Formula "piramidã", care trimite în sporturile de ring la ideea de turneu cu un învingãtor final dupã
mai multe serii de meciuri, este o bunã metaforã si pentru evolutia circuitului care i-a adus consacrarea
- K-1.
Circuit profesionist unde vedem azi numeroase KO-uri prin pumn la cap, K-1 s-a nãscut paradoxal din
evolutia karate knockdown, formula de karate full-contact unde exact boxul la cap nu este permis. La
originea knockdown stã marele curent reformator Kyokushinkai, care a revigorat meciurile de karate,
transformandu-le dintr-o luptã practic simulatã într-un sistem ultra-dur care însã avea reguli restrictive
si mai ales greu de acceptat de artisti martiali proveniti din afara sistemului.
Se naste in 1993 din ideea lui Ishi Sensei, cel care a inventat si stilul Seidokan Karate, derivat din celebrul Kyokushinkai Karate di Mas Oyama Sensei, K-1 ofera posibilitatea "super greilor" din toata lumea si din orsice stil de lupta
de a se"masuare" intr-un turneu cu eliminatie directa in care castigatorul primeste un premiu (in crestere din an in an..) de 500.000$ iar pt. fiecare sportiv care sa calificat pt. turneul final sun pusi deoparte 30.000$.Sume de bani la care se adauga contracte de publicitate cu firmele japonezept. toti finalisti si care pun pe ganduri orisice amator al acestui sport.
Dar a avea acces la finala in Japonia nu este chiar asa simplu, mai intai trebuiesc trecute cu bine le asa zise K-1 elimination, care consta in selectionarea celor mai buni sportivi din lume organizata de cei mai buni promoters din lumme.
Primul turneu ( K-1 elimination ) a avut loc in Suedia pt. centrul europei.Dupa a fort randul Angliei doar pt. Irlanda, Scotia si Gran Bretania, urmatoarea in Bielorusia pt. C.I.S,Olanda si Danemarca pentru nord Europa.Iar in finalin Italia pt partea mediterana si care se desfasoare de cativa ani pe data de 21 Aprilie la Palavobis de Milano unde K-1 elimination va face parte din programul "OKTAGON" ( turneu cu 8 sportivi) si care se va chiema deci : OKTAGON k-1 ELIMINATION
CAMPIONI K-1
Din '93 pana astazi Turneul cel mai bogat din lume a incoronat cei mai buni super grei ai lumi si iata in continuare numele "REGIILOR DE RING" :
K de la Karate, K de la Kung-Fu, K de la Kempo, K de la Kick Box, K de la Kakutogi. 1 de la primul. Cel mai bun. Unicul. Acestea s-au vrut a fi atributele ascunse din spatele povestii de succes ale celui mai celebru turneu mondial al sporturilor de lupta. Intre faima si adulatie, scandaluri si contestari, legenda si adevar, K-1 continua sa fascineze atat generatiile de tineri, cat si cunoscatorii pasionati ai fenomenului. Ladies and Gentelmens, let’s get ready to rumbleeeeeeeee!
Pasi mici pe un drum corect?
Cand cei mai buni luptatori ai disciplinelor de striking (sporturile de lupta in care se pune accentul pe lovituri) se intalnesc in mijlocul franghiilor care marginesc ringul, lupta se numeste K-1. Salile imense din Tara Soarelui Rasare, unde se desfasoara calificarile si finalele turneelor K-1, devin arhipline in mai putin de o ora, iar biletele se epuizeaza in ritm furibund cu saptamani sau luni inainte de inceperea meciurilor. Banii pusi in joc sunt de ordinul milioanelor de dolari, iar spectacolul se apropie deseori de perfectiune. Actorii sunt niste adevarate masini de administrat durere. Durere resimtita de adversari sub forma unor lovituri absolut devastatoare, aducatoare de K.O., responsabile de fracturi, rupturi musculare si contuzii. Aici intra doar campionii mondiali sau intercontinentali in sporturile de lupta in regim full-contact.
Nu trebuie sa fii un impatimit al Kick-Box-ului, Karate-ului sau San-Shou-ului pentru a fi atras de meciurile din K-1. Studiile sociologice au demonstrat in mod surprinzator ca marea majoritate a fanilor fenomenului este compusa din copii si tineri in cautarea unor modele de forta si putere, adolescente atrase de charisma unor luptatori total diferiti de boy-friend-ul astenic si emo de la liceu, si oameni obisnuiti, de la simpli muncitori la manageri de top si de la infractori de drept comun la profesori universitari. Un psiholog ar spune ca oamenii obisnuiti au fost sedusi dintotdeauna de vizionarea unei confruntari dure intre doi barbati masivi, cunoscatori ai tainelor de lupta, capabili sa-si administreze lovituri spectaculoase care ar ucide usor un om normal. Cu alte cuvinte, subconstientul oamenilor este innebunit dupa divertismenul livrat sub forma unor lupte nemaivazute. Iar K-1 asta face – ofera o forma de violenta controlata, perfect marketabila si extrem de gustata de o mare parte a societatii umane actuale.
K-1 este o „prelungire“ a Kickboxing-ului cu diverse elemente din alte Arte Martiale, cu scopul invingerii adversarului prin KO.
„K“-ul provine de la multele Arte Martiale ale caror denumiri incep cu litera K – Karate, Kung-Fu, Kickboxing, Kempo – toate acestea fiind parti ale familiei Kakutogi.
