Results 1 to 9 of 9

Thread: Multumim, Valentin Caltut!

  1. #1
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0

    Thumbs up Multumim, Valentin Caltut!

    Sa-ti dea Dumnezu santatae, tie si noua, ceilalti mohicani, sa avem parte si de clipe mai fericite, publicarea cartii, supravietuirea decenta a pasarii Phoenix din Parcul cu Platani si o aniversare frumoasa printr-o promovare, la 65 de ani de existenta, a iubitei noastre echipe Progresul Bucuresti. HAI PROGRESUL!

    Cartea Progresul Andrei Craciun Ev Z

    Valentin Căltuț, suporter al echipei de fotbal din Parcul cu Platani de peste cinci decenii, lucrează de treisprezece ani la o monografie dedicată „bancarilor“.

    Vineri, 6 decembrie 2008, scriam în EVZ câteva rânduri despre Progresul și suporterii ei „puțini, ciudați și emoționanți ca un îndrăgostit care caută flori într-un oraș sub bombardamente“. Echipa era în comă financiară, investitorul Marian Dodu fiind, după cum mărturisea, „lovit în plină figură de criza asta“. O vegheau la căpătâi niște bătrâni care veneau să-i roage pe fotbaliști să mai joace, așa, pe gratis.

    „În ultimii 25 de ani, echipa n-a jucat bine“

    Câteva zile mai târziu am primit la redacție un telefon. Dialogul care urmează pare o glumă, dar nu e. Vocea care se auzea de departe era a lui Valentin Căltuț, un fanatic „bancar“ care voia să-mi adauge articolul la cartea pe care o scrie despre formația asta muribundă.

    Domnul Căltuț a început prin a se asigura că sunt „progresist“: „Îmi permit să vă întreb dacă ați simpatizat, în trecut, sau simpatizați încă echipa noastră?“. I-am răspuns că am doar 25 de ani și că n-am prins perioada de glorie a „bleu-albaștrilor“, că îi prețuiesc pe „bancari“ de la distanța obiectivității, fiind fascinat de mecanismul care face un om să iubească o echipă care nu câștigă niciodată, când la doar câteva cartiere depărtare sunt echipe care câștigă întotdeauna. Domnul Căltuț a oftat ca după un suporter pierdut, și a rostit o frază antologică: „Aveți dreptate, în ultimii 25 de ani echipa n-a mers, n-a jucat prea bine“.

    Mai târziu a ieșit în oraș după niște medicamente și a trecut pe la noi. Avea cu el un memory stick și pe memory stick mii de rânduri de pasiune, cartea lui de sute de pagini.

    „Noi, «progresiștii», nu uităm“

    Suporterul sexagenar e un individ riguros, dependent de statistică. Volumul „Fotbal în Parcul cu Platani (1944-2008)“ adună toată istoria „bleu-albaștrilor“ din interviuri cu cei care au scris-o pe teren, în tribune și birouri, din cronici de presă, din fotografii de epocă, amintiri de Cișmigiu, „date documentare“ și fișe individuale ale fotbaliștilor, făcute cu conștiinciozitatea unui adolescent sufocat de dragoste.

    A început să scrie cartea asta după ce, în 1995, inima i-a dat semne că a început numărătoarea inversă. Au trecut treisprezece ani, inima rezistă, și Căltuț mai speră doar să vadă cartea publicată în anul în care Progresul împlinește 65 de ani. Nu a discutat, deocamdată, concret cu o editură. „V-ați gândit vreodată să «schimbați» echipa?“, întreb ca un *******. Domnul Căltuț ia mina unui samurai a cărui onoare a fost pătată și spune grav: „Noi, progresiștii, nu putem să ținem cu alte echipe, mai ales cu Dinamo și Steaua. Nu uităm! Ei ne-au hărțuit mereu, ne-au furat jucătorii, au încercat să ne dezbine suporterii, să ne distrugă memoria. Comuniștilor nu le conveneau originile noastre mai burgheze“.

