Romania nu a avut niciodata un sector de creare de produse, tot ce s-a facut au fost licente (Dacia) sau copieri de produse si acestea facute dupa ani de zile de la aparitia lor (banalul adeziv pentru faianta, facut la fata locului pana ce au venit altii si au facut sau ambalat produsul). Nevoile economiei de piata au dus la dezvoltarea mondiala, dar nu toate tarile au produs laptopuri sau vidouri. Noi am vrut sa facem din toate, am dat bani multi pe tehnologii si licente, reusitele au fost mediocre, calitatea a scazut mai ales dupa 1981. Nici macar productivitatea nu s-a apropiat de cea din vest, de ex in agricultura unde depinde mai mult de precipitatii decat de inginerie).
Lupta de a oferi locuri de munca a dus la multe fabrici inutile, sau la consumuri aberante de energie, vezi si inchiderea combinatului de la Fagaras, zilele astea, care nu mai poate vinde din cauza cresterii pretului materiei prime (gazele)
Cantitatea era stabilita prin plan, fabricile aveau mii de angajati (oare cati erau in vest, la acelasi nivel de productie ?), erau repere care nu se puteau realiza la calitatea necesara (de ex nu s-a putut face un video, au existat preocupari dar nu s-au putut face piesele necesare, casetofoanele aveau mecanismele de import).
Partile bune ale comunismului au fost generalizarea invatamantului, la 10 clase (azi rata de analfabetism cred ca este mai mare decat in 1990, abandonul scolar la fel), asigurarea de locuinte celor angajati (un absolvent de facultate care se ducea la post in alt oras primea ori garsoniera, ori o camera intr-un camin, azi ce se intampla cu un doctor, de ex ?), un trai bun in anii 1970-81. Plata datoriei externe a dus la lipsurile din anii 80. Dupa 2000 in special, numarul angajatilor a scazut la jumatate, abandonul scolar este mai mare, fiecare se descurca cum poate. Cum poate trai un angajat cu 500-800 lei pe luna, sau unul care a terminat somajul (de maxim 400), cand factura la gaze este de 400-600, eventual are si un copil (sau mai multi) in scoala ? Pe Ponta nu-l intereseaza!