Page 2 of 4 FirstFirst 1234 LastLast
Results 22 to 42 of 73

Thread: Istoria si statistica fotbalului romanesc

  1. #22
    trolleador six's Avatar
    Join Date
    Oct 2005
    Location
    Timisoara
    Posts
    9,845
    Reputatie
    1
    Chinezul Timișoara

    Chinezul Timișoara
    Emblema clubului
    Nume complet C.S. Chinezul Timișoara
    Fondat 1910
    Desființat 1946
    Culori alb-violet
    Arena Banatul,
    Timișoara,
    România România
    Capacitate 7.000
    editează acest cadru

    Chinezul Timișoara (maghiară: Kinizsi Temesvár) este un club de fotbal românesc care s-a afirmat în perioada interbelică, numărându-se printre cele mai vechi dar și cele mai de succes formații din istoria acestui sport.
    Cuprins
    [ascunde]

    * 1 Istoric
    o 1.1 Primul triumf național (1921-1922)
    o 1.2 Al doilea titlu al Chinezului (1922-1923)
    o 1.3 Al treilea succes al Chinezului (1923-1924)
    o 1.4 Șirul victoriilor continuă (1924-1925)
    o 1.5 Norma timișoreană (1925-1926)
    o 1.6 Ultima medalie de aur a Chinezului (1926-1927)
    o 1.7 Declinul
    * 2 Jucători reprezentativi
    * 3 Note
    * 4 Bibliografie
    * 5 Legături externe

    [modifică] Istoric

    Chinezul Timișoara, echipa muncitorilor de la căile ferate din Timișoara, a fost înființată în 1910, sub numele maghiar de Kinizsi. Denumirea a fost adoptată după numele căpitanului-general Pavel Chinezu (sau Cneazu) (1432-1494), din oastea regelui Matei Corvin. Numele "Chinezul" derivă din cuvântul slav knyaz (prinț, cneaz) și nu de la chinez (de origine chineză) așa cum se crede deseori. Emblema clubului are în centrul său o mână care duce o piatră de moară și face referire la una din legendele legate de acest personaj istoric[1].

    De la inceput a jucat în spatele Gării de Nord, unde la data de 12 octombrie 1913 s-a inaugurat arena sportivă a clubului clădita sub conducerea inginerului Arnold Iacobi și lucrată de către muncitorii feroviari. Prezentarea în fața publicului a echipei Chinezul (ale cărei culori erau: violet-alb) a avut loc în anul următor apariției sale, la 6 mai 1911, când a fost întrecută cu categoricul scor de 11-0 de către formația de tineret a C.A.T.-ului.

    Încă din primii ani de s-a orientat spre a transfera jucători valoroși de la echipe din Budapesta precum Wurfer, Bauer, Iszer, Szednicsek (fost internațional maghiar), Szidon și Schaller (viitori internaționali maghiari) și astfel echipa cucerește campionatul Ungariei de Sud în 1914, an în care vor fi declarați, alături de TSC din Tatabanya, și cea mai bună echipă provincială din Ungaria.

    Războiul nu va afecta deloc activitatea Chinezului. Ba dimpotrivă, în această perioadă fiind aduși o mulțime de jucători, care vor forma apoi marea echipă din anii '20. Din formula anilor 1916-1917 făceau parte: Ziegler (Herner) - Bauer (Szilagyi I), Szednicsek (Kondor) - Fenyvessy (Kovacs S.), Toth-Bedö, Koch (Rajnak) - Wurfer (Steiner B.), Frech I, Micsinay (Matek), Szidon (Schaller), Chinorai (Iancu). Dintre aceștia, nu mai puțin de șapte (Kondor, Fenyvessy, Toth-Bedö, Rajnak, Steiner B., Frech I, Matek) vor face parte din echipa care va cuceri, în 1922, primul titlu național, cinci (Szilagyi I, Toth-Bedö, Koch, Frech I, Matek) vor fi selecționati în naționala României, iar doi (Szidon, Schaller), în cea a Ungariei. Cu acest lot fantastic, feroviarii ocupă locul 4 în Cupa de Război, care a angrenat, în 1916, cele mai puternice formații din Ungaria, și câștigă Campionatul de Război al Ungariei de Sud în 1918. Acest ultim an aduce și un record de asistență, 10.000 spectatori - cifră impresionantă pentru acele timpuri - vizionând la Timișoara meciul pierdut de selecționata Ungariei de Sud în fața unei selecționate a Ungariei (1-6). Dintre rezultatele acelor ani atrag în mod deosebit atenția un 5-0 cu selecționata de juniori a Ungariei (în 1914), un 2-1 cu UTE (actuala Ujpest; în 1916, chiar la Budapesta), un 4-0 cu FTC (în 1917), 3-2 cu o selecționată a Budapestei (în 1918).

    În 1918, războiul s-a încheiat, iar Transilvania s-a unit cu România. Totuși, până la unificarea fotbalului vor mai trece trei ani[2]. Chinezul ramâne cea mai bună, cucerind campionatul Ardealului în 1921 și obținând apoi, între 1922 și 1927, șase titluri consecutive (primele ale campionatului cu adevărat național), record care va sta în picioare timp de 71 ani, fiind egalat doar de Steaua București.

    [modifică] Primul triumf național (1921-1922)

    În campionatul districtual, 1921-1922, Chinezul a reușit să-și impună superioritatea. De remarcat este că la 1921, orașul de pe Bega, avea nu mai puțin de 5 echipe în competiția de categorie I a Banatului (Chinezul, Clubul Atletic Timișoara, Unirea, Reuniunea de Gimnastică a Muncitorilor din Timișoara , prescurtat R.G.M.T., și Sparta C.F.R).

    Din vara lui 1922 participă alături de alte 6 câștigătoare ale întrecerilor regionale la finala campionatului național. În sferturi, Chinezul a trebuit să se întâlnească cu Societatea Sportivă Sibiu, care însă nu s-a prezentat la meci, astfel că în semifinale s-a calificat echipa timișoreană. Pentru această fază a turneului de fotbal, Chinezul a primit vizita formației A.M.E.F. Arad pe care a întrecut-o cu 2-1. Finala a avut loc tot la Timișoara. În fața a 3.500 de susținători , Chinezul a surclasat echipa Victoria Cluj cu scorul de 5-1 (2-1) și și-a adjudecat titlul. Golurile echipei bănățene (formată din Ritter – Kondor, Hoksary – Fenyvessy, Tóth-Bedö, Rainak – Steiner, Frech I, Matek, Tänzer, Frech II) au fost înscrise de Tänzer (2), Matek, Frech I și Bruno Steiner.

    [modifică] Al doilea titlu al Chinezului (1922-1923)

    Chinezul a menținut și în această ediție supremația în fotbalul românesc. În echipa campioană s-au produs multe schimbări, ce au îmbunătățit jocul. Pe extrema dreaptă în locul “bătrânului” Bruno Steiner, a trecut valorosul Mihai Tänzer, care pe acest post a devenit cunoscut în toată Europa[3]. Și pe postul de extremă stângă apare un nume nou : Iosif Kilianovitz, jucător tehnic și un foarte bun dribbleur. Din toată înaintarea numai Frech I a rămas pe postul lui. Rudolf Matek a devenit inter stâng, iar poziția sa în centrul atacului a revenit lui Hütter. În celelalte compartimente ale echipei s-a produs numai o singură modificare. În locul lui Kondor (fundaș dreapta) a început să joace Emerich Vogl, care a devenit stâlpul apărării chineziste. Cu această formație violet-albii n-au întâmpinat prea mari probleme în campionatul districtual. In tur de exemplu, n-au pierdut nici un punct. Astfel clasamentul turului arăta în felul următor :
    Poziția Club Puncte Golaveraj
    1 Chinezul 10 p. 16-3
    2 Unirea 7 p. 11-9
    3 R.G.M.T. 5 p. 6-6
    4 Vulturii Lugoj 4 p. 5-12
    5 C.A.T. 3 p. 4-3
    6 A.S.E. 1 p. 3-10

    Chinezul a învins greu numai pe C.A.T., în rest a obținut scoruri ce nu necesită alte comentarii: 4-0 cu R.G.M.T., 6-1 cu Vulturii Lugoj etc. În prima etapă a turneului final (sferturi de finală) campioana Timișoarei a jucat în deplasare cu Gloria C.F.R. Arad, pe care a întrecut-o cu 2-0 (1-0). Semifinalele au constituit o “baricadă” greu de depășit pentru Chinezul, care a primit vizita formației C.G. (Clubul Gimnastic) Târgu Mureș. Rezultatul a fost 1-1, motiv pentru care peste o săptămână , meciul s-a rejucat la Târgu Mureș. Aici oaspeții au încheiat partida victorioși cu același scor ca la Arad : 2-0. Finala campionatului național, ediția 1922-1923, a fost de fapt o reeditare a derby-ului din anul precedent. Însă de data aceasta meciul s-a ținut la Cluj, unde gazdele aveau șansa revanșei. Totuși cei care au plecat de pe teren cu capul ridicat au fost timișorenii. Chinezul a repurtat o victorie categorică și cu această ocazie, printr-un 3-0 (1-0). Iată formația învingătoare: Ritter – Vogl, Hoksary – Fenyvessy, Tóth-Bedö, Rainak – Tänzer, Frech I, Hütter, Matek, Kilianovitz.

    [modifică] Al treilea succes al Chinezului (1923-1924)

    În ediția din 1923-1924 a campionatului național Chinezul a reușit să-și apere titlul de campioană. În tur echipa nu a strălucit. A obținut numai o victorie categorică: 5-0 cu vechea sa rivală, C.A.T.. Patru din cele cinci goluri au fost înscrise de Frech II, iar al cincilea gol a fost opera lui Frech I, trei reușite fiind izbutite numai din pasele lui Tänzer. Titlul de campioană de toamnă a revenit echipei R.G.M.T., care a pierdut doar un singur punct. Clasamentul turului:
    Poza echipei din finala cu orădenii
    Poziția Club Puncte Golaveraj
    1 R.G.M.T. 9 p. 9-7
    2 Unirea 8 p. 21-4
    3 Chinezul 6 p. 13-4
    4 C.A.T. 4 p. 7-14
    5 Vulturii Lugoj 2 p. 1-16
    6 Sparta C.F.R. 1 p. 3-16

    Campionatul districtual a avut un “epilog” neașteptat. După terminarea turului, locul 1 a fost ocupat de Unirea care în cadrul sferturilor de finală a campionatului național a și jucat deja meciul cu S.G. Arad (Societatea de Gimnastică Arad). Însă la intervenția Chinezului, Comitetul Regional F.S.S.R. (Federațiunea Societăților Sportive din România) a dat curs unei contestații, în urma căreia Unirea a pierdut cele două puncte câștigate în partida din retur cu R.G.M.T. Astfel Chinezul a devenit campioana districtuală cu un punct avans, datorită unor hotărâri la “masa verde”. S.G. Arad a fost obligată de Comisia Centrală de fotbal să se prezinte din nou pe teren în cadrul sfertului de finală. Arădenii au jucat tot la Timișoara, unde au fost întrecuți de Chinezul cu 2-0 (1-0). Tot la Timișoara s-a disputat și partida dintre Chinezul – C.F.R. Târgu Mureș (semifinala). Victoria a revenit gazdelor, care i-au “tăvălugit” (9-0) pe feroviari. Finala campionatului național a avut loc pe teren neutru, la Arad. De data aceasta adversarul n-a mai fost Victoria Cluj, ci Club Atletic Oradea. Timișorenii au câștigat ușor întâlnirea decisivă, scor final 4-1 (2-1). Golurile au fost înscrise de Semler, Frech I, Tänzer și Hoksary, iar Chinezul a evoluat în formula : Ritter – Hoksary, Rech – Fenyvessy, Vogl, Rössler – Tänzer, Frech I, Schiller, Semler, Kilianovitz.

    [modifică] Șirul victoriilor continuă (1924-1925)

    În ediția aceasta Chinezul și-a luat în primire cel de-al patrulea titlu de campioană națională. Echipa antrenată de Frontz Döme (în rândurile căreia au apărut două nume noi: Adalbert Steiner II și Bundi) în tot timpul anului competițional a jucat într-o formă foarte bună. Aproape toți adversarii au fost nevoiți să-și încline steagul în fața campionilor care printre altele au obținut următoarele rezultate:

    11-1 cu S.S. Jimbolia, 1-0 cu Politehnica, 3-0 cu R.G.M.T., 6-0 cu Kadima, 6-3 cu C.A.T.

    Clasamentul campionatului districtual, categoria I-a:
    Poziția Club Puncte Golaveraj
    1 Chinezul 25 p. 68-4
    2 C.A.T. 22 p. 48-10
    3 R.G.M.T. 14 p. 20-15
    4 Politehnica 14 p. 19-20
    5 Sparta C.F.R. 14 p. 22-28
    6 Rapid 9 p. 14-33
    7 S.S. Jimbolia 9 p. 21-50
    8 Kadima 3 p. -

    Chinezul a parcurs relativ ușor drumul dintre campionatul districtual și finala campionatului național. În sferturile de finală a învins la București pe Venus cu 3-0 (0-0). Tot cu 3-0 a câștigat și meciul din cadrul semifinalei împotriva echipei Brașovia. Această întâlnire a avut loc la Timișoara. Locul finalei și în anul acesta a fost orașul Arad. Adversarul Chinezului s-a numit U.C.A.S. Petroșani (Uniunea Cluburilor Atletice ale Societății Petroșani), care n-a reușit să reziste atacurilor rapide și periculoase ale timișorenilor. Chinezul și-a adjudecat victoria cu scorul de 5-1 (2-0). Golurile au fost înscrise de Vogl (2), Teszler, Semler și Matek. Formația alb-violeților era compusă din: Ritter – Steiner II, Rössler – Bundi, Vogl, Hütter – Tänzer, Teszler, Frech I, Semler, Matek.

    [modifică] Norma timișoreană (1925-1926)

    În sezonul 1925-1926, Chinezul a surclasat în sferturile de finală ale campionatului Stăruința Oradea, la Oradea, cu scorul de 5-0. Golurile au fost înscrise de Tänzer (2), Rudy Wetzer, Teszler și Semler. În semifinale Chinezul a jucat la Arad împotriva echipei A.M.E.F.A. de care a dispus cu scorul de 5-2 (2-0). După două meciuri jucate în deplasare, finala a avut loc la Timișoara. Chinezul a primit vizita echipei Juventus București, pe care a învins-o cu 3-0 (1-0). Meciul a fost la discreția gazdelor, reușind să-și adjudece victoria prin golurile înscrise de Tänzer, Semler și R. Wetzer. Unsprezecele Chinezului era alcătuit din Ritter – Hoksary, Steiner II – Lakatos, Vogl, Rössler – Tänzer, Semler, R. Wetzer, Teszler, Matek.

    În campionatul districtual C.A.T. și Chinezul s-au distanțat mult de celelalte formații. În retur locul I a fost totdeauna ocupat de C.A.T. (Chinezul a avut un meci amânat), care în tot timpul campionatului n-a pierdut nici un meci, terminând doar două partide la egalitate (4-4 cu Chinezul in primul meci și 2-2 cu Banatul). Iată rezultatele celor două echipe:

    Chinezul: 3-0 și 10-0 cu R.G.M.T., 5-0 și 5-0 cu Sparta Unirea C.F.R., 9-0 și 8-2 cu Politehnica, 11-1 și 5-0 cu Rapid Timișoara, 10-1 și 4-0 cu A.S. Jimbolia, 9-1 și 6-2 cu Banatul.

    C.A.T.: 3-0 și 1-0 cu R.G.M.T., 2-0 și 3-1 cu Sparta Unirea C.F.R., 4-0 și 3-0 cu Politehnica, 4-2 și 2-1 cu Rapid Timișoara, 3-1 și 1-0 cu A.S. Jimbolia, 2-2 și 9-1 cu Banatul.

    Tänzer și colegii săi au marcat de zece ori (din 14 meciuri) de la 5 până la 11 goluri, iar la finele ultimei etape clasamentul arăta în felul următor:
    Poziția Club Puncte Golaveraj
    1 Chinezul 27 p. 89-11
    2 C.A.T. 24 p. 41-12
    3 R.G.M.T. 16 p. 27-26
    4 Sparta Unirea 13 p. 33-29
    5 Rapid 11 p. 20-34
    6 Banatul 10 p. 22-49
    7 Politehnica 6 p. 13-45
    8 A.S. Jimbolia 4 p. 16-52

    [modifică] Ultima medalie de aur a Chinezului (1926-1927)

    Violet-albii și în această ediție s-au ridicat la înălțime. În competiția regională au pierdut numai 4 puncte, unul în sezonul de toamnă și 3 în cel de primavară. Echipele care au reușit să le smulgă puncte campionilor au fost : R.G.M.T.-ul , după un 1-1 în data de 14 noiembrie 1926; Politehnica , revelația campionatului, ce s-a clasat pe locul II (având cu un singur punct mai puțin față de lider), a izbutit în ziua de 27 februarie 1927, să termine la egalitate 2-2 meciul de campionat contra Chinezului, chiar dacă au condus cu 2-0. Singurul eșec în campionatul districtual, a fost contra echipei lui Dobay și Ciolac, Banatul, care în urma unei lupte echilibrate a câștigat cu 2-1 (1-1). Atacanții Chinezului n-au uitat nici în acest campionat bocancii de goluri. Ei au marcat în medie peste 5 goluri la fiecare meci ( de exemplu Chinezul – C.A.T. 6-3 sau Chinezul – Kadima 5-0) Așadar, clasamentul final al categoriei I, arăta :
    Poziția Club Puncte Golaveraj
    1 Chinezul 24 p. 72-13
    2 Politehnica 23 p. 37-13
    3 Banatul 17 p. 30-28
    4 R.G.M.T 16 p. 29-20
    5 C.A.T. 14 p. 26-30
    6 Rapid 8 p. 23-32
    7 Kadima 8 p. 10-39
    8 S.S. Jimbolia 7 p. 9-61

    În faza pe țară, Chinezul a parcurs drumul spre finală, fără mari greutăți, eliminând pe Olimpia Satu Mare (6-1) și Universitatea Cluj (5-2). Cele 11 goluri ale timișorenilor au fost înscrise de Rudy Wetzer 3, Vogl 3, Teleky 3, Lotter și Matek. A fost așteptată cu mult interes finala dintre Chinezul si Colțea Brașov, programată la Arad. Spectatorii pronosticau o victorie comodă din partea timișorenilor, care în cele cinci finale anterioare au obținut un rezultat de 4-1, două de 5-1 și două de 3-0. Lucrurile s-au petrecut cu totul altfel, deoarece Colțea, care printre alții îl avea în teren și pe Ștefan Auer , viitoarea glorie rapidistă, s-a dovedit a fi o adversară demnă de luat în serios. Echipa din Timișoara a intrat în posesia celui de-al șaselea titlu consecutiv de campioană națională în urma disputării a două manșe. Primul meci s-a încheiat nedecis 2-2. În cel de-al doilea alb-violeții au obținut o victorie dificilă cu scorul de 4-3. Această ultimă formație a Chinezului, aflată în vârf de formă era compusă din : Zombory – Steiner II, Hoksary – Vigh, Vogl, Steiner I – Tänzer, Teleky, R. Wetzer, Semler, Matek.

    Pe plan internațional printre rezultatele mai speciale obținute de "Chinezul" în acei ani se regăsesc: 8-0 cu Zidenice (în 1925), 4-2 cu BSK Belgrad, 3-0 cu Athletic Bilbao (1926), 7-1 cu Oxford City, 4-0 cu Ujpest Budapesta (1927). Supremația incontestabilă a Chinezului s-a văzut și din felul cum s-au format echipele reprezentativei A a României. În deceniul al III-lea selecționata țării noastre – în linii mari – de multe ori s-a confundat cu formația campioană. Din echipa României (Ritter – Steiner II, Hoksary – Steiner I, Vogl, Czeh – Tänzer, Teszler, R. Wetzer, Semler, Matek) care la data de 7 mai 1926 a învins la Istanbul cu 3-1 reprezentativa Turciei, numai Czeh (de la Juventus) nu era timișorean[4].

    [modifică] Declinul

    Începând din toamna anului 1927, clubul intră într-o gravă criză financiară, căreia, ulterior, i se adaugă și una de conducere. Datoriile Chinezului s-au ridicat la sume uriașe: 56.000 lei față de Banca din Sânnicolaul Mare sau 20.000 lei față de Banca Centrală Șvăbească ș.a., ajungându-se astfel la un total de aproximativ 250.000 lei vechi [5]. Greutățile finaciare s-au adâncit și din cauza micșorării numărului membrilor susținători ai echipei. Din 1200 de membri cotizanți, câți au fost în 1926, în numai doi ani au mai rămas 284.

    După opinia conducerii singura cale de ieșire din impasul financiar a fost organizarea cât mai multor meciuri internaționale. Însă s-a întâmplat ca în vara anului 1928 Comisia Centrală de Fotbal să nu țină cont de programul internațional al Chinezului. Astfel data meciului perfectat deja cu WAC Viena a coincis cu întâlnirea din cadrul sferturilor de finală ale campionatului național cu Șoimii Sibiu. Cunoscând acest lucru conducătorii Chinezului, dornici să obțină venituri cu orice risc, au hotărât ca împotriva formației din Sibiu să se prezinte echipa a II-a.

    Chinezul II a făcut tot ce i-a stat în putință. În primul meci ea a condus la pauză cu 2-1 dar în repriza a doua gazdele au egalat: 2-2. Cu acest rezultat s-a încheiat partida și după prelungiri. La rejucare a fost o adevarată dramă. Sibienii au condus cu 3-0 dar au fost egalați. Din nou s-a apelat la prelungiri. Totuși echipa locala având și publicul în spate a reușit să înscrie golul victoriei: 4-3. Până la urmă această strategie s-a dovedit ineficientă în a rezolva problema banilor.

    Așa se face că în plină glorie, Chinezul se destramă, o parte din conducătorii săi, dr. Cornel Lazăr și ing. Dionisie Balasz, au părăsit clubul și vor pune bazele Ripensiei, care, preluând ștafeta, a dus mai departe gloria fotbalului timișorean. Din pricina condițiilor, potențialul competițional al echipei a scăzut simțitor, mai ales că o serie de jucători valoroși precum Rudolf Wetzer, Mihai Tänzer, Gusti Semler sau Paul Teleky au plecat la diferite cluburi profesioniste peste hotare. Cu toate acestea Chinezul a continuat să rămână una din formațiile redutabile ale țării, reușind să-i promoveze pe talentații Ladislau Raffinsky, Ion Zelenak, Rudolf Demetrovici, Lucian Gruin, Andrei Szilard, Rudolf Bürger și nu în ultimul rând pe Iosif Petschovsky, dar n-a mai atins strălucirea din perioada 1921-1927.

    În august 1936, Chinezul fuzionează cu ILSA (Industria Lânii SA) Timișoara, încercând o redresare pe plan financiar. Soluția nu a rezistat decât până în 1939, când, retrogradând din primul eșalon, Chinezul a pierdut contactul cu marea performanță. În 1941 fuzionează cu C.A.T, Clubul Atletic Timișoara, fondat în 1902, care în 1935 a fuzionat cu R.G.M.T. (păstrându-și numele). După cel de-al doilea război mondial, Chinezul, încercând să supraviețuiască, a fuzionat cu C.A.M.T. (Clubul Atletic Muncitoresc Timișoara) numindu-se "Chinezul C.A.M.T." pentru ca, din 1946, să rămână numai C.A.M.T., "Chinezul" disparând din nomenclatura fotbalului românesc. Ultima apariție oficială a fost în Divizia B în sezonul 1948-1949 (locul 13 din 14 competitoare) după care echipa a fost desființată.

