Echipe de NEUITAT

[Ebbe04]

Venus - Un club de neuitat

Unul dintre cele mai bogate cluburi cu succese din Romania a fost echipa A.S.C. Venus Bucureşti. Cu cele 8 campionate castigate si cu 6 participare in finala Cupa Romaniei, echipa a avut un palmares foarte plin pentru acele timpuri. Echipa disputa meciurile pe stadionul Venus Bucuresti, unde cele 15.000 de locuri erau regulat ocupate. Asa ca echipa avea parte de multe ori de o atmosfera euforica si infocata si era cotata ca cea mai iubita echipa din Romania. Microbistii sufereau la fiecare infrangere si se bucurau la fiecare victorie, asa cum ii se cuvine unei adevarate galerii de fotbal. Pe acest gazon, unde astazi este parcul Stirbei, au avut loc momente foarte importante pentru istoria fotbalului romanesc. In 1933 a avut loc o premiera in fotbalul national: Venus a jucat contra echipa Ujipest Budapest cu scorul de 2-2 in nocturna. Instalaţia de nocturnă era una inventivă pentru acele timpuri: deasupra spaţiului de joc erau întinse cabluri pe care se aflau becuri. Nu numai deacea Arena Venus era cotata ca cel mai modern stadion din tara. Clubul poseda si un cabinet medical si terenuri anexe. Arena a fost construită din banii personali ai unuia dintre preşedinţii clubului, Alexandru Elădescu, cel care şi-a sacrificat o pădure în acest scop (de menţionat că arena era construită din lemn, cu stâlpi de susţinere din beton armat).
Pana in acest an, formatia castigase deja patru titluri de campioana. Apoi au mai urmat inca patru resusite in campionatul romanesc. ,,Negrii din Splai", cum erau numiti jucatorii Venusului, erau o adevarata forta pe plan national. In primul unsprazece se gaseau nume renumite ca Jean Lăpuşneanu, Mircea David, Struska, Lazăr Sfera, Gheorghe Brandabura, Alfred Eisenbeisser, Gheorghe Albu, Vasile Gain, Silviu Ploeşteanu, Constantin Humis, Petea Vâlcov, Colea Vâlcov, Volodea Vâlcov, Rudolf Demetrovici, Augustin Juhasz, Orza, Iuliu Bodola, Traian Iordache, Motoroi, Actis, Teclu, Vasiliu, C.Georgescu sau Mitty Niculescu.
Insa pe plan european, echipa nu putea sa faca fata. De doua ori echipa s-a calificat pana in sferturile Cupei Europene, unde insa nu au putut sa treaca de Beogradski SK (1940: 0-3, 0-1) sau de Bologna (1939: 1-0, 0-5). Aceasta Vicotrie contra Bologna, chiar daca nu a fost de ajuns pentru calificare, este unul dintre cele mai mari succese din istoria echipei cu sediul in cartierul Griviţa-Buzeşti. Bucuria care a fost starnita dupa aceasta victorie se poate compara cu euforia dupa un campionat castigat. Aceste meciuri au fost jucate in cadrul Cupei Mitropa.
Marele necaz a suporterilor Venusului a fost, ca chiar daca s-au calificat de sase ori in semifinalele Cupei Romaniei ,,Negrii nu au putut sa castige acest trofeu. Curios este si faptul, ca adversarul de care nu au trecut a fost mereu acelasi: Marea rivala CFR Rapid Bucuresti. Doar odata, in 1940, echipa a putut sa treaca de meciurile din semifinale, fiind ca adversara nu a fost cea din Giulesti. Iei o asteptau in finala.
In saisprezecimi ,,Negrii" au trebuit sa se impuna contra echipei Sparta Medias din Divizia B. Echipa a trecut de Medias, fara probleme, cu scorul de 6-2, asa cum a trecut si in optimii de Carmen Bucuresti cu 5-2. Sferturile s-au disputat si ele pe teren propriu, unde echipa a batut-o cu 3-1 pe Carpati Baia Mare. Asa ca echipa a ajuns iar in semifinala. Din nou speranta predomina in tribune, ca macar de data asta sa poata ajunge in finala. Dar echipa adversa era tocmai una din rivalele cele mai mari a Venusului: Sportul Studenesc Bucureşti. Rezultatul de pe 28.04.1940 a fost insa mai clar decat asteptau multi. Dupa 90 de minute, clubul a invins pe Sportul cu 4-2 si obiectivul a fost atins. Acuma normal ca suporterii sperau si la castigarea finalei si de a vedea Cupa Romaniei pentru prima data in mainile capitanului Venusului. Pentru asta trebuia insa o victorie asupra CFRistilor. Partida s-a jucat pe 30 aprilie 1940. Stadionul ANEF, numit si Stadionul Republici amplasat în apropiere de clădirea actuală a Palatului Parlamentului, era plin pana la ultimul loc. Atmosfera era incendiara, deoarece precedent echipele s-au atacat verbal prin intermediul presei. La ora 17.45 fluierul de inceput a fost dat de arbitrul Emil Kroner (Bucureşti). Acuma putea sa inceapa spectacolul.
