Prin decizia nr. 3425/03.12.2014, Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie a dispus anularea mărcii âSteauaâ, după ce, în soluÈionarea căii de atac a recursului, a procedat la reaprecierea/reinterpretarea probelor administrate în fond Èi în apel, precum Èi la recalificarea situaÈiei de fapt stabilite de instanÈele de fond.
Scurt istoric al speÈei
La data de 25.05.2011, CSASB a solicitat, în contradictoriu cu SC FCSB SA, AFCSB Èi OSIM, anularea înregistrării mărcilor nr. 6**** â aparÈinând FCSB â Èi nr. 4**** â aparÈinând AFCSB, invocând faptul că înregistrarea acestor mărci s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 47 Èi 48 din Legea nr. 84 din 15 aprilie 1998 privind mărcile Èi indicaÈiile geografice.
Prin sentinÈa civilă nr. 832/17.04.2012, Tribunalul BucureÈti a reÈinut că marca având nr. 4**** nu se mai bucură de protecÈie pe teritoriul României, începând de la data de 15.01.2009, ca urmare a lipsei formulării unei cereri de reînnoire a înregistrării mărcii.
Referitor la marca nr. 6****, instanÈa de fond a reÈinut că âmotivele prevăzute de art. 47 alin. 1 lit. a) Èi b) din Legea nr. 84/1998 sunt tardiv formulateâ.
În ceea ce priveÈte motivul prevăzut de art. 47 alin. 1 lit. c), Tribunalul BucureÈti a dispus că âse impune concluzia că înregistrarea mărcii SB nr. 6**** nu a fost solicitată cu rea-credinÈăâ.
CSASB a declarat apel, iar Curtea de Apel BucureÈti, prin decizia civilă nr. 259A/20.12.2013, a constatat că existenÈa relei-credinÈe trebuie apreciată global, Èinând seama de toÈi factorii pertinenÈi în speÈă, respectiv împrejurarea că solicitantul are sau trebuie să aibă cunoÈtinÈă de faptul că un terÈ utilizează semn identic sau similar pentru un produs/serviciu identic sau similar ce poate conduce la confuzie cu semnul a cărui înregistrare se cere.
Curtea de Apel BucureÈti a mai reÈinut că CSASB a cunoscut intenÈia de înscriere a mărcii chiar înainte de înregistrare Èi a permis în tot acest timp folosirea mărcii.
Utilizarea mărcii s-a făcut în mod public, iar SC FCSB SA a utilizat marca respectivă chiar Èi la încheierea diferitelor contracte cu MApN.
De asemenea, s-a reÈinut că âelementul subiectiv, respectiv scopul ilicit, intenÈia de a frauda nu a fost dovedităâ.
Drept urmare, apelul CSASB a fost respins.
CSASB a declarat recurs împotriva deciziei CurÈii de Apel BucureÈti Èi, prin decizia civilă nr. 3425/03.12.2014, recursul a fost admis, s-a modificat decizia CurÈii de Apel BucureÈti nr. 259A/20.12.2013 în sensul admiterii apelului CSASB Èi, în aceeaÈi ÈedinÈă, pe fond, s-a desfiinÈat în parte sentinÈa pronunÈată de Tribunalul BucureÈti, în sensul că s-a admis acÈiunea faÈă de FCSB Èi s-a dispus anularea mărcii nr. 6****.
Notă critică
1. Regulile de competenÈă funcÈională a ÎCCJ nu permit soluÈionarea în fond a pricinii deduse judecăÈii decât în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt pe deplin stabilite
1.1. În toate celelalte cazuri, Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie nu poate judeca pricina pe fond, întrucât legea nu dă în competenÈa sa funcÈională astfel de atribuÈii.
1.2. În doctrină s-a statuat că âîn cadrul competenței materiale, trebuie distins între competența materială funcțională, care se stabilește după felul atribuțiilor ce revin fiecărei categorii de instanțe, pe de o parte, iar, pe de altă parte, competența materială procesuală, care se stabilește în funcție de obiectul, natura sau valoarea litigiuluiâ.