    [modifică] Jucători reprezentativi

    * Gheorghe Tóth-Bedö
    * Rudolf Matek
    * Adalbert Ritter
    * Blasius Hoksary
    * Mihai Tänzer
    * Iosif Kilianovitz
    * Emerich Vogl
    * Rudolf Wetzer
    * Augustin Semler
    * Paul Schiller
    * Adalbert Rössler
    * Ioan Teszler
    * Paul Teleky
    * William Zombory
    * Rudolf Bürger
    * Iosif Petschovsky

    [modifică] Note

    1. ^ legenda spune că, tânăr fiind, Pavel Chinezu a dus unor nobili carafa de apă pe o piatră de moară, când aceștia au tras la hanul tatălui său. Văzându-i isprava, l-au sfătuit să aleagă calea armelor, ce l-a făcut celebru.
    2. ^ după instaurarea autorităților române în Ardeal și Banat, teritoriul României din punct de vedere fotbalistic era împărțit în ligi. Banatul făcea parte din Liga de Vest. Campionatele erau organizate pe districte de fotbal. În Banat era districtul de fotbal Timișoara, la care participau echipele din orașele Timișoara, Reșita, Lugoj, Caransebeș, Jimbolia etc. și districtul de fotbal din Arad, la care participau echipele din Arad, Ineu, Petroșani, Lupeni etc. În cadrul fiecărui district existau întreceri de categoria întâia și a doua, juniori, pitici, old-boys, iar mai târziu s-au înființat și categoria a treia și tineret. Campionatul s-a disputat pe doua faze: una pe regiuni (din 1930 pe ligi regionale), ai căror câștigători luau parte la a doua fază, cu meciuri eliminatorii, care desemnau formația campioană națională.
    3. ^ în afară de performanțele reușite la Chinezul, a mai jucat timp de 10 ani ca titular la una dintre cele mai puternice formații maghiare - Ferencvaros, câștigând trei campionate naționale, trei ediții ale Cupei Ungariei și, mai ales, de două ori Cupa Europei Centrale, precursoarea actualei Ligi a Campionilor
    4. ^ 10 din 11 de la Chinezul
    5. ^ cifre culese din cartea Timișoara, leagănul fotbalului românesc de Iosif Dudaș.

    [modifică] Bibliografie

    * Iosif Dudaș: Timișoara, leagănul fotbalului românesc, Timișoara, Consiliul Județean pentru Educație Fizică și Sport Timiș, 1971
    * Alexiu Cristi Cristofor: Ripensia, nostalgii fotbalistice, Timișoara, Ed. Helicon, 1992
    * Alin Buzărin și Radu Paraschivescu: Larousse. Enciclopedia fotbalului, București, Ed. RAO, 2002
    https://t.me/pump_upp

  2. #23
    trolleador six's Avatar
    Join Date
    Oct 2005
    Location
    Timisoara
    Posts
    9,845
    Reputatie
    1
    Ripensia Timișoara

    Nume complet F. C. Ripensia Timișoara
    Poreclă
    Fondat 1928
    Stadion Stadionul Electica,
    Timișoara, Timiș,


    Ripensia Timișoara a fost primul club de fotbal profesionist din România. A fost înființat în noiembrie 1928 și a dispărut în 1948.Culori:alb-violet. A câștigat Cupa României la fotbal în 1934 și 1936, iar Campionatul Național în 1933, 1935, 1936 și 1938.Ripensia Timisoara a fost infiintata de catre dr. Cornel Lazar, unul dintre cei mai faimosi promotori ai fotbalului banatean si fost presedinte al unei alte echipe de legenda din Romania, Chinezul Timisoara. Din cauza statutului de echipa profesionista, Ripensia nu a putut evolua in campionatul national pana in 1932. Prima participare, in sezonul 1932-1933, a adus si primul titlu de campioana. Au urmat alte trei, la finalul sezoanelor 1934-1935, 1935-1936 si 1937-1938. Ripensia a mai castigat si doua Cupe ale Romaniei in anii 1934 si 1936. Printre marii jucatori ai Ripensiei s-au regasit William Zombory, Dumitru Pavlovici (portari), Rudolf Burger, Balazs Hoksary (fundasi), Vasile Chiroiu II, Vasile Deheleanu, Rudolf Kotormany, Eugen Lakatos, Nicolae Simatoc (mijlocasi), Gheorghe Oprean, Zoltan Beke, Silviu Bindea, Gheorghe Ciolac, stefan Dobay, Ladislau Raffinski, Alexandru Schwartz, Gratian Sepi II si Mihai Tanzer (atacanti). Dupa al doilea razboi mondial, Ripensia a evoluat un sezon in Divizia B si unul in C, iar dupa 1948, nemaiavand suportul nimanui, clubul a disparut, aparand Electrica Timisoara. Numele noii echipe a fost dat dupa denumirea stadionului pe care a evoluat formatia creata de dr. Cornel Lazar. Astazi, pe acel stadion evolueaza echipa UM Timisoara, care a jucat in sezonul 2001-2002 in Liga I.

    Dealungul timpului,”Ripi”,cum o alintau suporterii,a adus in vitrina clubului 2 Cupe ale Romaniei (in 1934 si 1936) si 4 titluri nationale( in anii 1933,1935,1936 si 1938).In editiile 1933-1934, 1938-1939 a fost vice-campioana nationala si finalista a cupei in 1937 si 1938.Ascensiunea Ripensiei a fost posibila datorita lotului de jucatori care cuprindea pe cunoscutii Czinczev, Dobay, Schwartz si Lakatos.

    Prima echipa a Ripensiei Timisoara ii avea in componenta pe regretatii Zombory (D. Pavlovici) - Burger, Hoksary (Chiroiu II) - Deheleanu, Kotormany, Lakatos II - Bindea, Beke, Ciolac, Al. Schwartz, Dobay

    Chiar in primul sezon desfasurat in sistem divizionar, Ripensia Timisoara cucereste titlul de campioana a tarii (5-3 impotriva ocupantei locului I a seriei a doua, Universitatea Cluj). In sezonul 1933-1934 Ripensia ajunge in finala dar este invinsa de Venus (scor general 8-5 pentru bucuresteni). Timisorenii vor triumfa insa in Cupa Romaniei, competitie aflata atunci la prima editie, dispunand in finala de clujenii de la Universitatea, scor 5-0.

    Din anul 1934, divizia A s-a organizat intr-o singura serie. In editia 1934-1935 “Ripi” a cucerit titlul de campioana dar a fost invinsa in finala Cupei Romaniei de C.F.R. Bucuresti (viitorul Rapid) cu scorul de 6-5. In sezonul care a urmat Ripensia a realizat event-ul cupa-campionat (5-1 cu Unirea Tricolor Bucuresti, in finala Cupei), devenind astfel prima echipa romaneasca cce a realizat aceasta performanta. In campionatul 1936-1937 echipa banateana a fost infranta pe ambele fronturi, obtinand locul III in campionat si pierzand cu 1-5 in finala de Cupa contra feroviarilor Bucuresteni de la Rapid.

    In 1938 Ripensia va evolua in Cupa Europei Centrale eliminand marele Milan dupa un 3-0 in tur,dar cedand ulterior in fata lui Ferencvaros.Alte rezultate obtinute pe plan european: 2-0 cu Ujpest in 1931, 4-2 cu Gradzanski in 1932, 2-1 cu Ferencvaros in 1933, 4-2 cu Admira Viena in 1935, 3-0 cu Ferencvaros in 1936, 2-1 cu Leicester in 1937.

