Buna seara. Am ajuns si eu acasa in aceasta seara si asa...pe dinauntru simt nevoia sa povestesc cuiva care si intelege ce am simtit eu la prima competitie mare la care am asistat :
- eu am fost doar sambata si duminica, iar inainte de finalaa de la sol simteam ca am obosit....deci e greu un concurs cu atatea si atatea etape/zile/la sfarsit cred ca oboseala incepe sa si spuna cuvantul si nu degeaba Belu a scos-o de la paralele in trecut pe Larisa
- omul acesta din punctul meu de vedere este unul foarte special. Dl Belu nu este doar antrenor, este un om care simte f bine un concurs, care invata din fiecare experienta, un excelent pedagog si psiholog. In 2 ocazii a avut interventii in momente cheie: desi nu a intrat cu echipa in concursul final si nici in sala nu era ascuns nicaieri, dupa semiratarea Larisei de la paralele si inainte de barna a aparut in coltul de langa. L-a rugat pe Sandu sa o trimita pe Larisa si pret de 2-3 minute i-a vorbit zambindu-i, evident incurajand-o desi nu auzeam, mimica, gestica au vb de la sine. Larisa ii sorbea cuvintele, efectiv ii ridica moralul si la sfarsit a primit o incurajare sportiva pe spate si capul sus! cu zambet, asa cum eu la nationalele si internationalele sau la transmisiunile TV nu am vazut ever in era Forminte.
- a doua oara la sol in finala. Inainte de a intra fetele cu Diana doar a batut palma, venise cu ea din sala de antrenament. Larisa era trista, afectata dupa locul 2 de la barna, efectiv avea o fata de nerecunoscut. Tot timpul pn au reintrat in sala a vbit cu ea, tot timpul a incurajat o, incerca sa o faca sa se se focuseze pe ce urma si sa lase in urma barna, De data asta insa a fost mai greu.I-a spus gestual ca va sta afara, insa dupa nota Dianei,care a fost prima cum stim, a aparut in arena langa Larisa. Nu stiu dc tristetea Dianei, pt ca da, Diana si-a dorit medalie, a plans dupa finala sau omul chiar a simtit tensiunea din care Larisa nu iesea, dar a intrat. A intrat si nu a mai plecat pn la sfarsit. El a dus-o pe sol si el a luat -o. Mi s-a parut un om extraordinar, fetele il adora, este evident, inainte de festivitatea pe echipe, atunci cand a aparut am importalizat cu camera si mai ales cu sufletul o imagine in care a aparut de nicaieri si i-au sarit toate in brate, in acelasi timp
nici nu se mai vad fetele!
- in rest antrenorii rusi au stat pe langa mine la finale. Hmmm foarte antipatic/e, mai ales doamnele. Am avut senzatia ca, exista cumva antrenor dedicat fiecarei fete. De ex la finala de la sarituri Kharenkova a stat in fata mea cu o doamna care a asisttat-o si in finala de la barna. Ma insel? Langa mine o parte din stafful italian, au stiut dinainte ca Vanessa va avea 6.3 plecarea, au sperat la aur, erau foarte multumiti ca si-a primit toata dificultatea. Chicoteau pe seama lui Fragapane si a aspectului ei fizic.
- finala pe viu la echipe a fost muuult mai intensa decat orice mi am imaginat. Si ma bucur ca am fost, a fost o investitie financiara, concedii de luat, copil de carat dar a meritat pe deplin. Si nici nu am plans la imn, de data asta am putut sa ma bucur pe deplin!
- oamenii din gimnastica se cunosc toti intre ei. Suporterii cu parintii, cu celelalte rude ,cu fetele, cu reporterii etc .Momentul meu de glorie a fost cand dl Belu mi a raspuns la "Felicitari!", pt ca pana atunci nu am reusit sa am eye contact cu nimeni
- impresia mea e ca nu degeaba stau la un loc cu junioarele, cei 2 cred ca pregatesc trecerea sotilor Moldovan catre a fi antrenorii senioarelor in viitor, asa cum se gandesc la baza de selectie, la sala pt CE din 2017 etc etc. Dc pt asta s-au fct "frate cu dracu" sa treaca podul, aka cu guvernantii care or fi ei, asta e! Scopul scuza mijloacele, oamenii au viziune si dezinteres ceea ce e rar in tarisoara noastra.
Sper ca nu v-am inoportunat, pt mine a fost o experienta greu de repetat, din mai multe motive, mai ales financiare, dar unica, pe care in ciuda sarcinii toxice/ oboselii/ varsaturilor am savurat o pe deplin. Regret si acum ca in loc sa mi urmez visul de a fi ( nu radeti) jurnalist sportiv, m am facut medic.