1.2.1. Doctrina menÈionată stabileÈte clar distincÈia între competenÈa materială funcÈională Èi competenÈa materială procesuală:
âCompetența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecărei din categoriile instanțelor judecătorești, iar competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanțe judecătorești.
Competența materială este reglementată de norme de ordine publică, deci are caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanțeiâ.
1.2.2. âÎn recurs nu se judecă procesul, ci hotărârea atacatăâ (Viorel Mihai Ciobanu, âTratat teoretic si practic de procedura civilaâ, București, 1997, vol. I, pag. 363)
Recursul este o cale de atac extraordinară (calificare dată chiar de vechiul CPC prin Titlul V â Căile extraordinare de atac, Capitolul I â Recursul), putând fi formulat ânumai pentru motive de nelegalitateâ, nefiind o cale de atac devolutivă (cum este apelul), care să permită reanalizarea fondului cauzei.
AÈa fiind, este evident că doctrina a statuat în mod unanim în sensul că, în etapa recursului, se cercetează numai nelegalitatea hotărârii atacate (Mihaela Tăbârcă, âDrept Procesual Civilâ, Universul Juridic, BucureÈti, 2005, pag. 81-82).
Or, în speÈa prezentată, Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie a răstălmăcit total situaÈia de fapt, deÈi competenÈa sa funcÈională nu-i conferă această prerogativă.
1.2.3. Prin hotărârea criticată, nu numai că instanÈa de recurs a analizat din nou faptele, astfel cum fuseseră acestea stabilite de instanțele de fond, dar, mai mult, aceste fapte au fost calificate în mod cu totul opus față de calificarea dată în fond Èi în apel.
1.3. Încălcarea competenÈei materiale funcÈionale a ÎCCJ în speÈă rezultă indubitabil din decizia criticată, relevante fiind următoarele paragrafe:
1.3.1. âPentru a afla dacă titularul a dat dovadă de rea-credinÈă în momentul depunerii cererii, trebuie să se efectueze o evaluare globală în care să fie luate în considerare toate împrejurările relevante ale cazului individualâ (pagina 15, primul paragraf).
1.3.2. âInstanÈa de apel a înlăturat, în plus, în mod nejustificat, de la analiza intenÈiei frauduloase la înregistrarea mărcii în cauză două aspecte importante, considerându-le nerelevante, Èi anume cooptarea de către intimata pârâtă a unor foÈti angajaÈi ai apelantei Èi înregistrarea mărcii anterioare nr. 0****, data de depozit 15.01.1999, elemente fără de care a ajuns la concluzia greÈită că, prin protocolul din 1999 încheiat cu AsociaÈia de Fotbal Club Steaua BucureÈti, s-ar fi transmis marca de identificare legată de activitatea fotbalistică Èi care ar fi tocmai cea a cărei anulare se cere în prezenta cauză, în temeiul art. 47 lit. c. din Legea nr. 84/1998â (pagina 18, paragraful al cincilea).
1.3.3. âAstfel, nu se poate prezuma că, prin cedarea activităÈii fotbalistice profesioniste, reclamantul a înÈeles să cedeze marca în cauză, prin raportare la cele menÈionate anterior, dar Èi la faptul că emblema ce constituie marca în cauză nu era folosită doar de către echipa de fotbal, aÈa cum s-a reÈinut mai susâ (pagina 19, paragraful al treilea).
1.3.4. Relevant în ceea ce priveÈte încălcarea competenÈei materiale funcÈionale este Èi paragraful prin care Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie a schimbat situaÈia de fapt, instituind prezumÈia de rea-credinÈă a pârâtei:
âSimpla utilizare a mărcii ulterior înregistrării, chiar fără împiedicarea directă a unui alt competitor de a o utiliza, nu este suficientă pentru reÈinerea bunei-credinÈe la înregistrare (âŠ) faptul că, după înregistrarea mărcii de către pârâtă, reclamantul nu a formulat opoziÈie Èi nici nu s-a opus utilizării mărcii până la formularea prezentei acÈiuni nu poate reprezenta o dovadă a bunei credinÈe a pârâtei la înregistrarea mărcii â (pagina 19, ultimul paragraf).
1.4. AÈadar, întreaga argumentaÈie a instanÈei de recurs abundă în constatări asupra situaÈiei de fapt Èi în răstălmăciri ale acesteia, demonstrându-se fără echivoc că ÎCCJ s-a comportat în această speÈă ca o adevărată instanÈă de apel.
1.5. Din motivarea instanÈei rezultă, fără putinÈă de tăgadă, că ÎCCJ a procedat în mod nelegal la reaprecierea Èi reinterpretarea probelor administrate în dosar, stabilind o situaÈie de fapt potrivnică aceleia reÈinute de Tribunalul BucureÈti Èi de Curtea de Apel BucureÈti.
1.6. Potrivit dispoziÈiilor art. 312 alin. 3 teza a II-a din Codul de procedură civilă, dacă se găseÈte întemeiat recursul, âîn toate cazurile în care modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de noi probeâ, instanÈa de recurs casează hotărârea recurată, trimiÈând cauza spre rejudecare în apel/fond la instanÈa competentă.
1.7. De asemenea, conform art. 314 Cod procedură civilă, Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie hotărăÈte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
1.8. Doctrina relevantă este unanimă în sensul că ânumai prin excepÈie, instanÈa supremă hotărăÈte asupra fondului pricinii, în cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurările de fapt ce au fost deplin stabiliteâ .
1.9. Or, în cauza noastră, Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie a hotărât asupra fondului pricinii, aplicând legea, dar nu la împrejurările de fapt stabilite, ci la cele restabilite/răstălmăcite/reapreciate în recurs.
1.10. Din analiza motivării deciziei criticate, se constată că instanÈa de recurs a reluat, practic, tot fondul pricinii, pe mai multe pagini, argumentând de ce probele administrate la instanÈele de fond ar trebui reinterpretate sau, Èi mai grav, de ce aceste probe ar trebui interpretate invers faÈă de interpretarea dată de instanÈele de fond.
În acest fel, instanÈa de recurs nu numai că a repus în discuÈie faptele, astfel cum fuseseră acestea stabilite de instanÈele de fond, dar, mai mult, aceste fapte au fost calificate în mod cu totul opus faÈă de calificarea dată în fond.
În consecinÈă, ÎCCJ, prin decizia criticată, Èi-a încălcat competenÈa funcÈională fixată de lege prin norme imperative.
1.11. Constatările referitoare la încălcarea competenÈei funcÈionale prin reaprecierea probelor sau a situaÈiei de fapt au fost reÈinute de alte completuri ale Înaltei CurÈi de CasaÈie Èi JustiÈie, care au statuat că:
âFață de prevederile O.U.G. nr. 138/2000 , cu modificările ulterioare, instanțele de recurs ordinar, în cadrul legal al competențelor de atribuțiune, nu mai pot cenzura hotărârile criticate în calea de atac cu care au fost învestite pentru motivul de greșită interpretare a probelor și de aprecierea eronată a situației de fapt rezultată, decât cu riscul de a-și proroga nelegal competența funcțională.â
(Decizia Înaltei CurÈi de CasaÈie Èi JustiÈie nr. 1892 din 13 mai 2003)
âÎn cazul competenței materiale intervine competența funcțională, care se stabilește după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei instanțe și nu secții sau complet de judecată. (âŠ) Celelalte critici formulate în cauză vizează reaprecierea probelor, aspecte ce nu mai pot fi verificate de către instanța de recurs în urma abrogării alin. (11) al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000â.
(Decizia Înaltei CurÈi de CasaÈie Èi nr. 3154 din 24 martie 2006)
âSchimbând în totalitate situaÈia de fapt, instanÈa de recurs nu putea trece la modificarea hotărârilor criticate, ci în baza art. 312 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă, ar fi trebuit să dispună casarea hotărârii.
FaÈă de cele arătate, rezultă că Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie în decizia criticată, Èi-a încălcat competenÈa funcÈională fixată de lege prin norme imperativeâ.
(Decizia Înaltei CurÈi de CasaÈie Èi nr. 893 din 04 martie 2010)
1.12. Probabil că tocmai încălcările frecvente ale dispoziÈiilor imperative privitoare la competenÈă săvârÈite de ÎCCJ au determinat legiuitorul să prevadă la art. 497 din noua reglementare procesuală că singura soluÈie pe care o poate pronunÈa ÎCCJ în recurs este casarea.
2. Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie a omis că recursul este o cale de atac extraordinară Èi nedevolutivă, în care NU se rejudecă pricina sub toate aspectele sale, ci se judecă, doar sub aspecte de legalitate, hotărârea atacată
2.1. InstanÈele de recurs nu se pot pronunÈa asupra fondului pricinii decât dacă faptele sunt pe deplin stabilite. âInstanÈele de fond sunt suverane în aprecierea Èi stabilirea situaÈiei de faptâ.
2.2. Prin hotărârea criticată, nu numai că instanÈa de recurs a analizat din nou faptele, astfel cum fuseseră acestea stabilite de instanțele de fond, dar, mai mult, aceste fapte au fost calificate în mod cu totul opus față de calificarea dată în fond Èi în apel.
2.3. Or, âinterpretarea actelor dosarului, prin coroborarea tuturor probelor administrate Èi prin corelarea acestora cu dispoziÈiile legale incidente în speÈă, care au determinat stabilirea unei anumite situaÈii de fapt la instanÈele de fond, nu poate face obiect al controlului judiciar, întrucât reaprecierea probelor administrate în cauză nu mai este posibilă, mai ales după abrogarea pct. 10 Èi 11 ale art. 304 din vechiul Cod de procedură civilăâ.
2.4. În acelaÈi sens s-a statuat Èi prin Decizia nr. 70R/04.02.2010 pronunÈată de Curtea de Apel BucureÈti, SecÈia a IX-a civilă Èi pentru cauze privind proprietatea intelectuală:
âSe impune a se consemna cu precădere că recursul nu este o cale devolutivă de atac. Prin urmare, sunt date în competenÈa instanÈei de control judiciar exclusiv chestiunile care Èin de legalitatea deciziei instanÈei de apel, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, cu referire directă în cauza de faÈă la prevederile art. 304 pct. 9 CPC, invocate de recurenÈii-pârâÈi. În aceste condiÈii, instanÈa de recurs nu este îndreptăÈită a reanaliza probatoriul administrat (âŠ)â
3. În judecarea recursului formulat, Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie a făcut aprecieri cu privire la buna sau reaua-credinÈă în pofida faptului că acestea reprezintă chestiuni de fapt, lăsate la aprecierea instanÈelor de fond Èi care nu pot reprezenta suportul unor critici de nelegalitate
3.1. Edificatoare în acest sens este Decizia nr. 532 din data de 14.02.2014 pronunÈată de Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie:
âOr, situația de fapt reținută de către instanța de apel interesează temeinicia, și nu legalitatea deciziei recurate și, ca atare, împrejurări de fapt precum cele invocate în recurs nu pot reprezenta suportul unor critici de nelegalitate, susceptibile de a fi analizate prin prisma vreunuia dintre cazurile descrise de art. 304 C. proc. civ.â
3.2. În susÈinerea celor afirmate, menÈionăm Èi decizia civilă nr. 10164/08.12.2006 pronunÈată de Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie:
âEste adevărat că determinarea momentului în care încetează buna-credinÈă este o chestiune de fapt, lăsată de la caz la caz, la aprecierea judecătoruluiâ.
3.3. Buna sau reaua-credinÈă vizează elemente de fapt, care, în mod evident, sunt în afara cenzurii instanÈei de recurs, reprezentând un atribut exclusiv al instanÈelor de fond Èi de apel. Astfel:
3.3.1. Prin decizia civilă nr. 504/21.03.2012, pronunÈată de Curtea de Apel BucureÈti, SecÈia a III-a civilă Èi pentru cauze cu minori Èi de familie, se statuează că
âÎncetarea bunei-credinÈe este o chestiune de faptâ.
3.3.2. Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie, secÈia I civilă a reÈinut prin decizia nr. 2068/22.03.2012 următoarele:
âAnalizând criticile deduse judecăÈii, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarelor considerente:
(âŠ)
De aceea, în afara considerentelor instanÈei de apel asupra lipsei bunei-credinÈe la momentul încheierii acestui contract (considerente care, vizând elemente de fapt, sunt oricum în afara cenzurii instanÈei de recurs)â.
3.3.3. Curtea de Apel BucureÈti, secÈia a II-a penală, prin decizia nr. 136/26.01.2009, analizând critici privind soluÈionarea laturii civile, statuează că
â(âŠ) vizează exclusiv o chestiune de apreciere asupra unui element subiectiv â buna-credinÈă â atribut exclusiv al instanÈelor de fond Èi de apel (âŠ)â.
3.3.4. Prin decizia civilă nr. 228A din data de 25 martie 2010, pronunÈată de Curtea de Apel BucureÈti, secÈia a IV-a civilă, se reÈine că
âFiind o chestiune de fapt, prezumÈia de bună credinÈă ar putea fi răsturnată (âŠ)â
3.3.5. Prin decizia civilă nr. 1414 din data de 28 octombrie 2009, pronunÈată de Curtea de Apel BucureÈti, secÈia a III-a civilă Èi pentru cauze cu minori Èi de familia, s-a apreciat că
âÎn realitate, prin motivele de recurs recurenta solicită ca instanța de recurs să facă o reapreciere a probelor administrate în cauză, critică care prin felul în care a fost formulată, aduce în discuție o problemă de netemeinicie a hotărârii atacate, deoarece ceea ce se pretinde este stabilirea greșită a situației de fapt privind veniturile intimatului â pârât, în raport de probele administrate în cauză â depoziția martorului M. E., depozitele bancare.
O atare critică nu poate face, însă, obiect de analiză în calea extraordinară de atac a recursului întrucât, față de actuala configurație a art. 304 Cod de procedură civilă, care permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constatăâ.
3.3.6. Prin Decizia nr. 1481 pronunÈată la data de 15 martie 2012 de Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie, SecÈia a II-a, se reÈine că:
âÎn speță, din observarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă M.S.V. se constată că motivele invocate de către recurentă în susținerea recursului său nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., toate criticile formulate vizând situația de fapt sau aspecte de apreciere a probelor.
Astfel, recurenta-reclamantă își exprimă nemulțumirea față de modul de interpretare a probelor administrate (expertize, supliment la raportul de expertiză), situație care nu se încadrează în motivele de nelegalitate, calea de atac a recursului neavând caracter devolutiv, care să permită reaprecierea probelor.â
3.3.7. Decizia nr. 13 din data de 15 ianuarie 2008 pronunÈată de Curtea de Apel IaÈi, secÈia litigii de muncă Èi asigurări sociale, reÈine, de asemenea, că
âDeși a fost invocat în cererea de recurs, motivul a fost respins deoarece avea nevoie de verificări de fapt.â
3.3.8. În prelegerea domnului profesor Flavius Baias Èinută la ConferinÈa privind noul Cod Civil, INM, 15-16 septembrie 2011, s-a afirmat în mod judicios că:
âDacă luăm în considerare reglementarea din viitorul Cod de Procedură Civilă, care stipulează mai riguros calea de atac a recursului, vom ajunge să spunem și despre acest lucru, că dovada relei credințe în negocieri reprezintă probleme de fapt lăsate la suverana apreciere a judecătorului fondului, deci chestiuni cu privire la care judecătorul în casație nu are a se pronunțaâ.
4. Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie a judecat un apel la apel
4.1. Într-o speÈă soluÈionată recent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reÈinut că respectarea dreptului la un proces echitabil presupune ca nicio parte să nu fie autorizată să solicite reexaminarea cauzei prin intermediul unui recurs care să devină un apel mascat.
4.2. Or, în cauză, întreaga argumentaÈie a instanÈei de recurs abundă în constatări asupra situaÈiei de fapt Èi în răstălmăciri ale acesteia, demonstrându-se fără echivoc că Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie s-a comportat în această speÈă ca o adevărată instanÈă de apel.
4.3. În cauza Marian NiÈu contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că ârespectarea dreptului la un proces echitabil Èi a principiului securităÈii raporturilor juridice presupune ca nicio parte să nu fie autorizată să solicite supervizarea unei hotărâri definitive Èi executorii numai în scopul obÈinerii unei reexaminări a cauzei Èi a unei noi decizii în această privinÈă.
În special, supervizarea nu trebuie să devină un apel mascat Èi simplul fapt că pot exista două puncte de vedere cu privire la acest subiect nu este un motiv suficient pentru rejudecarea unei cauzeâ.
5. Prin pronunÈarea deciziei civile nr. 3425/2014, Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie a ignorat dispoziÈiile legii fundamentale
5.1. InstanÈele judecătoreÈti sunt cele care formează puterea judecătorească, în vârful ierarhiei fiind Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie, de altfel, singura instanÈă nominalizată expres prin ConstituÈie.
5.2. Potrivit art. 126 alin. (3) din ConstituÈia României, âÎnalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie asigură interpretarea Èi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanÈe judecătoreÈti, potrivit competenÈei saleâ.
5.2.1. AÈadar, rolul ÎCCJ este acela de a asigura unificarea interpretării Èi aplicării legii pe teritoriul României, iar nu acela de a se afunda în răstălmăcirea aspectelor de fapt statuate de instanÈele de fond.
5.2.2. Prerogativele conferite de ConstituÈie Înaltei CurÈi de CasaÈie Èi JustiÈie sunt esenÈiale pentru înfăptuirea justiÈiei, deoarece asigură egalitatea în faÈa ei a justiÈiabililor prin realizarea unei practici judiciare unitare la nivelul întregii Èări.
5.3. În speÈă, Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie a nesocotit tocmai atribuÈiile sale conferite de ConstituÈie referitoare la asigurarea unei jurisprudenÈe unitare.
Este suficient să menÈionăm în acest sens o altă decizie a Înaltei CurÈi de CasaÈie Èi JustiÈie, care, într-o cauză similară, a pronunÈat o soluÈie diferită, dar corectă:
âSchimbând în totalitate situaÈia de fapt, instanÈa de recurs nu putea trece la modificarea hotărârilor criticate, ci în baza art. 312 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă, ar fi trebuit să dispună casarea hotărârii.
FaÈă de cele arătate, rezultă că Înalta Curte de CasaÈie Èi JustiÈie în decizia criticată, Èi-a încălcat competenÈa funcÈională fixată de lege prin norme imperativeâ.
(Decizia Înaltei CurÈi de CasaÈie Èi nr. 893 din 04 martie 2010)
6. Concluzii
În consecinÈă, apreciem că necesitatea respectării prevederilor legale imperative, referitoare la imposibilitatea instanÈei de recurs de a reinterpreta Èi reaprecia probele Èi restabili situaÈia de fapt, cât Èi imperativul respectării dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din ConvenÈia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv a principiului securităÈii juridice, impuneau respingerea apelului mascat/recursului exercitat.
Nu putem fi de acord cu hotărârea Înaltei CurÈi de CasaÈie Èi JustiÈie, considerând că aceasta este rezultatul încălcării normelor imperative de ordine publică privitoare la competenÈă, dar âbalonul este rotund, nu mai există echipe mici Èi totul este posibil în fotbalâ.
Desigur că, dintr-o astfel de experienÈă, un avocat isteÈ va trage învăÈămintele necesare Èi îÈi va ghida activitatea viitoare după principiul âai, n-ai mingea, tragi la poartăâ.
Nu se Ètie niciodatăâŠ
:: decizia ICCJ de anulare a mărcii Steaua
Avocat Petre Piperea
Partener, PIPEREA ÈI ASOCIAÈII
Avocat Ruxandra Argăseală
PIPEREA ÈI ASOCIAÈII