    De ce mai merge Valentin Căltuț pe stadion, e drept doar la meciurile de „acasă“? Pentru că acolo încă vin tineri care aud muzica aceea rară a frunzelor de platan bătute de vânt. Bătrânul nu scrie la calculator. Cartea i-o tehnoredactează un „progresist“ cu câteva generații mai tânăr. S-au cunoscut, ca microbiștii adevărați, pe stadion.


    "Nouă ne-au spus «frizeri» rivalii și prietenii noștri, rapidiștii. În anii ’50-’60, era în vogă cooperativa «Igiena», și rapidiștii ne spuneau frizeri în bătaie de joc. Voiau să ne compromită, fiindcă îi învingeam mereu. Dar noi am fost mereu echipă de bancari." - Valentin Căltuț, suporter al Progresului București de 53 de ani


    POVESTEA UNEI CĂRȚI

    Zece ani la sertarul clubului

    În 1996, o primă variantă a cărții era gata, regretatul Eftimie Ionescu îi scrisese o prefață impresionantă („Nu lipsește nimic!“), așa că autorul a încredințat-o clubului cu încredere. Numai că zece ani a stat manuscrisul într-un sertar, fără să vadă lumina tiparului. Până când Căltuț, care între timp buchisise an de an la fiecare sezon nou, s-a hotărât să ia totul pe cont propriu. E supărat pe guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu, i se pare incceptabil că tradiția echipei finanțiștilor se pierde printre interese financiare meschine și „iresponsabile“. Echipa patronată acum de dezvoltatorul imobilar Dodu este în pragul colapsului, cei mai mulți dintre jucători depunându-și memorii pentru a deveni liberi de contract, fiindcă nu și-au primit restanțele salariale.

    PĂRINȚII FONDATORI

    La început au fost „Tăticu“ și „Ciclistu“

    Cartea lui Căltuț nu ignoră nimic din istoria zbuciumată a „bancarilor“: noaptea când s-au demontat tribunele ca să fie mutate pe stadionul unei echipe a Securității, anii grei de pribegie, când au fost forțați să joace doar în deplasare, și mai ales începutul tulbure al formației BNR București, „bunica“ Progresului de azi, FC Național de ieri.

    Valentin Căltuț a refăcut meticulos „Big-Bang-ul“ care a dus la apariția BNR București, din discuții cu fiul unuia dintre promotorii acțiunii, Nicolae Pop Junior.

    Cercetările lui Căltuț arată că BNR București s-a născut miercuri, 10 mai 1944, la Rășinari. De ce lângă Sibiu, în satul lui Emil Cioran? Acolo fusese mutat în ultimele luni de război Serviciul de Fabricație a Biletelor Bancare (SFBB). Înființarea echipei are ceva romantic: inițiativa le-a aparținut lui Traian Pătrașcu și lui Nicolae Pop. Cei doi au ținut un discurs înflăcărat în sala de mese a SFBB. Tinerii prezenți au aprobat entuziaști. Căltuț nu s-a mulțumit să afle toate astea de la Nicolae Pop Junior, care avea pe atunci 11 ani, și a fost martor al evenimentelor. A redactat un „Act de constituire“, pe care l-a așezat în față, între primele pagini ale cărții.

    La întâlnirea de la Rășinari au participat douăzeci și patru de bărbați tineri, funcționari, tipografi, mașiniști, ucenici, galvanizatori, legători, cu nume și porecle uitate: Nicolae Pop, Traian Pătrașcu, Ion Anghel (zis „Tăticu“), Dobre Băjenaru, Gheorghe Ciuplea („Ciclistu“), Sever Georgescu, Ion Ionescu („Țiganu“), Petre Lambru, Cornel Lupea, Nicolae Maier, Iosif Micu, Dumitru Mihăilă, Gheorghe Mihăilescu, Petre Mihăilescu, Pascu Poștașu, Mihai Preda I, Ernest Rădulescu, Dumitru Rotărescu, Constantin Stoian I („Stalin“), Constantin Stoian II, Nicolae Șandru, Marin Tudorache, Vasile Vasilescu, Grigore Vasilian („Mutu“).



    DEDICAT. Valentin Căltuț a venit la EVZ cu o parte din fototeca personală
    Foto: Arhiva EvZ


    CUM A ÎNCEPUT?

    Problemele cu inima și „Câmpul viselor“

    Valentin Căltuț ține cu Progresul din sezonul 1954-1955. În anul acela echipa termina campionatul pe locul 3. Căltuț era doar un copil fascinat de driblingurile lui Titus Ozon. Încă mai e.

    Aventura cărții la care este aproape să pună ultimul punct începe patruzeci de ani mai târziu. Se întâmpla în 1994, după o discuție cu Constantin Dinulescu, director al Centrului de Copii și Juniori al clubului din Cotroceni. Atunci s-a hotărât ca semicentenarul să fie marcat și de apariția unei monografii a echipei bancare. O gravă criză cardiacă și vizionarea filmului „Câmpul viselor“ al lui Phil-Alden Robinson l-au mobilizat.

    În „Câmpul viselor“, un fermier sărac, Ray Kinsella, construiește peste lanul de porumb din fața casei sale un teren de baseball. Tatăl lui Ray fusese unul dintre cei mai mari jucători din istoria SUA, iar Kinsella Junior auzea zilnic voci care-i spuneau că dacă va construi terenul ei, marii jucători, se vor întoarce imediat și vor rămâne acolo.

    Valentin Căltuț a auzit și el vocile lui când s-a pus pe treabă. De ce scrie pensionarul acesta cu ochelari? Pentru că, în scris, ca pe terenul lui Ray Kinsella, totul devine posibil. În visele din sufrageria lui, epocile, jucătorii, trăirile se amestecă fabulos: „(...) Șony Karikaș îl va deschide în adâncime pe mult mai tânărul Cătălin Liță, Titus Ozon va trimite la întâlnire una din pasele sale geniale pentru Marin Dună. Nae Oaidă va trece vijelios de 3-4 adversari și, din plin fuleu, va șuta formidabil de la 25 de metri în colțul lung al porții lui Bogdan Lobonț. (...)“.

    Viitorul? Speranțele sunt mici, supraviețuirea ar fi un miracol, dar Căltuț nu disperă. Și el a citit mai demult articolul magistral în care Radu Cosașu, care a suferit toată viața lui pentru Progresul, a spus tot: „Am fost împinși metodic spre prăpastie și, când simțeam că murim, ceilalți ne zâmbeau în zeflemea, consolându-ne ca pe bolnavii de cancer și spunându-ne că azi arătăm mult mai bine. Am învățat uitarea, tăcerea, am devenit superstițios din cauza Progresului, am încasat ironii foarte izbutite, am bolit, am cunoscut meschinăria, chiar invidia, și nu mi-a fost ușor de a mă lepăda de ele în momentele - câte au fost, dar au fost - de glorie“.
    Last edited by miril; 10th January 2009 at 12:24.
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  2. #2
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Iata si protagonistii acestui articol, Valentin Caltut si jucatorii echipei Progresul Bucuresti.

    Caltut.jpg Progresul 5.jpg
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  3. #3
    Mughal Bancaru's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    Bucuresti
    Posts
    14,681
    Reputatie
    1
    Ultimul paragraf mi se pare emotionant si cred ca este sinteza a ceea ce toti bancarii traim de ani de zile, fiecare atat cat a prins din viata acestei echipe. Sa ii dea Dumnezeu sanatate si poate dorinta lui, si a noastra, se va indeplini.

  4. #4
    junior marianZ's Avatar
    Join Date
    Oct 2008
    Location
    Bucuresti
    Posts
    132
    Reputatie
    1
    acum reusesc si eu sa citesc aceste lucruri.cel mai mult imi pare rau ca si eu am tinut un fel de evidenta cu scorurile si lotul de jucatori incepand din 1980 dar in timpul ultimei finale de cupa am fost atat de nervos incat le-am dat foc.
    [color=lightblue][b]Bancar pana la moarte[/b][/color][color=blue][b] si dincolo de ea[/b][/color]

  5. #5
    manager
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    326
    Reputatie
    1
    Fiecare echipa ar trebui sa aiba asa ceva, tot respectul

  6. #6
    sport legend
    Join Date
    Aug 2010
    Location
    Cluj
    Posts
    596
    Reputatie
    1
    multumim

  7. #7
    k r a p u l a x
    Join Date
    Mar 2005
    Posts
    4,010
    Reputatie
    1
    io m-am cam saturat de trolleri

  8. #8
    senior Zamo's Avatar
    Join Date
    Nov 2005
    Location
    Bucuresti
    Posts
    217
    Reputatie
    1
    http://progresuldincotroceni.blogspot.ro/

  9. #9
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    Multumim, Caltut, multumim Progresul! Cred ca ar fi bine sa punem articolul la vedere.

    Parfumul platanilor și truda cavalerului O carte-instituție despre fotbal și despre Progresul: poate cea mai solidă apariție sportivă a ultimilor ani Gabriel Berceanu Gsp.ro

    Două volume, 838 de pagini, cifre și povești, peste un deceniu de activitate pentru autor în schimbul unui rezultat copleșitor

    Valentin Căltuț are 70 de ani. Așadar, avem de-a face, întîi de toate, cu o poveste trăită. Autorul e un suporter al Progresului, adică un cavaler desuet pentru mașina de produs efemer pe care o populăm. Apoi, e o carte întocmită, sistematizată, parcă ulterior și scrisă. E o cronică și un fluviu cu accente hugoliene, sînt aproape o mie de pagini în două volume, o carte-instituție, aș îndrăzni, pentru fotbalul nostru. Și tot nu simt c-am spus totul.

    O carte-scut
    Nu știu dacă lipsește ceva, dacă ar putea lipsi. Avem parcursul istoric al echipei, nuanțat și ilustrat reconfortant. Sînt date documentare, statistici, ierarhii și loturi, cronici inspirate și, în partea secundă, episoadele de strălucire și amărăciune prin care a trecut Progresul București.

    Ce a reușit Valentin Căltuț în mai bine de un deceniu de trudă are însemnătatea unui scut și frumusețea unei armuri, cînd mai toate aparițiile editoriale dedicate unor echipe de tradiție care au dispărut se risipesc în nostalgie și compun inconștient o litanie sterilă. Pentru că cele două volume apără viața fotbalului din Cotroceni și conturează esențial epoci de fotbal românesc, pentru că dincolo de acest demers admirabil rămîi cu unul din cele mai importante produse editoriale sportive din România ultimilor ani.

    Fără preț și neprețuită
    Să trecem din sufletul echipei frumoase pentru care s-au scris paginile spre mintea lumii noastre de acum: nu a existat o editură care să se încumete la poemul-istorie-carte. Autorul a reușit să tipărească un număr redus de exemplare, ce-i drept, în condiții foarte bune. Vorbim de o lucrare ce nu poate lipsi, da, zicerea e "clasică", dar aici e rostul ei întreg, din nici o casă de suporter adevărat. Și care nu are un preț: asta ca să închege definitiv aerul don quijotesc din jurul acestei povești.

    Nu o găsim "pe piață", e prea mult și prea bun, îndrăznesc, pentru ce vor și pot producătorii de carte. Jurnalistul Silviu Ghering l-a ajutat pe Valentin Căltuț să-și vadă visul în pagini și tot prin el pot fi procurate volumele. Merită!

    "Am fost arătat cu degetul pe stradă, nu spun de cine: «Uite, ăsta ține cu Progresul!». Am fost jefuiți de jucătorii cu care alții s-au mîndrit, uitînd a mai spune de la cine i-au luat. Am învățat uitarea, tăcerea, am devenit superstițios din cauza Progresului, am încasat ironii foarte izbutite, am bolit, am cunoscut meschinăria, chiar invidia, și nu mi-a fost ușor a mă lepăda de ele în momentele, cîte au fost, dar au fost, de glorie"
    Radu Cosașu în 1981

    1960 e anul cînd Progresul a cîștigat Cupa României, de trei ori clasîndu-se pe locul secund în Liga 1, ultima oară în 2002

    4 participări în cupele europene a reușit Progresul, cele mai celebre nume eliminate fiind Partizan și Heerenveen

    8 e locul ocupat în prezent de Progresul București în seria I din Liga 4 București, echipă exclusă din Liga 2 în 2009

    Titlu: "Fotbal în Parcul cu Platani"
    Autor: Valentin Căltuș
    838 de pagini, două volume
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •