Page 1 of 3 123 LastLast
Results 1 to 21 of 44

Thread: Poezii

  1. #1
    sport legend A.k.a's Avatar
    Join Date
    Feb 2006
    Location
    Oradea
    Posts
    3,613
    Reputatie
    1

    Poezii

    M-am gandit sa fac un topic despre poezii. Putem poste aici poezii preferate, discutam despre ele, s.a.m.d.

    Incep cu astea:

    Moartea lui Fulger
    de George Coșbuc


    În goana roibului un sol,
    Cu frâu-n dinți și-n capul gol,
    Răsare, crește-n zări venind,
    Și zările de-abia-l cuprind,
    Și-n urmă-i corbii croncănind
    Aleargă stol.

    El duce regelui răspuns
    Din tabără. Și ține-ascuns
    Sub straiul picurând de ploi
    Pe cel mai bun dintre eroi
    Atâta semn de la război,
    Și-a fost de-ajuns!

    Pe Fulger mort! Pe-un mal străin
    L-a fulgerat un braț hain!
    De-argint e alb frumosu-i port,
    Dar roș de sânge-i albul tort,
    Și pieptul gol al celui mort
    De lănci e plin.

    Sărmanul crai! Când l-a văzut
    Și, când de-abia l-a cunoscut,
    Cu vuiet s-a izbit un pas
    De spaimă-n lături și-a rămas
    Cu pumnii strânși, fără de glas,
    Ca un pierdut.

    Să-i moară Fulger? Poți sfărma
    Și pe-un voinic ce cuteza
    Să-nalțe dreapta lui de fier
    Să prindă fulgerul din cer?
    Cum pier mișeii dacă pier
    Cei buni așa?

    Dar mâne va mai fi pământ?
    Mai fi-vor toate câte sânt!
    Când n-ai de-acum să mai privești
    Pe cel frumos, cum însuți ești,
    De dragul cui să mai trăiești,
    Tu soare sfânt?

    Dar doamna! Suflet pustiit!
    Cu părul alb și despletit
    Prin largi iatacuri alerga,
    Cu hohot lung ea blestema,
    Și tot palatul plin era
    De plâns cumplit.

    La stat și umblet slabă ce-i!
    Topiți sunt ochii viorei
    De-atâta vaiet nentrerupt,
    Și graiul stins și-obrazul supt
    Și tot vestmântul doamnei rupt
    De mâna ei!

    De dorul cui și de-al cui drag,
    Să-mi plângă sufletul pribeag,
    Întreagă noaptea nedormind,
    Ca s-aud roibii tropotind,
    Să sar din pat, s-alerg în prag,
    Să te cuprind!

    Nu-l dau din brațe nimănui!
    Închideți-mă-n groapa lui
    Mă lași tu, Fulgere, să mor?
    Îți lași părinții-n plâns și dor?
    O, du-i cu tine, drag odor,
    O, du-i, o, du-i!

    Ah, mamă, tu! Ce slabă ești!
    N-ai glas de vifor, să jelești;
    N-ai mâini de fier, ca fier să frângi;
    N-ai mări de lacrămi, mări să plângi,
    Nu ești de foc, la piept să-l strângi,
    Să-l încălzești!

    Și tu, cel spre bătăi aprins,
    Acum ești potolit și stins!
    N-auzi nici trâmbițile-n văi,
    Nu vezi cum sar grăbiți ai tăi
    Râdeai de moarte prin bătăi,
    Dar ea te-a-nvins.

    Pe piept, colac de grâu de-un an,
    Și-n loc de galben buzdugan,
    Făclii de ceară ți-au făcut
    În dreapta cea fără temut,
    Și-n mâna care poartă scut
    Ți-au pus un ban.

    Cu făclioara, pe-unde treci,
    Dai zare negrilor poteci
    În noaptea negrului pustiu,
    Iar banu-i vamă peste râu.
    Merinde ai colac de grâu
    Pe-un drum de veci.

    Și-ntr-un coșciug de-argint te-au pus
    Deplin armat, ca-n ceruri sus
    Să fii întreg ce-ai fost mereu,
    Să tremure sub pasu-ți greu
    Albastrul cer, la Dumnezeu
    Când vei fi dus.

    Mirați și de răsuflet goi,
    Văzându-ți chipul de război,
    Să steie îngerii-nlemnit;
    Și, orb de-al armelor sclipit,
    S-alerge soarele-napoi
    Spre răsărit!...

    Iar când a fost la-nmormântat,
    Toți morții parcă s-au sculat
    Să-și plângă pe ortacul lor,
    Așa era de mult popor
    Venit să plângă pe-un fecior
    De împărat!

    Și popi, șirag, cădelnițând
    Ceteau ectenii de comând
    Și clopote, și plâns, și vai,
    Ș-oștenii-n șir, și pas de cai,
    Și sfetnici, și feciori de crai,
    Și nat de rând.

