Sandra Izbașa e încă la Deva. Va împlini anul acesta 19 ani, în iunie. Este campioana olimpică de la sol, dublă medaliată europeană cu aur la același aparat. De ce n-a lăsat deoparte sportul pe care îl practică de cincisprezece ani?
"Gimnastica mi-a intrat în sînge. Mi-ar fi greu să renunț. E ca o meserie pentru mine. Ce să fac acasă? Să mă plictisesc!", spune Sandra Izbașa într-o seară, la poalele cetății Devei. A terminat unul dintre miile de antrenamente ale carierei. Și numărătoarea continuă... Nu termină bine de vorbit despre plictiseală că începe o altă frază: "De la optsprezece ani începe o gimnastă să se coacă. Ce să fac acasă? Să-mi petrec timpul între casă și școală. Acum măcar fac ceva constructiv. Anul asta am de dat Bacul, mai este și medalia mondială de aur", adăugă Sandra.
"Mi-ar fi foarte greu să renunț"
Medalia de aur mondială este singura care îi lipsește din palmares. "Un Campionat Mondial nu este ca o Olimpiadă. Dacă ratam la Beijing aveam o problemă. Mondialele sînt în fiecare an", mai spune Sandra. Gimnasta din București a participat la două CM de la care a adunat 3 medalii, 1 argint la bîrnă (2006), 2 bronzuri, unu la individual compus (2006) și unul cu echipa (2007).
Culorile Jocurilor Olimpice
Una dintre cerințele din fișa postului de gimnastă este machiatul. Fete maturizate de straturi de culori. De ce se machiază gimnastele? "De mică am fost învățată să am o anumită mimică a feței și să mă machiez. Cînd nu puteam eu, mă ajutau antrenoarele. Ele m-au învățat că sînt o artistă, nu pe scenă, ci pe patru aparate", explică Sandra. Culorile de la Jocurile Olimpice au fost negru, albastru și portocaliu. Sandra ar fi vrut să aleagă și albul, dar "și așa am fața prea palidă".
De la fericire la tristețe
În 2009 Sandra a luat cu ea și exercițiul de la sol de la JO, chiar dacă pregătește și o rutină nouă. "Le stăpînesc foarte bine pe amîndouă. Muzica este din aceeași temă pe care am folosit-o la Beijing, dar nu mai este fericirea, ci tristețea", adaugă dubla campioană europeană de la sol.
Totuși, ce i-ar plăcea Sandrei să facă după ce va renunța? "Să ascult muzică, să reușesc să fac dans sportiv, aș fi spus și handbal, dar nu mai vreau să iau coate în gură, am primit destule cînd eram mică. Aș mai vrea să mă plimb, să mă relaxez", mai spune gimnasta.
Dar pînă să aibă timp acestea, Sandra mai are multe antrenamente în față. Chiar dacă se machiază, chiar dacă e pe punctul de a-și lua permisul de conducere, chiar dacă va împlini nouăsprezece ani anul acesta, Sandra încheie discuția nocturnă cu: "sînt un copil altfel".
Planul pe 2009
Prima ieșire a Sandrei în concursuri, în 2009, se va întîmpla pe 21 februarie, în America, la Oklahoma. Ea va participa alături de Andreea Grigore la concursul organizat de Nadia Comăneci.
Pînă la Campionatele Europene din luna aprilie, Sandra mai are programată participarea la un amical cu echipa Italiei.