Originally Posted by
stere78
Unele fete sunt lipsite de motivație, deci. Intuiam asta, am impresia că interviul din GSP oficializează problema. Cine le motivează? Nu încerc să o fac eu pe Gică Contra, dar asta e taman treaba antrenorilor. Inclusiv a doamnei Bitang. Imagine tristă (una dintre multele de la acest Mondial): Didi Chelaru termină solul, coboară printre coechipiere, începe să se frămînte dacă i-a fost acordat sau nu un element. Se afișează nota: "exact ca în calificări", spune Didi, cu nemulțumirea încă pe față. N-am văzut picior de antrenor în acea succesiune de imagini, deși - ca să nu o iau nedrept la vale cu reproșurile - sunt sigur că erau pe undeva prin preajmă. Sigur, gimnastica e un sport pentru cei tari. Dar care sport nu este? În momente-cheie ai nevoie de oamenii-cheie. Simpla lor prezență e încurajatoare.
Eșecul de la Tokyo e în mare măsură eșecul fetelor, dar nu numai al lor. Iar el trebuie să fie asumat de toată lumea - antrenori (toți antrenorii), Federație, echipă. Mai apoi, nu poți vindeca ceva dacă nu pui diagnosticul corect. Fetele arată bine în competiții interne și la antrenamente: de ce, stimată Federație, nu merg la mai multe concursuri internaționale? Cineva menționa etapele de Cupă Mondială în care dai ochii cu adevărata concurență. De ce, după ce Ana a pierdut aspru bîrna într-o competiție directă cu Mustafina, nu au mai scos-o puțin în lume, chiar dacă - sunt sigur - avea de lucrat la integrale, la finisat elemente, etc.? Cum să capeți reputație dacă arbitrele nu văd de ce ești în stare? Cum să capeți știința de a te autoevalua corect dacă nu prea știi cu cine te confrunți? Sunt sporturi (box) în care evaluarea adversarilor (a "partenerilor de competiție") se face, între altele, studiind cadru după cadru filme cu meciurile lor. Pe ce s-au bazat Haidu, Porgras, Racea și Chelaru? Pe clipuri youtube șli pe experiența unui European și a două Mondiale balamucite? A se slăbi, vorba lui Caragiale.
Cîteodată am impresia că uităm cine face sportul ăsta. Cu excepția celor care revin la 20 și ceva de ani, e vorba de adolescente. Corpul ți-o ia razna cînd ai mai mare nevoie de el (cîți dintre noi n-au văzut într-o banală acnee un soi de mini-Apocalipsă?), mintea îți e dezorientată, normalitatea vieții de familie îți e cu totul necunoscută. Pe cine să te bazezi cînd trebuie să urci pe un podium mondial? Cum? Cînd? Determinarea e crucială, sunt de acord. Dar acolo unde ea e deficitară, cineva trebuie să ți-o stimuleze. Nu sunt eu în măsură să îi tragă de mînecă pe B&B (se sparie gîndul!), dar fiți sinceri: dacă Forminte ar fi fost coordonatorul lotului la recent încheiatele mondiale, am fi pus multe întrebări legate de tipul de pregătire și de starea mentală a fetelor.