Franța: un ziarist francez a înființat FIFA
Pe parcursul mai multor episoade, vă vom prezenta o istorie a fotbalului francez. Sunt fragmente din cartea “Legiunea străină (fotbalul sfârșitului de mileniu)”, scrisă de Octavian Stăncioiu și apărută în 2001, la Editura Mirador (Arad).
În antichitate, legiunile cuceritoare ale Romei au răspândit și pe teritoriul de astăzi al Franței jocul cu mingea numit “harpastum”. Apoi, după 1130, aflăm că francezii practicau jocul “soule”, foarte po****r sub domnia lui Ludovic al VII-lea cel Tânăr (1137-1180). În 1319, regele Filip al V-lea (1316-1322) interzice disputele cu mingea, din cauza violenței lor, a dezordinilor produse și a distragerii bărbaților de la pregătirea militară. Prigoana continuă și în timpul domniei lui Carol al V-lea, dar jocurile cu “balonul” nu încetau să existe. Ba chiar revin în “legalitate” în sec. al XVI-lea, sub Henric al II-lea. Jocul “soule” va fi din nou interzis în 1781, ceea ce va duce la dispariția lui. Iată un “trecut” suficient pentru ca francezii să-și atribuie, și ei, paternitatea fotbalului.
În 1893, Franța devine prima țară europeană din afara Marii Britanii cu un campionat național. Fotbalul francez participă la a doua ediție a Jocurilor Olimpice moderne, organizate chiar la Paris, în 1900. S-a disputat un singur joc, și acela cu caracter demonstrativ, echipa engleză Upton Park Londra dispunând cu 4-0 de Selecționata USFSA (Uniunea Societăților Franceze de Sporturi Atletice).
Dacă englezii au pus bazele fotbalului organizat, înființarea federației internaționale este meritul unui francez. Robert Guerin, ziarist și trezorier al USFSA, alături de olandezul C.A.W. Hirschmann, încearcă unirea federațiilor naționale într-un for internațional. Proiectul eșuează în 1902 și 1903, dar prinde viață la 21 mai 1904. Atunci, la Paris, reprezentanții a șase federații naționale și ai unui club spaniol au înființat Federația Internațională de Fotbal-Asociație (FIFA), primul președinte fiind ales chiar Guerin. Prin federația sa scizionistă, Franța devine membră fondatoare și a unui alt for internațional (paralel cu FIFA), Uniunea Internațională Amatoare de Fotbal-Asociație (UIAFA), existentă doar între 1908 și 1914, dar care a organizat, în 1911, în Franța, Campionatul Amator al Europei. O denumire mult prea pretențioasă pentru o competiție la care au luat parte doar trei echipe, Franța, Anglia și Boemia, ultima fiind câștigătoare.
În 1908, la primul turneu olimpic oficial de fotbal, francezii, deși lipsiți de cei mai buni jucători, se prezintă cu… două echipe, lucru permis încă de regulament! Ambele au fost însă ridiculizate de Danemarca, Franța B în sferturi (primul tur), Franța A în semifinale (unde s-a calificat direct), 0-9, respectiv… 1-17!! La ediția din 1912, francezii se înscriu, dar renunță să mai participe.
Federația națională propriu-zisă ia ființă în 1919, în același an având loc, la Paris, și un turneu rezervat selecționatelor militare. În anul următor, Franța ia startul la JO de la Anvers, trecând de Italia în sferturi (3-1), dar pierzând cu 4-1 semifinala cu Cehoslovacia. În 1924, Olimpiada s-a desfășurat chiar la Paris. După 7-0 cu modesta Letonie, gazdele cedează cu 5-1 în sferturi, contra echipei care va cuceri titlul, Uruguay-ul. Patru ani mai târziu, la Amsterdam, “cocoșii” sunt eliminați încă din primul “foc”, 3-4 cu Italia.
În toată această perioadă, precum și în anii care vor urma, fotbalul francez, capabil de unele rezultate bune, nu se număra totuși printre marile puteri.
http://www.regelefotbal.ro/stiri/franta