Baga ochiul - revista presei

[miril]

Decat sa ne tinem de vomitat mai bine sa ne bagam...votul undeva. Propun o...posta, cred ca este...legal. Intrebarea este, posta de la Plescoi sau de la Sandru? Comunele, sa ne intelegem. Grabiti-va s-ar putea sa avem...coada! Krap, trebuie sa recunosti, totusi, Orbanul cica-i cu Rapidul. Si Taricelu. Circumscriptii atenuante, ca sa ma exprim asa.

[miril]

Panseuri inainte de Locale:

ANDREI CRĂCIUN: Hoţii, proştii şi fotbaliştii EvZ

ANDREI CRĂCIUN: "Pentru că străzile noastre sunt sau murdare, sau inexistente."

Pentru că pe trotuarele noastre cu borduri frumoase şi scumpe, printre coji de seminţe, se plimbă şi miile de nesimţiţi care creează ad-hoc această operă de artă a proastei creşteri dezlănţuite, şi miile de privitori care tac şi îndură.

Pentru că nu ştim să facem nici măcar revoluţii, şi le facem ca personajele din filmele lui Porumboiu, le facem şi noi cum putem. Pentru că, regulat, în cabinele noastre de vot îşi dau întâlnire hoţii cu proştii. Şi chiar dacă nu e aşa, noi aşa credem, şi nu ne mai place democraţia, pentru că n-am înţeles-o încă. Pentru că ne batem joc, cu nonşalanţă, de dreptul de a alege, pentru că nimeni nu plăteşte, pentru că nimeni nu demisionează. Pentru că nu învăţăm lecţia responsabilităţii nici în şcoli, nici acasă. Nici în şcolile noastre pline de profesori dezolaţi şi de elevi care ştiu că învăţământul românesc oferă, facil, splendida perspectivă de a-ţi admira diploma fără valoare atârnată într-un cui, în care poţi să-ţi pui toate poftele. Nici acasă, în apartamentele noastre de bloc, apartamente urâte, de lumpenproletari, ca în ghetourile din periferiile oraşelor franţuzeşti.

Pentru că în afară de şmecherie, „descurcăreală“, „merge-şi-aşa“, contribuţia românească la patrimoniul civilizaţiei universale tinde spectaculos spre zero. Sau aşa credem noi, atunci când obosim să ne credem buricul pământului, un buric plin de piercinguri cu înţelepciune. Pentru că extraordinarii oameni de ştiinţă români chiar au fost „extraordinari“, aflaţi în afara unei „ordini“ comune care e, de fapt, haos, nefiind produsă de un sistem, ci în ciuda lui. Pentru că, dacă auzim că şi în Estonia oamenii trăiesc mai bine şi mai mult, răspunsul standard este „hai, bă, ce dracu’...“. Pentru că despre onoare nu se mai vorbeşte nici măcar în basme, pentru că nimeni nu mai scrie basme. Pentru că suntem seduşi de cancanuri, iar, la noi, „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ ar da faliment într-o lună.

Pentru că atunci când te întorci în România, încă de la aeroport te întâmpină nişte figuri acre, pline de importanţa pe care şi-o dau îndeobşte mediocrii, pentru că trăim în ţara flegmelor tatuate pe asfalt, a manelelor, a cocalarilor şi a piţipoancelor, pentru că „Medalion“ şi „Giuvaier“ sunt eroi naţionali, pentru că avem apucături de proxeneţi întrebându-ne toţi oaspeţii dacă le-au plăcut femeile de la noi.

Pentru că românul verde se inflamează când e confundat prin lume cu un rom, dar adoptă exact aceleaşi comportamente pe care le condamnă la romi. Pentru că, până la urmă, statistic, pe pământ doar 7% dintre oameni trăiesc mai bine decât românii, dar noi continuăm să ne credem victimele absolute. Pentru că nu prea mai ştim ce ne ţine împreună, când şi imnul ne spune că am cam fost proşti şi e cazul să ne deşteptăm. Pentru că bine zicea Kusturica atunci când zicea că patria înseamnă colecţia de poze cu fotbaliştii echipei naţionale... Vara asta vom EURO-trăi legaţi de picioarele acestor bărbaţi răsfăţaţi, capricioşi, danteşti, cărora nimic din ce e omenesc nu le e străin. E puţin, dar e puţinul pe care încă îl avem.

[Bancaru]

Am si eu o problema (cine nu are, pana la urma?) - Ce se intampla cu falsele adeziuni pentru Oprescu? Asta daca sunt false. Si daca sunt false si se dovedeste iar omul e primar il mai pot detrona?
Ma intrebam aseara vazand imaginile euforice de dupa victoria lui Oprescu ca vorbea la telefon non stop, cu cine o vorbi, dom'le? Deja dicta contractele? Sau punea piatra de temelie la soselele alea suspendate? Sau aeriene, nu mai stiu...

[miril]

Majestate, bine ati revenit acasa!

Regele Mihai I s-a întors la Castelul Peleş după 60 de ani Realitatea TV

Regele Mihai I s-a întors oficial la Castelul Peleş, care este din nou Domeniu Regal, după 60 de ani. Cu această ocazie, Regele Mihai a ţinut un discurs, iar Poarta Suveranilor a fost deschisă pentru prima dată după 60 de ani.

"România trăieşte o reparaţie istorică şi identitară. Sperăm ca întoarcerea mea definitivă la Peleş şi la Sinaia, scaunul istoric al familie regale, să fie începutul respectului total, definitiv al proprietăţii private, al demintăţii, al democraţiei şi libertăţiilor, al instituţiilor din societatea românească. Porţile Peleşului vor rămâne deschise românilor pentru eternitate, aşa cum au fost mereu începând cu anul 1914, numai că de aici încolo românii nu vor găsi doar camere pline de obiecte de preţ, ci şi oameni vii, o familie care dă sens naţiunii, amprentă a statului român", a susţinut Regele Mihai în discursul său.

După evenimentul de astăzi, pe 10 iunie, tot la Domeniul Regal, Regele Mihai I şi Regina Ana vor serba nunta de Diamant, cea care marchează 60 de ani de căsătorie. Cu ocazia acestui eveniment va sosi şi un invitat special la Castelul Peleş, în persoana Alteţei Imperiale Otto, Arhiducele Austriei.

Deşi Regele Mihai este proprietarul de drept al Domeniului Regal din Sinaia, cuplul regal a decis ca Peleşul să păstreze statutul de muzeu, în timp ce Castelul Pelişor va fi folosit ca reşedinţă.

Castelul Peleş a făcut obiectul unor controverse juridice între statul român şi moştenitorul de drept al castelului, Regele Mihai. Toate proprietăţile familiei regale au fost confiscate în 1947 de regimul comunist. Regele a fost repus în drepturi abia anul trecut, după şaizeci de ani.

Regele Mihai a moştenit castelul Peleş alături de întreg domeniul Regal Sinaia de la Regele Ferdinand, acesta din urmă primind la rândul său domeniul de la Regele Carol I.

După ce a fost confiscat, castelul Peleş a fost declarat muzeu de stat. Mai mult decât atât, în ultimii ani de comunism întreaga zonă a fost închisă turiştilor. Castelul a fost redeschis în 1989.

În 2001, statul a propus ca familia regală să plătească 30 de milioane de euro pentru a putea păstra castelele Peleş, Pelişor, Foişor şi celelalte clădiri de pe domeniu însă Regele Mihai a revedincat Domeniului Regal potrivit dreptului comun.

În martie anul trecut, regele a obţinut dreptul de proprietate dar cu interdicţia de a schimba destinaţia castelelor pentru o perioadă de trei ani. De altfel, Regele Mihai a decis să păstreze pentru eternitate destinaţia de muzeu a Castelului Peleş.

[Bancaru]

Bai, eu stiam ca Pelesul a fost rascumparat de statul roman. Acum ce mai conteaza. E bine ca s-a facut dreptate. Partial. Anii pierduti nu ti-i mai da nimeni inapoi. In alta ordine de idei am auzit la radio ca Printul Nicolae, nepotul regelui este intr-o tabara de voluntari pentru strangerea deseurilor din nu stiu ce zona a Romaniei unde se mai afla Radu Naum, Dragos Bucurenci, ministrul mediului si inca ceva personaje, obisnuiti ai acestor evenimente.
In vremea asta Elena Basescu se epileaza la pidza. Ceea ce nu e chiar rau.

[miril]

...ca se epileaza...acolo? Gandirea-i simpla, actiunili verzi nu aduce succesuri. In ceea ce-l priveste pe Printul Nicolae, la el este vorba de succesiuni.

[miril]

Partida liberala e in carti Sorin ROSCA STANESCU Ziua

Cu un procent de 20 la suta, sub aspectul exprimarii votului politic, obtinut la alegerile locale, liberalii s-au pozitionat surprinzator de bine pentru batalia parlamentarelor si combinatiile politice care vor configura viitorul guvern. De ce suprinzator? Pentru ca, dupa patru ani de guvernare si in conditiile minoritare si ultraminoritare in care a facut-o, PNL avea toate sansele sa devina nu numai sacul de box al celorlalte formatiuni politice, ci si rezervorul de voturi pentru acestea.

De aceea, nu intamplator au existat analisti politici care au avertizat insistent ca liberalii risca sa impartaseasca soarta taranistilor. Adica sa dispara ca partid parlamentar. Era firesc ca celelalte partide sa incerce sa disloce cat mai mult din bazinul electoral liberal. Partidul prezidential a reusit aceasta operatie, dar intr-o masura prea putin semnificativa. Surpriza produsa in aceste alegeri de partidul condus de Calin Popescu Tariceanu a rasturnat calculele unor politicieni, dar si prognozele institutelor de cercetare de piata, cele mai optimiste dintre acestea anuntand un scor cu sase-sapte procente mai mic decat cel real. Electoratul liberal s-a mentinut. Culmea este ca el poate chiar sa creasca.In aceste condiTii, PNL devine partid nu numai eligibil, ci si cheie atat pentru stanga socialista, a PSD, cat si pentru partidul prezidential, respectiv PD-L. Desi cotati cu 30 la suta din numarul total de voturi exprimate, PSD si PD-L, indiferent de evolutiile care vor marca aceasta vara si aceasta toamna, vor fi incapabile sa preia puterea politica fara sustinerea liberalilor. PNL este excelent pozitionat nu numai sub aspectul procentului de 20 la suta din masa electorala, ci si din perspectiva asezarii sale pe esicherul politic. Respectiv a pozitiei de centru-dreapta pe care o ocupa. Este mult mai dificil pentru PSD si PD-L sa explice propriului electorat o eventuala alianta cu o formatiune politica plasata la extrema spectrului si este mult mai simplu cand o asemenea operatie este facuta in combinatie cu un partid daca nu apropiat, cel putin invecinat ideologic. Ce inseamna afirmatia de mai sus? Ca este aproape exclusa - aproape, pentru ca in Romania nimic nu este imposibil - o viitoare coalitie PSD-PD-L, in timp ce este previzibila fie o coalitie pentru guvernare PSD-PNL, fie o coalitie PD-L-PNL. Dupa cum se poate observa, in conditiile divizarii societatii romanesti intre socialisti si basescieni, singura formatiune prezenta in toate scenariile viitoarei puteri se prefigureaza a fi PNL.Cu cine se vor alia liberalii? Si in ce moment? Cand Traian Basescu a luat decizia de a transforma PD dintr-un partid social-democrat intr-o formatiune po****ra de dreapta, a pornit de la premisa ca acest culoar, in conditiile in care liberalii au stat tot timpul aproape de centru, ramasese liber. Numai ca dreapta romaneasca, pentru a deveni cu adevarat majoritara, mai are de asteptat. Pana atunci, inca un ciclu electoral va fi dominat de stanga si de centru-stanga. Cel putin sub aspectul electoratului. Incercand sa disloce partida liberala si, pana la urma, nereusind sa-i provoace o fractura serioasa, Basescu a devenit principalul inamic al PNL. Iar asperitatile PNL-PSD s-au estompat. De aceea, o alianta cu PSD este mai bine cotata in previziuni.Nu o data, ci in mod insistent, atat fruntasii PD-L, cat si Traian Basescu au exclus orice viitoare alianta cu liberalii, in conditiile in care acestia sunt condusi de Tariceanu. Iar pozitiile lui Tariceanu, dupa rezultatele surprinzator de bune ale acestor alegeri, s-au intarit mult. Este improbabila o revolta in interiorul PNL. Nefiind capabili sa-l distruga pe Tariceanu, prezidentialilor nu le mai ramane decat sa-l cumpere. Pretul nu ar putea fi decat un nou mandat de premier. Intrebarea e daca Tariceanu ar accepta. Si daca PNL l-ar urma, in aceste conditii. Daca ne plasam in ipoteza unei aliante cu PSD, pentru blocarea totala a lui Basescu, aceasta ar urma sa se oficializeze inaintea alegerilor parlamentare. In caz contrar, in iarna Basescu ar trebui suspendat. Pentru ca, altfel, forteaza Constitutia, incercand sa instaleze un guvern minoritar PD-L.

[miril]

Traian Băsescu greşeşte Ioana Lupea EvZ

Ioana Lupea: "Traian Băsescu a aşezat semnul egalităţii între vot şi dreptate".

„Poporul nu validează mafioţi. (...) Nu putem spune că electoratul este solidar cu un corupt.“ În traducere liberă, dacă poporul te votează, eşti curat. Aceasta este declaraţia uimitoare a preşedintelui Traian Băsescu pentru Realitatea TV, sancţionată corect şi necesar şi de Corina Drăgotescu, în „Cotidianul“ de ieri. Şeful statului a adus ca argument pentru surprinzătoarea-i concluzie prezumţia de nevinovăţie de care electoratul ar ţine seama, spre deosebire de el însuşi, presa şi ceilalţi politicieni. Numai că alegătorii exprimă la vot nu cunoştinţe despre funcţionarea sistemului juridic, nici judecăţi morale şi cu atât mai puţin sentinţe judecătoreşti, ci opinii personale.

Principiul prezumţiei de nevinovăţie, obligatoriu într-un stat de drept, nu este cel care a confirmat ca primari şi preşedinţi de consilii judeţene candidaţi suspectaţi, cercetaţi sau judecaţi pentru corupţie. Gheorghe Falcă, finul preşedintelui, Radu Mazăre sau Marian Oprişan au fost votaţi în primul rând pentru că ocupau deja funcţiile, având la îndemână pârghiile să-şi mobilizeze şi să-şi condiţioneze alegătorii. Ar fi fost probabil aleşi, chiar şi condamnaţi penal. Fostul premier francez Alain Juppé, pedepsit cu 18 luni închisoare într-o afacere de angajări fictive, a fost instalat cu un procent de 56,62%, primar al Bordeaux-ului. Votul majoritar nu-l spală de păcate.

Un ales nu este dintr-o dată inocent sub raport moral şi juridic, ci doar validat ca potrivit pentru ocuparea unei demnităţi publice, după criterii profund subiective. Preferinţa pentru un candidat în defavoarea altuia, arată studii recente de psihologie socială, este determinată şi de trăsăturile fizionomice comune cu alegătorii dintr-un grup. Deşi alegerile au fost concepute ca un instrument de selecţie, în anumite condiţii, produc contraselecţie, iar cei vrednici să fie aleşi sunt învinşi de cei nevrednici. Exemple sunt destule în istorie. Ion Iliescu nu a ajuns preşedinte pentru că merita funcţia mai mult decât Ion Raţiu, Emil Constantinescu sau Theodor Stolojan, iar votul primit de trei ori nu-l absolvă de răspunderea pentru mineriade.

Sub dominaţia legii numerelor, Traian Băsescu confundă cantitatea cu calitatea, fetişizează alegerile transformându-le în instanţe morale şi în tribunale. O face din motive personale. El este alesul uninominal şi autorul marelui proiect „reforma morală a clasei politice prin alegeri“. Or, cel puţin la acest scrutin, aşa cum remarcă şi Corina Drăgotescu, proiectul a eşuat. Linguşind alegătorii, Traian Băsescu acoperă rezistenţa la reformă a partidelelor, inclusiv a PDL, care au propus candidaţi necorespunzători din punct de vedere al criteriilor morale, traseişti de duzină sau posesori de dosare penale. Poporul a validat mafioţi şi în lipsa unor alternative viabile. Dar cum poporul nu trebuie atins nici cu o floare şi PDL exonerat, Traian Băsescu a aşezat semnul egalităţii între vot şi dreptate.

Dacă şefului statului nu-i mai sunt utile valorile pentru care a fost ales în 2004, nouă ne sunt. Teoreticienii democraţiei avertizează că o democraţie care se supune inevitabilului unor selecţii proaste riscă să piardă susţinerea propriilor săi cetăţeni.

[Bancaru]

Observ ca minnesanger-ii de acum un an, un aaaaaaaaaaaan macaaaaaaaaaaaaaaaaar, ataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat un singur aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaan, iubire bibelou de porteeeeeelaaaaaaaaaaaaaaaaaan... deci de acum un an, acum il cam iau in balon. Hopaaaaaaa!

[Bancaru]

Pentru amatori si cunoscatori. Amatori de arta.
http://www.google.ro/search?q=Diego+Vel%C3%A1zquez

[miril]

De ce are Basescu sange-n instalatie (la Nutica-n cur...te)

O ţară de şefi Florian Bichir EvZ

Florian Bichir: "O vorbă din popor spune că dacă pui o masă în faţa unui român se crede director."

Într-un studiu recent, sociologii de la Universitatea Bucureşti şi companiile de training au constatat că peste 70% dintre români doresc să ajungă şefi, fără a avea o pregă tire adecvată. Psihologii numesc acest fenomen „sindrom ceauşist“, iar profesorul Marian Preda a explicat de ce s-a dezvoltat acest sentiment după căderea comunismului: „Imediat după căderea dictatorului, în sufletul românului s-a trezit dorinţa de a evolua fără să conteze dacă este sau nu pregătit pentru a-şi asuma o astfel de funcţie sau, lucrul cel mai important, dacă face faţă“.

Dorinţa de a fi şef a românului vine din nevoia de înavuţire imediată, de chiverniseală. Asta pentru că şefia este automat echivalată cu prosperitatea. Cu lipsa de muncă. „Ce n-aş vrea şi eu să fiu şef să o frec toată ziua şi să dau ordine“ este unul dintre visurile multor angajaţi români. În realitate, a fi şef înseamnă mai multă responsabilitate, mai multă muncă şi nicidecum huzur. Boierie pe bani mulţi... În ţările industrializate cu câteva sute de ani înaintea noastră, cei mai puţin harnici, ca să nu le spun leneşi, fug de şefie ca dracul de tămâie. Nu le trebuie bătaie de cap. Ci un locuşor călduţ.

Mentalul românesc s-a modificat atât de mult în comunism încât în primii ani post-revoluţionari a fi patron însemna maximum de putere şi accesul în vârful piramidei. A fi patron era visul oricărui românaş, acesta negândindu-se la credite, nopţi nedormite. Marota asta a lovit toate domeniile, inclusiv politica. Fărâmiţarea partidelor a avut loc datorită orgoliilor personale. Indiferent cât de mic era partidul, politicianul nostru dâmboviţean îşi dorea să fie şef. Aşa se explică puzderia de partide, în special cele liberale, care au apărut după 1990 ca ciupercile după ploaie. Aşa se explică dizidenţele, ruperile chipurile doctrinare şi alte cutremure politice.

Poate acest individualism al românului vine din fiinţa noastră, din construcţia noastră genetică, deoarece Constantin Rădulescu-Motru, specialist în psihologia românului, scria că „românului nu-i place tovărăşia. El vrea să fie de capul lui, stăpân absolut la el acasă. Cu o părticică de proprietate cât de mică, dar care să fie a lui. Din aceeaşi cauză, el înclină puţin spre anarhie. Acest individualism românesc însă nu implică spiritul de iniţiativă în viaţa economică şi prea puţin spiritul de independenţă în viaţa politică şi socială, cele două însuşiri cu care se caracterizează individualismul popoarelor culte apusene şi care constituie sufletul burghez“.

Poate nu degeaba, într-un banc vechi, oltenii doreau să facă Oltcitul cu cinci locuri în faţă, pentru că nimeni nu dorea să stea în spate. Aşa suntem noi, o ţară de şefi...

[miril]

Lista vrajbei noastre Octavian HOANDRA Ziua


Cand am aflat din "Cotidianul", saptamana trecuta ca administratia prezidentiala, in afara de obisnuita revista a presei, intocmeste zilnic un punctaj, - dupa numar de semne tipografice! -, al editorialistilor aflati pe o anume lista de jurnalisti critici la adresa presedintelui, am avut, de fapt, trista confirmare a unei informatii mai vechi. Aceasta adeverea existenta, de mai multa vreme, a unei asemenea liste, cu cei mai critici jurnalisti la adresa sefului statului.

Dar cum nici o listA nu se face doar aSa, de florile marului, scopul final al acestei alaturari de nume incomode este - ni s-a spus -, acela de a cauta, in urmatorul an, ca prin metode "specifice", (ascultarea telefoanelor, hartuire, inscenari si tot ce mai poate cuprinde acest termen mostenit de la fosta Securitate), sa se puna la cale compromiterea (daca nu si mai rau!) a acestora, anihilarea lor cu orice pret. Mai intai trebuie sa spun ca alaturarea numelor noastre (al meu si al colegului Rares Bogdan, de la ZIUA de Cluj) cu nume celebre ale unor jurnalisti de exceptie ai Romaniei post-decembriste este onoranta.In al doilea rAnd, faptul ca aparem pe lista celor "rai", inseamna, logic, ca nu putem fi pe aceea a jurnalistilor "buni", aceea care il are in frunte pe dl. Traian (cel mic) Ungureanu, si care se continua generos cu grupul asa-zisilor "intelectuali de aeronava prezidentiala" - "dioscurii" (cum bine ii numea un scriitor din Iasi) care dovedesc, la comanda Cotrocenilor o incredibila dispozitie de a se pronunta despre orice ii face placere sau trebuinta d-lui presedinte, si care au hotarat ca numai ei pot incapea in marime naturala in "poza" de mari profeti nationali. Iar daca intre cei care-l simpatizeaza pe dl presedinte nu s-ar numara si intelectuali precum Mircea Mihaes, Vladimir Tismaneanu sau Dan Tapalaga, oameni pe care-i cunosc si in a caror curatenie sufleteasca cred cu tarie, nimic nu m-ar putea impiedica sa ma gandesc ca toata "activitatea" de proslavire pe care majoritatea o practica sarguincios, cu o "abnegatie" mai profunda decat a "maestrului" genului "langue de velours" - Adrian Paunescu - se datoreaza exclusiv stipendiilor sau functiilor generoase primite in contrapartida.Nu am sA mA refer decAt In trecere la dl. presedinte: l-am considerat intotdeauna ca avand legaturi cu fosta (si actuala!) politie politica, prin chiar natura serviciului d-sale (certificate in mare masura de dl. Mugur Ciuvica), un reprezentant de marca al unui stil de a face politica depasit (ca sa folosesc un eufemism) in modernitatea Europei actuale. Demna de remarcat a fost, insa, in aceasta vrajba declansata de lista criticilor prezidentiali, o surprinzatoare solidaritate de breasla, manifestata de cei mai insemnati jurnalisti clujeni. Se stie ca statutul ziaristului din "provincie" este incomparabil cu cel al celui din capitala: asupra celui dintai se pot face mai usor presiuni, i se pot inscena mai usor diverse lucruri. Poate fi, deci, mai lesne compromis de catre aceia care au de partea lor mecanismele puterii.AsociaTiile de jurnaliSti din mai toate orasele tarii au semnalat zeci de astfel de cazuri. Solidaritatea aceasta demonstreaza ca mai sunt oameni in presa locala, (au fost unii colegi care au cerut sa fie si ei "inscrisi" pe aceasta lista neagra!), care au curaj si pe care nu-i mai sperie amenintarile puternicilor zilei. Si fiindca orice lista se intocmeste cu un scop precis, in acest context, "lista" pe care jurnalistii si intelectualii "onesti" ai presedintelui o actualizeaza probabil zilnic, nu pare a avea decat un scop. Cu siguranta, nu acela de a-i felicita public pe jurnalistii mentionati, pentru intransigenta si obiectivitate, pentru atitudinea lor democratica, pentru curajul de a semnala diferenta enorma dintre oricare presedinte european si cel de la Cotroceni. Daca aceasta lista nu s-a facut pentru a aduna pe o bucata de hartie "dusmanii" din presa, care trebuie, - intr-o forma sau alta -, anihilati, atunci nu mai ramane decat acela al invitarii lor in aeronava prezidentiala pentru viitoarele sprituri la vreuna din vilele lui Ceausescu, sau, poate, chiar o eventuala decorare a acestora, de catre dl presedinte, personal, in somptuosul hol de la Cotroceni!

[miril]

Uitasem sa-l pun de dimineata. Lasa ca-i bun si cu stomacul mai plin, urmat d-un nechezol.

Disidenţii nechezol Cristian Tudor POPESCU Gandul

Iliescu, C.V. Tudor, Băsescu, Becali, Oprescu. Fiecare dintre aceste vedete politice afirmate după ’89 a fost percepută ca un surogat de disidenţă, ca o amăgeală de opoziţie faţă de establishmentul comunisto-********. „De-atâtea surogate apetitul laş/ O să se simtă-n oase la urmaşi“ scria Adrian Păunescu pe vremea când încă mai era poet şi nu el însuşi un surogat. Nu numai cafeaua era înlocuită cu legendarul nutreţ pentru cai numit „nechezol“, în Pseudonia amurgului de ev ceauşist şi disidenţa era contrafăcută. Ion Iliescu, un opozant de şedinţă, de „cadru organizat“, cu prezidiu şi ordine de zi, care n-a păşit niciodată în stradă, ca Havel sau Walesa. C.V. Tudor, un gazetar cu un discurs naţionalist violent, îmbibat de antihungarism şi antisemitism, bucurându-se de sprijinul tacit al lui Ceauşescu. Traian Băsescu un „băiat deştept“ al anilor ’80, îmbinând misiunile „speciale“ în Occident cu bişniţa de whisky şi Kent. Gigi Becali, alt „băiat deştept“, care se strecura prin gardurile regimului cu turme de oi şi camioane cu blugi. În fine, Sorin Oprescu, doctorul miştocar, vlăstar al nomenclaturii din Primăverii, care-ţi vorbeşte „fără fasoane“. Ion Iliescu a fost primul care a beneficiat de încrederea po****ră. În 1996 s-a produs cea mai pronunţată distanţare de anii ’80 a poporului român prin votul acordat lui Corneliu Coposu. Revenirea speriată la matcă a început în 2000, prin propulsarea lui C.V. Tudor în turul doi al prezidenţialelor. A continuat cu victoria lui Băsescu din 2004. În ultimii doi ani, Becali a urcat până la poziţia a doua în încrederea po****ţiei. Acum a venit rândul lui Oprescu.

Acesta este careul de aşi cu care am început mileniul politic, foşti profitori excentrici, neortodocşi ai sistemului ceauşist. Sunt personaje care ştiu să înjure în privat şi în public, să spună bancuri porcoase, să vorbească „verde-n faţă“, să joace rolul „independentului“, al luptătorului de unul singur cu mafia, cu sistemul ticăloşit, cu diavolul şi cu partidele politice. Să creeze impresia că sunt tot timpul furaţi, nedreptăţiţi, împiedicaţi să lucreze, că presa îi asupreşte, că există o conspiraţie generală împotriva lor.

Dar că, odată ajunşi la putere, vor şti să dea de pământ cu hoţii şi urâţii din ţară.

Aceasta este familia „ideologică“ din care face parte noul primar al Capitalei, dl. Sorin Oprescu. Procedeul său câştigător a fost de o simplitate consternantă: şi-a însuşit angro discursul lui Băsescu, l-a ridicat pe noi culmi identificând duşmanul mai mult decât în partide, mai mult decât în clasa politică, în însăşi viaţa politică („Viaţa reală bate viaţa politică în fiecare zi“), în politic ca mod de a fi în cetate („Politicul trăieşte o iluzie, aceea că e important pentru viaţa oamenilor“), după care i-a tras o tuşă mai „soft“ faţă de stilul conflictual al actualului preşedinte.

Nu pot în aceste condiţii să nu-mi pun întrebarea: cum de se lasă românii prostiţi periodic atât de uşor de tupeismul şi demagogia fără limite, de teatrul gros pe care-l joacă aceşti disidenţi nechezol? Răspunsul cred că este: vor să se lase prostiţi. Ani de zile, imensa majoritate a poporului român a vieţuit în complicitate laşă cu sistemul ceauşist. Foarte puţinii opozanţi autentici au fost şi au rămas nişte „ciudaţi“, nişte „nebuni“. România, spre deosebire de alte state roşii din Est, a intrat în anii ’90 fără să-şi fi consumat falsele soluţii reformatoare în cadrul unui sistem imposibil de reformat. Anii ’80 au devenit un alt „obsedant deceniu“ care ne bântuie şi acum. Votarea entuziastă de ani buni încoace a tot felul de „independenţi“, a disidenţilor care nechează scoţând foc pe nări, este o compensaţie morală autoacordată, forma maximă, jalnică şi târzie de „curaj“ a poporului român postcomunist.

[miril]

Sunt de acord cu urmatoarele doua articole, mai ales primul sintetizeaza ceea ce gandesc si eu. Sper ca Tariceanu sa fie intelept si sa nu se lase impins din spate de forte...oculte. PNL are o pozitie excelenta de a creste si mai mult cu conditia sa ramana neutru si sa nu se agate cu orice pret de putere si compromisuri compromitatoare, dupa alegerile parlamentare. Ma auzi, Caline?

Bietul, bietul Ludovic! Ioana Lupea EvZ

Ioana Lupea: "Ludovic Orban o ia pe urmele Monei Muscă. "

O decizie a partidului, care prevede sancţionarea filialelor cu rezultate sub media pe ţară, i s-ar putea aplica, în premieră, lui. Deşi peste liberali a mai trecut un rând de alegeri, europarlamentarele, nici un preşedinte local nu a plătit cu funcţia în baza hotărârii luate anul trecut. Aşa cum nici un alt liberal, cu excepţia Monei Muscă, n-a mai fost pus la zid pentru colaborarea cu fosta Securitate. Pentru a înăbuşi comentariile suspicioase, inamicii săi vor găsi probabil şi un Ioan Ghişe de sacrificiu.

Execuţiile publice în Bucureşti au început deja cu prietenul lui Ludovic Orban, prefectul Cătălin Deaconescu, ameninţat ieri de Călin Popescu-Tăriceanu cu demiterea din funcţie. Pentru ce va fi sancţionat Ludovic Orban? Pentru procentele nedrept de mici obţinute în alegerile din Bucureşti? Sau pentru schimbul de replici cu Dan Radu Ruşanu, surprins de televiziuni înaintea anunţării exit-pollurilor de la primul tur de scrutin? Aş paria că răspunsul dat lui Ruşanu la îndemnul acestuia de a-şi anunţa public susţinerea pentru Sorin Oprescu îl va costa cel puţin şefia organizaţiei Bucureşti. Cu acel „pe Oprescu să-l votezi tu!“ şi-a semnat sentinţa.

Ludovic Orban îşi exprimase înainte de alegeri preferinţa, în turul al doilea, pentru un candidat cu program şi formarea unei majorităţi doctrinare. Opinia împotriva curentului dominant din partid i-a căzut greu la stomac inclusiv magnatului Dinu Patriciu. Patriciu s-a simţi probabil ofensat că tocmai unul dintre foştii săi protejaţi îi spulberă fantasma marii guvernării PSD-PNL şi îi pune în pericol investiţia în Sorin Oprescu. Apropierea liberalilor de PDL nu trebuie nici măcar gândită, cu atât mai puţin rostită.

Mulţi vor spune că ne-am trezit să-l compătimim pe Ludovic Orban, după ce l-a lăudat Traian Băsescu. Adevărul este că Ludovic Orban a fost revelaţia acestor alegeri. Şi nu doar el: Cristian Adomniţei a avut o prestaţie mai mult decât onorabilă la Iaşi. Polemic şi coerent, cu argumente şi program, ministrul educaţiei a obţinut, asemenea colegului său de guvern din Bucureşti, un procent nemeritat de mic.

Aşa cum candidatul Adomniţei s-a comportat diferit, Ludovic Orban a fost un alt Ludovic Orban. A demonstrat că e mai mult decât un trubadur şi un hărţuitor al lui Traian Băsescu, că e înzestrat cu viziune, decenţă şi spirit critic. Ludovic Orban nu a primit în campania electorală nici sprijinul liderilor liberali, nici măcar pe al prietenilor. Nu a avut la dispoziţie instrumentele baronului Relu Fenechiu, iar mandatul la Ministerul Transporturilor a fost prea scurt pentru a finaliza vreun proiect. Şi încă o piesă la dosar: PNL a crescut în mediul rural, nu în marile oraşe.

De partea lui Ludovic Orban stau alegătorii şi analiza la rece a rezultatelor. Împotriva lui, pretenţia lui Bogdan Olteanu de a decide numele viitorilor parlamentari liberali şi ambiţia premierului de a conduce partidul şi după alegeri. Nici dacă s-ar apuca astăzi de construcţia autostrăzii suspendate a lui Sorin Oprescu, Ludovic Orban n-ar mai scăpa de soarta ce i-a fost pregătită de Călin Popescu-Tăriceanu. Şi aşa va face cunoştinţă şi cu instituţia demisiei.

[miril]

Tariceanu forteaza mazilirea lui Orban Ziua Razvan GHEORGHE

Presedintele liberalilor va cere Delegatiei Permanente a PNL sa voteze pe fata pentru demiterea sefilor de filiale care au obtinut "sub 15% sau chiar 10%"

Calin Popescu Tariceanu forteaza decapitarea lui Ludovic Orban de la sefia PNL Bucuresti. Premierul vrea sa se asigure ca liderul din Capitala nu il va contracandida la sefia partidului. Motivul invocat de primul-ministru sunt rezultatele slabe obtinute de Orban in cursa pentru Primaria Bucurestilor. Tariceanu doreste sa impuna un vot la vedere, in Delegatia Permanenta din 22 iunie, pentru a fi sigur ca, de teama, filialele vor vota demiterea lui Orban. Surse din partid ne-au explicat ca intentia de a-i pune pumnul in gura liderului liberal reprezinta, in opinia lui Tariceanu si a liderilor fideli acestuia, o palma data gruparii incomode Norica Nicolai-Crin Antonescu. Reglarea de conturi a izbucnit luni seara, in sedinta Biroului Politic Central (BPC) al PNL.Surse liberale ne-au precizat ca sedinta BPC a fost una extrem de incordata, Orban avand un schimb dur de replici cu Tariceanu. Senin si zambitor, invocand o hotarare a BPC, premierul a spus ca toti liderii de filiale care au obtinut sub 15% trebuie sa demisioneze. Pentru ca decizia sa fie cat mai autoritara, anuntul a fost facut in mod direct de Tariceanu, si nu de coordonatorul campaniei, Bogdan Olteanu, care fusese mandatat sa elaboreze o analiza detaliata a rezultatelor obtinute de PNL la alegerile locale. Potrivit acelorasi surse, Ludovic Orban s-a simtit direct vizat de anuntul primului-ministru. El i-a explicat lui Tariceanu ca nu accepta sa isi dea demisia deoarce situatia de la Bucuresti este cu totul alta decat situatia din alte filialele in care partidul a inregistrat rezultate slabe."Bai Caline!"Cand Tariceanu a invocat din nou hotararea BPC, Orban i-a replicat verde in fata: "Bai Caline, eu sunt Ludovic Orban, nu sunt presedintele de la Harghita sau Covasna". El a sustinut ca nu trebuie criticat doar pentru o parte din rezultatele din Bucuresti, insistand ca liberalii au castigat Sectorul 1, prin Andrei Chiliman, si au inregistrat rezultate bune in Sectorul 6. "Am avut cele mai bune programe. PNL a castigat la capitolul imagine in Bucuresti datorita mie. Perceptia de ansamblu asupra PNL este foarte buna. Eu nu consider ca am avut un esec, daca imi dau demisia e ca si cum as recunoaste ca nu am realizat absolut nimic. Daca trebuie schimbati oameni, trebuie s-o fac eu la sectoarele 2, 3, 4 si 5, unde o sa vin cu noi propuneri", a tunat Orban, potrivit surselor citate. El i-a imputat lui Tariceanu ca, in loc "sa sara cu bocancii pe PD-L", provoaca disensiuni interne in partid, prin sanctiuni lipsite de sens. Liderul din Bucuresti a fost sustinut de Norica Nicolai si Crin Antonescu. De partea cealalta a baricadei, Tariceanu a tinut-o una si buna ca nu are nimic personal cu Orban si ca demisia reprezinta doar respectarea unei decizii a conducerii PNL. Potrivit acelorasi surse, presedintele Camerei, Bogdan Olteanu "s-a facut ca ploua", zambind tot timpul discutiei.Tactica "vot la vedere"Sursele citate ne-au explicat ca Tariceanu ar putea apela la o serie de siretlicuri pentru a forta demiterea lui Orban, in cadrul Delegatiei Permanente a PNL, convocata pe 22 iunie. In primul rand, intentia primului ministru este de a solicita vot la vedere pentru demiterea presedintilor de filiale care au obtinut sub 15%. "In cazul unui vot secret, sprijinul lui Orban din teritoriu si-ar arata dintii. La vedere insa, Tariceanu le poate plati cu varf si indesat polite pe viitor", ne-a precizat un vicepresedinte PNL, adaugand ca demersul ar fi unul nestatutar. De asemenea, Tariceanu are intentia de a-i baga la gramada pe toti liderii de filiale ce trebuie sacrificati, pentru a nu individualiza cazul Orban, situatie in care liderul din Bucuresti ar mai avea sanse de scapare.Decapitarea prefectului CapitaleiPremierul i-a solicitat ieri demisia prefectului Capitalei, Catalin Deaconescu, acesta din urma sustinand ca motivele sunt "pur politice". Surse de la varful PNL ne-au precizat ca Deaconescu este decapitat deoarece prefectul Bucurestilor este unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai lui Ludovic Orban, gestul premierului reprezentand o noua reglare de conturi cu seful liberalilor din Capitala. Surse guvernamentale au sustinut ca inlocuitorul lui Deaconescu este Ion Tincu, directorul general adjunct al Corpului de Control al Ministerului de Interne. Tincu a lucrat sub trei guvernari, activand sub ministrii Vlad Rosca (PNTCD), Octav Cozmanca (PSD), Vasile Blaga (PDL) si Cristian David (PNL).Atacurile lui OlteanuIn urma cu numai o saptamana, pentru a pregati mazilirea lui Ludovic Orban, presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, l-a acuzat pe seful din Bucuresti ca face parte dintr-un proiect al Cotrocenilor, care urmareste refacerea Aliantei DA prin indepartarea lui Tariceanu de la carma partidului."Un nebun arunca cu o piatra si o suta de intelepti cauta piatra", i-a raspuns atunci Orban, finului lui Tariceanu. Surse liberale ne-au explicat ca atacul impotriva lui Orban a fost declansat intr-o maniera strategica, tocmai in momentul in care rezultatele slabe obtinute in Bucuresti il pun pe vicepresedinte intr-o situatie delicata in partid. Tensiunile dintre Ludovic Orban si Bogdan Olteanu s-au acutizat in urma Congresului PNL din ianuarie 2007, moment ce a marcat victoria radicalului liberal in fata sefului Camerei Deputatilor, in cursa pentru castigarea functiei de vicepresedinte pe probleme de comunicare. Succesul lui Orban a venit pe fondul nemultumirilor filialelor PNL fata de conducerea partidului, acestea refuzand sa voteze in favoarea celui mai apropiat om al lui Tariceanu, tanarul Bogdan Olteanu. Desi beneficiase de intregul sprijin al premierului, Olteanu a fost considerat marele perdant al Congresului.Premierul pregateste Delegatia PermanentaPremierul Tariceanu a trimis ieri in filialele o informare, in numele BPC, cu scopul de a pregati o Delegatie Permanenta ostila lui Ludovic Orban, si a celorlati sase sefi de filiale."PNL, pentru ca a obtinut un scor slab in Capitala, nu poate sa pretinda in mod logic sa faca parte dintr-o majoritate. Bucurestenii n-au votat in favoarea PNL intr-o proportie consistenta", se arata in documentul trimis in teritoriu. De asemenea, conducerea liberala indeamna la toleranta zero in fata "lipsei de performanta". "Nu trebuie facute concesii. Lipsa de performanta trebuie sa dea de gandit si sa fie luate masuri de reorganizare. Prin urmare, in acest moment, conducerile organizatiilor care au obtinut rezultate slabe au, practic, mandatul depus. PNL va trebui sa gaseasca solutii mai bune astfel incat performanta lor viitoare sa iasa din aceasta zona a mediocritatii sau a rezultatului inacceptabil pentru PNL", se arata in sursa citata. Documentul sustine ca decapitarile nu vizeaza persoane desi, in subsidiar, face trimitere directa la rezultatul obtinut de Ludovic Orban in Capitala, putin peste 10 la suta. "Fundamentul acestei decizii de reorganizare a organizatiilor cu rezultate sub 15 la suta nu e o decizie care sa vizeze o persoana. Interesul este unul singur, si anume acela ca PNL sa obtina un rezultat cat mai bun. Rezultatul general al PNL este unul foarte bun, dar acest rezultat foarte bun este datorat celor care au obtinut scoruri de peste 20 la suta, si nu celor care au obtinut scoruri slabe de sub 15 la suta sau chiar 10 la suta", se explica in informarea transmisa in filiale. "Depunerea mandatului acelor sefi de filiale care au inregistrat rezultate slabe este o masura care se impune la orice partid, la orice organizatie care se vrea serioasa", se mai atrage atentia in document.

[miril]

Fleacuri Andrei Plesu Adevarul

Nu că n-ar exista şi mici episoade de frumuseţe sau de nobleţe sau de inteligenţă, dar zarva televizuală din jurul lor prevalează. Cauţi cu lumînarea reuşitele şi te trezeşti sufocat de bîlbîieli şi deşeuri.

Uneori, îmi reproşez că mă uit la televizor cu un ochi rău. Derapajele sînt, însă, din păcate, mai dese şi mai spectaculoase decît momentele de graţie. Inventarierea lor e mai la îndemînă şi mai picantă.

Te uiţi, de pildă, la un film şi te blochezi în pripa sau nepriceperea sau superficialitatea traducerii. Deunăzi, fraza „We all do what we have to do" (care înseamnă „Toţi facem ceea ce trebuie să facem") sună în versiunea de pe ecran: „Fiecare face ce vrea". Fleac! – o să ziceţi. Da, dar mie îmi strică cheful.

Mă simt păcălit. Şi, dacă nu ştiu englezeşte, chiar sînt păcălit, de vreme ce în film se spune una, iar textul românesc spune alta. Zapez în continuare şi dau peste cineva care explică în ce fel „se fixează un target". Oftez pe mormîntul cuvîntului autohton sacrificat („ţintă") şi trec mai departe. O domnişoară zglobie se declară pregătită să ne ofere cîteva „surprize inedite". La vot, spune o altă domnişoară, lumea s-a prezentat „de cu dimineaţă".

După care aflu că, printre personalităţile aşteptate la Liceul Jean Monnet se numără şi „fotbalistul Gică Petrescu". O mică scăpare! – o să ziceţi. Un fleac! O fi, dar Gică Petrescu se întoarce în mormînt dacă aude că e făcut fotbalist, iar Gică Popescu suferă ca un cîine, dacă află că e confundat cu un cîntăreţ defunct. Zapez mai departe.

La „Antena 2", cad peste o emisiune intitulată voios „Vorba lu’". Diverşi inşi, fete şi băieţi, fără identitate, sînt invitaţi să spună, „în trei cuvinte", ce e România şi cum sînt românii. Urmează o sumedenie de declaraţii de amor, la capătul cărora totul e „rumen şi suav", roz, drăgălaş, adormitor.

Sîntem în Paradis. Românii sînt talentaţi, frumoşi, buni, patrioţi, calzi, harnici, viteji, iar România e foarte frumoasă, cea mai frumoasă, „ţara tuturor posibilităţilor" (se încumetă o nubilă euforică), „chiar dacă – adaugă tot ea, timid, – e şi un pic murdară". Nu poţi să nu te întrebi ce vor, de fapt, realizatorii unui asemenea program. Să omagieze patria?

Să arate ce fuduli sînt românii? Să ne dea o mostră de „gîndire pozitivă"? („Care este opusul gîndirii?" – glumea zilele trecute Peter Esterhazy, într-o conferinţă publică. „Opusul gîndirii e gîndirea pozitivă" – suna răspunsul). Noroc că, printre cei întrebaţi, apărea, din cînd în cînd, Iolanda Balaş, echilibrată, inteligentă, cuviincioasă, vorbind despre ţara ei fără acreală, dar şi fără inutilă emfază.

Nu se sfia să pomenească de păcatele noastre, de suficienţă, de lene, de necinste, chiar dacă admitea că ele nu caracterizează, statistic, poporul întreg. În context, ponderea dnei Balaş suna singuratec. Toţi ceilalţi erau leşinaţi de miresmele ospitaliere ale gliei străbune. România lor e o Românie boreală, înconjurată de un mapamond prost, urît, neprimitor, netalentat, duşmănos. Aşa o fi! Somn uşor!

[krapulax]

Ma auzi, Caline?

evident ca nu. pnl+psd, pd+bkl, pntcd+oricine e binevenit.
eram prin 1997, si zicea unul, costel ceva despre un senator. am intrebat: la ce partid e? mi-a zis costel- acuma nu mai conteaza la ce partide sunt.
poate atunci mai conta, dar acum sigur nu.
cam asta... iar cu nationala de fotbal nu pricep- presa, piturca si jucatorii spun ca am jucat excelent, fanii de pe forumuri sustin contrariul. eu nu ma pricep la futbol, poate ca voi afla totusi adevarul. desi nici asta nu mai conteaza. doru buscu, in catzavencu:

Cu haina asezata pe umeri, cu basca data usor pe spate, cu ochelarii de aproape pe varful nasului, ca sa poata privi cand pe deasupra, sic, la pluta, cand prin lentila, la carlig, cu cutia de rame rosii la indemana, cu trei stufuri rasfirate pe luciu si cu juvelnicul plin de carasei, prinsi pana acum de cate patru-cinci ori la rand, nea Nelu isi savureaza tihna pensiei la pescuit. Un zambet mare i se intinde pe fata. Il stim: in el incap si marile capturi din 2000, si plasele din ’90 si ’92, si pescuitul cu dinamita din ’89. Acum vremea e perfecta: apele sunt tulburi, puietul neatent, ploile sunt aranjate de mult. Are balta peste. Mai multe generatii de plevusca i-au muscat din carlig in cele cateva partide de pescuit neconstitutionale. Lu’ Tataia ii place rosioara inca din tinerete, dar, dupa povata tata lui ilegalist, nu poate suferi regina. De vreo trei luni incoace insa, da numai pe Dambovita, dupa platica de oras. Intr-un carlig a pus Oprescu, in altul a lasat momeala mai veche – o rama neagra de Ferentari, iar in al treilea – o coropisnita burtoasa de Obor, pe care a imprumutat-o de la un fost ********. Guvizii Bucurestiului ce sa faca? Au muscat la toate, iar acum papasa ii aduce usor spre minciogul PSD, atent sa-si recupereze momelile.

[miril]

Asta ziceam si eu. NU, nu DA.

[miril]

Am facut prozeliti:

Intre sageata liberala si buzduganul imprudent Oana Dobre Ziare.com

De ce incearca presedintele PNL, Calin Popescu Tariceanu sa repare ceva care nu a fost stricat? Si asta intr-un moment in care liberalii ar avea ocazia sa priveasca de pe margine paruielile din PSD si PD-L si eventual sa profite prin contrast de scandalul de acolo...

PNL nu a fost nici un mare castigator, dar n-a pierdut vreo miza importanta la alegerile locale. Prestatia lui Orban la Bucuresti a fost catalogata de toata lumea drept "onorabila", nicidecum ca vreun dezastru politic taxabil prin sanctiuni. Si atunci de ce cauta seful PNL scandal?

Autoconservare

Cea mai plauzibila explicatie este autoconservarea: tocmai pentru ca Ludovic Orban, fara prea mult ajutor din partid, a facut o figura onorabila in campania de la Bucuresti.

Fara sa straluceasca, cu o prestatie mai mult tehnica, Orban a castigat mai mult decat cele 11,85 procente: si-a salvat cariera politica dupa ce accidentul din iarna ameninta sa i-o compromita definitiv.

Cu o notorietate pe care cursa pentru primarie n-a facut decat sa o consolideze si cu un profil de politician agresiv pana la imprudenta, Orban este, in acest moment, principalul rival al lui Tariceanu in PNL.

Constient ca momentul decontului cu partidul se apropie cu fiecare zi care il desparte de sfarsitul guvernarii, premierul are tot interesul sa elimine din fasa orice incercare de detronare a sa din fruntea partidului.

Inconjurat de lideri de imagine
Iar Orban nu este o voce solitara care ii contesta prestatia din ultimii ani: seful de la PNL Bucuresti este inconjurat de lideri de imagine puternici, precum Crin Antonescu sau Norica Nicolai.

Nervii lui Tariceanu pe scorul de la alegerile locale obtinut de candidatul la Primaria Generala sunt, asadar, nervi "strategici".Tot strategica este si intentia de a-l retrograda pe prefectul Capitalei la functia de inspector guvernamental.

Prieten cu Orban si Antonescu, Catalin Deaconescu va avea parte, in cazul in care Tariceanu isi va duce intentia pana la capat, de o demitere- buzdugan, pe care seful Guvernului il va arunca inainte de Delegatia Permanenta de luni.

Asaltul lui Calin Popescu- Tariceanu impotriva taberei Orban are, insa, doua riscuri: unul pentru partid, celalalt pentru Tariceanu insusi. Abia iesit de la terapie intensiva dupa ruperea aripii Stolojan, PNL va intra, in plin an electoral, intr-o noua fibrilatie. Ocupati sa se lupte unii cu altii, liberalii risca sa scape sansa de a profita de scandalurile din PD-L si PSD, in opozitie cu care s-ar putea pozitiona ca un partid unit si sigur pe sine.

Iar Tariceanu risca sa-si piarda blindajul de politician care i-a tinut piept lui Traian Basescu. In locul calmului prin care a ripostat isteriilor prezidentiale, primul-ministru are toate sansele sa capete imaginea liderului care se teme de concurenta interna din partid si nu stie sa joace decat intr-o competitie in care adversarii i-au fost anihilati dinainte.

[miril]

O revista a presei...liberale(?), in cateva articole interesante:

Ludovic Orban: ‘’PNL trebuie sa fie disponibil la dialog si negociere cu PD-L’’ Romania Libera

Liderul PNL Bucuresti Ludovic Orban a afirmat ca PNL trebuie sa-si pastreze disponibiltatea la dialog si negociere cu PD-L, dar a negat ca ar incerca o apropiere de Traian Basescu si PD-L. Orban a mai spus ca nu se simte confortabil sa stea la aceeasi masa cu Viorel Hrebenciuc sau Miron Mitrea si ca intotdeauna a avut rezerve fata de orice intelegere cu PSD: “Este adevarat ca in toate dezbaterile din interiorul PNL eu am fost in pozitie rezervata in privinta oricaror intelegeri cu PSD si intotdeauna am sustinut o politica autonoma pentru PNL, astfel incat PNL sa isi poata permite sa fie in pozitia de partid dominant si nu in pozitia de partid secundar", a declarat Orban, miercuri, la un post de radio, potrivit agentiei Newsin.

In ceea ce priveste o posibila relatie cu Partidul Democrat, Ludovic Orban a spus ca “nu toate ouale trebuie puse in cos si intotdeauna Partidul National Liberal trebuie sa-si pastreze disponibilitatea la dialog si la negociere si cu Partidul Democrat si cu celelalte forte politice din Romania".
Liderul PNL Bucuresti, care este si vicepresedinte al partidului,
a respins insa teoria potrivit careia el ar incerca o apropiere de Traian Basescu si PD-L: "In ceea ce priveste atitudinea mea fata de Traian Basescu, eu m-am luptat cu abuzurile si cu comportamentul iesit complet din haina constitutionala al presedintelui, in conditiile in care marea majoritate a celor care astazi au inceput sa deschida gura, fie il laudau, fie taceau din gura in mod complice". "Aceasta atitudine a mea fata de Traian Basescu este constanta pentru ca este o atitudine dictata de convingerea profunda ca Traian Basescu face rau Romaniei in functia de presedinte al Romaniei", a mai spus Ludovic Orban.
Un alt vicepresedintele PNL, Crin Antonescu, a declarase la 5 iunie ca in opinia sa, singurele optiuni ale liberalilor sunt fie o guvernare alaturi de PSD, fie intrarea in opozitie, scenariu confirmat si de liderul grupului PSD din Camera Deputatilor, Viorel Hrebenciuc. Antonescu a sustinut ca ar fi absurd ca PNL sa ceara PD-L sa se disocieze de Traian Basescu, dupa cum ar fi aberant ca PNL sa-l mai sustina pe acesta pentru un nou mandat la presedintie, in alegerile prezidentiale din 2009.
Coordonatorul politic al campaniei PNL pentru alegerile locale, Bogdan Olteanu, a afirmat, la 8 iunie, ca Traian Basescu este cel care ar dori sa refaca alianta cu PNL si, din aceasta perspectiva, incurajeaza formarea unei alternative la actuala conducere a partidului, laudandu-l pe Ludovic Orban. La 11 iunie, Ludovic Orban a afirmat ca nu a fost contactat nici de Traian Basescu, nici de alti lideri ai PD-L.

[miril]

Acest articol (si) cu caracter anecdotic merita citit de la cap la coada. Aflam multe (din culise)!

http://www.jurnalul.ro/articole/1274...a-da-fara-zeus