Īncerc să mi-l imaginez pe Nesta īmbrăcat īn tricoul lui Milan şi spurcīndu-o pe Lazio. Nu pot. Mă străduiesc să culeg de la barcelonezul Deco măscări trimise către Porto. Nu pot nici asta. Īmi propun să īncropesc scenarii īn care Rothen o īnjură pe AS Monaco, iar Kezman o face albie de porci pe Eindhoven. Zadarnic. Senzaţia de neverosimil e atīt de pronunţată, īncīt angajarea unor asemenea ipoteze e pură pierdere de vreme. Cu bune şi rele, cu excese şi abuzuri, cu patimi şi calcule conjucturale, fotbalul de calibru are nevoie de servanţi pe măsură. Petr Cech, Emerson şi Giuly nu sīnt nici sfinţi, nici supraoameni. Joacă un fotbal profund serios, cīştigă, fac egal, mănīncă bătaie, dar nu ies din matca bunei cuviinţe. Gurile lor nu sīnt nici mori de măcinat complimente facile, dar nici canale de scurgere a dejecţiilor. Forma lor de respect constă īn centilitrii de transpiraţie care li se storc din tricouri şi din mīna īntinsă la final partenerului de joc. Nimic din ceea ce fac nu e forţat sau circumstanţial. Şi de aceea nici un gest al lor nu poate mirosi a trădare.
Īntr-un asemenea cadru, numele lui Marian Aliuţă e doar celălalt termen al antitezei. Meciul de vineri seară al Rapidului a fost lămuritor pentru toţi cei care l-au bănuit cīndva de caracter pe mijlocaşul īn cauză. Concluzia e simplă şi tristă: la acest capitol Aliuţă e nevinovat. El are trei valori - şpiţul, ristul şi călcīiul - dincolo de care se īntinde un pustiu post-atomic. După un meci īn care a jucat frumos īn faţa unei echipe străvezii, Aliuţă a profitat de clipa cīnd a fost schimbat ca să ne spună nişte lucruri pe care doar le bănuiam. Porcăriile scandate cu avīnt şi poftă la adresa Stelei dovedesc că nimic nu e mai uşor decīt să scuipi unde ai lins. Să ne amintim: Aliuţă a fost relansat de Steaua cīnd numele lui ieşise din circuit. Piţurcă l-a titularizat, Mihai Stoica l-a apărat cīnd au apărut primele derapaje, iar Gigi Becali l-a transformat īn copil de suflet, ajungīnd chiar să se certe cu Iordănescu īn legătură cu selecţionarea lui la naţională. După ce a trecut pīrleazul īn Giuleşti, Aliuţă a răspuns creditului de care s-a bucurat cum numai un fotbalist romān ştie s-o facă: convocīnd Steaua la o şedinţă de sex oral şi vrīnd astfel să arate că inima lui a īnceput să pompeze sīnge vişiniu.
Dincolo de prim-planul infect pe care Naţional TV l-a oferit repetat şi cu īncetinitorul, ca să vedem că nu ne īnşală ochii şi că uzina de obscenităţi Marian Aliuţă produce īn parametri, există doi oameni marcaţi cu siguranţă de patosul lubric al mijlocaşului. Unul este Laura Andreşan, care a constatat probabil cu acest prilej că īntre domnia sa şi Aliuţă există compatibilităţi care ies din sfera genitalului şi intră īn cea a orizontului existenţial. Celălalt este Răzvan Lucescu. Răzvan iubeşte Steaua ca beţivul apa chioară. Memoria păstrează şi azi o scenă din Ghencea īn care fostul portar al Rapidului a fost interceptat la final de Pompiliu Stoica şi a rămas fără steagul alb-vişiniu, rupt pe genunchi ca o surcică. Cu toate acestea, nu cred că Răzvan s-a simţit īn largul lui vineri, cīnd a asistat la evadarea lui Aliuţă din casa bunului-simţ. Din simpatie pentru el, sper că şi-a luat deoparte elevul şi i-a explicat că tehnica individuală nu a putut servi niciodată drept derogare de la măruntele obligaţii pe care le presupune poziţia bipedă. Şi poate că n-ar fi rău să aflăm cum au primit Mirel Rădoi şi Gigi Becali oferta fetidă a rapidistului.