La aceasta se adauga un joc de cuvinte cu referire la prescurtarea F1 (Formula 1) – de aici si denumirea „K-1 Grand Prix“.
Regulamentul K-1 provine din anii ´80. Acceptate sunt tehnici din Box, Karate, Taekwondo, Kickboxing / Muay Thai, precum si alte AM.
Nu se accepta lupta la sol, clinch, sau lovituri de cot. K-1 nu este un stil de AM, ca de exemplu Karate.
In K-1 se infrunta luptatori proveniti din siluri diferite (de exemplu Thaibox contra Box).
Lupta dureaza de obicei 3 runde a cate 3 minute fiecare. Arbitrii pot prelungii lupta, daca se ajuta astfel la stabilirea invingatorului, cu pana la 2 runde (total 5 runde). Acest numar relativ mic de runde provine de la regulamentul turneului, conform caruia un luptator poate avea pana la 3 lupte pe seara.
Posibilitatile de atac mai variate, in comparatie cu cele din Box, care minimizeaza sansele unei lupte lungi, duc de obicei la meciuri spectaculoase. Faptul ca, de obicei, doua runde castigate ajung pentru victorie si ca un KO rapid ajuta la pastrarea fortelor pentru lupta care urmeaza, fac meciul sa nu fie plictisitor.
Exista totusi “Superfights” programate pe 5 runde.
Pe langa luptele K-1 normale, mai exista inca doua variante:
• K-1 MAX: Limita de greutate 70.5 kg. Regulile sunt ca la K-1
• K-1 Hero's: Aici se lupta dupa reguli MMA, adica inclusiv lupta la sol, clinch si lovituri de cot.
Cel mai mare turneu K-1 din lume, K-1 World Grand Prix Finals, are loc o data pe an in Tokio, la „Tokyo Dome“.
Principalul obiectiv al fiecarui luptator din ringurile K-1, este acela de a castiga prin K.O. sau decizia unanima a corpului de arbitri. Evident, toti cauta knock out-ul din mai multe motive, cel mai important fiind de ordin pragmatic, legat de piramidele K-1 din cadrul turneelor finale, cand luptatorii sunt nevoiti sa lupte mai multe meciuri in decursul aceleiasi seri. Un meci terminat in prima repriza prin K.O.-ul adversarului, te scuteste de eventuale accidentari care pot sa te scoata din forma in meciurile urmatoare, sau de calvarul celor trei reprize epuizante, care te storc de vlaga, lasandu-te fara de energie si explozie in meciurile urmatoare.
In plus, puterea de a scoate un adversar din lupta cu o singura lovitura decisiva, a fost cautata intotdeauna de ochii atenti ai lui Ishii si ai echipei sale. Cu alte cuvinte, daca esti un luptator spectaculos, faci spectacol si in ring, lumea se inghesuie sa te vada, tu devii un star, contractele tale de publicitate cresc, iar banii intra in conturile K-1. Tehnicile de brate sunt asemanatoare cu cele din box, directa, croseul, upper-cut-ul si jab-ul. Asemanarile insa se opresc aici, pentru ca garda si defensiva din box sunt sinucigase in ringurile K-1, dupa cum au dovedit meciurile unor fosti mari boxeri precum Francois Botha, Shannon Briggs, Ray Mercer sau Mike Bernardo. Toti acestia au fost masacrati de lovituri de picior, in fata carora nu au gasit solutii. Clinciul nu este permis, deoarece deseori luptatorii obositi sau cei care acuza lovituri, profita de clinci pentru a-si regla respiratia si a se odihni. In plus, clinciurile dese fragmenteaza meciul si scad spectaculozitatea. In K-1 ai voie sa te agati de adversar doar in momentul livrarii unei singure lovituri de genunchi. Toate aceste schimbari au dus la aparitia a noi strategii de lupta. Bunaoara, loviturile de picior se restrang doar la lovitura circulara pe interiorul sau exteriorul coapsei, loviturile frontale la abdomen si barbie, lovitura circulara de picior la cap sau gat, si lovitura prin intoarcere la ficat. Aceste tehnici de picior sunt cele mai uzitate, alaturi de tehnicile de box, luptatorii lucrandu-le in cadrul a sute de combinatii, timp de mii si mii de ore, pana cand le intra in reflexe.
Cei mai temuti luptatori sunt cei care stapanesc la perfectie temutele lovituri circulare cu tibia pe coapsa adversarului. Acestea sunt cunoscute sub titulaturile de “low kick” sau “gedan mawashi geri” in japoneza. Cei veniti din Kyokushin, Seidokan sau Muay Thai, si-au masacrat la propriu oponentii cu acesta tehnica simpla dar care, odata stapanita la perfectie, ofera un avantaj redutabil, fie in ring, fie in conditiile luptei de strada. Regretatul Andy Hug, mare campion K-1, facea ravagii cu al sau mawashi gedan. La fel stilistul Muay Thai, Peter Aerts, triplu campion K-1, ale carui puternice low kicks au dus deseori la ruperea muschiului cvadriceps al adversarilor. Sem Schilt, uriasul inalt de 2,12 metri inaltime, provenit tot din Kyokushin,a folosit deseori loviturile circulare de picior joase, pentru a-si castiga meciurile.
Reply With Quote