Deja de 6 luni, urmaresc “Afacerea Toyota” la fel cum am urmarit razboiul din Irak, adica stiind ca peste ceva timp voi citi o carte excelenta, care sa puna la capat toate itele povestii, cum a fost cazul cartii “Legea celor puternici”, a lui Steve Fainaru. Si poate la fel au simtit cei care au fost contemporani cu “Afacerea Dreyfus” din Franta, “Afacerea Watergate” din SUA sau chiar cu “Afacerea Skoda” din Romania interbelica. Fapte reale sau intoxicatii de presa, toate acestea si multe altele au fost subiecte de carti bune – nu am nicio indoiala ca undeva in lume exista cineva care aduna piesele de puzzle pentru a scrie epopeea Toyota intr-un volum.
Rechemarile in service au loc tot timpul in industria auto, dintr-o gama variata de motive. Unele sunt fleacuri care se refera la etichete lipite gresit, la butoanele geamurilor electrice, comenzile radio sau manetele de reglare a scaunelor. Multa vreme am crezut ca un recall din motive atat de frivole este un exercitiu de imagine pentru producatori, care incearca sa arate o grija excesiva pentru client, chiar si post-vanzare. Alte motive de recall sunt mai substantiale, care afecteaza in mod direct siguranta la volan. Cele mai multe dintre campaniile de rechemare in service sunt tratate cu grija de producatori, incat nu ajung sa le afecteze imaginea. Toyota este exceptia notabila, iar catastrofa de imagine este cu atat mai grea cu cat japonezii isi construisera cu migala specific asiatica o perceptie publica de fiabilitate 99,9%.
Galceava la punctul zero a fost o stire, din octombrie 2009, in care era citat raportul investigatiei demarate de autoritatea rutiera din America (NHTSA), referitoare la un accident mortal suferit de pasagerii unui Lexus ES 350, pe o autostrada din San Diego (statul California), cu doua luni inainte. Conform inspectorilor NHTSA, cauza tragediei fusese covorul din cauciuc de pe partea soferului, care se valurise si bloca pedala de acceleratie in pozitie total apasata.
Fara sa-mi dau seama cat de importanta va deveni in lunile urmatoare, am retinut aceasta informatie din fluxul de stiri de pe site-urile americane, pentru a cam trimis-o prin email unui coleg de birou. Mi s-a parut relevanta ca sa inteleaga de ce nu a fost bine ca, stand pe bancheta spate, si-a lasat pe podea sticla de nectar care a ajuns sub scaunul meu si putea in orice moment sa se aseze sub pedala de frana in timp ce negociam serpentinele in coborare. Si nici macar nu conduceam o Toyota, ci un Ford Mondeo!
La originea nefericitei circumstante din cazul Lexus a stat o scapare a liniei de asamblare a masinii, care montase pe modelul LS carpetele de cauciuc destinate unui model mai mare, SUV-ul RX. Accidentul a intrat in atentia privilegiata a presei si a fost intens dezbatut, cu atat mai mult cu cat soferul masinii era un politist, iar pasagerii erau sotia, fiica si cumnatul sau. Opinia publica din America a fost cu atat mai induiosata cu cat, in ultimele secunde ale apelului de urgenta efectuat de sofer, o voce de barbat le spune celorlalti “...tineti-va bine si sa ne rugam!” apoi ultimul lucru care se aude este o strigat de femeie. Finalul a fost reconstituit de politia autostrazii: Lexus-ul a atins 200 km/h, cand a atins alta masina, apoi s-a oprit intr-un mal pe pamant din afara drumului si a fost cuprinsa de flacari.
Reply With Quote
Originally Posted by ddpurple
totusi masina nu-i condusa de un robot...
