Originally Posted by
Observatorul Aradean
Nu ştiu de ce este nevoie de un paravan, gen Comitet Director, în spatele căruia să fie pitite deciziile delicate ale clubului UTA. La o adică, contează prea puţin cine a pus la cale mârşăvia fără margini la adresa antrenorului Silviu Iorgulescu, atâta timp cât ea s-a produs şi a fost executată în numele clubului UTA. Demis din cauza rezultatelor nesatisfăcătoare şi a neîndeplinirii obiectivului (clasarea echipei de fotbal în primele şase locuri), Silviu Iorgulescu s-a trezit târâit cu rolul principal într-una dintre cele mai mizerabile decizii din ultima vreme ale grupării textiliste. A fost dat afară (nici o problemă, se întâmplă des în fotbal), i s-a trântit uşa în nas (o lipsă crasă de eleganţă), dar nu înainte de-a încasa un şut în fund şi o flegmă în nas. Concret, omului i s-au tăiat toate drepturile, după ce de unul singur a renunţat la altele.
Avea de primit, pe lângă circa 30 de milioane de lei şi circa 500 de litri de benzină, suma de 3600 de euro, bani care reprezentau trei rate contractuale, pentru care a muncit. Bine, prost, contează prea puţin, din moment ce a primit deja cea mai mare pedeapsă posibilă: desfacerea contractului de muncă. Ei bine, dintr-o pornire de mahala, inexplicabilă şi mojicească, lui Iorgulescu i-au fost tăiaţi şi cei 3600 de euro. Sub diferite pretexte. O parte, pentru eşecul din meciul cu Unirea Dej. Corect, toţi angajaţii clubului ar fi trebuit să plătească acea înfrângere mizerabilă, dar s-a decis, tot în acest Comitet Director, să se treacă peste eşec fără sancţiuni. Acum, dintr-o dată, hop şi amenda, una retroactivă şi inventată peste noapte. Alţi bani i-au fost tăiaţi din cauza declaraţiilor care ar fi afectat imaginea clubului. Care imagine, nu ştiu, dar în fine. În orice caz, dacă atunci când spui că nu-ţi poţi motiva echipa din cauza restanţelor de ordin financiar înseamnă că aduci prejudicii de imagine propriului club, situaţia e fără ieşire şi nu mai lasă loc dezbaterilor, pentru că absurdul e copleşitor. În fond, cu ce a deranjat Iorgulescu? N-a forţat lucrurile, n-a inventat, n-a spus că Sandu Ion e diletant în fotbal (deşi o putea face), n-a spus că se spală bani negri în club, nu şi-a acuzat jucătorii de vânzare sau conducătorii de incompetenţă. Că a fost sincer şi a dorit să-şi spună părerea, că a fost şmecher şi a plantat o scuză în dreptul rezultatelor nesatisfăcătoare, e prea puţin important.
Dacă decizia Comitetului Director legată de sancţionarea lui Silviu Iorgulescu a fost nedreaptă, dar nu uluitoare. Uluitor este ce se întâmplă acum. Adevărul e că nu se întâmplă nimic şi acest nimic va produce haos, va destabiliza şi va trimite echipa într-o capcană a neputinţei, a nepriceperii şi a lipsei de responsabilitate. Ar fi trebuit să ca UTA să aibă un antrenor pe bancă. Pistele Ionuţ Popa şi Aurel Şunda au fost tratate cu superficialitate, ignorate şi evident ratate. Era cazul ca fotbaliştii importanţi din lot să fie liniştiţi. Echipa n-a avut mari valori în sezonul recent încheiat, însă cu un Miculescu, Varga sau Rădoi se poate face treabă bună în Divizia B. Nu i-a băgat nimeni în seamă, au ajuns la finalul contractelor şi deja negociază cu alte cluburi. Varga va pleca sigur, cel mai posibil în valea Jiului, unde va întregi un grup al arădenilor eliminat prosteşte de la UTA acum un an. Miculescu are şi el oferte, în vreme ce Rădoi îşi caută locul în Oltenia sau în Craiova natală. Mârne şi Apostu sunt alţi doi jucători utili, care pot alcătui oricând coloana vertebrală a unei echipe cu şanse de promovare. Ambii sunt pe picior de plecare, caută variante şi sunt traşi de mânecă.
UTA nu are antrenor principal, nu are lot, nu are strategie, dar are datorii. Sunt restanţe de două luni la salarii, nici personalul n-a fost plătit, iar Sandu Ion e în Japonia. Nu se implică nici primăria. Nu pricep de ce Oradea poate să beneficieze de 28 de miliarde din partea Consiliului Local. Nu înţeleg de Clujul a distribuit câte 15 miliarde celor două echipe importante sau de ce Satu Mare a băgat 10 miliarde în Olimpia. Aradul? Nimic, în afară de faptul că demolează stadioane, fără să ridice altele în schimb. Cred că ne amăgim iarăşi. Am senzaţia că vom suferi mai mult decât oricând, că ne vom chinui înfiorător, că ne vom zbate, dar mai ales că ne vom alege cu un fotbal de trei lulele. Şi asta în cel mai fericit caz!
Sebastian Siclovan