriile pentru a plăti armata, rămânându-i doar numele şi prestigiul înaintaşilor...Am fost la o scânteie de a fi cu toţii catolici, dar poporul român, îmbătat bine de biserica ortodoxă , nu îşi mai aduce aminte de asta!

Spre norocul lor, Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab, se ţine tare pe felie chiar în faţa lui Ludovic cel Mare şi se redresează miraculos la 1359, când renunţă la suzeranitatea maghiară. Se pare că amintirile de la Posada erau încă proaspete de nu au tăbărât ungurii peste el...

Ei, copii, şi acum începe stăpânirea care va edifica definitiv şi ireversibil ţara, epoca lui Vlaicu-Voda. În 1368, Vlaicu-Vodă refuză să ia parte la campania de pedepsire a lui Ludovic I asupra bulgarilor. Logic, ţarul bulgarilor îi era cumnat. Pentru asta, oştile maghiare înaintează pe două direcţii, dinspre Vidin spre Severin şi din Transilvania, conduse de voievodul Transilvaniei în persoană. Dar măreţul Vlaicu nu se speria el de aşa ceva. Vlaicu a făcut o manevră eficientă şi a aşteptat oştile pe rând, una în apropiere de Târgovişte, victorie ce a pus pe fugă şi cealaltă armată. Tare nu? Omul îşi eliberează cumnatul şi potoleşte pe unguri pentru ceva timp. Vlaicu Vodă este primul voievod aducător de niscaiva civilizaţie. Şi asta pentru că bate monedă în jurul lui 1365. Căci un stat fără monedă nu prea există. De la el ne rămâne denumirea de „ban”, diviziunea leului Vlaicu sucombă după 50 de ani, depăşind standardul de viaţă al Evului Negru. O domnie uitată, dar importantă în lichidarea suzeranităţii ungare în zona Severinului. Multumit, leule?

Până la Mircea vor domni Radu şi Dan, care vor asuda temeinic pentru a consolida ce primiseră. Din păcate, dorinţa de a ridica mănăstiri era mai mare decât aceea de a face cetăţi . Moartea lui Dan aduce la domnie pe marele Mircea care, sătul să tot aştepte pe la cotloane, organizează în purul stil al vremii un asasinat care va reuşi însă să nu îi păteze ulterior numele. L-a omorât pe fra-su, dar ce contează, avem în sfârşit un voievod cu tupeu.

Epoca lui Mircea corespunde perfect Evului Negru românesc. O domnie lungă, o viaţă lungă pentru acele vremuri, Mircea nu a fost bătrân când a venit la tron, asta o ştie toată lumea (ma rog, dintr-o licenta poetica, poetul national impamantenise ca era batran si vai de viata lui ). Denumirea vine dintr-un termen în slavonă şi înseamnă primul domnitor cunoscut cu acest nume.

De ce era Evul Întunecat în timpul lui Mircea? Pentru că noi, ca popor avem un decalaj, defazare, de cel puţin câteva sute de ani faţă de occident, iar când ei intrau în Evul Mediu, noi eram abia în cel timpuriu

Presupusul avânt occidental nu face decât să readucă în discuţie acest aspect al cunoaşterii mizeriei timpului. Căci occidentul şi-a cunoscut mizeria oraşelor odată cu progresul tehnologic. Da, este teoria mea şi o susţin. Oraşele cresc în număr de locuitori, creşte confortul la nivel teoretic, dar mizeria începe să fie şi ea cunoscută. Istoricii fentează cu brio acest aspect. Ne închipuim sate frumoase în zone pitoreşti. Ele existau cu siguranţă, dar eu vorbesc de oraşe, căci fără ele statul nu se putea numi stat. Să ne amintim de atributele statului. Unul din ele este viaţa urbană. Acum o să-mi spuneţi că nu exista viaţă urbană, deci nici mizeria Evului Negru. Păi, daca nu aveam viaţă urbană, nu aveam stat! Ce se preferă: stat şi mizerie, sau fără de stat şi frumuseţe de plai? Aveam Târgovişte, Severin, Câmpulung, Piteşti, Giurgiu, Turnu. Nu erau oraşe în sensul de astăzi dar nici Parisul pe vremea aia nu era mare fiţă. De ce susţin mizeria? Pentru că oraşele erau umplute cu negustori; negoţul era fără îndoială lucru bun, dar vânzoleala aduce cu ea şi jegul. Cu regret spun că dacă aveam o ciumă mare la Târgovişte în timpul lui Mircea, ajungeam din urmă occidentul. După refacere auzea toată lumea despre noi....

Revenim

[Leul Oltean]

Multumit, leule?

Nu chiar.
Cetatea Severinului a fost a ungurilor atata timp cat a existat si regatul maghiar, adica fix pana la dezastrul de la Mohacs 1526.
Au fost momente cand unii dintre ''monarhii nostri’’ s-au (auto)intitulat stapanitori ai zonei (ok, pana la un punct) dar si ai cetatii (hai sa fim seriosi). Cetatea de la Severin a fost o investitie prea mare a ungurilor ca sa o lase (chiar vremelnic) pe mana unor vasali incerti, de alta credinta ... ba chiar ostili sau rebeli, unii. E suficient sa parcurgi lista banilor de Severin, in cei 300 ani in care cetatea (construita de unguri) a fost a ungurilor.
Vlaicu asta (Vladislav, numele corect) a fost un domnitor mult mai important decat rezulta din cartile (noastre) de istorie si e foarte bine ca l-ai scos in evidenta. Chiar merita. Dar, in masura in care a fost si domn, el a fost mai degraba vasal regelui maghiar, nici nu se putea altfel. Nu ar mai fi fost domnitor, e simplu. Asta era regula vremii.
Dovada cea mai buna o reprezinta mult mai cunoscutul sau urmas, Mircea. Cred ca e cel mai bun exemplu de ''roman’’ important, vasal de la inceput si pana la sfarsit regelui maghiar. El insusi isi numeste tara Ungrovlahia (poate si din simplul motiv ca a fost denumirea folosita cel putin 200 ani, de toti aia care stiau sa scrie … prietenul meu Fritz ar zice chiar aproape 300, practic pana la Neagoe Craiovescu). Istoria noastra vorbeste despre bunele relatii (ok !) ale lui Mircea cu regele maghiar senior, de asemenea despre alianta () politica si militara cu acesta (ne vine sa radem, corect ?). Mircea cel Mare a fost mare voievod si domn pentru ca a stiut carui senior sa ii fie vasal, suntem oameni maturi si inteligenti.
''Io, Mircea voievod, domn al Ungrovlahiei … ''
Pentru ca am de gand sa mai conversam pe threadul asta, iti zic de acum serios (ti-am mai zis, dar sub forma de gluma) ca istoria prezentata de tine nu este neconventionala. E foarte stilizata, e artistica, are umor aparte, place la toata lumea … dar nu e ce zici.
Nu e neconventionala in primul rand pentru ca e prea de la Bucuresti. Prea dinspre, mai exact. Vezi totul doar de acolo, la fel ca si ''marii'' nostri istorici. Tara asta (si istoria ei) nu s-a construit asa. Bucurestiul e o creatie recenta, exista mai de alaltaieri, nici nu are vreun rol in formarea poporului si a natiunii. Orasul acesta, construit si impus de turci, po****t de timpuriu cu greci, armeni, ivireni, jidani, bulgari, albanezi, turci … s-a obisnuit sa isi aroge (tot de timpuriu) meritele altora. Asta face si in prezent, doar ca nu mai e surpriza.

[Lordliv]

gradatul este fan buzatu.ca la aromanul gjuvara nu ma bag! mai ales cand este si hasdeu la mijloc.

[Franz]

Nu chiar.
Cetatea Severinului a fost a ungurilor atata timp cat a existat si regatul maghiar, adica fix pana la dezastrul de la Mohacs 1526.
Au fost momente cand unii dintre ''monarhii nostri’’ s-au (auto)intitulat stapanitori ai zonei (ok, pana la un punct) dar si ai cetatii (hai sa fim seriosi). Cetatea de la Severin a fost o investitie prea mare a ungurilor ca sa o lase (chiar vremelnic) pe mana unor vasali incerti, de alta credinta ... ba chiar ostili sau rebeli, unii. E suficient sa parcurgi lista banilor de Severin, in cei 300 ani in care cetatea (construita de unguri) a fost a ungurilor.
Vlaicu asta (Vladislav, numele corect) a fost un domnitor mult mai important decat rezulta din cartile (noastre) de istorie si e foarte bine ca l-ai scos in evidenta. Chiar merita. Dar, in masura in care a fost si domn, el a fost mai degraba vasal regelui maghiar, nici nu se putea altfel. Nu ar mai fi fost domnitor, e simplu. Asta era regula vremii.
Dovada cea mai buna o reprezinta mult mai cunoscutul sau urmas, Mircea. Cred ca e cel mai bun exemplu de ''roman’’ important, vasal de la inceput si pana la sfarsit regelui maghiar. El insusi isi numeste tara Ungrovlahia (poate si din simplul motiv ca a fost denumirea folosita cel putin 200 ani, de toti aia care stiau sa scrie … prietenul meu Fritz ar zice chiar aproape 300, practic pana la Neagoe Craiovescu). Istoria noastra vorbeste despre bunele relatii (ok !) ale lui Mircea cu regele maghiar senior, de asemenea despre alianta () politica si militara cu acesta (ne vine sa radem, corect ?). Mircea cel Mare a fost mare voievod si domn pentru ca a stiut carui senior sa ii fie vasal, suntem oameni maturi si inteligenti.
''Io, Mircea voievod, domn al Ungrovlahiei … ''
Pentru ca am de gand sa mai conversam pe threadul asta, iti zic de acum serios (ti-am mai zis, dar sub forma de gluma) ca istoria prezentata de tine nu este neconventionala. E foarte stilizata, e artistica, are umor aparte, place la toata lumea … dar nu e ce zici.
Nu e neconventionala in primul rand pentru ca e prea de la Bucuresti. Prea dinspre, mai exact. Vezi totul doar de acolo, la fel ca si ''marii'' nostri istorici. Tara asta (si istoria ei) nu s-a construit asa. Bucurestiul e o creatie recenta, exista mai de alaltaieri, nici nu are vreun rol in formarea poporului si a natiunii. Orasul acesta, construit si impus de turci, po****t de timpuriu cu greci, armeni, ivireni, jidani, bulgari, albanezi, turci … s-a obisnuit sa isi aroge (tot de timpuriu) meritele altora. Asta face si in prezent, doar ca nu mai e surpriza.

wow. trebuie neaparat sa-mi faci cunostinta cu prietenul tau fritz

[Novac]

up

[Capitanu.Burcea]

De ziua nationala, bonus de istorie neconventionala pt toti rumanii. Eu inteleg ca sunt obiectii, dar imi ajung momentan cele cu mine insumi, pornite inca de pe vremea cand scrijeleam la scoarta aceste randulete...

In primul rand, Mircea este un occidental. Nu prea avea o entitate statala pe care sa se bazeze, insa asta si-a dorit si asta a ajuns Cum? Simplu: a avut mai multe sange ca altii. A participat la cruciade, fapt care i-a permis sa se infatiseze in picturi in armuri occidentale. A pus la punct administratia, functiile domnesti, veniturile/cheltuielile domniei si, mai ales, armata. A cam lasat-o in colo de biserica si a zidit cetati. Este cu adevarat printul nostru negru, perfect reprezentativ pt Evul Negru, alter ego-ul lui Eduard, printul negru de Walles, mandria englezilor.

Fortele otomane rup pe genunchi gastile cruciate, la Nicopole. In armura, Mircea implora cavalerii occidentali, printre care se afla si o mosnegaraie pesedista de 70 de ani, Jean de Carrouges, care de altfel si-a si lasat hoitul pe acolo, sa deschida lupta. Este anul 1396, o fandoseala si o incapatanare tampita a occidentului. Cruciatii fug, Mircea e lovit pe la spate pe drumul de intoarcere, daaar implicarea lui dupa teribila batalie de la Ankara ne aduce in sfarsit cinste. Arbitrul Europei devine nu regele maghiar, ci Mircea, care a protejat cu pretul existentei statului pe unul dintre urmasii sultanului. Mircea a incercat sa fie fondatorul adevaratei dinastii romanesti, dar soarta i-a dat un urmas moale, care nu a stiut sa gestioneze cum trebuie situatia. Nenorocitii de turci se repliaza incredibil de repede, cu abnegatie, la nici 20 de ani de la desfiintarea imperiului otoman. Normal, iau in penix toata linia occidentala, ajunsa pana la Dunare. Mihail si fii sai sunt facuti praf, dinastia sectionata mortal si, ce era mai rau, urmasi care se haituiesc intre ei. Incepe epoca romaneasca clasica: asasinate, lovituri pe la spate, pare, pe care nici Radu Chelul nu le mai poate stopa, cu tot cu multele sale batalii. In final, se duce si asta pe pustii.

Evul Negru se incheie cu domnia unui voievod care a avut cel mai pompat sange care a curs vreodata in venele unui roman, Tepes! Sfarsitul evului negru aduce cu sine implicarea tot mai accentuata si directa a Inaltei Porti in treburile Tarii. Nici nu apucase statul sa se aseze pe picioare, ca deja otomanii emiteau pretentii. Totusi cum a reusit Tepes sa ajunga la domnie, intr-o asemenea conjunctura care a definitivat ploconeala pe aceste meleaguri, ce ne va caracteriza pe viitor ca natie?

Contrabalansarile lui Mircea si Alexandru cel Bun nu vor putea opri cangrena ce se asezase in picioarele bravului popor, desi nici bine nu se ridicase, saracul. In loc sa se propage ideea de centralizare, noi exersam cu spor fratricidul si paricidul. Ba, da' de unde atata tupeu si curaj nebun la Tepes? Adica, sa il ingrozesti pe cuceritorul Constantinopolului e ceva, bai, nene! Normal si genetic, ii datora o mare parte din vana lu' ta-su, care a fost lasat mai pe delaturi de istoriografie din cauza lu' Vlad si a impresiilor occidentale moderne. Si n-a lipsit mult ca fiul lui Vlad, Mihnea cel Rau, sa se lanseze tare pe val peste inaintasii sai. Numele si supranumele acestor domnitori arata ca in sfarsit o familie serioasa va institui o dinastie erditara la domnia tarii Romanesti. Normal, nu voi insista asupra lucrurilor arhicunoscute despre Tepes, nu cu asta ne ocupam aici

Inainte de a 2-a urcare pe tron, Tepes ajunge contemporan cu cel mai mare dezastru al lumii crestin-ortodoxe, caderea Imparatiei Lumii de pana atunci, Constantinopolul. Era anul 1453 si un sultan bolnav din toate punctele de vedere spera ca nu se va opri aici. Incercarile lui se opresc in acest tinut nenorocit al vlahilor unde Tepes e incurajat de pregatirile maghiarilor de cruciada (in fapt, cu banii de cruciada papati, Matei Corvin isi maritase fata si acum dansa pe mese, mort de beat). Tepes se apuca sa supere luminata imparatie printr-o campanie la sud de Dunare, iarna 1461-1462. Raspunsul otomanilor, neintarziat, va tinti direct capitala, Targoviste, in primavara lui 1462 care, ne place noua sa credem, era un orasel destul de bine articulat pt a constitui ceva ca si cucerit. Atacul neconventional al lui Tepes, intr-o noapte de vara, il face pe ditamai sultanul sa o ia la sanatoasa, gandind ca nu e mare cinste ca invingatorul crestinilor sa-si lase hoitul infipt pe aiurea, strapuns rusinos de vreo teapa prost cioplita. Contemporan perfect cu evenimentele, un istoric bizantin pe nume Chalcocondylas, care a asistat la mardelile dintre cei 2 corifei. Pesemne sultanul, fan al ideilor grecului scrise imediat dupa caderea Constantinipolului, si anume ca romanii 'nu accepta sa ramana cu aceiasi domni, ci mereu dupa interesul lor sa-i schimbe', il lasa mai la spatie pe Raducu cel Frumos, doar-doar o reusi dragutul prin viclenie ce nu reusise luminatia sa prin forta Si sa vezi si sa nu crezi, slavitii boieri prefera plata si rusinea lui Radu in locul luptei drepte a lu' fra'su, mult prea obositoare pt puterile si burtile lor umflate. Fara sfatul tarii, pe care, vorba unuia, 'n-a stiut sa-l taie la timp, Tepes ia calea pribegiei catre Matei Corvin, decizie bazata pe credinta intr-un sobolan cu nimic demn de numele tatalui sau, Iancu. Intemnitat, va fi scapat tarziu, mult prea tarziu de Stefan pt a mai putea fi bun de ceva. Cu mintile luate si lumina ochilor scazuta, va cadea prada tot alor sai, miseleste, pe undeva pe langa Snagov, capul sau ajungand sub forma de colet expres la Mahomed, care l-a tras in teapa si s-a uitat apoi minunat si inspaimantat mult timp, probabil, la cel care l-a aruncat inapoi peste Dunare, cu tot cu floarea ienicerilor, salvand crestinatatea.

Moldova, Stefan, a suivre.

[Novac]

up!



* am mutat aici


https://www.youtube.com/watch?v=ayTFEMSF-3Y

asa si limbricul asta zis si ''ghesst:boo'' este pt mine, de departe, cel mai praf care s-a dat, accidental, prin hip-hop-ul autohton, are cel putin o piesa unde tine bine ritmul si da la vreme versurile. iaca:

https://www.youtube.com/watch?v=ayTFEMSF-3Y