    Ultima performanta notabila a celor de la Ripensia Timisoara a reprezentat-o cucerirea titlului de campioni la finele editiei 1937-1938. Cea din urma aparitie a Ripensiei in divizia A a fost cea din sezonul 1940-1941, ultimul inainte de razboi. Dupa reluarea campionatului, echipa a activat doar in diviziile inferioare.

    “Ripi” a propulsat in zbuciumata-i soarta 2 golgheteri ai Romaniei.Stefan Dobay a fost de 4 ori golgheterul al primei ligi(de 3 ori consecutiv in sezoanele 1932-1933-16 goluri,1933-1934-25 de goluri,1934-1935-24 de goluri iar in sezonul 1936-1937-21 de reusite a impartit titlul de golgheter cu Traian Iordache de la Unirea Tricolor Bucuresti) .Al doilea golgheter pe care “Ripi” l-a dat tarii s-a numit Adalbert Marksteiner cu 21 de goluri in sezonul 1938-1939.

    Ripensia a disputat 184 de partide din care 111 victorii,28 de egaluri si 45 de infrangeri inscriind 515 goluri si primind 277,toate acestea ajutand-o sa acumuleze o zestre de 250 de puncte.

    Stefan Kovacs, reputatul antrenor spune despre echipa: “pe planul jocului, Ripensia a insemnat un stil aparte, dominat de ideea ofensivei si a luptei pentru victorie, dar si o scoala de fotbal evidentiind virtute, spirit de combativitate, o tehnica rafinata, daruire si elan”.

    Dobay avea faima de a fi autorul unor suturi imparabile. Se stie ca odata a reusit chiar sa rupa plasa, in 1935, la un meci impotriva echipei Juventus Bucuresti. Meciul a avut loc in capitala, pe stadionul Venus. Intamplarea este povestita de capitanul echipei adverse din acel meci, Cibi Braun: “Iata ce s-a intamplat pe teren: in minutul 8, Ghita Ciolac l-a deschis splendid pe Dobay, iar “Calul” a pornit-o in galop! Apoi, dupa ce a scapat de Nicky Petrescu, de la vreo 10 metri si-a expediat ghiuleaua spre poarta lui Enderffi. Ei bine, dragii mei, sutul acela n-a fost sut, ci un adevarat trasnet! Mingea a spart plasa portii si a iesit afara. Eu ma aflam la 5-6 metri distanta de Dobay si pot sa va spun cu mana pe inima ca toata viata mea n-am mai intalnit o lovitura atat de puternica. Balonul a trecut ca ghiuleaua din tun si pe oricine ar fi intalnit in cale cred ca l-ar fi doborat la pamant! Cand balonul a trecut prin plasa, a urmat un moment de tacere mormantala in tribune. Nimanui nu-i venea sa-si creada ochilor. Primul care s-a smuls din uluiala a fost arbitrul Tica Iliescu, care se afla in apropierea portii; vazuse cum balonul patrunsese in spatiul ei si ce ravagii facuse, asa ca n-a mai stat pe ganduri si a fluierat golul. Tribunele au inceput sa aplaude cu frenezie.”
    https://t.me/pump_upp

  3. #24
    sport legend petea's Avatar
    Join Date
    Nov 2008
    Location
    Aragon
    Posts
    2,837
    Reputatie
    1
    Quote Originally Posted by U Cluj 1919 View Post
    "U" Cluj

    -a luat fiinta in anul 1919.
    -in 15 noiembrie 1919 a avut loc o adunare la prefectura unde au participat peste 100 de tineri dornici sa joace pentru Universitatea Cluj
    -primul antrenament al echipei a avut loc in parcul central in saptamana 22-27 noiembrie 1919.
    -in districtul Cluj, in 1920-1921 activau 8 echipe
    S.S.S. Universitatea
    Victoria (echipa cartierului Manastur)
    K.T.C (actuala cfr)
    K.M.T.E. (uniunea de gimnastica a muncitorilor din Cluj)
    Husos (echipa macelarilor din Cluj)
    Haggibor (echipa evreilor din Cluj)
    K.A.C (Koloszvari Atletikai Club)
    K.K.A.S.E. (ECHIPA sportiva a angajatilor comerciali)
    In aceasta editie "U" termina pe locul 4 neavand antrenor angajat.
    Pe primul loc se claseaza Haggibor.

    Prima echipa a lui "U" 1920 este formata din:
    -Mihai Tripa
    -Aurel Guga
    -Eugen Metianu
    -Brutus Ratiu
    -Ioan Nichin
    -Petrila Petica
    -Arcadie Casnic
    -Sabin Vatianu
    -Eugen Crasnic II
    -Sabin Tarla
    -Nicolae Gruiescu

    peste putin timp apar in echipa noi jucatori...

    In Campionatul urmator 1921-1922 aria se largeste pe plan regional astfel:
    "U" Cluj
    Victoria
    M.T.K
    Targu-Mures
    Haggibor
    K.A.C.
    M.M.T.E. Targu-Mures
    Cfr Cluj (fosta K.T.C)
    Cfr Targu Mures

    Locul 1 revine Victoriei Cluj, "U" Cluj ocupand locul 4 tot fara antrenor.

    In campionatul 1922-1923 seria contine doar sapte echipe:

    "U" Cluj
    Victoria
    Haggibor
    K.A.C.
    Cfr Cluj
    K.K.A.S.E
    K.M.T.E

    Tot fara antrenor "U" Cluj iese pe locul 3.

    In 1923-1924 "U" Cluj castiga campionatul districtual si joaca cu cele mai bune echipe pe plan national:
    -Brasovia Brasov
    -C. A. Oradea
    -CFR Targu-Mures
    -Chinezul Timisoara
    -Jahn Cernauti
    -SC Arad
    -Soimii Sibiu
    -Venus Bucuresti

    "U" este eliminata in sferturi de C.A. Oradea (0-0 si 0-3), iar campioana a devenit Chinezu Timisoara care in finala invinge C.A Oradea cu 4-1.

    O sa mai revim
    Bravo! Super asta voiam si eu.

  4. #25
    sport legend petea's Avatar
    Join Date
    Nov 2008
    Location
    Aragon
    Posts
    2,837
    Reputatie
    1
    Ne animam si noi.

  5. #26
    sport legend petea's Avatar
    Join Date
    Nov 2008
    Location
    Aragon
    Posts
    2,837
    Reputatie
    1
    VENUS BUCURESTI

    Nume complet A.S.C. Venus București
    Fondat 5 iulie 1915
    Desființat 1949
    Culori alb-negru
    Poreclă Negrii din Splai
    Arena "Venus"
    Capacitate 15.000
    Club românesc de fotbal înființat în 5 iulie 1915 cu sediul în cartierul Grivița-Buzești.

    Stadionul "Venus", cu o capacitate de 15000 locuri, a fost inaugurat în anul 1931, avea instalație de nocturnă, terenuri anexe, cabinete medicale și de recuperare (a fost demolat după instaurarea regimului comunist; s-a aflat pe locul unde este azi parcul Știrbei lânga Opera Română). În anul 1935 Arena Venus a găzduit două premiere pentru fotbalul românesc:

    - primul meci în nocturnă

    - primul cuplaj (22 septembrie 1935) Unirea tricolor - AMEFA și CFR București - Crișana Oradea

    Terenul de pe "Venus" a fost primul teren gazonat din țară. Arena a fost construită din banii personali ai unuia dintre președinții clubului, Alexandru Elădescu, cel care și-a sacrificat o pădure în acest scop (de menționat că arena era construită din lemn, cu stâlpi de susținere din beton armat). Venus București a fost o echipă foarte iubită în epocă. Este celebru șeful galeriei venusiste de atunci George Chibrit.

    Performanțe:
    Campioană a României: 1920, 1921, 1929, 1932, 1934, 1937, 1939, 1940.

    Finalistă a Cupei României în ediția 1940.

    Semifinalistă a Cupei României în 1937, 1938, 1939, 1941, 1942.


    Palmares
    1919 - primăvara - Cupa Jean Luca P. Niculescu - locul 1
    1919 - toamna - Cupa Harwester - locul 1
    1920 - Campioană a României
    1921 - Campioană a României
    1922 - Locul 2 - Seria București
    1923 - Semifinale turneul final
    1924 - Sferturi de finală turneul final
    1925 - Sferturi de finală turneul final
    1926 - Locul 4 - Seria București
    1927 - Locul 3 - Seria București
    1928 - Locul 3 - Seria București
    1929 - Campioană a României
    1930 - Locul 2 - Seria București
    1931 - Locul 5 - Seria București
    1932 - Campioană a României
    1933 - Locul 4 - Seria II
    1934 - Campioană a României
    1935 - Locul 3
    1936 - Locul 5
    1937 - Campioană a României
    1938 - Locul 2 - Seria II
    1939 - Campioană a României
    1940 - Campioană a României
    1941 - Locul 4
    1947 - Locul 5 - Seria 1B
    1948 - Locul 15 - Seria 1B



    Bilanț în primul eșalon:
    - 180 partide, 108 victorii, 35 egaluri, 37 înfrângeri, 499 goluri marcate, 248 goluri primite, 251 puncte.


    Bilanț realizat acasă:
    - 90 partide, 65 victorii, 13 egaluri, 12 înfrângeri, 296 goluri marcate, 110 goluri primite, 143 puncte.


    Bilanț realizat în deplasare:
    - 90 partide, 43 victorii, 22 egaluri, 25 înfrângeri, 203 goluri marcate, 138 goluri primite, 108 puncte.


    Bilanț în Cupa României
    În toata istoria sa Venus nu a reușit să câștige nici o cupă in perioada interbelică devenind celebru un adevărat complex ce-l facuseră "negrii" față de rivalii de moarte Rapid Bucuresti in fața cărora rataseră nu mai puțin de șase finale.


    Bilanț de participare în Cupa Europei Centrale
    1937: optimi Venus - Ujpest Budapesta 4-6; Ujpest-Venus 4-1
    1939: sferturi Venus - Bologna 1-0; Bologna - Venus 5-0
    1940: sferturi Beogradski SK - Venus 3-0; Venus - Beogradski SK 0-1


    Venusul postbelic
    În anul 1948, în urma legii ce obliga toate cluburile sportive să se afilieze la un sindicat, fuzionează cu Uzinele Comunale București devenind Venus UCB. În toamna anului 1948 Venus evolua în eșalonul al 3-lea și, odată cu desființarea arbitrară a acestuia, Venus dispare desființându-se. În anul 1953 zona în care se afla Arena Venus (actualul parc Știrbei, cuprins între podul cu același nume și Casa de Cultură a Studenților) devine zonă militară și toate clădirile, inclusiv cochetul stadion, sunt demolate. Astfel, în decurs de numai patru ani cel mai galonat club de fotbal din București dispare fără urmă sub furia bolșevică.


    Jucători importanți
    Jean Lăpușneanu, Mircea David, Struska, Lazăr Sfera, Gheorghe Brandabura, Alfred Eisenbeisser, Gheorghe Albu, Vasile Gain, Silviu Ploeșteanu, Constantin Humis, Petea Vâlcov, Colea Vâlcov, Volodea Vâlcov, Rudolf Demetrovici, Augustin Juhasz, Orza, Iuliu Bodola, Traian Iordache, Motoroi, Actis, Teclu, Vasiliu, C.Georgescu, Mitty Niculescu.

    Lotul folosit în primul eșalon
    1932-33: Actis 12 - 0 ; Bǎrbulescu 11 - 1 ; Constantinescu 4 - 0 ; Dumitrescu 12 - 4 ; Eisenbeisser 10 - 0 ; Lǎpușneanu 12 - 0 ; Motoroiu 12 - 4 ; Murea 5 - 0 ; Stanciu 11 - 0 ; Struska 8 - 0 ; C.Vâlcov II 12 - 4 ; P.Vâlcov III 12- 13 ; V.Vâlcov IV 11 - 7.

    1933-34: Actis 14 - 2 ; Albu 9 - 3 ; S.Bărbulescu 3 - 0 ; A.Bărbulescu 13 - 0 ; Burdan 6 - 0 ; Constantinescu 6 - 0 ; Dumitrescu 14 - 3 ; Eisenbeisser 15 - 1 ; Lăpușneanu 7 - 0 ; Motoroiu 13 - 6 ; Stanciu 15 - 0 ; Sterian 3 - 0 ; Struska 7 - 0 ; Tănăsescu 3 - 0 ; C.Vâlcov II 16 - 6 ; P.Vâlcov III 16 - 13 ; V.Vâlcov IV 16 - 15.

  6. #27
    Abuzez. zebe's Avatar
    Join Date
    Jun 2007
    Posts
    9,825
    Reputatie
    1
    Daca Chinezu Timisoara era echipa muncitorilor CFR, atunci CFR Timisoara nu ar trebui in mod normal sa primeasca palmaresul?

  7. #28
    sport legend petea's Avatar
    Join Date
    Nov 2008
    Location
    Aragon
    Posts
    2,837
    Reputatie
    1
    Quote Originally Posted by zebe View Post
    daca chinezu timisoara era echipa muncitorilor cfr, atunci cfr timisoara nu ar trebui in mod normal sa primeasca palmaresul?
    nu stiu daca este continuatoarea sa.

  8. #29
    trolleador six's Avatar
    Join Date
    Oct 2005
    Location
    Timisoara
    Posts
    9,845
    Reputatie
    1
    FC CFR Timișoara

    CFR Timișoara
    Nume complet CFR Timișoara
    Poreclă Leoparzii vișinii
    Fondat 1933
    Stadion Stadionul CFR
    Timișoara, Timiș
    România România
    Capacitate 7.000



    CFR Timișoara este un club de fotbal din Timișoara, România care evoluează în Liga a II-a. Cele mai mari performanțe ale echipei sunt locul 2 în Divizia A la finele sezonului 1947-1948 și finala Cupei României din același sezon. Culorile clubului sunt alb vișiniu iar porecla echipei este leoparzii vișinii. CFR Timișoara iși dispută meciurile de pe teren propriu pe stadionul CFR din localitate.

    Istoric

    În anul 1919 ia ființă la Timișoara, CS Sparta CFR, care în 1926 fuzionează cu Unirea și devine Sparta Unirea CFR. În 1927, Sparta Unirea CFR se autodesființează, reapărând în 1933 sub denumirea de CFR, echipă care marchează doar două prezențe divizionare până în cel de-al doilea război mondial: 1937-1938, locul 5, în Liga de Vest, Divizia C și 1940-1941, locul 6, în seria I a Diviziei B. În sezonul 1942-1943 participă în Cupa Eorilor, competiție care a înlocuit Divizia B din 1942 până în 1944, unde ocupă locul 3. În 1945-1946, CFR ocupă locul 2 în campionatul Timișoarei, iar în vara anului 1946, după un meci de baraj cu Politehnica Timișoara, promovează în Divizia A, echipa fiind condusă de antrenorul jucător R. Kotormani. În sezonul 1947-1948 reușește să ajungă în finala Cupei României pe care însă o pierde în fața echipei ITA Arad. Până în 1956 inclusiv, CFR (din 1950 devenită Locomotiva) activează numai în Divizia A. Au urmat apoi 8 campionate în Divizia B (în 1958-1959 echipa revine la denumirea de CFR) pentru ca, în mod surprinzător, în 1965, să retrogradeze în Divizia C. Revine însă după un an în Divizia B, sub conducerea antrenorului Nicolae Godeanu. În 1969-1970 are loc o acțiune de reorganizare a fotbalului timișorean, prilej cu care CFR cedează Politehnicii o parte din jucătorii săi. Deși lipsită de șansa promovării, CFR produce marea surpriză revenind în Divizia A, după 13 ani, la sfârșitul campionatului 1969-1970. Fericirea CFR-ului nu a durat decât un an (1970-1971), deoarece echipa a revenit în Divizia B, unde a rămas până în 1979, când a retrogradat în Divizia C. De aici, după numai un an, a revenit în eșalonul secund unde a rămas până în 1986. Au urmat alți doi ani în eșalonul 3 (1986-1988) și, în continuare, are o participare onorabilă în Divizia B, pe care o părăsește totuși, la sfârșitul campionatului 1996-1997, pentru a rămâne alți trei ani în Divizia C de unde, la finele campionatului 1999-2000 (locul 17 în seria a IV-a), retrogradează în campionatul județean. În sezonul 2003-2004 revine in Divizia C iar în 2004-2005 promovează în Divizia B, unde o găsim și astăzi.

    Palmares
    CFR Timișoara înaintea sezonului 2007-2008

    * Cupa României
    o finalistă (1947-1948)

    * Liga I
    o locul 2 (1947-1948)
    o locul 3 (1946-1947)

    * Liga a II-a
    o locul 1 (1969-1970)

    * Liga a III-a
    o locul 1 (1965-1966, 1979-1980, 1987-1988, 2004-2005)
    https://t.me/pump_upp

  9. #30
    sport legend petea's Avatar
    Join Date
    Nov 2008
    Location
    Aragon
    Posts
    2,837
    Reputatie
    1
    Quote Originally Posted by ZEROSASE View Post
    FC CFR Timișoara

    CFR Timișoara
    Nume complet CFR Timișoara
    Poreclă Leoparzii vișinii
    Fondat 1933
    Stadion Stadionul CFR
    Timișoara, Timiș
    România România
    Capacitate 7.000



    CFR Timișoara este un club de fotbal din Timișoara, România care evoluează în Liga a II-a. Cele mai mari performanțe ale echipei sunt locul 2 în Divizia A la finele sezonului 1947-1948 și finala Cupei României din același sezon. Culorile clubului sunt alb vișiniu iar porecla echipei este leoparzii vișinii. CFR Timișoara iși dispută meciurile de pe teren propriu pe stadionul CFR din localitate.

    Istoric

    În anul 1919 ia ființă la Timișoara, CS Sparta CFR, care în 1926 fuzionează cu Unirea și devine Sparta Unirea CFR. În 1927, Sparta Unirea CFR se autodesființează, reapărând în 1933 sub denumirea de CFR, echipă care marchează doar două prezențe divizionare până în cel de-al doilea război mondial: 1937-1938, locul 5, în Liga de Vest, Divizia C și 1940-1941, locul 6, în seria I a Diviziei B. În sezonul 1942-1943 participă în Cupa Eorilor, competiție care a înlocuit Divizia B din 1942 până în 1944, unde ocupă locul 3. În 1945-1946, CFR ocupă locul 2 în campionatul Timișoarei, iar în vara anului 1946, după un meci de baraj cu Politehnica Timișoara, promovează în Divizia A, echipa fiind condusă de antrenorul jucător R. Kotormani. În sezonul 1947-1948 reușește să ajungă în finala Cupei României pe care însă o pierde în fața echipei ITA Arad. Până în 1956 inclusiv, CFR (din 1950 devenită Locomotiva) activează numai în Divizia A. Au urmat apoi 8 campionate în Divizia B (în 1958-1959 echipa revine la denumirea de CFR) pentru ca, în mod surprinzător, în 1965, să retrogradeze în Divizia C. Revine însă după un an în Divizia B, sub conducerea antrenorului Nicolae Godeanu. În 1969-1970 are loc o acțiune de reorganizare a fotbalului timișorean, prilej cu care CFR cedează Politehnicii o parte din jucătorii săi. Deși lipsită de șansa promovării, CFR produce marea surpriză revenind în Divizia A, după 13 ani, la sfârșitul campionatului 1969-1970. Fericirea CFR-ului nu a durat decât un an (1970-1971), deoarece echipa a revenit în Divizia B, unde a rămas până în 1979, când a retrogradat în Divizia C. De aici, după numai un an, a revenit în eșalonul secund unde a rămas până în 1986. Au urmat alți doi ani în eșalonul 3 (1986-1988) și, în continuare, are o participare onorabilă în Divizia B, pe care o părăsește totuși, la sfârșitul campionatului 1996-1997, pentru a rămâne alți trei ani în Divizia C de unde, la finele campionatului 1999-2000 (locul 17 în seria a IV-a), retrogradează în campionatul județean. În sezonul 2003-2004 revine in Divizia C iar în 2004-2005 promovează în Divizia B, unde o găsim și astăzi.

    Palmares
    CFR Timișoara înaintea sezonului 2007-2008

    * Cupa României
    o finalistă (1947-1948)

    * Liga I
    o locul 2 (1947-1948)
    o locul 3 (1946-1947)

    * Liga a II-a
    o locul 1 (1969-1970)

    * Liga a III-a
    o locul 1 (1965-1966, 1979-1980, 1987-1988, 2004-2005)
    Fiind infiintata in 1933 nu are cum sa fie continuatoarea Chinezului.

  10. #31
    Abuzez. zebe's Avatar
    Join Date
    Jun 2007
    Posts
    9,825
    Reputatie
    1
    Quote Originally Posted by petea View Post
    Fiind infiintata in 1933 nu are cum sa fie continuatoarea Chinezului.
    M-am lamurit

    Ceva despre "U" Cluj, wikipedia

    În anul 1919 Societatea academică a studenților români „Petru Maior” din Budapesta și-a mutat sediul la Cluj, odată cu ea venind aici și organizația ei sportivă. Afluența mare a tineretului dornic de a urma studiile la Cluj a impus înființarea unei „Cetăți universitare”, în cadrul căreia a fost proiectat un Institut de Educație Fizică.[5] Odată cu venirea toamnei, în presa clujeană au apărut articole care îndemnau studenții să participe la înființarea Clubului sportiv Universitatea. La prima consfătuire avută loc în sala Prefecturii, au participat peste 100 de fotbaliști. După mai multe întruniri, s-a format comitetul de conducere și în scurt timp au început primele antrenamente.[6] La 16 mai 1920 s-a disputat primul meci oficial la Arad, cu Gloria. Universitatea a învins cu 3-1, golurile clujenilor fiind marcate de Eugen Crâsnic, Sabin Târla si Sabin Vățianu.[7]

    În prima parte a activității sale competiționale, „U” a participat în formula predivizionară a Campionatului Național, calificându-se de patru ori în turneul final: 1923-1924, 1924-1925, 1926-1927, 1929-1930.[8] În 1923, Universitatea efectuează un turneu internațional, clujenii jucând cu câteva din cele mai importante echipe din Franța, Italia și Iugoslavia: 0-5 Stade Francaise (campioana Franței), 4-2 cu Lyon, 3-0 cu Grenoble Etudiant Club, 0-1 cu Politehnica Torino și 1-2 cu HASK Zagreb (campioana Iugoslaviei).[9] Începând din 1932, o dată cu organizarea campionatului în sistemul divizionar, activează în prima divizie. Chiar din prima ediție, 1932-1933, reușește să ocupe locul 2 în clasamentul general, fiind învinsă în finala seriilor de Ripensia Timișoara. Anul următor s-a clasat doar pe al treilea loc în seria a II-a, dar a disputat finala Cupei României cu Ripensia Timișoara (0-5). Au urmat câțiva ani cu evoluții oscilante, iar din 1938 „U” Cluj joacă în Divizia B timp de 2 ani.[10]

    „U” Cluj în bejenie

    În 1940 clubul „U” a fost nevoit să își mute temporar reședinta la Sibiu, din cauza Dictatului de la Viena, care a hotărât cedarea unei părți din Transilvania Ungariei Horthyste.[11] La ordinul ministrului Apărării Naționale, studenților de la Cluj li s-a pus la dispoziție localul cazarmei "Avram Iancu" și al Școlii Speciale de Cavalerie din Sibiu. Pe lânga hrana primită la internatul unde erau cazați, fotbaliștii au învățat să-și procure surse suplimentare de hrană, prinzând pește cu mâna pe malul Cibinului. Prada era dusă la restaurantul „Răscruci”, care le oferea, la schimb, mâncare gătită.[12] Deși „U” nu-și câștigase dreptul de a evolua în prima divizie, Federația Română de Fotbal a decis să suplimenteze numărul de locuri în Divizia A, de la 12 la 13, pentru a sprijini moral echipa clujeană aflată departe de casă.[13] În 1942 „U” Cluj ajunge pentru a 2-a oară în finala Cupei României însa pierde în fața echipei Rapid București. Un episod deosebit al bejeniei a fost compunerea primului cântec dedicat unei echipe de fotbal din România. Compozitorii - Nelu Brateș, Seva Ivanov, Relu Constantinescu și Mircea Olteanu - au format o trupă care a rămas cunoscută sub numele de Zombby. Lansarea oficială a „imnului-marș” a avut loc la Teatrul Național din Sibiu, în fața unei săli arhipline.[14]

    Singurul trofeu câștigat în întreaga sa istorie este Cupa României în 1965, dovedind astfel faptul că „U” nu a trăit pentru performanță. A spus-o, în 1932, chiar Iuliu Hațieganu, fondatorul clubului:
    „Scopul nostru nu este acela de a crea campioni, ci oameni sănătoși. Nu record, ci armonie, nu ură, ci camaraderie; nu victorie personală, ci victoria națiunii; nu specula, ci jertfa.”
    Last edited by zebe; 11th January 2009 at 18:09.

  11. #32
    sport legend petea's Avatar
    Join Date
    Nov 2008
    Location
    Aragon
    Posts
    2,837
    Reputatie
    1
    Quote Originally Posted by zebe View Post
    M-am lamurit

    Ceva despre "U" Cluj, wikipedia
    Ce vremuri i-a fost dat sa traiasca aceasta echipa!

  12. #33
    sport legend petea's Avatar
    Join Date
    Nov 2008
    Location
    Aragon
    Posts
    2,837
    Reputatie
    1
    Quote Originally Posted by Aurel.D View Post
    Prin anii '80 am citit o carte a lui Ioan Chirila despre istoria fotbalului romanesc, extrem de interesanta, dar de al carei titlu din pacate, nu imi mai aduc aminte!
    Insa erau multe detalii despre primele echipe de fotbal din Romania, rivalitatile dintre ele, inclusiv cu detalii picante...in stilul lui atragator! Se referea deasemenea si la cateva rezultate importante de la inceputul deceniului 8 ale echipei nationale, cum ar fi meciurile cu Anglia, 1-1 pe Wembley, gol Camataru, 1-0 cu Suedia in depasare, etc. Super interesanta si documentata carte!

    Ar fi bine daca s-ar discuta aici si s-ar aduce informatii noi despre fotbalul de dinainte de razboi, dar fara sa se denatureze discutia, cum se intampla de obicei.
    Eu asta am dorit prin lansarea acestei provocari.

  13. #34
    sport legend petea's Avatar
    Join Date
    Nov 2008
    Location
    Aragon
    Posts
    2,837
    Reputatie
    1
    Hello!!!
    Nu m-aude nimeni?
    Nu ne mai intereseaza istoria fotbalului?
    Postati orice despre fotbal dar postati.

  14. #35
    sport legend petea's Avatar
    Join Date
    Nov 2008
    Location
    Aragon
    Posts
    2,837
    Reputatie
    1
    S-a impotmolit toata lumea? Nimeni nu mai vrea sa scrie despre fotbal?

  15. #36
    Mughal Bancaru's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    Bucuresti
    Posts
    14,681
    Reputatie
    1
    Ba da. Dar ce?

  16. #37
    sport legend petea's Avatar
    Join Date
    Nov 2008
    Location
    Aragon
    Posts
    2,837
    Reputatie
    1
    despre istoria orcarei echipe de fotbal, indiferent de esalon sau regiune.

  17. #38
    sport legend petea's Avatar
    Join Date
    Nov 2008
    Location
    Aragon
    Posts
    2,837
    Reputatie
    1
    Arieșul Turda

    S-a înființat în 1922, deși conducătorii echipei au ales în 2007 anul 1907 ca fiind cel al fondării clubului. Până în 1936 formația turdeană a participat doar la competiții situate valoric sub campionatul divizional românesc. Primul sezon în Liga Nord a Diviziei C, 1936-1937, îl termină pe locul 6 iar în campionatul următor se retrage din competiție la sfârșitul turului. Arieșul revine în Divizia C după 20 de ani de la ultima participare, reușind să ocupe locuri fruntașe în clasament: 3 în 1957-1958 și 4 în 1958-1959. În 1960 turdenii câștigă campionatul regional, prevestind performanțele ce aveau să se înfăptuiască anul următor.

    Sezonul 1960-1961 este cunoscut ca fiind unul de referință în istoria Arieșului Turda. Echipa antrenată de Ștefan Wetzer ocupă locul 6 în seria a treia a Divizia B iar în Cupa României trece pe rând de Corvinul Hunedoara (2-0) în șaisprezecimi, Penicilina Iași (7-1) în optimi, Știința Timișoara (2-1) în optimi și UTA (3-0) în semifinale. Finala jucată împotriva Rapidului în 12 nioembrie 1961 pe Stadionul Republicii, o câștigă cu 2-1. Fotbaliștii care au jucat în acea finală sub culorile Arieșului au fost: Vasile Suciu, Eugen Pantea, Ioachim Zăhan, Alexandru Vădan, Eugen Luparu, Ion Onacă, Vasile Mărgineanu, Vasile Pârvu, Dionisie Ursu, Gheorghe Băluțiu și Liviu Husar.

    Arieșul Turda își continuă drumul în Divizia B până în 1964 când, începe o serie de retrogradări și promovări succesive care se termină în 1968, odată cu câștigarea campionatului județean. Din 1968 până în 1973 joacă în Divizia C, după care urmează patru sezoane în Divizia B și altele șapte în Divizia C. Singura performanță notabilă în această perioadă de timp a fost accederea în semifinalele Cupei României în sezonul 1980-1981. În 1985 promovează în Divizia B însă nu rezistă decât un sezon și se întoarce în Divizia C. După două sezoane revine in Divizia B însă nici de această dată nu reușește să se mențină în cea de-a doua divizie valorică a fotbalului românesc. Din 1989 până în 2006 joacă fără întrerupere în Divizia C, excepție făcând doar sezoanele 1990-1991, 1992-1993 si 1993-1994 când a evoluat în campionatul județean. În 2007 Arieșul promovează în Divizia B iar sezonul 2007-2008 îl termină pe locul 14, la 5 puncte distanță de ultimul loc retrogradabil.

  18. #39
    Mughal Bancaru's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    Bucuresti
    Posts
    14,681
    Reputatie
    1
    http://www.labtof.ro/
    Destul de multe se pot afla de aici despre orice echipa.

  19. #40
    sport legend cristy1110's Avatar
    Join Date
    Mar 2009
    Location
    zimnicea,bucuresti
    Posts
    1,883
    Reputatie
    1
    eu am citit fotbal de la a la z fotbalul romanesc si acolo am vazut prima data istoria cluburilor.
    prima data a aparut in 1985 si era istoria de pana atunci.
    apoi in 2001 au reeditat cartea cu date noi .
    interesant este faptul ca nua fost scrisa de ioan chirila,dar in opinia mea este cea mai complexa carte de fotbal care sa editat in tara asta.

  20. #41
    sport legend cristy1110's Avatar
    Join Date
    Mar 2009
    Location
    zimnicea,bucuresti
    Posts
    1,883
    Reputatie
    1
    am intrat acum pe site dar nu da nume de jucatori.

  21. #42
    sport legend cristy1110's Avatar
    Join Date
    Mar 2009
    Location
    zimnicea,bucuresti
    Posts
    1,883
    Reputatie
    1
    http://www.romaniansoccer.ro/ -este un site excelent pentru amatorii de statistica.

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •