Page 4 of 163 FirstFirst ... 234561454104 ... LastLast
Results 64 to 84 of 3417

Thread: Baga ochiul - revista presei

  1. #64
    Mughal Bancaru's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    Bucuresti
    Posts
    14,681
    Reputatie
    1
    De la ratele pe care incearca BNR sa le omoare si nu reuseste. Rate, nu ratze...

  2. #65
    sport legend herculis's Avatar
    Join Date
    Jan 2006
    Location
    Greece
    Posts
    798
    Reputatie
    1
    Apropo de fumatori, mani****ri si alte alea. Va recomand cu caldura un film:
    "Thank You for Smoking"

  3. #66
    Mughal Bancaru's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    Bucuresti
    Posts
    14,681
    Reputatie
    1
    A mai fost unul, INSIDER, cica dupa un caz real, cu Russel Crowe.

  4. #67
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Sa vedem cine o sa faca pe "Russel Crowe", in razboiul tutunului, hac, hac, pardon, petrolului. Cred ca o sa fie, in acest caz, un personaj post...mortem.
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  5. #68
    sport legend herculis's Avatar
    Join Date
    Jan 2006
    Location
    Greece
    Posts
    798
    Reputatie
    1
    Exista toate sansele ca razboiul petrolului sa se extinda si in alte ramuri ale economiei nationale :-))) Dar nu toate razboiale se cistiga, uneori te multumesti cu o remiza

  6. #69
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Chiar asa, de ce nu se tine fiecare de parceaua (sic) lui? Asta-i cand isi baga coada puliticu.
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  7. #70
    sport legend herculis's Avatar
    Join Date
    Jan 2006
    Location
    Greece
    Posts
    798
    Reputatie
    1
    Pentru ca puliticu se imbina cu iconomicu si futboliticu. Iar daca ar genera po****ritate s-ar imbina si s-ar implica si in filatelie.

  8. #71
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    De aceea ma intreb eu, care-i femeia aia care-i tine intr-o frenezie? "Happy Birthday, Mr President, Happy 3,14 Z-Day To You"! Nu, nu-i aia care merge cu Ugeru, pardon, cu Udul, ba pardon, cu Udrea. E timpul sa o cautam. Nu neparat la modul fizic, concret.
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  9. #72
    sport legend herculis's Avatar
    Join Date
    Jan 2006
    Location
    Greece
    Posts
    798
    Reputatie
    1
    Cherchez la femme?
    Sa nu uitam ca traim in epoca schimbarilor de sex :-))) Iar Udrea saraca... mai bine Monica Lewinsky

  10. #73
    Mughal Bancaru's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    Bucuresti
    Posts
    14,681
    Reputatie
    1
    Ba sa stii ca as desena ceva pe rochia lui Udrea, mai degraba.

  11. #74
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Cu...Udul. Hai s-o facem-n...Troi! Sa trecem cu tro(i)carul peste ea! Inainte si-n...apoi, inainte si-n...apoi! Asta-i pulitica ce-mi place! La Cotroceni, birjar!
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  12. #75
    sport legend herculis's Avatar
    Join Date
    Jan 2006
    Location
    Greece
    Posts
    798
    Reputatie
    1
    Da' ce ne facem daca este coada? Ne lasam sacosele la intrare??

  13. #76
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Nu, It Sacks (sic)!!! Sic-Sacks, Sic-Sacks!!!
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  14. #77
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Un articol interesant si tulburator despre ticalosia sistemului care mai functioneaza inca si bine.

    Cornel Ivanciuc: „Am turnat si am fost platit de Securitate“ de Mirela Corlatan-Cotidianul

    In presa a aparut informatia ca ati fost chemat la o audiere de CNSAS. Aveti un dosar?

    Eu nu am fost chemat. Insa normal ca stiu ca am un dosar. Am fost recrutat in 1981, cind aveam de efectuat o condamnare la locul de munca, in Sighet, pentru un delict minor, de drept comun.

    Care era acela?

    Participarea la un furt. Eu mi-am asumat aceste fapte. Am fost santajat de ofiterul de Securitate Grijac Andrei, de la sectia de Securitate a municipiului Sighetul Marmatiei. Pe fondul povestii mele - trebuia sa ispasesc un an si ceva de inchisoare -, am cedat santajului. Formula invocata de ofiter a fost aceea ca eu trebuie sa-mi ispasesc pedeapsa inclusiv fata de arma in care am facut stagiul militar. Facusem armata la Securitate, dar nu are nici o legatura cu ce s-a intimplat mai tirziu. Acolo fusesem repartizat. Mi s-au cerut informatii diverse, dar indeosebi legate de o secta iudeo-crestina din care facusem parte. Eu am fost educat intr-o familie baptista. Comunitatea baptista din Sighet s-a rupt si s-a format o secta in jurul unui lider care a imbratisat ulterior iudaismul, iar eu am facut parte din aceasta secta.

    Cit ati fost in aceasta secta?

    Aproape toata perioada liceului in care am cunoscut foarte multi oameni, inclusiv straini, fapt ce a atras primele mele contacte cu Securitatea, care au fost line. In armata am fost convocat de cel putin 20 de ori de ofiterul de contrainformatii al unitatii in care faceam serviciul militar. Nu am fost fortat, nu am fost umilit, nu am fost amenintat de acest ofiter pe care il chema Chira Ioan. Am fost intrebat cum l-am cunoscut pe cetateanul olandez Theo Seppers, baptist si el, care a fost si in casa la noi. A fost expulzat din Romania fara nici o dovada clara.

    Declaratiile au fost precedate de un angajament?

    Nu. N-am semnat nici un angajament. Erau exact acel fel de declaratii pe care le-a dat Coposu la iesirea din inchisoare. Erau tip, semnate cu numele in clar. Cam 20 in noua luni. N-am fost singurul client al CI-istului. In general noi stiam cam cine a fost chemat si pentru ce. Toti colegii mei stiau care era problema mea. Spre sfirsitul stagiului militar, a venit un ofiter de Securitate de la Cluj, extrem de dur si de cinic. Herta si nu mai stiu cum. Si mi-a zis: „Dumneata o sa mergi intr-o institutie de invatamint superior a Romaniei socialiste. Doctrina oficiala a Romaniei socialiste este materialismul dialectic. Dumneata esti o rusine pentru facultatea la care vei merge, pentru ca esti un fanatic, un sectant, n-ai nici o legatura cu lumea asta in care traiesti. Ce-ai sa faci?“. Am raspuns evaziv.

    Nici acesta nu v-a cerut sa semnati un angajament?

    Nu. Mi-a zis sa-mi fac un fel de examen de constiinta.

    Cum s-a incheiat intilnirea?

    Mi-a spus ca o sa ne mai intilnim la Cluj. Ceea ce s-a si intimplat. M-a cautat si m-a intrebat daca mai merg la biserica. Frecventam biserica baptista Manastur, eram prieten cu fata pastorului Husanu. Au inceput presiuni din partea profesorilor mei, la scurta vreme. Pe indrumatorul de an il chema Valeriu Belozerov, era si seful de partid pe sectia de Geografie. Pe seful de partid pe facultate il chema Persica. Astia efectiv m-au bruscat, m-au tavalit in noroi, m-au convocat in biroul lor si mi-au cerut sa nu mai merg la biserica. Dar eu nu eram un fanatic, mergeam din reflex. Am avut niste restante, m-au picat dinadins. Am simtit ca am fost nedreptatit. Am fost exmatriculat. N-am mai revenit la facultate. A urmat o perioada urita de debusolare. M-am inhaitat cu niste baieti mai neortodocsi, in Sighet, am facut niste prostii. Baietii au fost arestati pentru furt, au pronuntat si numele meu. Eram mai mult martor, dar m-am predat, mi-am asumat si faptele lor, am fost condamnat la locul de munca un an si doua luni. In 1980 am inceput executarea pedepsei de un an si doua luni. Imi faceam formele la Militie, pentru ca trebuia sa dau un angajament ca nu voi parasi localitatea sau ca voi anunta Militia, daca vreau sa parasesc localitatea.

    Care era locul de munca?

    Combinatul de prelucrare a lemnului. Lucram la o sectie de mobila pentru export in Germania. Timplar. A venit acest ofiter de Securitate, pe care il chema Grijac Andrei, locotenent-colonel. Efectiv m-a fortat. Cam pe aici am inceput. M-a santajat efectiv.

    Citi au fost implicati?

    Patru, dintre care unul a reusit sa fuga din tara. A fugit in Australia si acum este un bogat detinator de terenuri de opal. Altul a reusit sa scape, pentru ca taica-su a platit o spaga gigantica la Militie. Iar altul, care se pare ca avea vocatie de raufacator, si-a continuat cariera, a devenit contrabandist dupa Revolutie si a murit in ’94 impuscat, de raketi, pe frontiera cu Ucraina. Australianul avea un plan foarte bun. Trecem Dunarea... Puteam sa fug cu el, dar am refuzat.

    De ce?

    Aveam un simt al responsabilitatii destul de bine conturat. Voiam sa stau aici, sa ispasesc, ceea ce mi-a creat un dezavantaj urias, pe care acum trebuie sa-l explic. A venit ofiterul si parca stia cum functionez si mi-a spus ca eu am o responsabilitate uriasa si ca eu trebuie sa fac acest pas si l-am facut ca un imbecil. Mi-a reiterat aceleasi povesti cu olandezul, cu secta. Eu nu mai aveam nici o legatura cu ei. Nu mai mergeam nici macar la biserica. Eram cam incurcat ca eu nu puteam sa-i onorez comanda si atuncea ii spuneam tot felul de prostii. Intilnirea avea loc intr-un birou al personalului tehnic. El venea seara. Trecea pe linga bancul meu de lucru. Avea un consemn: trecea pe linga mine si eu ma duceam dupa cinci minute la el in birou si dadeam o turnatorie. M-a platit. M-a obligat sa semnez chitante. M-am resemnat, am zis ca asa-i procedura. Era o suma absolut infima, derizorie.

    Ce puteai sa-ti cumperi cu suma aia?

    Cred ca erau 100 sau 200 de lei.

    Pentru fiecare nota?

    Din cind, in cind.

    Nu pentru fiecare?

    Nu. Am inceput sa-mi fac procese de constiinta...

    Despre ce erau acele note?

    Despre strainii pe care i-am cunoscut, colegii de intreprindere, sefi de fapt, ca erau toti cu partidul. Si despre secta, dar eu nu mai aveam nici o informatie despre secta. Cred ca am scornit. Numai Grijac venea.

    Se mai intilnea cu cineva din intreprindere?

    El putea sa se intilneasca cu oricine din intreprindere. Putea sa aiba o retea intreaga. Nu m-am sfatuit cu nimeni. Nu m-am plins. Dupa un an, in care am dat circa 20 si ceva de informari, am refuzat sa ma mai vad cu el. M-a urmarit pe strada si mi-a spus ca, daca nu-i dau informatii, o sa-mi ispasesc restul de pedeapsa in puscarie si atunci am fugit din Sighet. M-am ascuns la niste prieteni in Cluj si in Oradea, in primavara lui ‘81.

    Se terminase pedeapsa?

    Nu. Mai aveam de facut cinci luni.

    Angajamentul avea si un nume conspirativ?

    Da. Balea Alexandru. L-am ales intimplator, singur. Imi semnam notele cu numele conspirativ de Balea Alexandru. La Militie am semnat angajamentul, prin ’80.

    Acele note informative despre colegi le puteau afecta viata?

    Nu. Nimanui nu i s-a intimplat nimic. Unul dintre ei, care voia sa avanseze in partid, fusese chemat la Securitate. A fost afectat ca i s-a stopat avansarea. E singura dovada pe care am obtinut-o ca efect la ceea ce am turnat eu pe acolo.

    In urma carei informatii?

    Discutii despre partid, de regim, bancuri. Nu am o imagine foarte clara. O sa-mi reimprospatez memoria dupa ce o sa-mi vad dosarul. Banuiesc ca dosarul meu nu-i contrafacut.

    Citi colegi au fost subiectul acestor note?

    Numai sefi. Aveam eu ceva cu sefii.

    Banuiesc ca ei veneau canalizati pe anumite persoane, nu? Nu informatorul isi alegea pe cine sa toarne.

    Ba da. Faceam eforturi sa-mi indepartez tinta care mi se impusese. Pe ofiterul asta il interesa doar problema cu secta.

    Erau numai sefi cei turnati, doi, trei?

    Erau foarte multe scorneli, foarte multa literatura.

    In aceasta perioada aveati si banuiala ca sinteti urmarit?

    Nu am nici o dovada. Acesta este motivul pentru care nu am cerut niciodata CNSAS-ului sa-mi vad dosarele. Am banuiala ca am doua, trei dosare de urmarire si ca acestea nu mai exista. Din perioada liceului, din perioada facultatii si din perioada de dinaintea Revolutiei, cind colegii mei de la Intreprinderea de Prospectiuni Geologice si Geofizice unde lucram au fost vizitati de Securitatea din Arges si s-au cerut informatii despre preocuparile mele. Unul a fost foarte speriat si ne-a povestit. Chiar daca le-as cere, ar fi un act ridicol. Dosarul de colaborator le obnubileaza pe celelalte.

    Deci, in perioada ’80 – ’90, nu ati vorbit cu nimeni despre acesti ani?

    Nu, pentru ca eu am plecat din Sighet. Am beneficiat de un decret de gratiere pe 23 august ’81, faptele mele fiind prescrise, prin decretul dat de Ceausescu. Atunci m-am intors in Sighet si am stat citeva luni. Dupa aceea am plecat definitiv din Sighet si m-am mutat in Bucuresti, unde am lucrat pina in 1991. Am ajuns tehnician geofizician. Asta a fost ultima mea incadrare. Acel ******** din Sighet nu m-a cautat niciodata. Nu am mai avut nici o legatura cu el.

    Nu v-ati gindit ca puteati face rau cuiva prin aceste note?

    Ba da. E ultimul lucru pe care l-am dorit vreodata sa mi se intimple.

    In momentul semnarii angajamentului, ce variante vi s-au prezentat?

    Ca voi executa pedeapsa la locul de munca. ********ul mi-a spus ca voi putea sa ma reabilitez mai repede. Asta a fost alternativa. Nu stiu ce a fost in capul meu.

    Deci nu a fost o amenintare explicita.

    A fost si amenintare. Ca, daca nu, o sa am probleme la locul de munca. Aluziv s-a vorbit despre posibilitatea intoarcerii mele la puscarie, dar nu a fost o amenintare foarte clara. Au fost presiuni. Nu eram in apele mele, ca sa pot tine piept unei noi amenintari.

    Securitatea urmarea un om oriunde s-ar fi dus in tara…

    Abia in ‘89 am mai avut de-a face cu ei. Au venit sa ma aresteze pentru ca eu am urlat ca a inceput Revolutia la Timisoara. Am urlat cit am putut „Jos Ceausescu!“, asta era salutul meu. Am fost la sedinta de partid, desi nu eram membru, si m-am ridicat in picioare si am intrebat: „De ce nu discutati despre mortii de la Timisoara, la Timisoara se trage si dumneavoastra stati aici si vorbiti de economia la hirtia igienica“. Au chemat Securitatea, dar eu am fugit. Pe 21 am fugit in Piata Universitatii. Am fost acolo in prima linie.

    Dupa 1990, care au fost relatiile cu serviciile de informatii?

    In ‘93 mi-au spus vecinii ca stringea SRI-ul informatii despre mine, stateam vizavi de Consulatul american. In cladirea in care locuiam, pina in ‘94 cred, a existat un birou special al serviciilor de informatii, cred ca al SRI, dotat cu aparatura de interceptare, care supraveghea Consulatul SUA. Era exact sub mine, auzeam noaptea aparatura lucrind, din cind in cind venea un tehnician, care, de regula, era o femeie. Era o problema foarte complicata pentru ei ca era un ziarist care lucra la „Catavencu“, care statea deasupra apartamentului cu aparatele.

    Ati fost filat?

    Pai da, am fost inregistrat, cind a fugit capitanul Bucur cu casetele de la SRI, in ’96, am aparut si eu in acele inregistrari. Deci toate telefoanele noastre erau inregistrate. In ’93 s-a intimplat chestia cu Securitatea, cu SRI-ul...

    Si in luna decembrie, scrieti aici, „un ofiter de informatii din MApN incearca sa ma santajeze“.

    Aaa, da, e un alt episod. In ’93, da, spunindu-mi ca am dosar.

    A venit la dvs. la redactie?

    A fost o intilnire pe strada, mi-a spus ca am dosar la Securitate si a incercat sa ma santajeze. In Piata Rosetti, in apropiere de imobilul meu. Il cunosteam si i-am spus „publica-l“.

    Ce va cerea?

    Ciocu’ mic, adica sa nu mai scriu despre armata.

    „In luna mai, in ’94, maiorul Costiuc, de la sectia SRI din Sighetu Marmatiei, imi hartuieste mama“, ati scris in revista „22“. A fost si asupra ei un santaj?

    A incercat sa o determine sa ma convinga sa nu mai scriu impotriva lui Magureanu, ca o sa am foarte mari probleme. Paralel, si fratele meu care facea armata a avut foarte mari neplaceri.

    Despre ce se scria atunci in „Catavencu“ mai exact?

    Despre Revolutie, despre mineriada din iunie ’90, despre Magureanu. Despre faptul ca el a desfasurat misiuni sub acoperire in strainatate, el a fost ofiter pe deplin conspirat al DIE si ca a desfasurat o misiune sub acoperire in Libia, unde l-a contactat pe viitorul presedinte Gaddafi. Aceasta informatie practic a rasturnat balanta echilibrului in defavoarea mea. In ‘95, paralel cu publicarea unui serial despre serviciile secrete in revista „22“, Magureanu a mers cu dosarul meu la doamna Adamesteanu. Dna s-a speriat foarte tare si mi-a zis, uite, a venit Magureanu cu dosarul, a venit cu un buchet de gladiole, de vreo doi metri. Face: „Doamna, uitati-va cine este Ivanciuc, uitati-va ce dosar are, nu este bine totusi ca revista dumneavoastra sa publice asa ceva“. Eu am spus de la inceput ca vor fi probleme si ca modulam de asa maniera materialul incit sa il putem oricind intrerupe. Paralel, incepuse actiunea de urmarire la Sectia Parchetelor Militare impotriva mea. Pentru transmitere de date, spionaj. Deci la doua capete s-a lucrat, la trei, pentru ca si Mihai Circiog, patronul trustului din care faceam parte, l-a convocat pe un coleg, doi sa le arate dosarul meu, un dosar fotocopiat de Magureanu. Santaj prin toate mijloacele. Serialul a continuat putin cam pina la sfirsitul lui iunie, inceputul lui iulie, l-am intrerupt, s-a constituit o celula de criza la nivelul „Academiei Catavencu“, s-a hotarit ca eu sa fiu asumat de catre „Academia Catavencu“ cu tot cu trecutul meu si am devenit bun patrimonial al „Academiei Catavencu“. Colegii mi-au facut pavaza. Ce va mai pot spune e ca dosarul meu, in ’95, a fost dat lui Cristoiu pentru a fi publicat la „Evenimentul zilei“. Dan Andronic mi-a spus ca Cristoiu a refuzat sa-l publice. Eu l-am rugat pe Andronic sa-l publicam impreuna si a refuzat si el.

    De ce?

    Nu eram interesant, eu eram putin cunoscutul Ivanciuc in acea perioada si lumea nu era interesata de un om putin ofertant, care nu vinde ziarul. Apoi nu a mai fost nici o tentativa din partea puterii de a-mi arata pisica pina in 2005.

    Si anul trecut?

    Anul trecut, Basescu, intr-un anturaj format din trei jurnalisti, exact in ziua cind i-a primit la Cotroceni pe cei trei jurnalisti rapiti, a afirmat ca Ivanciuc are o problema la dosar.

    Discutia dintre Basescu si jurnalisti a fost indirect o amenintare?

    Da, a fost. Au aparut primele semne ca dosarul meu are prioritate zero si ca este in sertar la Onisoru. Informatia mi-a venit din CNSAS. Am vrut sa-mi public dosarul in pagina trei la dezvaluiri sau intr-o publicatie a trustului Catavencu. Am sa-l public sub forma unor amintiri sau memorii. Amintiri dintr-o calatorie sau ma gindesc eu la o chestie pina atunci.

    Poate fi numit un nou santaj cel din 2005?

    Lucrurile totusi pot fi ingrijoratoare cind un presedinte stie astfel de lucruri, tine cont de ele si le sugereaza pentru a fi transmise persoanelor in cauza.

    Credeti ca CNSAS va da verdictul de politie politica, daca va discuta dosarul pina se modifica legea?

    Nu cred, dar e posibil orice. Trebuie sa-mi vad in primul rind dosarul, cum a fost ambalat. Dosarul nu este al meu, nu este al lui cutare, este al CNSAS. Eu vreau sa vad cum sint relatate faptele in dosar pentru ca s-ar putea sa am surprize, e foarte important sa-l vezi.

    Ivanciuc, asumat de catavenci

    Cornel Ivanciuc a marturisit colaborarea sa cu fosta Securitate intr-un articol din revista „22“. Era in iunie 1995. Senatul Academiei Catavencu s-a simtit lovit in moalele capului: unul din virfurile de lance ale revistei fusese turnator. Omul care lovise cel mai insistent, prin anchetele sale, institutiile mostenitoare ale politiei politice se dovedea a fi fost un ticalos. Unul din zecile sau din sutele de mii, care insa a avut curajul sa o marturiseasca. Decizia a fost unanima: Ivanciuc ramine. Si Ivanciuc a ramas, iar in cei unsprezece ani care au trecut n-a fost macar o zi in care sa regretam. Doru Buscu, redactor-sef „Academia Catavencu“

    --------------------------------------------------------------------------------

    Cornel Ivanciuc

    A debutat in presa pe 1 aprilie 1991 in „Catavencu“, iar in septembrie 1991, dupa un „puci“ in redactie, a devenit fondator al „Academiei Catavencu“, alaturi de alti noua colegi. In 1999 a publicat volumul de povestiri „Cartea cuceririlor“, premiata de Uniunea Scriitorilor.
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  15. #78
    Mughal Bancaru's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    Bucuresti
    Posts
    14,681
    Reputatie
    1
    Pentru ca Miril "m-a scutit" pe mine de un efort, voi pune alte doua articole foarte frumoase si interesante. Cred si sper...
    Unul despre Regele Mihai

    CARTIANU: Mihai de Romania
    26 Octombrie 2006
    Grigore Cartianu

    Vine din istorie si se indreapta spre istorie. La multi ani, Maiestate!

    Ovidiu Nahoi a dat buzna in sedinta de sumar: "La ora doua vine Regele Mihai!". Un fior a strabatut sala in care se facea prima croiala a ziarului de azi. Maiestatea Sa acceptase prompt invitatia facuta de "Evenimentul zilei", aceea de a petrece cateva ceasuri, chiar de ziua sa, in redactia ziarului. Gazetari de 20, 25 sau 30 de ani aveau ocazia magica de a sta fata in fata cu istoria.

    Regele Mihai este singurul supravietuitor dintre conducatorii de stat angrenati in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Hitler, Stalin, Mussolini, Churchill, Roosevelt, De Gaulle, Franco, Horthy ori Imparatul Hirohito s-au dus de mult.

    Regele romanilor a rezistat tuturor talazurilor vietii, inclusiv celor pustiitoare venite dinspre Moscova. A patimit intr-un exil parca interminabil, privind indurerat peste Cortina de Fier. De-o parte si de cealalta a zidului invizibil sufereau Regele si poporul sau. Poporul si Regele sau.

    Personajul istoric retras la Versoix este dovada faptului ca, pentru romani, Cortina de Fier nu s-a prabusit brusc in 1989, precum Zidul Berlinului pentru nemti. A cazut putin cate putin, presata de falimentul comunismului si sustinuta de indaratnicia comunistilor.

    Sa ne reamintim: in 1990, Regele a fost intors de pe autostrada Bucuresti-Pitesti, nefiind lasat sa ajunga la Curtea de Arges pentru a se reculege, dupa aproape o jumatate de veac, la mormantul strabunilor sai.

    A fost dus de niste borfasi la aeroport cu un mesaj bolsevic: valea, Maiestate! Un an mai tarziu, camarila FSN a fost si mai cruda: l-a blocat la Otopeni, refuzandu-i viza de intrare in tara. Tocmai lui, cetateanul pe pasaportul caruia scria - si va scrie pe vecie - Mihai de Romania...

    Mult i-a fost dat sa patimeasca acestui personaj maret al istoriei noastre! Pentru el, caderea comunismului s-a produs la multi ani dupa executarea lui Ceausescu. Este o ticalosie pentru care Ion Iliescu nu poate fi iertat in vecii-vecilor, chiar daca dupa 2000 a incercat o reconciliere de activist de treaba!

    In 1921, venirea pe lume - in Castelul Foisor din Sinaia - a micutului Mihai a fost vestita in toata tara prin salve de tun. Ieri, la 85 de ani distanta, cand Regele si-a incheiat vizita la EVZ, doamna Mimi - colega noastra dintotdeauna - a strans cescutele de pe masa facand o remarca de om implinit: "Nu credeam ca-i voi duce vreodata cafeaua Regelui!".

    In anii ‘40, in plin razboi, tatal doamnei Mimi a fost militar in garda Palatului Regal. Multi ani dupa aceea le-a povestit urmasilor cum repara el biciclete si motorase impreuna cu Regele Mihai...

    Pentru noi, cei crescuti cu povestile nostalgice ale parintilor ori bunicilor despre Regele lor bun, vorbele doamnei Mimi au fost ca o noua salva de tun. Una care sa dea de veste ca Regele nostru, al copiilor si nepotilor de ieri, s-a nascut a 85-a oara.
    La multi ani, Maiestate! Dumnezeu sa va ocroteasca sufletul bun si mult prea chinuit!
    www.evz.ro

  16. #79
    Mughal Bancaru's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    Bucuresti
    Posts
    14,681
    Reputatie
    1
    Iar cel de-al doilea, impresionant, despre Cioran. Emil Cioran.

    Cioran: acasa ignorat, la Paris venerat
    26 Octombrie 2006
    Petre Badica


    La Rasinari, langa Sibiu, in satul sau natal, marele scriitor a fost dat uitarii. Cat de mult a fost influentat destinul literar a lui Cioran de spatiul geografic de care a apartinut?




    "Rasinari este singurul loc pe care mi-ar placea sa-l revad candva. Restul mi-a devenit cu totul strain. Singura, imaginea copilariei noastre a supravietuit naufragiului, dintre toate amintirile".

    Aceste randuri, scrise pe 26 martie 1973, la Paris, de Emil Cioran ii erau adresate bunului sau prieten Bucur Tincu. La aproape un secol de la nasterea scriitorului, intr-o zi de toamna, la intrarea in Rasinari - satul lui de bastina - ne-a intampinat un alai de nuntasi.

    Coasta Boacii, gradina sunt toate la locul lor

    "Daca m-as intoarce vreodata la Rasinari, as vrea sa revad locurile, dar oamenii, categoric nu". (Emil Cioran - "Scrisori catre cei de acasa" - 14 august 1969). Am oprit masina in dreptul unei pancarte de tabla, din care timpul muscase la propriu si pe care statea scris "asinari". Pret de doua minute am stat nemiscat cercetand tarana din care Cioran va aduna, peste decenii, amaraciunea de a scrie "Pe culmile disperarii" .

    Cativa copii alergau in urma unei mingi rosii deformate de caldura. Nu auzisera de Cioran. De fapt, stiau mai multi Ciorani pentru ca satul e plin de oameni care poarta acest nume, dar de unul anume, mai rasarit decat altii, nu aveau cunostinta. Ne-am facut loc pe stradutele inguste, de-a lungul carora sa aliniau case frumoase, cu fatade elegante, pictate in culori calde.

    "Unii oameni din sat, dupa ce au vazut filmul facut de Liiceanu despre Rasinari, au fost nemultumiti. Au spus ca multe dintre povestile relatate atunci nu sunt reale… Ca, de fapt, Cioran nu s-a jucat niciodata cu cranii de morti. Altii s-au revoltat ca au fost filmati oameni beti, cazuti pe strada", ne spune o femeie pe care am gasit-o la magazinul comunal.

    "Mare lucru nu s-a schimbat de atunci. Locurile evocate de Cioran - biserica veche, cimitirul, Coasta Boacii, gradina, chiar si casa in care a vazut lumina zilei, toate sunt la acolo unde au fost dintotdeauna. Doar vremea le-a mai aranjat intr-un fel sau altul", continua femeia.

    Casa familiei, cumparata cu 140.000 de lei

    "Cu timpul, dragostea mea pentru Rasinari e in crestere. E ca si cum din viata nu ar merita sa se pastreze nimic in afara de tinerete, de copilarie, vreau sa zic" (8 august 1975 - op. citate)
    Trecem un rau al carui puls abia mai bate printre malurile foarte apropiate. Ulita neasfaltata urca abrupt, invaluita intr-o umbra deasa care nu dispare niciodata in timpul zilei. Un bust mic, meschin contrasteaza puternic cu peretii inalti ai casei langa care a fost amplasat. Reprezentarea artistica a lui Cioran nu ajunge nici la fereastra casei. O ironie la adresa scriitorului care visa o Romanie de dimensiunile Chinei si avand destinul Frantei…

    "Puteti bate la usa. Cred ca doamna Maria este acasa. Este o proprietate privata", ne informeaza o tanara care coboara treptele bisericii din apropiere. "Ati venit pentru Cioran, nu?". Incuviintam. Batem de cateva ori cu putere in lemnul masiv al portii. Cand ne pierduseram speranta, usa se deschise si, fara o vorba, o batrana ne face semn sa intram.

    "Am cumparat casa acum 35 de ani de la cineva, nu mai tin minte cum ii chema. Astia, la randul lor, au cumparat-o de la familia Cioran. Am dat pe ea 140.000 de lei. In fiecare duminica, de ani de zile, vin vizitatori, asa ca dumneavostra. De multe ori cand vin de la biserica incui usa si nu primesc pe nimeni. Daca ma talhareste cineva? Apoi, stau sa ma intreb daca nu ar trebui sa dau bilete la astia care viziteaza casa? Daca vine primaria si imi zice sa platesc taxe?" O cheama Maria Dragoescu, are 82 de ani si sta in casa unde s-a nascut in aprilie 1911 Emil Cioran. Nu este impresionata de acest fapt si nici nu stie mare lucru despre el.

    Casa are trei camere aranjate in stil vagon, pline, astazi, de carpete, cuverturi, mici bibelouri. "Dupa moarte, casa o voi lasa unei femei care ma ingrijeste. Nu m-ar deranja daca primarul ar face aici o casa memoriala. Daca plateste bine, sunt dispusa sa plec. O singura data a venit un doctor de la Bucuresti care mi-a zis ca vrea sa cumpere casa si sa faca o cafenea. Apoi a venit o frantuzoiaca. Ea dorea sa se stabileasca aici, sa rescrie cartile lui Cioran. Era foarte eleganta. Nu stia romaneste, avea traducator. Am plimbat-o pe Coasta Boacii si prin sat. A plecat si nu s-a mai intors", spune femeia.



    Noua ani, cat o eternitate

    "Mi-e aproape imposibil sa cred c-au trecut atatia ani de la moartea parintilor nostri. Timpul, exista deci… Ce frumoasa era gradina noastra de alaturi (opere citate - idem, 3 decembrie 1973)".
    Emil Cioran a plecat din sat la varsta de 9 ani, in 1920. Familia s-a mutat la Sibiu, unde tatal sau primise postul de protopop.

    Tanarul Emil nu a urmat decat primele trei clase la Rasinari. Dinspre anii acestia de inceput se va abate peste el, ajuns un batran mizantrop ascuns de lume intr-o mansarda din Paris, o melancolie maladiva. Astazi, putina lume din sat ti-ar mai putea vorbi despre Cioran. Numele lui, aducator de bani peste hotare si la Bucuresti, nu a fost valorificat de consateni. "Lumea nu ne viziteaza pentru Cioran, ci mai mult pentru a-si construi case si pensiuni.

    In sat nu sunt urmasi directi, deoarece nici Emil, nici fratele sau, Relu, nu au avut copii. Acesta din urma a revenit mereu la Rasinari chiar si dupa ce s-a mutat la Sibiu, iar fratele sau ajunsese in Franta. In fiecare duminica dimineata se ducea la cimitir sa puna o floare la mormantul parintilor. Apoi se plimba pe ulitele satului sau mergea la slujba. Daca voiai sa-l vezi pe Relu Cioran era suficient sa iesi pe la ora 11.00 dimineata pe strada", spune directorul scolii, Carmen Olteanu. Inainte de 1989, despre Cioran se vorbea in soapta. Pelerinajul la casa scriitorului a inceput abia dupa Revolutie.

    "Inainte de '89, o data la doua saptamani imi luam elevii de la clasa la care eram diriginte si-i plimbam prin sat. Le aratam casele unde se nascusera Cioran, Goga. Incercam sa le explic de ce Andrei Saguna a dorit sa fie inmormantat in satul nostru. Era mai dificil sa le vorbim copiilor in timpul orelor despre acesti oameni. Am gasit metoda de a vorbi despre ei indirect, aratandu-le istoria satului nostru", spune profesoara.

    "Amintire si resemnare, iata ce ne-a mai ramas"

    Cat de mult a fost influentat destinul literar a lui Emil Cioran de spatiul geografic de care a apartinut? S-ar fi eliberat de pesimismul sau ultim daca semintia sa ar fi rodit intr-un alt spatiu si nu in paradisul de la Rasinari? Ce lucruri decisive au vazut ochii copilului de atunci, pe langa care noi trecem nepasatori?

    Cine poate spune… Intr-o scrisoare tarzie, redactata la 70 de ani si adresata aceluiasi Bucur Tincu, Cioran lasa sa se intrevada un posibil raspuns: "Intre ideea de nemurire si viata pe care-o duci intr-un sat exista o corelatie pe care o percep cum nu se poate mai bine. Intai pentru ca imi amintesc perfect copilaria noastra in umbra de pe Coasta Boacii, apoi pentru ca traiesc de-atata vreme intr-un oras frenetic in care insasi ideea de eternitate s-a golit de orice continut si sens. Suntem insa batrani, asa ca nu stiu cat ne mai privesc toate acestea. Amintire si resemnare, iata ce ne-a mai ramas".

    Copilarie

    La Barcieni, ultimul refugiu

    "As putea trai la Rasinari dac-as avea casa Barcienilor, cu gradina, paraul, cetatuia, toate celelalte. Am o amintire foarte vie despre acest loc romantic. Sunt asa de obosit de toate, de Paris, mai ales (28 septembrie, 1974, opere citate)".

    Trecutul se pravalea peste Cioran. Posibilitatea de a reveni in Rasinari il ispitea, dar il inspaimanta deopotriva. Ce ar fi gasit la capatul calatoriei: impacarea cu sine in amurgul vietii sau deziluzia ultima, aducatoare de moarte, ca locurile copilariei astazi nu mai sunt cele din inchipuire? Raspunsul la aceasta intrebare nu l-am mai aflat. Si totusi, casa Barcienilor, primitoare, cu incaperi mari, departata de sat, mai exista si azi.

    Nu stim daca intocmai ca in visul lui Cioran… Prin sat se spune ca Barcianu a venit in sat din Tara Barsei in urma cu mai multe secole. Ca ar fi fost sapte generatii de preoti si multi dintre ei au urmat studii in strainatate. Sara Popovici Barcianu este intemeietorul primei scoli din Rasinari, care a functionat intr-o casuta de lemn pe proprietatile lor. In perioada interbelica, la Barcieni se strangeau spiritele luminate ale vremii si Cioran a participat la cateva dintre aceste reuniuni.

    Marturie

    Inmormantat si la Rasinari

    "In 1995 am auzit la radio ca a murit Emil Cioran, la Paris. Era intr-o dupa-amiaza de iunie. 20 iunie. Am inteles ca trebuie sa facem si noi macar un gest simbolic ca sa marcam acest moment. Impreuna cu un grup de oameni din sat, ne-am mobilizat si exact la ora cand la Paris se desfasura ceremonia funerara, la Rasinari s-a tinut o slujba de inmormantare. Aveam planificat pentru acea vara sa plec in Franta, la o prietena. Am rugat un copil sa stranga niste pamant de pe mormantul familiei. L-am pus intr-un vas de lut si, dupa ce am ajuns in capitala Frantei, l-am depus la mormantul lui Cioran. Dupa vreo patru ani am vazut un reportaj despre Cioran, si vasul respectiv statea neatins pe mormant".

    Carmen Olteanu, directorul scolii din Rasinari

    Opinie EVZ

    Un pariu jurnalistic

    Poate ca niciodata omenirea nu a dorit cu atata ardoare sa stearga urmele trecutului. Dorinta de a inova este atat de mare incat recursul la experienta pare un gest decadent. Lumea noua de astazi nu poate fi, oricat ar dori noii ei apostoli, una ermetica. Din trecut razbat ecouri, mituri sau simboluri la care, adesea, ne uitam cu mirare si, uneori, lipsa de intelegere.

    Cum a putut un loc ca Rasinariul natal al lui Cioran sa supravietuiasca mortii marelui scriitor? Cum s-a adaptat rigorilor societatii de azi un om arestat la domiciliu de Antonescu si inchis de comunisti? Mai exista viata in orasele si satele romanesti de numele carora sunt legati oameni exemplari sau intamplari remarcabile din trecut? Ce a supravietuit disparitiei grofilor din satele ardelenesti? Regrete sau bucurii?

    Dar transmutarii fortate a oamenilor de la munte la campie? Fetele de la Capalna au fugit in Spania sau au ramas in satul natal sa duca traditia mai departe? Cum se simt simbolurile lumii vechi in minunata lume noua? Stinghere? Uitate? Inadaptate? Perfect integrate epocii tehnologiei? In incercarea de a gasi un raspuns la toate aceste intrebari, "Evenimentul zilei" a demarat o campanie jurnalistica al carei prim episod se deruleaza, astazi, in satul lui Cioran.
    www.evz.ro

  17. #80
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Este exact articolele pe care vroiam si eu sa le pun acum, caci azi dimineata Ev Zilei si Prosport nu erau...accesibile. Ev Z si Cotidianul imi plac din ce in ce mai mult. Se scrie consistent.
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  18. #81
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Sa nu uitam, la Rasinari s-au nascut Ciroran si...Progresul. Sa incheiem, temporar, sper, ce a inceput Bancaru.

    Stralucirea, eliberata (Ev Z)

    Presupusii rapitori au adus-o acasa ieri noapte pe Stralucirea, fiica vrajitoarei Mercedesa, rapita la inceputul saptamanii in Craiova.

    Potrivit purtatorului de cuvant al Inspectoratului de Politie Judetean Dolj, subcomisar Maria Vasile, adolescenta va fi examinata azi pentru a se stabili starea sa.

    Politistii doljeni continua cercetarile, incepandu-se urmarirea penala pentru sase suspecti.

    Asteptam cu sufletul la...gura, deznodamantul. M-as mira, ca nu cumva si ea, in curand, sa astepte cu...ceva la gura. Nu va ganditi la prostii, va rog!
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  19. #82
    Mughal Bancaru's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    Bucuresti
    Posts
    14,681
    Reputatie
    1
    Miril, eram convins ca e posibil sa mi-o fi luat-o inainte. Asa a si fost cu Cotidianul.

  20. #83
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Tuti tu tututu! Razvan Exarhu Ev Z

    Razvan Exarhu: "Asa se spune ca a cerut Ion Iliescu doua ceaiuri la camera 222, pe cand se afla intr-un hotel din SUA."

    Sintagma tuti tu tututu face parte din farmecul unic al englezei cu personalitate practicate de Iliescu.

    Dar dincolo de aceasta anecdota, sintagma trebuie cunoscuta de cat mai multi oameni intregi la cap. Nici nu mai are importanta daca povestea este adevarata sau nu din moment ce ea exprima perfect relatia generala dintre ceea ce se spune si ceea ce se intelege.

    Sau relatia dintre ceea ce-si doresc oamenii si ce li se intampla, dintre ceea ce mimeaza si ceea ce simt, dintre ceea ce afirma si ceea ce fac. Tutitutututu este ceea ce ajunge lumea cand incape pe mana nepriceputilor, este colectia de frustrari, de prostii, de dorinte mutilate si de neputinta.

    Este incapacitatea organica de a comunica, proprie unei uriase retele de telefoane extrem de mobile. Daca ascultati cu atentie zumzetul inconjurator, veti auzi aceasta formula fascinanta reprodusa la nesfarsit de milioane de voci, in milioane de formule si circumstante. Impingand situatia la absurd, Tutitutututu apare ca un fel de mantra a unei lipse fundamentale.

    Aceea a absentei respectului de sine. Cred ca demnitatea elementara, statura bipeda te pot impiedica sa te transformi intr-un vorbitor de tutitutututu. E nesfarsita mirarea in fata entuziasmului cu care niste fiinte umane, care pretind sa le vorbesti cu domnule sau macar cu tanti, isi smulg hainele pentru o lingura de fasole si un pahar de bere gratis.

    Vad scene cu pensionari dezlantuiti care se imbrancesc ca niste campioni de wrestling pentru toate rahaturile, pentru cele mai jegoase oferte sau pentru cele mai josnice cauze.

    Aceiasi luptatori pentru sarmale, aceiasi arhangheli ai colivei si mititeilor plimba diversi nepotei prin parcuri, educandu-i si ingrijindu-i pentru a putea si ei intr-o zi, atunci cand se vor face suficient de mari incat sa scuipe din masina, sa renunte la respectul pe care si-l datoreaza.

    Asa ajung unii sa si manance, sa si vorbeasca, sa si traiasca un tutitutututu continuu, care devine sinonimul oricarei notiuni. Din moment ce acest inlocuitor universal seamana intotdeauna cu ceva, obisnuinta si lipsa oricarui termen de comparatie ii ofera statutul de realitate.

    Nimeni nu sta sa analizeze precizia formularii, daca aduce cu ceea ce li se pare ca ar vrea sa auda, atunci e bine, ne intelegem. Animalele needucate aduc cu niste oameni, pentru ca reusesc sa balmajeasca ceva in timp ce umplu universul de termopane, pensionarii par de treaba pentru ca au parul alb si seamana cu personajele pozitive din desenele animate, copiii sunt draguti pentru ca sunt mici, iar mizeria si uratul sunt normale pentru ca asta e lumea in care traim, stimati telespectatori.

    Daca cineva contorizeaza cine educa pe cine, orice discutie pare totalmente exclusa. Din moment ce stai in plastic de mic, cum ai putea vreodata sa ajungi sa apreciezi frumusetea unei camasi albe de poplin?

    Daca tot ce poti sa spui si sa faci este tutitutututu, este normal sa ti se para absurda si demolabila orice formulare care nu contine macar un tuti sau un tutu. Vad ca multa lume care nu se spala la fel de mult pe cat bate campii e ingrijorata ca nu au auzit tinerii din ziua de azi de Kafka.

    In schimb, faptul ca o societate este dresata sistematic in spiritul umilintei si precaritatii nu starneste tot atatea vociferari. Cred ca una dintre marile devize care strajuie institutia imbecilizarii nationale este rasturnarea unui celebru dicton frantuzesc. Seuls les idiots ne changent pas d’avis.

    La noi, dimpotriva, idiotii sunt mandri sa-si pastreze intacte parerile peste ani. Tutitutu nu se schimba, se preda revazut si adaugit generatiilor care vin. Mi-am adus aminte de o intamplare impresionanta povestita de un prieten medic - si nu trebuie luata drept un exemplu absolut.

    O femeie de serviciu dintr-un spital, mult bun-simt, mai putina educatie, o viata chinuita, un sot alcoolic si violent, multe nopti dormite pe apucate prin spital dupa un scandal acasa.

    Femeia pleaca in Italia, munceste si se recasatoreste. S-a intors in Romania dupa trei ani de absenta pentru acte si altele si il viziteaza pe prietenul meu.

    Ii marturiseste ca nu a auzit in Italia, in trei ani, atatea injuraturi violente cat a auzit in Bucuresti intr-o singura zi. Si aici vine partea tare. Spune - domnule doctor, stiti ce ma sperie? Mi-e teama ca si eu eram la fel. Parlez-vous tutitutututu?
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  21. #84
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Patapievici nu mai e rusinat ca e roman Lucia Popa Cotidianul

    Eseistul a aratat ca pe occidentali ii asteapta decadenta, in timp ce atuul romanilor consta chiar in complexul de inferioritate.

    Horia-Roman Patapievici a tinut o conferinta despre „inconvenientul de a fi roman“la World Trade Plaza, in cadrul evenimentului „Zilele Biz“. Ca sa-si argumenteze premisa ca a fi roman reprezinta un inconvenient, Patapievici a citat din marturiile unor „calatori straini prin Tarile Romane“, consternati de diferite ciudatenii si vicii locale, si a selectat citeva formulari critice celebre ale eseistului Emil Cioran.

    Avantajul de a fi roman

    Pastrind rezerve in legatura cu maniera de exprimare adeseori socanta a lui Cioran („Imi doresc o Romanie cu po****tia Chinei si cu istoria Frantei“, „noua, romanilor, nu ne reusesc nici macar esecurile“), Patapievici a aratat ca nu numai filosoful interbelic a adoptat o pozitie acida fata de specificul tarii de origine. Si filosofii germani s-au inversunat impotriva spiritului de acolo.

    Dupa ce si-a incheiat demonstratia ca a fi roman reprezinta un inconvenient, Patapievici a aratat ca aceasta pozitie prezinta, deopotriva, avantaje si dezavantaje. Cel mai evident dezavantaj consta in a nu constientiza defectele autohtone, ceea ce ar implica sa raminem intr-un minorat perpetuu al valorilor culturale si morale, este de parere Patapievici. Pe de alta parte, el a mai aratat ca „decalajul temporal“fata de alte tari poate constitui un avantaj notabil: sintem „calare pe doua timpuri diferite“. Avem in fata realitatea autohtona si aspiratia unei dezvoltari occidentale, ceea ce poate induce o stare tensionata, asemanatoare complexului de inferioritate, dar fertila, pentru ca reprezinta climatul specific evolutiei. Pe occidentalii care au atins deja un echilibru al valorilor nu ii mai asteapta decit decadenta, in timp ce noi putem evolua. Intrebat daca sufera de rusinea de a fi roman, Patapievici a marturisit ca s-a „vindecat“de acest sentiment in ultima vreme si ca, dincolo de rationamentul expus in cadrul conferintei, el isi iubeste tara „irational, fara un motiv precis“.
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •