FC Arges - O Istorie Mereu Prezenta

[Vulturul]

“Pele a fost idolul meu!”
“Gâscanul” impresionează prin modestie, dar şi prin mândria de a avea în spate o carieră glorioasă.
Îl preferă pe Pele lui Maradona, iar despre artificiile lui Ronaldinho spune că le-a “fumat” din copilărie.
PRO Idolii pot avea, la rândul lor, idoli?
Dobrin Mă flataţi! Dar până să ajung cineva, l-am admirat enorm pe Titus Ozon. Mă fascinau fentele lui pe care, nu mi-e ruşine să o spun, le-am copiat. Dintre granzii lumii m-a copleşit Pele. Era complet şi de o mare constanţă, spre deosebire de Maradona, care juca din sclipiri. Ronaldinho e produsul televiziunii atotputernice. Figurile lui care au cucerit lumea eu le făceam pe ştrand la 14 ani, în anonimat.
PRO Ce antrenor v-a marcat?
Dobrin Titi Teaşcă, care ne-a iniţiat în şedinţele de pregătire cu intervale, alternând anduranţa cu viteza şi relaxarea. Până la el, ne omorau crosurile.
PRO Trântelile de meciuri sunt doar o poveste? Aţi fost părtaş la vreun meci aranjat?
Dobrin Blaturi s-au făcut, se fac şi se vor mai face, atâta vreme cât va exista fotbalul. Pe timpul meu erau însă mai rafinate, nu se prea prindea nimeni.
PRO Răposaţii Petschovschi şi Oblemenco au statuie în gura stadioanelor unde au strălucit. S-a vorbit şi de un proiect pentru Hagi. V-ar tenta ideea?
Dobrin Când fostul preşedinte Constantin Stroe a intenţionat să-mi ridice una, m-am opus, din decenţă. Ajungea onoarea de a-mi figura numele pe frontispiciul stadionului.

www.prosport.ro

[saphicus]

Toată viaţa Gicu Dobrin s-a scăldat în dragostea suporterilor.

Cu rădăcinile înfipte adânc în malul Argeşului, unde în copilărie bătea mingea, prima de joc numărându-se în chiştoace, Dobrin a sfârşit prin a deveni un bun naţional.
Po****ritatea sa imensă s-a datorat nu numai fentei, driblingului, şutului, măiestriei pasei, culorii şi sensului fiecărei faze, ci, în egală măsură, însuşirii specifice fotbalistilor de rasa pura, numita fair-play. Fiind, în felul său, unic, şi având conştiinţa propriei valori, ca jucător şi-a dominat adversarii, coechipierii, antrenorii şi conducătorii. Cu toţi aceştia nu a încheiat decât avantajoase tratate de coexistenţă. De iubit n-a iubit decât publicul, singura categorie cu care târgul se făcea corect: îi dădea talentul, fantezia şi sudoarea lui îngemănate într-un mare spectacol, primea, în schimb, mai mult decât aplauze şi ovaţii, sufletul pe tavă al împământeniţilor stadioanelor.
Dacă, după cum se spune, haiducii se înfrăţeau cu codrii, Dobrin s-a înfrăţit când îl încerca aleanul, cu fanii săi, aruncându-se în braţele anonimilor ce îl oploşeau într-o cabană ascunsă de lume sau aruncând ancora în cerdacul vreunui admirator unde forţele reunite ale clubului şi ale doamnei Dobrin nu reuşeau să-l depisteze.
Am avut ocazia să măsor obolul afectiv convertit în lei al celor cu dare de mână, încântaţi de prezenţa Prinţului. Era după un meci, acasă, în care făcuse furori. I-am propus un interviu, despre care amândoi aveam părerea că trebuie musai stropit. Eu aveam o nenorocită de diurnă în buzunar, el doar lanţurile de aur şi ghiulurile, evident neşanjabile. “Urcă, Ioane, în maşină!”, m-a îndemnat. A ţâşnit pe contrasens şi a luat un viraj scrâşnit pe două roţi, sub privirea complice a unui agent de circulaţie ce îngheţase cu mâna la chipiu. Am ajuns repede în capul dealului, în curtea stadionului, unde suporterii încă mai torceau povestea meciului. Gicu a frânat brusc, coborând geamul portierei. S-au repezit ca nişte ulii fără gheare. Dobrin a spus ceva nedesluşit mie. O ploaie de bancnote a început să-i cadă în poală, inundând cabina. A demarat în trombă. “Bine, dar cum mai poţi şti cât şi cui să mai dai înapoi?”, am întrebat eu. Mi-a strivit naivitatea cu privirea lui galbenă, de tigru, vag amuzată. “Ce, bre, vrei să-i jignesc? Nu-ţi face griji, aştia-s parlagii, de două ori mai bogaţi decât noi doi”, a sunat răspunsul.
Dobrin nu moare de foame nici acum. Ieri, ca şi azi, autorităţile locale s-au oferit să fie jumulite de acest erou al urbei.

Amintiri,amintiri
După ce abandonează fotbalul, ficare jucător are dreptul la o colecţie de suveniruri.
El însuşi devine element de insectar, pagină de istorie sau monument, depinde de impresia lăsată. Evident, Dobrin intră la categoria monumentelor, dar un monument ciobit de două săgeţi otrăvite. Netitularizarea la CM ’70, “din cauza unui complot dinamovist”, îmi declară el, amintindu-şi că la Guadalajara funcţionau doi antrenori şi cinci jucători din Ştefan cel Mare, ranchiunoşi cu toţii. De asemenea, interzicerea de a se transfera la marele Real Madrid, care îl jinduia contra a două milioane de dolari şi o nocturnă în Trivale.
Într-adevăr, statuilor li se pot întâmpla multe. Să li se fure grilajele împrejmuitoare, valorificabile azi la fier vechi, să se scape o cioară în creştetul lor, vreun tembel să le zgârie cu un cui ruginit. Orice s-ar petrece, Dobrin ramane un simbol, iar simbolurile sunt intangibile ca pata de lumina.

Ion Cupen - ProSport

Am postat acest superb articol al reputatului ziarist pentru doua motive:
- Pentru ca este vorba de cel pe care-l consider cel mai mare jucator roman al tuturor timpurilor, raportandu-ma la conditiile precare ale societatii romanesti cand a evoluat acest URIAS talent si
- Frustrarea obsedanta pe care o simt si care ma va urmari tot timpul, pentru nedreptatea care i s-a facut de catre "diriguitorii" fotbalului sau a autoritatilor din vremea apogeului carierei lui !!

Ganditi-va ce ar fi insemnat Gicu Dobrin in meciul cu Brazilia de la CM Mexic 1970, in grupa de foc de la Guadalajara?
Sau ce ar fi insemnat evolutiile sale sclipitoare la echipa secolului trecut REAL MADRID?

Suporteri ai FC Arges! Numai parintii sau bunicii vostri ar putea sa va descrie meciurile "pe viu" facute de "gascan" dar...sunt convins ca spusele lor nu pot exprima ceace au trait pe stadion!! Sunt fericit ca am fost partas la satisfactia spectacolului din arene oferita de acest INEGALABIL jucator !!

[miril]

Gascanul a fost inegalabil! Ii dau dreptate lui Saphicus, cum altfel?!

[Tudose]

Primul meci international disputat de Dinamo Piteşti a avut loc in 1956 si a fost un amical cu o echipa din Ruse, asa cum nota "Sportul po****r".

22.06.1956, Piteşti (stadion Locomotiva)
Dinamo Piteşti - Spartak Ruse 2-1 (2-1).

Au marcat: Raica (20, 21) / Stoianov (12).

DINAMO PITESTI: Leaţă (Velicu) - Matei, Boldizsar, Udrea - Anuţescu, Constantinescu - Raica, Dănoiu, Tr. Marin, Mihalache, Şoimu (Ciobotaru, Tănase)