    Și mă-sa, biata! Cum gemea
    Și blestema, și se izbea
    Să sară-n groapă: L-au închis
    Pe veci! Mi-a fost și mie scris
    Să mă deștept plângând din vis,
    Din lumea mea!

    Ce urmă lasă șoimii-n zbor?
    Ce urmă, peștii-n apa lor?
    Să fii cât munții de voinic,
    Ori cât un pumn să fii de mic,
    Cărarea mea și-a tuturor
    E tot nimic!

    Că tot ce ești și tot ce poți,
    Părere-i tot dacă socoți
    De mori târziu ori mori curând,
    De mori sătul, ori mori flămând,
    Totuna e! Și rând pe rând
    Ne ducem toți!

    Eu vreau cu Fulger să rămân!
    Ah, Dumnezeu, nedrept stăpân,
    M-a dușmănit trăind mereu
    Și-a pizmuit norocul meu!
    E un păgân și Dumnezeu,
    E un păgân.

    De ce să cred în el de-acum?
    În fața lui au toți un drum,
    Ori buni, ori răi, tot un mormânt!
    Nu-i nimeni drac și nimeni sfânt!
    Credința-i val, iubirea vânt
    Și viața fum!

    Și-a fost minune ce spunea!
    Grăbit poporul cruci făcea
    De mila ei, și sta-ngrozit.
    Și-atunci un sfetnic a venit
    Și-n fața doamnei s-a oprit,
    Privind la ea.

    Un sfânt de-al cărui chip te temi
    Abia te-aude când îl chemi:
    Bătrân ca vremea, stâlp rămas,
    Născut cu lumea într-un ceas,
    El parcă-i viul parastas
    Al altor vremi.

    Și sprijin pe toiag cătând
    Și-ncet cu mâna ridicând
    Sprâncenele, din rostu-i rar,
    Duios cuvintele răsar:
    Nepoată dragă! De-n zadar
    Te văd plângând.

    De cum te zbuciumi, tu te stingi
    Și inima din noi o frângi
    Ne doare c-a fost scris așa,
    Ne dori mai rău cu jalea ta:
    De-aceea, doamnă, te-am ruga
    Să nu mai plângi.

    Pe cer când soarele-i apus,
    De ce să plângi privind în sus?
    Mai bine ochii-n jos să-i pleci,
    Să vezi pământul pe-unde treci!
    El nu e mort! Trăiește-n veci,
    E numai dus.

    N-am cap și chip pe toți să-i spui
    Și-aș spune tot ce știu, dar cui?
    Că de copil eu m-am luptat
    În rând cu Volbură-mpărat
    Și știu pe Crivăț cel turbat
    Ca țara lui.

    Ce oameni! Ce sunt cei de-acum!
    Și toți s-au dus pe-același drum.
    Ei și-au plinit chemarea lor
    Și i-am văzut murind ușor;
    N-a fost nici unul plângător,
    Că viața-i fum.

    Zici fum? O, nu-i adevărat.
    Război e, de viteji purtat!
    Viața-i datorie grea
    Și lașii se-ngrozesc de ea
    Să aibă tot cei lași ar vrea
    Pe neluptat.

    De ce să-ntrebi viața ce-i?
    Așa se-ntreabă cei mișei.
    Cei buni n-au vreme de gândit
    La moarte și la tânguit,
    Căci plânsu-i de nebuni scornit
    Și de femei!

    Trăiește-ți, doamnă, viața ta!
    Și-a morții lege n-o căta!
    Sunt crai ce schimb-a lumii sorți,
    Dar dacă mor, ce grijă porți?
    Mai simte-n urmă cineva
    Că ei sunt morți?

    Dar știu un lucru mai pe sus
    De toate câte ți le-am spus:
    Credința-n zilele de-apoi
    E singura tărie-n noi,
    Că multe-s tari cum credem noi
    Și mâine nu-s!

    Și-oricât de amărâți să fim
    Nu-i bine să ne dezlipim
    De cel ce viețile le-a dat!
    O fi viața chin răbdat,
    Dar una știu: ea ni s-a dat
    Ca s-o trăim!

    Ea n-a mai plâns, pierdut privea
    La sfetnic, lung, dar nu-l vedea
    Și n-a mai înțeles ce-a zis
    Și nu vedea cum au închis
    Sicriul alb era un vis
    Și ea-l trăia.

    Senini de plânset ochii ei,
    Vedea bărbați, vedea femei,
    Cu spaimă mută-n jur privea.
    Din mult nimic nu-nțelegea;
    Și să muncea să știe ce-i.
    Și nu putea.

    I-a fulgerat deodată-n gând
    Să râdă, căci vedea plângând
    O lume-ntreagă-n rugăciuni.
    În fața unei gropi s-aduni
    Atâta lume de nebuni!
    Să mori râzând...

    Și clopotele-n limba lor
    Plângeau cu glas tânguitor;
    Și-adânc, din bubuitul frânt
    Al bulgărilor de pământ,
    Vorbea un glas, un cântec sfânt
    Și nălțător:

    Nu cerceta aceste legi,
    Că ești nebun când le-nțelegi!
    Din codru rupi o rămurea,
    Ce-i pasă codrului de ea!
    Ce-i pasă unei lumi întregi
    De moartea mea!

    Lupta vieții
    de George Coșbuc



    Copiii nu-nțeleg ce vor:
    A plânge-i cuminția lor.

    Dar lucrul cel mai laș în lume
    E un bărbat tânguitor.

    Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
    În ochii unui luptător.

    O luptă-i viața; deci te luptă
    Cu dragoste de ea, cu dor.

    Pe seama cui? Ești un nemernic
    Când n-ai un țel hotărâtor.

    Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
    Te lupți pe seama tuturor.

    E tragedie nălțătoare
    Când, biruiți, oștenii mor,

    Dar sunt eroi de epopee
    Când brațul li-e biruitor.

    Comediant e cel ce plânge,
    Și-i un neom, că-i dezertor.

    Oricare-ar fi sfârșitul luptei,
    Să stai luptând, căci ești dator.

    Trăiesc acei ce vreau să lupte;
    Iar cei fricoși se plâng și mor.

    De-i vezi murind, să-i lași să moară,
    Căci moartea e menirea lor.


    If
    Rudyard Kipling


    If you can keep your head when all about you
    Are losing theirs and blaming it on you;
    If you can trust yourself when all men doubt you,
    But make allowance for their doubting too;
    If you can wait and not be tired by waiting,
    Or, being lied about, don't deal in lies,
    Or, being hated, don't give way to hating,
    And yet don't look too good, nor talk too wise;

    If you can dream - and not make dreams your master;
    If you can think - and not make thoughts your aim;
    If you can meet with triumph and disaster
    And treat those two imposters just the same;
    If you can bear to hear the truth you've spoken
    Twisted by knaves to make a trap for fools,
    Or watch the things you gave your life to broken,
    And stoop and build 'em up with wornout tools;

    If you can make one heap of all your winnings
    And risk it on one turn of pitch-and-toss,
    And lose, and start again at your beginnings
    And never breath a word about your loss;
    If you can force your heart and nerve and sinew
    To serve your turn long after they are gone,
    And so hold on when there is nothing in you
    Except the Will which says to them: "Hold on";

    If you can talk with crowds and keep your virtue,
    Or walk with kings - nor lose the common touch;
    If neither foes nor loving friends can hurt you;
    If all men count with you, but none too much;
    If you can fill the unforgiving minute
    With sixty seconds' worth of distance run -
    Yours is the Earth and everything that's in it,
    And - which is more - you'll be a Man my son!

    The Quitter
    Robert Service
    When you’re lost in the Wild, and you’re scared as a child,
    And Death looks you bang in the eye,
    And you’re sore as a boil, it’s according to Hoyle
    To cock your revolver and . . . die.
    But the Code of a Man says: “Fight all you can,”
    And self-dissolution is barred.
    In hunger and woe, oh, it’s easy to blow . . .
    It’s the hell-served-for-breakfast that’s hard.
    “You’re sick of the game!” Well, now, that’s a shame.
    You’re young and you’re brave and you’re bright.
    “You’ve had a raw deal!” I know-but don’t squeal,
    Buck up, do your damnedest, and fight.
    It’s the plugging away that will win you the day,
    So don’t be a piker, old pard!
    Just draw on your grit; it’s so easy to quit:
    It’s the keeping-your-chin-up that’s hard.
    It’s easy to cry that you’re beaten-and die;
    It’s easy to crawfish and crawl;
    But to fight and to fight when hope’s out of sight-
    Why, that’s the best game of them all!
    And though you come out of each grueling bout,
    All broken and beaten and scarred,
    Just have one more try-it’s dead easy to die,
    It’s the keeping-on-living that’s hard.
    Last edited by A.k.a; 25th February 2010 at 11:39.
    And, kid, cut out this fancy stuff - go in there, low and hard;
    Just keep your eye upon the ball and plug on, yard by yard,
    And more than all, when you are thrown or tumbled with a crack,
    Don't sit there whining-hustle up and keep on coming back;

  2. #2
    Abuzez. zebe's Avatar
    Join Date
    Jun 2007
    Posts
    9,825
    Reputatie
    1
    Mistretul cu colti de argint
    de Ștefan Augustin Doinaș

