Unul dintre putinii jurnalisti echidistanti ai RealitatiiTV.
Scrisoare deschisă domnului Geoană
http://static1.voxpublica.ro/wp-cont...ndru-87x87.jpg
Nu știu dacă pe opinia mea puneți vreun preț, dar m-am hotărât să vă scriu. Nici părerea colegilor mei jurnaliști nu știu dacă vă reprezintă o valoare, chiar dacă aveți impresia că vă puteți folosi de ei. Și totuși, m-am decis să vă mărturisesc.
Nu vă cred, domnule Geoană. Nici ca om, nici ca jurnalist. Am avut o singură rugăminte directă, ca jurnalist. Să veniți într-o emisiune. Nici azi nu înțeleg de ce nu m-ați refuzat de la început. M-ați dus cu vorba zile în șir și până la urmă n-ați venit. N-ar fi fost nicio problemă, dar am simțit asta și apoi, ca cetățean, ori de câte ori v-am urmărit la televizor. Că mă duceți cu vorba. Ați făcut-o în dezbaterea televizată, deși avusese loc un exercițiu de sinceritate. Spre mâhnirea colegilor mei, ați făcut-o și azi când erați așteptat dimineață la radio pentru o dezbatere. N-ați mai venit. La ora la care scriu aceste rânduri, ei încă vă așteaptă.
Înșirați, în schimb, cuvinte încrezătoarea, pline, imbatabile, cu grandoare. Spuneți întotdeauna DA cu o siguranță desăvârșită. Eu sunt filolog, domnule Geoană. Nu știu dacă puneți vreun preț pe această pregătire, dar ceea ce vreau să indic este că m-am aflat mult mai aproape de litere decât vreodată de funcții ori privilegii. Și pot să discern că tonul ferm e cu adevărat genial dacă el poartă cu sine un conținut. Ideile pe care le exprimați spontan sunt strălucitoare, am mai scris aici despre asta, dar fie exprimă fantasmagorii inaplicabile, fie nu vă aparțin. Să vă dau un exemplu. Cel mai recent..
În discursul final, cu care aspirați să ne deveniți președinte, domnule Geoană, ați citat un tânăr care a părăsit România. “Am avut ocazia [...] să le spun tinerilor că voi încerca să scot din gândirea noastră ceea ce spunea un tănăr care a emigrat: Am plecat din Romania nu din cauza țării, ci din cauza răului pe care îl scotea din mine” Acest român pe care-l citați cu aplomb și în necunoștință de cauză e un prieten al familiei mele. Se numeste Adrian Stanciu, are blog și vă anunță public astăzi că faceți parte din gașca celor care i-au drenat orice urmă de speranță în România. Iar pe 6 decembrie va vota cu Băsescu.
Am remarcat și pe această cale că, în lipsa convingerii că puteți câștiga alegerile singur, apelați la oameni care să vă pună proptele. Dar nu îi și apreciați sincer. Asta e trist. Johannis a dat semnale că și-ar dori să se întoarcă grabnic la primărie. Ironia e că nici pe Vanghelie, care a muncit mult să vă facă propagandă, nu-l apreciați. Îl țineți ascuns în momente decisive, deși domnia sa vă admiră, în felul său, pentru că vă exprimați frumos.
Ați privit în aceste zile și jurnaliști care par a vă susține. Se poate să aveți și dumneavoastră mari rezerve că o fac din convingere autentică. Mai degrabă pentru că au familii, copii și vor să-și păstreze joburile. Până la urmă, a face sacrificii pentru un copil sau un părinte bolnav e o virtute în sine, nu are nevoie de justificări. Dar asta nu vă sensibilizează în niciun fel, domnule Geoană? Pesemne că nu, câtă vreme vi se recita partitura. Nu doar ca jurnalist, dar mai ales ca om, am profunda convingere că, în orice domeniu ai interacționa cu ceilalți, nu poți pretinde obiectivitate, dacă nu ești mai întâi sincer. Nu poți fi imparțial, dacă încurajezi minciuna. SOV a făcut un exercițiu de sinceritate. Dumneavoastră nu v-ați cerut nici măcar scuze.
Vă mărturisesc că mi-e teamă, domnule Geoană, că sunt pe cale să revin într-o Românie în care nu profesionalismul face carieră, ci falsul, poza, slugărnicia. Am trăit acele vremuri și nu am putut să performez. Dar Realitatea TV mi-a fost, în toți acești cinci ani, cea mai sublimă formă de libertate. Și pentru acest lucru, mă înclin.
În două zile, ați putea deveni președinte și risc într-o partidă aparent pierdută. Dar o fac cu demnitate, cu bună-credință și convinsă că votul acela nu mi-l poate nimeni plăsmui. Acolo, în cartierul meu, la școala unde în pauze aleargă suflete pline de sinceritate, eu nu voi putea gira nici gargara, nici ipocrizia. Oricât de grele ar fi vremurile care ne-așteaptă.
http://voxpublica.realitatea.net/pol...ana-19246.html
Felicitari Liana!