Visiniii au inceput, cum era de asteptat: ofensiv si doar cu directia spre poarta adversa. Portarul Venusului, Mircea David a fost adeseori incercat de atacantii Giulesteni. Pana in minutul 23 ,,Il Dio" a putut sa salveze echipa, insa cand Iuliu Baratky a tras o torpela pe poarta adversa, portarul nu a avut nici o sansa. Doar 10 minute mai tarziu a urmat si al doilea gol al Rapidului, marcat de Vilim Sipos. Dezamagirea era usor perceput la fanii Venusului. Insa doua minute inainte de fluierul pauzei, atacantul Traian Iordache a putut sa reduca scorul la 2:1. Un usor val de speranta a trecut prin galeria ,,Neagra". In repriza a doua, echipa antrenata de Béla Jánosy a inceput mult mai bine. Defensiva era mai organizata si incetul cu incetul echipa lansa si atacuri. Partida era mai echilibrata, dar golul de egalizare se lasa asteptat. Pana cand Silviu Ploesteanu a reusit un sut senzational in coltul portii aparte de Petre Radulescu. Toate palariile au parasit capatele suporterilor, fiind aruncate triumfator in aer si inlocuiind confetiurile de astazi. Oameni straini, care nu se cunosteau, ii vedeai luandu-se in brate. O atmosfera de nedescris, ce domina toata tribuna. Mai erau 4 minute de jucat, in care insa nu s-a mai riscat nimica. Si prelungirele au ramas fara gol. Asa ca partida a luat sfarsit cu scorul de 2:2 egal. Deoarece la acea vreme, în cazul egalităţii după 90 de minute şi prelungiri, nu exista departajarea la lovituri de la 11 metri, finala a mai trebuit sa fie disputata, până când una dintre echipe a putut să se impună. A doua finala s-a terminat dupa 120 de minute cu scorul de 4:4. Golurile pe partea Venusului au fost marcate de Gavrilescu (7'), Baratky (9'), Sipos (61') si Auer (77'). A doua zi, lumea a fost fascinata de acest meci. Gazeta Sporturilor:,,Venus si Rapid, dupa o lupta demna de legenda au terminat la egalitate". Asa ca trei luni mai tarziu a mai fost necesara inca o finala, care s-a terminat si ea cu scor egal, 2:2. Golurile au fost marcate de Nicolae Ene (88') si in prelungiri de mijlocasul Alfred Eisenbeisser (105'). Pe data de 9 noiembrie 1940 a urmat a patra finala, care a adus soarta Cupei din acest an. Mihail Petrescu (Bucureşti) a condus aceasta partida in fata 12.000 de spectatori. Stadionul nu a fost plin, dar nu din cauza interesului scazut, ci din cauza orei, la care a fost planificata partida. Meciul s-a jucat in mijlocul zilei la ora 14:30. Dar chiar daca s-au numarat mai putini specatotori decat la finalele precedente, atmosfera a fost chiar mai infocata. Parca se simtea, ca in aceasta rece zi de noimbrie, va avea loc o decizie in privinta soartei Cupei. Prima repriza a fost stransa, fara ca o echipa sa fii iesit in evidenta si sa se fii putut vorbii de un meci la o singura poarta. Asa ca prima repriza
s-a terminat cu doua zerouri pe tabelul de marcaj. Aceasta imagine era de schimbat in repriza a doua. La fel s-a gandit si antrenorul Rapidului, care a motivat echipa sa investeasca mai mult in ofensiva, iar primul adevarat atac a fost finalizat cu o reusita exceptionala de maghiarul Baratky. Rapidul, care evident a avut nevoie de aceast gol, au inceput sa joace mult mai riscant dar si mai ofensiv. Si cum spune o regula in fotbal, cine nu trage nu inscrie, asa a marcat Gavrilescu in minutl 73. Dar cum au invatat din trecut, echipa nu vroia sa vorbeasca de o victorie sigura. Conform vorbei ,,in fotbal este totul posibil" echipa a jucat in continuare concentrat si consecvent. In minutul 85 insa parea ca trecutul se va repeta. Din nou inscrie Venus, prin Eisenbeisser, si reduce diferenta la numai un gol. Totul parea din nou posibil, dar Visiniii au invatat din greselile lor si nu au mai permis gol egalirii. Asa ca ,,Negrii din Splai" din nou nu au putut sa infranga Rapidul, care atunci juca sub numele Locomotiva Bucuresti. Asa ca Rapidul a ramas in memoria ,,negriilor" ca ,,blestemul venusiştilor", de care nu au trecut nici in semifinalele din anii 1941 si 1942. Acolo au pierdut cu scorul de 2-4 respectiv 2-7.
In urmatorii ani, formatia din Splai avea sa traisca o perioada neagra din istoria ei. Echipa nu a putut sa ii tina pe marii jucatori de baza, care au evoluat la alte echipe si succesele incepeau sa devina o raritate.
Echipa era pe calea, sa devina o victima a comunismului. Socotită un simbol al burgheziei, echipa de fotbal avea să decadă după venirea la putere a comuniştilor.

Formaţia avea să se salveze în 1948, când a fuzionat cu cea a Uzinelor Comunale Bucureşti. Sub denumirea Venus UCB, ea a mai activat puţin din divizia a treia, însă apoi a dispărut.
O echipa cu 8 campionate castigate, cu 5 participari la semifinale si una la finala Cupei Romaniei si cu o prezenta scurta, dar totusi impresionanta in Europa a fost desfintata. Clubul cu succesele ei au fost sterse ca si cand nu au existat. Dar amintirile bucurestenilor de alta data legate cu Venus nu le poate sterge nimeni. Pentru iei, venirea la stadion era o posibilitate de a scapa de monotonia zilelor la munca. Cand suporterul parasea pragul casei lasa necazurile in spatele lui si se bucura de 90 de minute fericite si fara probleme. Dar acest club a fost desfintat de regimul comunist si cu el si baza pe care o folosea. În 1953, cochetul stadion a fost ras de pe faţa pământului, iar terenul pe care s-a aflat a fost încredinţat armatei.
In ziua de azi, Venus a ramas pe locul trei cu cele mai multe campionate castigate in spatele mariilor echipe Dinamo si Steaua. Venus, nu se va uita!

[Ebbe04]

Nu stiam daca exista deja un subforum cu ,,echipele disparute" din fotbalul romanesc! Asa ca am postat aici!
Vor urma: Vechea Juventus Bucuresti, Unirea Tricolor Bucuresti si AFC Rocar Bucuresti! Daca exista deja un subforum in genul acesta, va rog sa mutati threadul meu acolo,
multumesc

Rocar nu este disparuta, asa ca mai potrivit este topicul ,,echipe de neuitat".

[connas]

Da, Venus este adevarat o echipa de ,,NEUITAT"! 8 campionate nu sunt de colea.........

P.S.: Foarte buna idea cu aceasta serie ,,Echipe de neuitat"! Deabea astept umatoarele episoade...... Poate si Chinezul sau Ripensia Timisoara?

[Ebbe04]

Vor urma si ele......

[Mario Di Lazi]

Vom lăsa aici acest subiect, până găsim un loc mai potrivit. Aşteptăm poveştile echipelor Ripensia Timişoara, Chinezul Timişoara ...

[Ebbe04]

Mai intai Unirea Tricolor Bucuresti!

[Marius]

Ciocanul nu?

[TeBat]

Felicitari pentru initiativa Ebbe!

[Mario Di Lazi]

Echipe care au câştigat Liga 1 (Divizia A sau cum a mai fost numită):

1909/1910 Olimpia SC Bucuresti
1910/1911 Olimpia SC Bucuresti
1911/1912 United SC Bucuresti
1912/1913 Colentina CA Bucuresti
1913/1914 Colentina CA Bucuresti
1914/1915 Romano-Americana FC Bucuresti
1915/1916 Prahova FC Ploiesti
1919/1920 Venus ASC Bucuresti
1920/1921 Tricolor Bucuresti

1921/1922 Chinezul Timisoara
1922/1923 Chinezul Timisoara
1923/1924 Chinezul Timisoara
1924/1925 Chinezul Timisoara
1925/1926 Chinezul Timisoara
1926/1927 Chinezul Timisoara
1927/1928 Coltea Brasov
1928/1929 Venus Bucuresti
18 1929/1930 Juventus Bucuresti
1930/1931 UDR Resita
1931/1932 Venus Bucuresti

1932/1933 Ripensia Timisoara
1933/1934 Venus Bucuresti
1934/1935 Ripensia Timisoara
1935/1936 Ripensia Timisoara
1936/1937 Venus Bucuresti
1937/1938 Ripensia Timisoara
1938/1939 Venus Bucuresti
1939/1940 Venus Bucuresti
1940/1941 Unirea Tricolor Bucuresti

Toate aceste echipe nu mai există în fotbalul românesc, sau daca există evoluează la un nivel inferior. Începând cu sezonul 1946-47, toate echipele câştigătoare ale Ligii 1 se regăsesc şi azi în fotbalul românesc.

[Ebbe04]

Unirea Tricolor Bucuresti - Un titlu cu jucatori faimosi
Povestea Unirii Tricolor Bucuresti incepe practic in septembrie anului 1914. Din initiativa unor elevi de liceu din cartierul bucurestean Obor s-a infiintat echipa de fotbal cu numele ,,Teiul". Ulterior numele s-a modificat in ,,Tricolor". Primul titlu remarcabil a fost cucerit dupa primul razboi mondial, cand in sezonul 1921-1922 devine campioana a regiunii Bucuresti. Castigand acest trofeu, formatia a putut sa se califice pana in semifinalele campionatului national, unde insa a pierdut cu scorul de 0-3 prin neprezentare (datorită lipsei de fonduri) în faţa Victoriei Cluj. Clubul a progresat prea rapid, incat finantele nu puteau sa tina pasul cu aceasta evolutie sportiva extraordinara.
Numai un an mai tarziu, Tricolor Bucuresti avea sa sarbatoreasca un succes semnificativ pentru intreaga tara: Cu victoria de 3-1 asupra echipei Beogradsky, clubul patronat de Nicolae Lucescu a fost prima echipa bucuresteana care a putut sa o bata pe o echipa din fosta Iugoslavie.
La inceputul anului 1926, Tricolor fuzioneaza cu un alt club din zona Oborului, Unirea, rezultând aşadar Unirea Tricolor. Echipa avea sa joace de acum incolo pe stadionul omonim, inaugurat in octombrie 1924. Stadionul era situat in vecinatatea Garii de Est.
Pe 4 septembrie 1932, arena a gazduit primul meci al campionatului in sistem divizionar (valabil si astazi) dintre Unirea Tricolor si AMEFA.
In acest sezon, U.T. castiga din nou campionatul regiunii Bucureşti, dar pierde din nou în semifinalele campionatului naţional - 1-4 cu Colţea Braşov.
In 1936 formatia din Obor era la un pas de a castiga Cupa Romaniei. Dupa ce Tricolorul s-a impus contra Victoria Cluj-Napoca (5-2), Phoenix Baia Mare (2-0), Franco-Româna Brăila (6-4) si Juventus Bucureşti (4-1) echipa se afla in finala contra Ripensia Timisoara pe Stadionul Venus. Sub urmarirea a 15.000 de spectatori, prima repriza era echilibrata, fara sa se fi putut da un prognostic exact, cine va decide meciul. Insa in minutul 44 il surprinde Stefan Dobay pe portarul Bucurestiului Petre Radulescu si inscrie conducerea timisorenilor. In a doua parte, Valeriu Sonny Niculescu pastreaza nervii si egaleaza printr-o lovitura de la 11m. Dar Schwartz (55', 87') si Ciolac (61', 85')
au putut inscrie pentru banateni si au realizat castigarea Cupei Romaniei.
După înfiinţarea Diviziei A, U.T. participă la 8 din cele 9 campionate dinaintea războiului. Si chiar cu succes: Anul 1941 avea sa devina un an de neuitat al suporterilor Unirii, care s-au inmultit vehement in anii precedenti. Din cauza izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, şi a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, în baza Dictatului de la Viena, Carpaţi Baia Mare nu a mai luat startul la întrecere, competiţia desfăşurându-se cu doar 13 echipe. Iniţial, Unirea Tricolor Bucureşti trebuia retrogradată la masa verde, în urma deciziei din urmă cu un an privind numărul de echipe dintr-un singur oraş, dar în cele din urmă a fost reprimită la start. Cu 19 victorii si 62 de goluri marcate, echipa antrenata de neuitatul Virgil Economu a putut sa aduna 38 de puncte. Cu 3 mai mult, decat rivala Rapid Bucuresti, cu care primul meci s-a terminat 1-4 si returul cu scorul de 5-1. Titlul de golgheter al sezonului a trebuit sa fie impartit intre doi atacanti: Ionică Bogdan (Rapid Bucureşti) si Valeriu Sonny Niculescu (Unirea Tricolor) cu cate 21 de goluri. Acest sezon a fost ultima editie inaintea pauzei de 5 ani, provocata de al doilea razboi mondial si a fost unicul campionat castigat de echipa ,,Tricolor". Anul 1941 putea sa se sfarseasca cu inca un titlu pentru club, echipa calificanduse pentru a doua oara in istoria lor in finala Cupei Romane. U.T. s-a impus succesiv contra Militari Bucuresti (3-2), Franco-Romana Braila (3-0 d.p.), Metalosort Calan (6-0) si Rapid Timisoara (4-1). In finala acestei editii o astepta acuma Rapidul din Bucuresti. Al Doilea Război Mondial şi-a pus amprenta pe finala competiţiei, organizatorii amânând-o în câteva rânduri din cauza nesiguranţei provocată de începutul conflagraţiei. În cele din urmă, ultimul act a fost programat pe 8 septembrie 1941. Lovitura de începere a finalei a fost dată cu o minge sovietică găsită la cucerirea Tiraspolului, balonul fiind apoi oferit câştigătorilor.
Arbitrul Mihail Petrescu (Bucuresti) a dat drumul mingii la ora 16:00. Stadionul Republicii era pana la jumatate plin (8.000) si se astepta minunea din parte Tricolorului. Dar favorita Rapid a inceput puternic si a marcat deja dupa patru minute jucate prin Radu Florian.
Dar inainte de pauza, echipa din Obor a optinut un penalti, care Theodoru Criciotoiu l-a transformat fara probleme.
Repriza a doua, echipa CFRistilor o incepe din nou ofensiv si inscrie prin Baratky (48'), si Bogdan (49'). Tot Ioan Bogdan este marcatorul golului 4. in minutul 50. In ultimul sfert de ora ,,tricolorii" isi revin si cu o dubleta marca Criciotoiu scurteaza diferenta la numai un gol. Acest gol insa nu a mai picat, asa ca Cupa nu a putut fi cucerita de echipa condusa de antrenorul Ştefan Cârjan. In intreaga istorie, acest titlu a lipsit in palmaresul echipei din Obor.
Iniţial, după război, echipa participă în Divizia B, de unde promovează în anul 1947, dar retrogradează din nou în anul imediat următor. In acest an a iesit un jucator clar in evidenta: Marele Titus Ozon, care tocmai facea primii pasi in lumea fotbalului profesionist. La echipa din Obor ,,Nasel" si-a lansat fotbalul sau cu suturi si driblinguri care au reusit sa strabata timpul pana in ziua de azi. Inainte de Dobrin sau Hagi, Ozon era idolul si mandria suporterilor de fotbal. Atacantul s-a transferat dupa cei doi ani in tricoul Tricolorului la Dinamo Bucuresti, Dinamo Brasov, Progresul si Rapid Bucuresti. In cele 278 de partide disputate a inscris 161 de goluri, printre care s-au numarat si goluri spectaculoase care au inbogatit nu numai amintirile fanilor din Obor.
Iniţial, după război, echipa participă în Divizia B, de unde promovează în anul 1947, dar retrogradează din nou în anul imediat următor. În returul acestui campionat însă (ianuarie 1948) echipa trece sub patronajul Ministerului Afacerilor Interne, numindu-se Unirea Tricolor M.A.I. La 14 mai 1948, echipa fuzionează cu Ciocanul Bucureşti, rezultând clubul Dinamo Bucureşti, care a fost reprezentat provizoriu de ambele echipe, respectiv Ciocanul şi Unirea Tricolor M.A.I. Aceasta din urmă retrogradând, a devenit Dinamo B, care în 1949 a ocupat locul 1 în Divizia B, dar nu a putut sa promoveze, deoarece în primul eşalon se afla deja Dinamo A. Astfel, echipa a ramas în "B", dar s-a mutat la Braşov, devenind Dinamo Braşov. Intre timp, Stadionul Unirea a fost lasat in paragina, ca putin timp mai tarziu sa se darame si sa faca loc unor blocuri de locuinta. In 1950, echipa Dinamo Brasov reuşeşte să promoveze şi sa activeze în Divizia A până în anul 1956. Apoi se mută la Cluj pentru o singură ediţie de campionat, după care, în anul 1958 se desfiinteaza, iar lotul de jucatori este transferat la Bacău, intarind formatia Dinamo Bacău (infiintata 1950), actuala FCM Bacău.
Unirea Tricolor Bucuresti - un club celebru, cu o istorie glorioasa, care nu merita sa fie uitat. Un club cu un titlu cucerit, dar cu milioane de inimi cucerite!

[Ebbe04]

R.A. Bucuresti - 10 ani cu un campionat

Numai 10 ani de activare, dar perioada a fost de ajuns, de a cucerii un titlu, la care pana azi multe cluburi viseaza: capioana romaniei. Româno-Americana FC Bucureşti a fost primul club de fotbal din Ploiesti, infiintat in anul 1906 sub numele "Societatea Româno-Americană". Bazele au fost puse de funcţionarii americani şi olandezi de la întreprinderile petroliere de pe Valea Prahovei. În 1907 dispută primul meci, la Bucureşti, pe terenul de la Şosea, în data de 2 decembrie, învingând cu 7-1 pe Olimpia Bucureşti.
Din 1914, echipa a activat în Bucureşti. Anul urmator avea sa vina sezonul cel mai glorios din istoria echipei. In primavara anului 1915 formatia s-a putut clasa dupa zece meciuri disputate pe primul loc in clasamentul Cupei Jean Luca P. Niculescu. Echipa a cucerit 18 puncte prin opt victori, doua meciuri cu scor egal si fara nici o infrangere (in acele timpuri, o victorie a fost rasplatita cu doua puncte). Cu doar 4 goluri casate, Bucurestenii au dovedit ce defensiva exceptionala au posedat. Adversarii au fost Prahova Ploiesti, Colentina, Coltea, Romania si FK Bucuresti.
In lunile septembrie-decembrie a anului respectiv, a avut loc a sasea editie a Diviziei A. In premiera la competiţie participă o echipă din alt oraş în afară de Bucureşti şi Ploieşti: Excelsior-Oltenia Craiova. Prima etapa a fost castigata de Romano-Americana cu scorul de 4-0 asupra echipei Coltea Bucuresti pe data de 13.09.1915. Urmatoarele meciuri, echipa care isi juca meciurile pe "terenul de la sosea", lea jucat cu 8-0 (Craiova), 2-0 (Bukarester FK), 1-1 (Ploiesti), 3-0 (Coltea), 3-0 (Craiova; meciul nu s-a desfasurat, deoarece oaspeţii nu s-au prezentat), 2-1 (Colentina) si 7-0 (Bukarester FK). Mai ramasese doar o partida de jucat, iar un scor egal ar fi fost deja de ajuns. Adversarul Colentina insa nu era de batut cu una cu doua. In tur (2-1), echipa romana-americana a avut adevarate probleme de a cucerii victoria. Insa la partida de pe 06.12.1915, RAB a inceput foarte bine: rapid formatia a putut marca si a facut primul pas spre campionat. Al doilea gol a limpezit situatia: Romano-Americana Bucuresti a castiga pentru prima si ultima data Liga nationala.
În ciuda războiului, care se desfăşura, încă, în afara graniţelor ţării noastre, campionatul naţional şi-a continuat existenţa, prin disputarea jocurilor celei de-a 7-a ediţii, la care au participat, în prim fază, 6 echipe, în competiţia numită “Cupa Harwester 1915″. Aceasta a fost cucerita din nou de echipa "americanilor". Asa ca gloriosul an 1915 a fost incheiat iar cu un succes semnificativ pentru acele timpuri.
In intreaga istorie a clubului s-au mandrit suporterii cu jucatori cunoscuti ca Clive, Brazier, Llewellyn, Jack Catterall, Hans Horing si Alvirescu (care a evoluat si la rivala Bukarester FK).

[Ebbe04]

Juventusul Romaniei - Juventus Bucuresti

Juventus Bucuresti, o echipa cu traditie, cu suporteri fideli si cu un joc de mare calitate. Cu jucatori ca Coloman Braun-Bogdan, Emerich Vogl, Ştefan Wetzer, Rudy Wetzer, Nicolae Gorgorin, Ilie Oană sau Mihai Flamaropol clubul a jucat in toata durata de existenta la nivel inalt in prima divizie. De la fondarea in 1924, unde s-au fuzionat echipele bucurestene ,,Triumf" si ,,Romcomit", pana la desfintarea in 1952, Clubul a putut sa castige un campionat (1930).
Deja patru ani inainte, sub functia primului presedinte al clubului Ettore Brunelli, Juve era aproape de castigarea ligii, insa contra Chinezul Timisoara nu a avut sanse reale. Partida care s-a desfasurat pe stadionul ,,Banatul" din Timisoara pe data de 1 august 1926 a fost vazuta de 3.000 de spectatori. Primul gol a fost marcat de gazde prin penaltiul reusit de Tanzer. Cu dubleta lui Semler in minutele 70 si 73 partida a fost decisa si campionatul a fost luat de echipa din judetul Timis pentru a cincea oara consecutiv. Deacea aceasta victorie nu a s-a considerat ca o surpriza, deoarece ,,Juve" nu a fost cotata ca un adversar, care sa poata opri seria Chinezului. In acea perioada, antrenorul echipei lui Brunelli era Gustav Hlway. Ungurul a fost primul antrenor strain angajat in Divizia A din Romania.
Sezonul memoriabil avea insa sa vina in 1930. Sezonul 1929-30 a fost al 18-lea sezon al Diviziei A. Deşi proaspăt înfiinţata Federaţie Română de Fotbal stabilise un nou sistem competiţional, împărţind ţara în cinci ligi, noul sistem nu a putut fi aplicat în acest sezon, deoarece începuseră deja unele competiţii locale. Astfel, s-a menţinut sistemul cu 12 regiuni şi un turneu final. Reprezentanta Munteniei a avut in sferturile de finala un joc facil: cu un 16-0 contra Dacia Unirea Braila bucurestenii facusera primul pas spre castigarea campionatului. Noua zile mai tarziu, pe data de 29 mai 1930, echipa avea sa evolueze contra Mihai Viteazul Chişinău pe gazonul propriu de pe ,,Romcomit". In minutul 25, echipa capitalei a deschis scorul printr-un sut frumos apartinand lui Rudolf Wetzer. Numai un minut mai tarziu, Juve a profitat de momentul in care Chisinau era confuza si a inscris prin Carionopol. In minul 41 a marcat din nou R. Wetzer, care e cotat ca primul jucator de profesie din Romania. Rezultatul la pauza era 3:0. Printr-un gol de C. Vilcov, reprezentanta Moldovei a incearcat sa ramana in joc, pana insa ca Dobo (72') sa stearga ultima picatura de speranta a gazdei. Golul lui P. Vilcov in minutul 82 nu a mai putut sa o opreasca formatia din Bucuresti sa se califice in finala. Cu echipa Gloria CFR Arad o astepta acuma o adversara foarte dificil de jucat. Arad nu a incasat nici un gol pana la aceasta finala, insa Bucuresti a putut sa intrerupa aceasta serie si sa marcheze deja in minutul 9 prin Raffinsky, urmat de golul lui Maior II din minutul 25. In minutul 68, Melchior inscrie ultimul gol a partidei si inbogateste palmaresul clubului cu primul si ultimul titlu national. Finala, care s-a jucat pe data de 8 iunie 1930, s-a jucat cu o luna mai devreme decât deobicei, pentru a permite echipei naţionale să participe la prima ediţie a Campionatului Mondial, la care au evoluat si jucatori de la Juventus.
Dupa aceasta reusita pe teren propriu, se spera ca pe acest gazon sa mai aibe loc succese in genul acesta. Insa stadionul Romcomit (Complexul de pe actualul bulevard Elisabeta din Capitală) cu 4500 locuri, care a fost ridicat in 1923, a fost distrus in anul 1934 pentru a face loc unei unitati de invatamant care avea sa se infinteze pe acel teren. Echipa s-a mutat pe stadionul ,,Belvederre" langa Podul Grant.
Juventus Bucureşti sa remarcat chiar din anul de debut si pe plan European, reuşind câteva partide internaţionale cu victorii de prestigiu. Printre acestea: 2-1 cu Slavia Praga la data de 29 iunie 1925 (au marcat Melchior şi Brauchler), în faţa a 4.000 de spectatori, şi 0-3 cu Slavia Sofia pe 6 septembrie, în acelaşi an.


Dupa razboi, clubul si-a schimbat denumirea succesiv. In 1947, formatia s-a numit ,,Distributia" apoi in 1948 ,,Competrol". Doi ani mai tarziu, echipa poseda numele ,,Partizanul", ca in 1951 sa se numeasca ,,Flacara".
După al doilea război mondial, ca urmare a influentei comuniste pe terenurile de sport, Juventus a fost preluată de către compania de stat de petrol, iar în anul 1952 s-a transferat la Ploieşti, în cazul în care a devinit echipa sub numele Petrolul Ploiesti. Culorile galbene-albastre au ramas, ca si cativa jucatori care au fost consacrati la Petrolul. Cel mai renumit jucator consacrat a fost Ilie Oana, dupa care s-a denumit si stadionul din Ploiesti. El a devenit, ca si Braun-Bogdan (1945) antrenorul nationalei de fotbal (1967). Mijlocasul Braun-Bogdan a facut, inainte sa se transfere la Juventus, experiente prin fotbalul francez, evoluand doi ani in liga secunda la Racing Club Calais. Dupa cariera de jucator, in care a participat cu Romania la mondialele 1938, el a fost la peste zece echipe diferita antrenorul principal. Succesele reusite ca antrenor au fost castigarea Cupei Romanie si castigarea campionatului cu Flamura Rosie UT Arad (1953 respectiv 1954). El s-a remarcat si ca autor. Cele mai cunoscute carti publicate de el sunt ,,Fotbal...in gluma"(1974) ,,Din lumea balonului rotund"(1976) si ,,Fotbalul poveste veche" (1981). Sase ani de zile, Braun-Bogdan a fost coechiper cu renumitul Emerich Vogl. Jucatorul, care si-a inceput cariera ca fotbalist la Chinezul Timisoara, s-a transferat in 1929 in capitala. In tricoul nationalei, Vogl a marcat in 29 de meciuri doua goluri. El a participat la mondialele 1930 si 1934, la care a fost capitanul Tricolorilor. Multi jucatori de la ,,Juve" s-au ilustrat ca mari antrenori, asa si Emerich Vogl. La fel ca si Traian Ionescu, care evoluat intre anii 1946-1949 in tricoul galben-albastru a Juventusului. Portarul s-a transferat apoi la echipa rivala C.C.A. Bucuresti cu care a avut parte de momente foarte frumoasa, cum ar fi castigarea campionatului in 1951. Ionescu a purtat de 12 ori tricoul cu numarul 1 la nationala de fotbal. Între anii 1959-1969 a activat, cu unele intermitenţe, la conducerea tehnică a echipei Dinamo Bucureşti unde a promovat jucatori renumiti ca Mircea Lucescu, Cornel Dinu, Florea Dumitrache, Ion Pîrcălab, Radu Nunweiller şi Constantin Frăţilă. Ionescu si numit ,,Portarul din Valeni", a fost antrenor emerit, fiind considerat unul dintre cei mai valoroşi tehnicieni din istoria fotbalului românesc.
Juventus Bucuresti a fost mereu o adresa foarte iubita pentru fotbalisti de exceptie. Aici s-au dezvoltat jucatori, care au optinut in viitor un adevarat nume si au ramas in memoria suporterilor. Deoarece echipa a jucat constant la nivel inalt, clubul era foarte atractiv pentru fotbalisti, care aveau ca obiectiv castigarea campionatului. Juventus Bucuresti, o echipa faimoasa, cu traditie si orgoliu nu mai exista, dar amintirea din 1930 tot mai are un loc special in memoria microbistilor de atunci.
In 1992 s-a fondat inca o echipa cu numele Juventus Colentina Bucuresti, care nu are insa nici o legatura cu vechea echipa de pe Romcomit. Juventus Colentina provine din fosta echipa Calculatorul Bucuresti si joaca in Divizia B a campionatului national.

[Ebbe04]

F.C. Coltea Bucuresti - Un adevarat club roman

Globalizarea s-a raspandit in ultimii ani intr-o viteza de necrezut. Deacea se vorbeste si de ,,Era Globalizarii", incare traim noi actual. Era normal, ca globalizarea sa influenteze si fotbalul modern, asa ca a nimerit si in Divizia noastra nationala. Formatile sunt alcatuite din jucatori brazilieni, argentinieni, columbieni etc. Doar arar mai dai de un jucator, care sa poarta numele de ,,Ionescu" sau ,,Popescu" si sa aibe cetatenia romana. Deacea multi microbisti isi doresc sa recupereze simtul de identificarea cu un club, deoarece acest simt a suferit de stranieirii din fotbal care au cucerit fotbalul nostru. Nu este rar sa auzi suporteri care declara dorinta la un club numai cu jucatori adevarati romani si aceasta dorinta starneste la multi ganduri nostalgice.
Un astfel de club chiar a existat: Fotbal Club Coltea Bucuresti a fost o echipa din România înfiinţată la 10 iunie 1913. Sediul clubului a fost la terenul "Bolta Rece", actualul stadion Arcul de Triumf. Cand a aparut dorinţa la o concordie alcatuita numai si numai din fotbalisti romani, un grup de studenti din cartierul Coltea au vrut sa faca concurenta cluburilor deja existente din Bucuresti. Deoarece echipele Olimpia, Colentina, FC si Cercul Atletic Bucuresti , care au fost infiintate si patronate de afaceristi straini, dominau fotbalul national, interesul suporterilor a crescut, cand era sa apara un club doar cu membri romani. Mandria pentru tara natala a fost cea mai mare motivatie pentru cei patru studenti la sport, care au fondat clubul Coltea.
Cu aceasta ambitite Coltea a participat din 1915 la campionate regionale, dar fara sa atace serios titlul de campioana din Romania.
In anii 1915 si 1916 a cucerit Cupa Harwester, categoria a II-a, folosiind echipă de bază cu jucătorii: D.Georgescu - V.Cristescu, Rizescu - N.Secăreanu, Oancea, C.Iordănescu - Iacobescu, P.Pavel, Polieni, B.Grăjdănescu, Fl.Iordăchescu. Acest titlu este considerat ca cel mai semnificativ din trecutul echipei din capitala, deoarece pe plan national, Coltea nu a putut sa se impune marei concurente din Bucuresti.
1920, Dupa Tratatul de la Trianon, teritoriul statului roman s-a marit. Asa ca clubul infiinţeaza doua filiale în oraşele Ploieşti şi Braşov (Coltea Brasov chiar a cucerit titlul de campioana in 1928). Ascendentele clubului lucrau dupa acelasi model: Un club doar cu membrii de nationalitate romana.
Peste cinci ani, echipa bucureşteană cucereşte ultimul trofeu din palmares, Cupa Helsingfors.
Apoi a activat în campionatul districtual Bucureşti, până la înfiinţarea sistemului divizionar, în anul 1932. După aceast an, s-a regăsit în sezonul 1937-38 într-una din seriile Diviziei C, ocupând locul al patrulea.
Formatia isi desfasura partidele initial pe terenul de la Sf. Elefterie, unde astazi se afla RomExpo. Mai tarziu, echipa in tricorile negre cu alb juca pentru o scurta perioada pe terenul Pleşoianu, apartiniind rivalei FK Bukarester. Apoi echipa s-a stabilit pe terenul Bolta Rece, unde se gasea si Sediul clubului. Actualul stadion ,,Arcul de Triumf", trebuia impartit cu echipa Olimpia Bucuresti.
Printre marii jucatori care au evoluat la C.B. se numara si Nicolae Secareanu. Curios este ca dupa timpul de fotbalist a inceput o cariera de cantaret bass de opera si a fost cotat ca una dintre cele mai bune voci romanesti. Romanul a jucat la Coltea pe postul de mijlocasi, inainte sa evolueza la opere.
Dupa al Doilea Razboi Mondial, clubul se desfiinteaza. Oportunitatea, de a achizitiona jucatori straini a existat pana la sfarsit. Probabil ca asemenea transferuri poate chiar salvau echipa de faliment, insa Coltea a negat de la inceput cumpararea fotbalistilor de peste hotare sau cu o alta nationalitate. Asa ca Coltea a ramas singura echipa romana, care a fost alcatuita in toata perioada de activare numai din membri autohtoni.
Au mai existat cluburi, care s-au infintat cu acest obiectiv, insa cand erau la un pas de colapsul financiar, s-au bazat pe fotbalul jucat de picioarele unor straini.
Doar Coltea Bucuresti a decis, mai bine ne desfintam, decat sa abandonam ideea de un club adevarat roman de fotbal.

[Mario Di Lazi]

Ebbe ... o să unesc toate aceste subiecte în unu singur. Le las câteva zile să le vadă toată lumea.

[Ebbe04]

Intr-un subforum special sau intr-un singur thread?

[connas]

un ADEVARAT club roman...... ce timpuri!

[Mario Di Lazi]

Intr-un subforum special sau intr-un singur thread?

Într-un singur thread ... asta până găsim un loc unde să facem şi un Sub Forum. O să vorbesc cu Vadim să vedem unde să deschidem acel Sub Forum.

[Ebbe04]

OK, iti multumesc foarte mult ca te angajezi pentru creerea unui nou subforum. Aceasta tema imi este foarte draga si tin foarte mult la ea!
Inca odata multumesc!

[Mario Di Lazi]

Nu e nici o problemă, să vedem ce zic şefii noştri.

[Ebbe04]

Nu ar fi posibil un subforum ,,ECHIPE DE NEUITAT"? Eu zic ca este o tema de prea mare anvergura, sa fie doar intr-un thread toate vehile echipe, care au influentat fotbalul nostru national!

Va rog sa va mai ganditi despre aceasta optiune, ok?

[Mario Di Lazi]

Am spus şi eu această dorinţă "mai sus". Aşteptăm să vedem ce zic.