    Un print din Levant indragind vanatoarea
    prin inima neagra de codru trecea.
    Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea,
    canta dintr-un flaut de os si zicea:
    -Veniti sã vanam în paduri nepatrunse
    mistretul cu colti de argint, fioros,
    ce zilnic isi schimba în scorburi ascunse
    copita si blana si ochiul sticlos...
    -Stapane, ziceau servitorii cu goarne,
    mistretul acela nu vine pe-aici.
    Mai bine s-abatem vanatul cu coarne,
    ori vulpile rosii, ori iepurii mici ...
    Dar printul trecea zambitor inainte
    privea printre arbori atent la culori,
    lasand în culcus caprioara cuminte
    si linxul ce rade cu ochi sclipitori.
    Sub fagi el dadea buruiana-ntr-o parte:
    -Priviti cum se-nvarte facandu-ne semn
    mistretul cu colti de argint, nu departe:
    veniti sã-l lovim cu sageata de lemn!...
    -Stapane, e apa jucand sub copaci,
    zicea servitorul privindu-l istet.
    Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
    Si apa sclipea ca un colt de mistret.
    Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
    -Priviti cum pufneste si scurma stingher,
    mistretul cu colti de argint, peste plaiuri:
    veniti sã-l lovim cu sageata de fier!...
    -Stapane, e iarba fosnind sub copaci,
    zicea servitorul zambind indraznet.
    Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
    Si iarba sclipea ca un colt de mistret.
    Sub brazi, el striga indemnandu-i spre creste:
    -Priviti unde-si afla odihna si loc
    mistretul cu colti de argint, din poveste:
    veniti sã-l lovim cu sageata de foc!...
    -Stapane, e luna lucind prin copaci,
    zicea servitorul razand cu dispret.
    Dar el raspunde intorcandu-se: -Taci...
    Si luna sclipea ca un colt de mistret.
    Dar vai! sub luceferii palizi ai boltii
    cum sta în amurg, la izvor aplecat,
    veni un mistret urias, si cu coltii
    il trase salbatic prin colbul roscat.
    -Ce fiara ciudata mã umple de sange,
    oprind vanatoarea mistretului meu?
    Ce pasare neagra sta-n luna si plange?
    Ce vesteda frunza mã bate mereu?...
    -Stapane, mistretul cu colti ca argintul,
    chiar el te-a cuprins, grohaind, sub copaci.
    Asculta cum latra copoii gonindu-l...
    Dar printul raspunse-ntorcadu-se.-Taci.
    Mai bine ia cornul si suna intruna.
    Sã suni pana mor, catre cerul senin...
    Atunci asfinti dupa crestete luna
    si cornul suna, insa foarte putin.
    Am zis!

  3. #3
    sport legend noir_desir's Avatar
    Join Date
    Mar 2006
    Location
    Iași/Мoscova
    Posts
    3,603
    Reputatie
    1
    [COLOR="Blue"][B]FORZA POLI[/B][/COLOR] / [COLOR="Black"][B]FORZA[/B][/COLOR][COLOR="Red"] [B]MILAN[/B][/COLOR] / [COLOR="Navy"][B]ALLEZ[/B][/COLOR] [COLOR="Red"][B]PSG[/B][/COLOR] / [COLOR="Blue"][B]HAJRA MTK[/B]/[/COLOR][COLOR="DarkGreen"][B]ЛОКОМОТИВ МОСКВА[/B][/COLOR]

  4. #4
    sport legend Prome's Avatar
    Join Date
    Oct 2006
    Location
    Bucuresti
    Posts
    4,825
    Reputatie
    1
    Romanța răspunsului mut Ion Minulescu

    Ce văd!...
    E-adevărat?...
    Tu ești?...
    Cum?...
    N-ai murit?...
    Tot mai trăiești?...
    Pendulă care te-ai oprit din mers,
    Încerci acum să mergi în sens invers?...

    Hai!... Spune-mi...
    Spune-mi tot ce știi...
    Să-mi spui chiar și minciuni,
    Să-mi spui
    Ce n-ai spus nimănui -
    Nici celor morți,
    Nici celor vii ...

    Ce victime ai mai făcut
    Din clipa-n care urma ți-am pierdut?...
    Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
    Și-a reușit să-ți pună inima la loc?...
    Și care-anume sfânt din calendar
    Te-a sfătuit să te-ntâlnești cu mine iar?...

    De ce zâmbești?
    E-adevărat?...
    Te-ai răzgândit?...
    Ne-am împăcat?...
    Iar ne iubim?...
    Sau, poate, și-azi ne regăsim
    Aceiași vechi dușmani?...
    Dar tu mai știi după câți ani?...

    Eu te-am iertat de mult!...
    Dar tu?...
    Răspunde-mi "Da"...
    Răspunde-mi "Nu" -
    Totuna mi-e!...
    Știi tu de ce -
    La tine "Nu" și "Da" nu sunt
    Decât aceleași vorbe-n vânt!...

    De ce te temi?...
    De ce-ți ascunzi
    În palme ochii tăi rotunzi?...
    De ce-ți aprinzi ca un semnal
    De foc bengal
    Obrajii tăi de porțelan
    Și inima de Caliban?...

    Răspunde-mi!...
    Vreau să știu și eu,
    De ce-ai venit?...
    De dragul meu?
    Sau, poate, n-ai venit decât
    Să-mi torni, ca și-n trecut, pe gât
    Un păhărel de coniac,
    Ca eu să tac,
    Iar tu să țipi
    Și să dispari, apoi, suspect,
    Cu voluptatea unei bombe de efect!...

    Ce zici?
    Așa e c-am ghicit
    De ce-ai venit?...
    De ce te-ncrunți și nu-mi răspunzi?...
    Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
    De ce scrâșnești din dinți
    Și taci?...
    Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
    Deschide-ți gura - mii de draci! -
    Și lasă-mă să-ți mai sărut...
    Nu gura...
    Ci răspunsul mut!...

  5. #5
    workaholic alyosha_87's Avatar
    Join Date
    Jan 2007
    Location
    3rd rock from the sun
    Posts
    6,761
    Reputatie
    1
    MIHAI BENIUC ULTIMA SCRISOARE

    Sfarsitul a venit fara de veste.
    Esti fericita? Vad ca porti inel.
    Am inteles. Voi trage dunga peste
    Nadejdea inutila. Fa la fel.
    Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
    Cunosc insemnatatea ei deplin.
    Stiu, voi aveti in viata alta norma,
    Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
    Nu te mai cant in versuri niciodata,
    In drumul tau mai mult nu am sa ies,
    Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
    Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
    A fost desigur numai o greseala,
    Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
    In vesnicia mea de plictiseala
    Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
    Si totusi, totusi, cateva atingeri
    Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
    Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
    Lumina-n seara mea de indoieli.
    Cand degete de Midas am pus magic
    Pe frageda fiinta ta de lut,
    Suna in mine murmurul pelagic
    Al sfintelor creatii de-nceput.
    Vedeam cum peste vremuri se inalta
    Statuia ta de aur greu, masiv,
    Cum serioase veacuri se descalta
    Si-ngenuncheate randuri submisiv
    La soclul tau dumnezeisc asteapta
    Sa le intinzi un zambet linistit
    Spre sarutare adorata dreapta,
    ‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
    O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
    Ai fi ramas in auriul vis
    Ca o eterna, roza, aurora
    De ne-nteles, de nedescris.
    Ireversibil s-a-ncheiat povestea
    Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
    Din intamplare randurile-acestea
    In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
    N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
    N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
    As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” …
    Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
    De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
    Tu vei ramane nufarul de nea
    Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
    Ce-l tine candid amintirea mea.
    Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
    Te voi iubi mereu fara cuvant,
    Si lumea n-o sa stie niciodata
    De ce nu pot mai mult femei sa cant.
    Acolo, sub lumina de mister,
    Scaldata-n apa visurilor lina,
    Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
    O stea de seara blanda si senina.
    Si cand viata va fi rea cu tine,
    Cand au sa te improaste cu noroi,
    Tu fugi in lumea visului la mine,
    Vom fi atuncea singuri amandoi.
    Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
    Cu versuri nemai scrise te magai.
    In dulcea lor cadenta leganata,
    Te vei simti ca-n visul cel dintai.
    Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
    Sa plec de-aicea de la voi curand,
    Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
    Voi reveni la tine din mormant.
    Si dac-ar fi sa nu se poata trece
    Pe veci pecetluitele hotare
    M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
    Plangand in noaptea mare, tot mai mare.
    Dean Winchester: You fudging touch me again, I'll fudging kill you!

    Sam Winchester: Wait, there is no such thing as unicorns?

  6. #6
    sport legend noir_desir's Avatar
    Join Date
    Mar 2006
    Location
    Iași/Мoscova
    Posts
    3,603
    Reputatie
    1
    de curiozitate, cati ati auzit de chestia asta?

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Pul%C4%83_(revist%C4%83)
    [COLOR="Blue"][B]FORZA POLI[/B][/COLOR] / [COLOR="Black"][B]FORZA[/B][/COLOR][COLOR="Red"] [B]MILAN[/B][/COLOR] / [COLOR="Navy"][B]ALLEZ[/B][/COLOR] [COLOR="Red"][B]PSG[/B][/COLOR] / [COLOR="Blue"][B]HAJRA MTK[/B]/[/COLOR][COLOR="DarkGreen"][B]ЛОКОМОТИВ МОСКВА[/B][/COLOR]

  7. #7
    sport legend Bumbescu's Avatar
    Join Date
    Aug 2006
    Location
    Bucharest
    Posts
    14,686
    Reputatie
    0
    Cred ca s-a mai comentat pe aici.
    o să fie mereu bani și curve și bețivi,
    până-n ultima clipă,
    pân-o să cadă și ultima bombă

  8. #8
    obsedat textual Hingherul's Avatar
    Join Date
    Oct 2008
    Location
    Deasupra
    Posts
    55,441
    Reputatie
    0
    Quote Originally Posted by alyosha_87 View Post
    MIHAI BENIUC ULTIMA SCRISOARE

    Sfarsitul a venit fara de veste.
    Esti fericita...

    asta e poezia mea favorita.
    P$D iti vrea binele...nu-l lasa sa ti-l ia!

  9. #9
    Moderator irinaidu's Avatar
    Join Date
    Apr 2006
    Posts
    12,291
    Reputatie
    0
    daca s-a mai comentat eu am ratat momentul . e pe bune???
    "Nobody objects to a woman being a good writer or sculptor or geneticist if at the same time she manages to be a good wife, good mother, good looking, good tempered, well groomed and unaggressive."

  10. #10
    workaholic alyosha_87's Avatar
    Join Date
    Jan 2007
    Location
    3rd rock from the sun
    Posts
    6,761
    Reputatie
    1
    @HInger: e superba. imi dau lacrimile ori de cate ori o citesc sau o aud recitata de Florian Pittis...
    Dean Winchester: You fudging touch me again, I'll fudging kill you!

    Sam Winchester: Wait, there is no such thing as unicorns?

  11. #11
    sport legend A.k.a's Avatar
    Join Date
    Feb 2006
    Location
    Oradea
    Posts
    3,613
    Reputatie
    1
    Decebal către popor

    Viața asta-i bun pierdut
    Când n-o trăiești cum ai fi vrut!
    Și-acum ar vrea un neam călău
    S-arunce jug în gâtul tău:
    E rău destul că ne-am născut,
    Mai vrem și-al doilea rău?

    Din zei de-am fi scoborâtori,
    C-o moarte tot suntem datori!
    Totuna e dac-ai murit
    Flăcău ori moș îngârbovit;
    Dar nu-i totuna leu să mori
    Ori câine-nlănțuit.

    Cei ce se luptă murmurând,
    De s-ar lupta și-n primul rând,
    Ei tot atât de buni ne par
    Ca orișicare laș fugar!
    Murmurul, azi și orișicând,
    E plânset în zadar!

    Iar a tăcea și lașii știu!
    Toți morții tac! Dar cine-i viu
    Să râdă! Bunii râd și cad!
    Să râdem, dar, viteaz răsad,
    Să fie-un hohotit și-un chiu
    Din ceruri până-n iad!

    De-ar curge sângele pârău,
    Nebiruit e brațul tău
    Când morții-n față nu tresari!
    Și însuți ție-un zeu îți pari
    Când râzi de ce se tem mai rău
    Dușmanii tăi cei tari.

    Ei sunt romani! Și ce mai sunt?
    Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
    Zamolxe, c-un întreg popor
    De zei, i-am întreba: ce vor?
    Și nu le-am da nici lor pământ
    Căci ei au cerul lor!

    Și-acum, bărbați, un fier și-un scut!
    E rău destul că ne-am născut:
    Dar cui i-e frică de război
    E liber de-a pleca napoi,
    Iar cine-i vânzător vândut
    Să iasă dintre noi!

    Eu nu mai am nimic de spus!
    Voi brațele jurând le-ați pus
    Pe scut! Puterea este-n voi
    Și-n zei! Dar vă gândiți, eroi,
    Că zeii sunt departe, sus,
    Dușmanii lângă noi!
    And, kid, cut out this fancy stuff - go in there, low and hard;
    Just keep your eye upon the ball and plug on, yard by yard,
    And more than all, when you are thrown or tumbled with a crack,
    Don't sit there whining-hustle up and keep on coming back;

  12. #12
    Federer Express TenisFan's Avatar
    Join Date
    Jun 2006
    Posts
    5,990
    Reputatie
    1
    Poezii d-ale mele se pot pune?
    De magicus Federerus...
    As falls Wichita/So falls Wichita Falls

  13. #13
    Moderator
    Join Date
    Sep 2008
    Location
    Bucuresti
    Posts
    10,358
    Reputatie
    1
    chiar te rugam

  14. #14
    Federer Express TenisFan's Avatar
    Join Date
    Jun 2006
    Posts
    5,990
    Reputatie
    1
    Calatorie continua

    de mine, adica Je, adica eu

    Zburdalnic fuge gandul spre tarmul cautat
    In goana-i nemiloasa el totul a uitat
    Pe aripi de pustiu va poposi indata
    In spate parasind o floare suparata

    Abia perceptibil un sentiment invie
    Un zambet tineresc pe fata lui zglobie
    O torta de speranta din nou va capata
    Intr-o virgina stare de-ndata va intra

    De oarba fericire e sufletul lui plin
    Nimicul singuratic ii curge-n sange lin
    Intr-alta dimineata cu bratele deschise
    Acelasi gand dispare cu foarte multe vise
    De magicus Federerus...
    As falls Wichita/So falls Wichita Falls

  15. #15
    _!_ TeBat's Avatar
    Join Date
    Jun 2008
    Posts
    10,143
    Reputatie
    1
    apetitul bunicii pentru corcodușe

    gândeam că mestecând în oala de pământ
    a inventat
    chipul ei stenic din ziua de post

    cu mâini de var
    îmi căuta cochiliile goale din suflet
    și de câteva ori pe zi
    îmi îngheța scheletul când mă privea

    repeta întruna
    -faptul că vom muri nu trebuie să ne întristeze-
    doar până când șobolanul gras de sub temelie
    traversa bătătura

    un pubis cu părul roșu lins
    era soarele la asfințit
    [I]...sufletul meu a fost întotdeauna împăienjinat de acea ușoară melancolie a firilor prea simțitoare, așa simțitoare, că până și mângâierile le fac să sufere, până și plăcerea le rănește.
    [/I]
    [SIZE="1"]M. I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche[/SIZE]

  16. #16
    sport legend A.k.a's Avatar
    Join Date
    Feb 2006
    Location
    Oradea
    Posts
    3,613
    Reputatie
    1
    Wiliam Shakespeare – Sonetul 66

    Sonetul 66

    Ma uit scarbit la tot, si-as vrea sa mor,
    Decat sa-l vad slavit pe ticalos,
    Iar pe sarman de rasul tuturor,
    Sa-l vad tagaduit pe credincios,
    Pe vrednicul de cinste oropsit,
    Si pe femei batjocorite crunt,
    Pe cel far’ de prihana pedepsit,
    Si pe viteaz rapus de cel marunt,
    Si artele sun pintenul despot.
    Si adevarul, “vorba de netot”,
    Si strambul poruncindu-le la drepti.
    Ma uit scarbit la tot, si bun ramas !
    Dar daca mor, iubirea-mi cui o las ?
    And, kid, cut out this fancy stuff - go in there, low and hard;
    Just keep your eye upon the ball and plug on, yard by yard,
    And more than all, when you are thrown or tumbled with a crack,
    Don't sit there whining-hustle up and keep on coming back;

  17. #17
    junior
    Join Date
    Aug 2010
    Location
    Ploiesti/Bucuresti
    Posts
    61
    Reputatie
    1
    Foarte frums

  18. #18
    senior
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    146
    Reputatie
    1
    decebal catre popor a fost poezia mea preferata cam pana la 15 ani:d

  19. #19
    manager
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    253
    Reputatie
    1
    George Coșbuc
    El-Zorab

    La pașa vine un arab,
    Cu ochii stinși, cu graiul slab.
    - "Sunt, pașă, neam de beduin,
    Și de la Bab-el-Manteb vin
    Să vând pe El-Zorab.

    Arabii toți răsar din cort,
    Să-mi vadă roibul, când îl port
    Și-l joc în frâu și-l las în trap!
    Mi-e drag ca ochii mei din cap
    Și nu l-aș da nici mort.

    Dar trei copii de foame-mi mor!
    Uscat e cerul gurii lor;
    Și de amar îndelungat,
    Nevestei mele i-a secat
    Al laptelui izvor!

    Ai mei pierduți sunt, pașă, toți:
    O, mântuie-i, de vrei, că poți!
    Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!
    Dă-mi bani! Dacă-l găsești pe plac,
    Dă-mi numai cât socoți!

    El poartă calul, dând ocol,
    În trap grăbit, în pas domol,
    Și ochii pașei mari s-aprind;
    Cărunta-i barbă netezind
    Stă mut, de suflet gol.

    - "O mie de țechini primești?
    - "O, pașă, cât de darnic ești!
    Mai mult decât în visul meu!
    Să-ți răsplătească Dumnezeu,
    Așa cum îmi plătești!

    Arabul ia, cu ochii plini
    De zâmbet, mia de țechini -
    De-acum, de-acum ei sunt scăpați,
    De-acum vor fi și ei bogați,
    N-or cere la străini!

    Nu vor trăi sub cort în fum,
    Nu-i vor cerși copiii-n drum,
    Nevasta lui se va-ntrema;
    Și vor avea și ei ce da
    Săracilor de-acum! -

    El strânge banii mai cu foc,
    Și pleacă, beat de mult noroc,
    Și-aleargă dus d-un singur gând,
    Deodată însă, tremurând,
    Se-ntoarce, stă pe loc.

    Se uită lung la bani, și pal
    Se clatină, ca dus de-un val,
    Apoi la cal privește drept;
    Cu pașii rari, cu fruntea-n piept,
    S-apropie de cal.

    Cuprinde gâtul lui plângând
    Și-n aspra-i coamă îngropând
    Obrajii palizi: - "Pui de leu,
    Suspină trist. Odorul meu,
    Tu știi că eu te vând!

    Copiii mei nu s-or juca
    Mai mult cu frunze-n coama ta,
    Nu te-or petrece la izvor:
    De-acum smochini, din mâna lor,
    Ei n-or avea cui da!

    Ei nu vor mai ieși cu drag
    Să-ntindă mâinile din prag,
    Să-i iau cu mine-n șea pe rând!
    Ei nu vor mai ieși râzând
    În calea mea șirag!

    Copiii mei cum să-i îmbun
    Nevestei mele ce să-i spun,
    Când va-ntreba de El-Zorab
    Va râde-ntregul neam arab
    De bietul Ben-Ardun!

    Raira, tu, nevasta mea,
    Pe El-Zorab nu-l vei vedea
    De-acum, urmându-te la pas,
    Nici în genunchi la al tău glas
    El nu va mai cădea!

    Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun,
    N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
    Pe urma unui șoim ușor
    Ca să-ți împuște șoimu-n zbor;
    Nu-i vei pofti: Drum bun!

    Nu vei zâmbi, cum saltă-n vânt
    Ardun al tău în alb vestmânt;
    Și ca să simți sosirea lui
    Mai mult de-acum tu n-o să pui
    Urechea la pământ!

    O, calul meu! Tu, fala mea,
    De-acum eu nu te voi vedea
    Cum ții tu nările-n pământ
    Și coada ta fuior în vânt,
    În zbor de rândunea!

    Cum mesteci spuma albă-n frâu,
    Cum joci al coamei galben râu.
    Cum iei pământul în galop
    Și cum te-așterni ca un potop
    De trăsnete-n pustiu!

    Știa pustiul de noi doi
    Și zarea se-ngrozea de noi -
    Și tu de-acum al cui vei fi?
    Și cine te va mai scuti
    De vânturi și de ploi?

    Nu vor grăi cu tine blând,
    Te-or înjura cu toți pe rând
    Și te vor bate,-odorul meu,
    Și te-or purta și mult, și greu;
    Lăsa-te-vor flămând!

    Și te vor bate,-odorul meu,
    Să mori tu, cel crescut de noi!...
    Ia-ți banii, pașă! Sunt sărac,
    Dar fără cal eu ce să fac:
    Dă-mi calul înapoi!

    Se-ncruntă pașa: - "Ești nebun?
    Voiești pe ianiceri să-i pun
    Să te de-a câinilor? Așa!
    E calul meu, și n-aștepta
    De două ori să-ți spun!

    - Al tău? Acel care-l crescu
    Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
    De dreapta cui ascultă el,
    Din leu turbat făcându-l miel?
    Al tău? O, pașă, nu!

    Al meu e! Pentru calul meu
    Mă prind de piept cu Dumnezeu -
    Ai inimă! Tu poți să ai
    Mai vrednici și mai mândri cai,
    Dar eu, stăpâne, eu?

    Întreagă mila ta o cer!
    Alah e drept și-Alah din cer
    Va judeca ce-i între noi,
    Că mă răpești și mă despoi,
    M-arunci pe drum să pier.

    Și lumea te va blestema,
    Că-i blestem făptuirea ta!
    Voi merge, pașă, să cerșesc,
    Dar mila voastră n-o primesc -
    Ce bine-mi poți tu da?

    Dă pașa semn. - "Să-l dezbrăcați
    Și binele în vergi i-l dați!
    Sar eunucii, vin, îl prind -
    Se-ntoarce-arabul răsărind
    Cu ochii înghețați...

    El scoate grabnic un pumnal,
    Și-un val de sânge, roșu val
    De sânge cald a izvorât
    Din nobil-încomatul gât,
    Și cade mortul cal.

    Stă pașa beat, cu ochi topiți,
    Se trag spahiii-ncremeniți.
    Și-arabul, în genunchi plecat,
    Sărută sângele-nchegat
    Pe ochii-nțepeniți.

    Să-ntoarce-apoi cu ochi păgâni
    Și-aruncă fierul crunt din mâini:
    - "Te-or răzbuna copiii mei!
    Și-acum mă taie, dacă vrei,
    Și-aruncă-mă la câini!

  20. #20
    sport legend Redboy's Avatar
    Join Date
    Oct 2006
    Posts
    508
    Reputatie
    1
    Nu sunt deloc de acord cu poeziile lungi... Eu personal, consider ca poezia trebuie sa exprime mult, in putine cuvinte.

    Cat despre poezia mea preferata...

    Nihil
    de George Bacovia

    Ce trist amor
    Să vrai,
    Să stai,
    Cu cei ce mor.

    Și ce avînt
    Să treci,
    Pe veci,
    Într-un mormînt.

    Ce fără rost
    Trăind,
    Gîndind,
    De n-ai fi fost.

    Și ce cuvînt...
    Mister,
    În cer,
    Și pe pămînt.

  21. #21
    sport legend A.k.a's Avatar
    Join Date
    Feb 2006
    Location
    Oradea
    Posts
    3,613
    Reputatie
    1
    The Answer

    By Grantland Rice

    When the battle breaks against you and the crowd forgets to cheer,
    When the Anvil Chorus echoes with the essence of a jeer;
    When the knockers start their panning in the knocker’s nimble way,
    With a rap for all your errors and a josh upon your play.
    There is one quick answer ready that will nail them on the wing;
    There is one reply forthcoming that will wipe away the sting;
    There is one elastic come-back that will hold them, as it should,
    Make good.

    No matter where you finish in the mix-up or the row,
    There are those among the rabble who will pan you anyhow;
    But the entry who is sticking and delivering the stuff,
    Can listen to the yapping as he giggles up his cuff;
    The loafer has no come-back and the quitter no reply,
    When the Anvil Chorus echoes, as it will, against the sky;
    But there’s one quick answer ready that will wrap them in a hood,
    Make good.
    And, kid, cut out this fancy stuff - go in there, low and hard;
    Just keep your eye upon the ball and plug on, yard by yard,
    And more than all, when you are thrown or tumbled with a crack,
    Don't sit there whining-hustle up and keep on coming back;

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •