Despre Dictatul de la Viena nu aveți nimic de spus, domnule kwi?
Am așteptat ieri, 30 august, un mesaj din partea domnului kwi președintele României și al tuturor românilor! Un mesaj despre ce a însemnat, ce însemnă și trebuie să însemne această zi pentru noi, toți românii.
Pentru că acest 30 august nu este o zi oarecare! Nu, 30 august este și va rămâne ziua neagră în care, prin odiosul Dictat de la Viena, acum 75 de ani, României i-a fost smulsă jumătate din teritoriul Transilvaniei, aceasta fiind dată Ungariei horthyste, din tenebroase considerente și murdare jocuri de interese politice, militare și economice de către Germania și Italia.
Act săvârșit în temeiul Tratatului (Pact secret) încheiat de către miniștrii de externe ai Rusiei Sovietice și Germaniei naziste, dar și cu complicitatea neputincioasă a altor state europene.
În acest fel, 43.492 km.p., în care conviețuiau peste 2.660.000 de locuitori (dintre 52% erau români, 37 %-unguri, 5,7 %-evrei și 2, 8 %-germani) erau cedați Ungariei revanșarde după ce aceasta nu s-a dat în lături de niciun șantaj sau amenințare pentru a obține revizuirea Tratatului de la Trianon.
Vor rămâne - și trebuie să rămână! - pentru totdeauna în memoria noastră colectivă cuvintele lui Mihail Manoilescu, ministrul de externe al țării noastre, omul care a leșinat atunci când i s-a pus în fața ochilor harta sfâșiată a României: âNiciodată n-am simțit mai dureros ce rău este să fii o țară mică care nu-și poate croi singură destinul și să atârne de țările mari care hotărăsc soarta lumiiâ.
Dureros, dar foarte adevărat! Așa era România, atunci, la acel moment de dramatică răscruce, iar un document al Marelui Stat Major al Armatei spunea lucrurilor pe nume: âEram complet izolați și lipsiți de sprijinul material și politic al marilor puteri străineâ.
La fel de adevărat fiind, însă, și faptul că mascarada arbitrajului și Dictatul ce a consfințit-o, au pus în evidență și incapacitatea guvernanților, în frunte cu regele Carol al II-lea, de a-și asuma și de a pune în fapt o politică națională fermă de apărare a unității și integrității statului.
În acest fel, în perioada cuprinsă între 1 septembrie 1940 și 25 octombrie 1944, data la care Armata Româna a eliberat Satu Mare și Carei, po****ția de naționalitate română aflată sub tirania horthystă a fost supusă, în mod sistematic, unor acțiuni criminale care aveau ca scop prigonirea, umilirea și chiar exterminarea sa.
În cei patru ani de ocupație, peste 300.000 de români au fost expulzați, iar bilanțul morților și al celor schingiuiți de către ocupanți este de-a dreptul cutremurător. La rândul lor, evreii din teritoriul cotropit al Transilvaniei au fost, la rândul lor, victime ale prigoanei și exterminării, așa încât numai în luna august 1944 au fost deportați în lagărele naziste 148. 288 de oameni, dintre care peste 100.000 au murit.
Să nu fi meritat această dramatică pagină de istorie ca președintele tuturor românilor, Klaus Iohannis, să îi consacre un mesaj? Sau, poate, crede domnia sa că promulgând, pe repede înainte, bâlbâita Lege nr.217/2015 ne-a spus tot ceea ce era moralicește dator să ne spună, mai ales acum, când în chiar vecinătatea granițelor noastre reînvie, în mod periculos, ideologii revanșarde?...
Am luat, desigur, cunoștință, despre mesajul domnului președinte cu ocazia sărbătorii Zilei Limbii Române și îl apreciez, dar asta nu schimbă în niciun fel cele scrise mai înainte.
Repet și întăresc: de la Klaus Iohannis, președintele tuturor românilor, așteptam un mesaj despre lecțiile de neuitat ale zilei de 30 august 1940 și ale Dictatului de la Viena.
Un mesaj care să exprime binemeritatul omagiu adus memoriei victimelor martirajului săvârșit de călăii horthyști și,mai ales, legământul de conștiință că, în suprema investitură a statului de drept, domnia sa va veghea ca asemenea atrocități împotriva ființei naționale a României să nu se mai repete vreodată!
http://jurnalul.ro/editorial/despre-...te-695357.html