Page 1 of 3 123 LastLast
Results 1 to 21 of 56

Thread: Science fiction kon Bufnila

  1. #1
    junior
    Join Date
    Apr 2004
    Posts
    138
    Reputatie
    1

    Cool Science fiction kon Bufnila

    ARMELE ZEILOR
    story SF de
    Ovidiu Bufnila


    In urma cu o mie de ani, in Insulele Katai, principele era inca dorit de mii de femei, era inca pizmuit de baronii de sticla care conspirau impotriva imparatiilor si era inca ascultat cu evlavie de savantii de pe muntele Asahor, acolo unde s-a aratat pentru prima oara chipul Mântuitorului.
    Acum insa, odihnindu-se pe o piatra cazuta din cer la sfârsitul toamnei, nu departe de tarmul marii, principele tragea sa moara.
    Singur.
    Aerul e greu. Cerul parca-i de fonta. Rar trece cate o lumina ratacita care-si cauta un corp pe masura, tânjind sa fie si ea, pentru o clipa, fie o antilopa, fie zâmbetul unei femei, fie dangatul clopotelor franciscane din Balkoon.
    Trece un calugar care se indreapta catre Insulele Katai. Nici nu se uita la principe, nu-i pasa. Are obrajii bine inrositi si tocmai a iesit din iatacul iubovnicelor dezmatate care ar fi trebui sa-i astepte neprihanite pe cavalerii porniti catre Soare-Apune, are burdihanul plin cu vin de Madella, rubiniu si cu buchet ametitor.
    - Fii bun, o picatura de apa, cerseste principele târându-se in urma calugarului.
    Colbul drumului se ridica de sub sandalele mânastiresti si umple barba princepelui innecându-l.
    Calugarul se pierde in scânteierea unei raze de soare bolnava si nebuna.
    Trece un armurier grabit sa duca o comanda unui vajnic manuitor de lance, apoi trec niste fete zburdalnice, trec niste ghicitori in stele, trec niste curveturi sulemenite foarte si foarte galagioase.
    Principele se sprijina in toiag adulmecându-le, dorindu-si coapsele lor fragede, inchipuindu-se adormit in poala lor, mângâiat de sfârcurile mari, zemoase.
    Trece un cronicar si-l loveste cu ura. Trece un fântânar de stele din Copa, orasul mincinosilor, si-l loveste si el pe principe cu ura. Trece un trompetist si-l loveste si el hohotind dispretuitor.
    Principele descopera incet, incet ca dincolo de programele pe care le instructionase cândva in Reteaua cladita de supusii lui, se rostuiau si alte instructiuni pe care, iata, nu le aflase vreodata in registrul sau de navigatie. Isi imaginase ca lumile sunt construite numai pentru navigatori ambitiosi, gata oricând sa infrunte stihiile vârtejurilor virtuale.
    O lacrima i se prelinse pe barbie.
    De unde veneau oare toate aceste fiinte atât de nepasatoare, atât de rele, de unde veneau aceste constructii hidoase?
    De dincolo de stânci isi facura aparitia cinci betivi hahalind si aruncând cu structuri organice in pasarile marii. Structurile se ancorau de aripile luminoase, patrundeau adânc in trupurile pasarilor. Vazduhul se umple de sânge iar timpul se valureste amestecând momentele trecute, prezente si viitoare.
    Principele isi reseta programele.
    Betivii se apropie de el. Gata sa-l calce in picioare.
    Vruuuum!
    Corpurile betivilor explodeaza in jerbe multicolore, nisipul se umple de fluide sarate si liliachii. Undeva, in vâltoarea de evenimente izbite de virusii principelui, calugarul cade in genunchi. Limba i se umfla. Pielea-i plezneste.
    Multimile din Katai se vânzolesc pe plaja aclamându-si princepele. Principele le imbratiseaza cu privirea, maiestuos.
    Halebardierii strâng resturile programelor, toarna sângele ramas in niste cupe de argint care zumzaie bântuite de curenti electrici.
    Principele face un semn august. Multimile ingenuncheaza. Femeile plâng zgâriindu-se pe sâni. Savantii se mansturbeaza speriati intr-un colt, pe sub arcadele de platina si sticla de Caraba, orasul pustiirilor.
    Principele rearanjeaza evenimentele din Retea si, plin de intelepciune, ii ucide pe toti ratacitii care, in nestire, preamarisera domnia vulgului si lipsirea de principii, asteptând sa gaseasca armele zeilor in propria lor ratacire.

  2. #2
    Ancient fia's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    Pe pârtie
    Posts
    8,522
    Reputatie
    1

    Question

    Da si? What next? whats the point?
    [B][COLOR=DarkRed]C-asa sunt eu rapidist, c-asa sunt eu RAPIDist[/COLOR][/B]
    [B][COLOR=Silver]Niciodata nu sunt trist, niciodata nu sunt trist[/COLOR][/B]
    [B][COLOR=DarkRed]Si la bine si la rau, si la bine la si la rau[/COLOR][/B]
    [B][COLOR=Silver]RAPID este clubul meu, RAPID este clubul meu.[/COLOR][/B]

  3. #3
    spirit libertin Gabriel's Avatar
    Join Date
    Nov 2002
    Location
    Bucuresti
    Posts
    2,731
    Reputatie
    1
    Ovidiule, nici aici nu scap de tine ?

    Oribilul Mosh
    One of these days I'm going to cut you into little pieces.

  4. #4
    junior
    Join Date
    Apr 2004
    Posts
    138
    Reputatie
    1

    Cool Literatura

    Salut, Fia!
    Un pic de literatura SF strica aici?
    Multumesc.
    Ovidiu Bufnila
    scriitor SF
    http://www.sfrevu.com/ISSUES/2002/02...ver/index.html

    PS: Daca am gresit, spune-mi-o drept in fataaaaaa!


    Quote Originally Posted by fia
    Da si? What next? whats the point?

  5. #5
    junior
    Join Date
    Apr 2004
    Posts
    138
    Reputatie
    1

    Smile Salut voios, Oribiluleee!

    Salut voios, Oribiluleee! ce imaginea ka lumea ti-ai tras!
    Imi esti drag.
    Zi si tu o vorba, doua despre armele astea.
    Multumesc, prieten al lui Bufnilaaaaa!
    :p

    Quote Originally Posted by Gabriel
    Ovidiule, nici aici nu scap de tine ?

    Oribilul Mosh

  6. #6
    junior
    Join Date
    Apr 2004
    Posts
    138
    Reputatie
    1

    Smile

    Big Bang Boo
    story de
    Ovidiu Bufnilă


    Masa lui Jelly Fish era încărcată cu o mulţime de bunătăţi marine care, toate, se întreceau să-şi sumeţească nebuna de Pax 6 în fel şi chip.
    Pax 6, gagiilor, e gena văzului şi toata tevatura despre care vă vorbesc are o oarecare tangenţă cu teleologia.
    Poanta e ca Jelly Fish era privit de întreaga sa masă de bucate. Gongorzolla de la Arsenalul Lunar i-a atras atenţia asupra acestui lucru. Pentru Jelly Fish care fusese serios încercat în Războaiele de Imagine de la sfârşitul Mileniului, toată povestea căpătă dintr-odată greutatea unui miracol. Defazându-se în pliurile temporale ale evenimentului-prânz, Jelly Fish încercă să-şi modifice imaginea vălurind-o.
    Gongorzolla s-a plâns câţiva ani mai încolo unui vânător de balene de sticlă din Kamceaikan că încercarea lui Jelly Fish i-a produs o serie de neajunsuri, simultaneităţile sale având serios de suferit.
    Prânzul la care bunătăţile marine l-au privit pe Jelly Fish ca o totalitate respectabilă, ca o singură fiinţă, a devenit celebru în toate galaxille vălurite ale universului plin de universuri. Mulţi colecţionari s-au înghesuit la târgurile verii de pe asteroidul Mandha să cumpere momentul digital pe care nişte maeştrii ai licitaţiilor l-au numit sugestiv Marele Prânz al Întregii Privirii .
    Nişte filozofi din arhipelagurile Purpurii şi-au manifestat serioase îndoieli încercând să demonstreze că fiinţele sincrone, născute sub presiunea câmpurilor magnetice aidoma unor structuri vii exemplare, sunt doar invenţia unor rătăciţi.
    - Nu voi încerca să demosntrez contrariul, i-a scris Jelly Fish unei femei necunoscute care se virtualiza din când în când în siajul său. Pur şi simplu nu am chef, nu am deloc chef. Când vei primi acest mesaj, eu mă voi fi vălurit înspre momentele digitale nordice iar tu probabil că-ţi vei fi schimbat epiderma. Mi-ar plăcea să facem un pic de sex în manieră tradiţională fără să ne fugărim prin momente digitale păcălitoare şi pline de vârtejuri virtuale. În sfârşit, pur şi simplu îmi pregăteam un prânz pe cinste când m-am simţit privit. Nu era, aş vrea să ştii, o privire obişnuită, ci un întreg concert Pax 6! Mă întreb cum au reuşit toate genele Pax ale bunătăţilor marine să se sincronizeze pentru a mă focaliza şi mai ales aş vrea să ştiu de ce au făcut-o. Intenţia nu mai trebuie demonstrată.
    - Crezi că e în mod clar o intenţie? întrebă femeia virtuală luând diverse forme pentru a-l amuza pe Jelly Fish. Poate că regimul tău de navigaţie îţi joacă feste. Poate că o furtună magnetică ţi-a bulversat momentul digital. Sau poate că proximitatea mea a făcut ca totul să devină haotic în existenţa ta. Ar fi interesant ca, valurindu-ne unul într-altul, să descoperim mai multe scenarii. Poate că acest faimos prânz la care l-ai invitat pe preotul Gongorzolla nici n-a avut loc în realitate şi poate că e doar în imaginarul cuiva, al unui tridimensional, de exemplu. De ce l-ai invitat pe Gongorzolla? Ce ai sperat?
    Jelly Fish nu se aştepta la o asemenea îndrăzneală. De obicei, femeile virtuale care se unduiau fantomatic în siajul său erau discrete în privinţa existenţei sale văluritoare. Dialogurile cu ele se învârteau în jurul sexului şi atât.
    - Aş vrea să-ţi dau un nume, şopti Jelly Fish încercând să stabilizeze momentul digital şi construind pe loc o realitate adiacentă. O faleză. O terasă. Un ocean. Un chelner. O masă în doi. Şampanie.
    - Elsatra e numele meu, spuse femeia virtuală acceptând să ia o formă oarecare dintr-un pliu pe care Jellz Fish îl localizase deja în periferiile sale magnetice. Elsatra!
    va urma

  7. #7
    junior
    Join Date
    Apr 2004
    Posts
    138
    Reputatie
    1
    Big Bang Boo (II)
    story de
    Ovidiu Bufnilă




    - Elsatra, începu Jelly Fish cuprins de emoţie, l-am invitat pe Gongorzolla pentru că aveam de gând să-i pun câteva întrebări despre Dumnezeu.
    - Ah, făcu Elsatra lăsându-şi buclele aurii să se reverse printre picioarele mesei. Ce pasionant, Dumnezeu! O să-ţi spun un mic secret, am inventat un Dumnezeu pentru bărbaţii din constelaţiile primare. Oh, nu, nu protesta! strigă Elsatra ridicând cupa de şampanie. Recunosc, m-am jucat într-un mod periculos. Am fost curioasă însă să văd până unde pot împinge lucrurile. Am înţeles astfel că din motive stranii, credinţa se vălureşte şi că în anumite bifurcaţii, valurile de credinţă vin unele peste altele născând o mulţime de mituri dar şi confuzii de sens.
    - Elsatra, sunt lucruri diferite şi...
    O orechestră de dixieland îşi făcu apariţia dintr-un moment anterior acestui ficţional şi, pus pe şotii, umplu întreaga faleză de ritmuri îndrăcite. Dirijorul îşi smulse pe rând cele şapte măşti, se transformă din girafă în pian electric, apoi luă înfăţişări hazlii pentru ca lumea să se destindă. Jelly Fish încercă să modifice momentul digital dar nu reuşi pentru că orchestra de dixieland părea să fie o construcţie virtuală autonomă generată de prezenţa unor atractori pe care el încă nu-i identificase. Hei, hei, strigă el uşor enervat, tocmai vorbeam despre Dumnezeu, vă rog să luaţi o pauză. Numai că trombonistul îl luă peste picior şi slobozi o notă gravă în bătaie de joc, mititelule, suntem într-o zonă neutră, nu ne pasă de prânzul tău fabulos, nu ne pasă de femeia ta digitală şi nici de poveştile tale siropoase despre Dumnezeu!
    Jelly Fish se lăsă păgubaş. În fond, preotul Gongorzolla se pierduse în imensitatea oceanului digital fiind luat de un SMS trimis la întâmplare de un şmecher de haecker din Oraşul Sticlelor şi Vibraţiilor.
    - Chiar aşa!? strigă dirijorul proţăpindu-se în faţa mesei ale cărei unghiuri se înmuiaseră deja sub presiunea câmpurilor magnetice. Îţi citesc gândurile, Jelly Fish, te scanez periferie cu periferie! Să ştii că şi noi ne-am întâlnit cu acest Gongorzolla! Ştii ce ne-a cerut să-i cântăm?
    - Ce? Ce? strigă Elsatra bătând veselă din palme şi făcând să sară scântei în toate părţile. Vreau să ştiu! Vreau să ştiu!
    - Nu te grăbi, cucoană! Nu e de joacă! Gongorzolla ne-a cerut să-i cântăm Big Bang Boo! Înţelegeţi?
    - Şi?
    - Păi nu ştiţi?
    - Ce să ştim?! strigă Jelly Fish blestemându-se că nu se înrolase în Serviciile Speciale pe vremea când încă mai căutau multiplicanţi aidoma lui şi că toată viaţa se ocupase de studiul sistemelor disipative într-un amărât de institut de cercetări specializat în domeniilor imagologiilor.
    - Big Bang Boo e o parolă. O melodie-parolă care schimbă codurile universului plin de universuri. Începe cam aşa.....
    Jelly Fish nu avut timp să reacţioneze. Elsatra se topi prin văzduh. Periferiile lui se volatilizară. cerul se crăpă. Jelly Fish încercă să-şi încheie exietnţa într-o cheie anecdotică dar trombonistul îl dezactivă cu un Si bemol.
    - Hei, şefu', pe ăsta l-am ras. Am stabilizat câmpurile magnetice. Nu mai avem fluctuaţii. Şi acum ce facem?
    Dumnezeu se întoarse spre trombonist şi-l dezactivă. Apoi se strecură în corporalitatea unei gene Pax 6 şi începu să privească plin de curiozitate, de pe o masă încărcată cu fructe exotice şi aflată nu departe de loja arbitrilor, cursa de cai din Nottigham.

  8. #8
    nemuritoru` cipi13's Avatar
    Join Date
    Apr 2004
    Location
    bucuresti
    Posts
    1,224
    Reputatie
    1
    Ahhh ce bine a fost.....mai vreau
    Cind vine urmatoarea ?
    parerea mea.....

  9. #9
    junior
    Join Date
    Apr 2004
    Posts
    138
    Reputatie
    1

    Talking Compresat

    Compresor
    short story SF de
    Ovidiu BUFNILA

    Iesind din Templul Albastru, Kansokan isi desfacu aripile de sticla si se avânta catre inaltul cerului. Trase in piept aerul tare al inaltimilor si privi plin de curiozitate catre Orasul Plasmuirilor pe care fluizii din Nord il comprimasera ascunzându-l intr-un nor de dimineata.
    - Trebuie sa platesti, suiera dinozaurianul Terminor alunecând intre doua bifurcatii fluide, scuturându-se de spuma, valurind timpurile. Trebuie sa platesti ca sa poti intra acolo, iubitule Kankosan!
    - Saiko! racni Kankosan rânjind. N-am chef sa intru acolo! N-am chef, ma multumesc sa navighez prin forumuri.
    - Nimic nu se compara cu Orasul Plasmuirilor! E cel mai tare drog, e adevaratul Compresor! E poarta catre vitezele virtuale! Bandolibina, curveta aia din Insulele Drogatilor, mi-a spus ca a incercat niste senzatii bestiale! E mult mai ca lumea decât pe forumuri! Câti poti anihila pe forumuri? Zece, o suta, o mie? Odata intrat in Orasul Plasmuirilor poti dezactiva cel putin un milion de navigatori intr-o fractiune de secunda! Senzatia e bestiala, te desfunzi, te transformi intr-o supernova, te cuantifici, plutesti asemenea unei mari meduze virtuale prin aproape intreg universul plin de universuri. Smecheria e ca poti fi tu insuti in cele din urma principiul compresor! Imtelegi, tipule?
    Kankosan scoase limba-i argintie si, coborind lin intre ape, isi seta instructiunile care-i placeau cel mai mult din toate cele zece mii cu care fusese inzestrat la nastere. Se transforma intr-o bicicleta.
    Vreme de vreun ceas nu trecu nimeni pe lânga el dar in cele din urma, venind dinspre port, se vizualiza o faptura apetisanta. Kankosan ii scana rapid matricea informationala. Ii citi istoriile alternative si, pentru o clipa, se gândi sa o ucida folosind un foc de artificii pe care il furase in timpul carnavalului de la Rio.
    Agamela Maga Ama apuca ghidonul plina de hotarâre. Cântari bicicleta dintr-o privire si, suierând multumita, se arunca in saua argintie.
    Konkason vibra de placere. Renunta la gândul ucigas. Se lasa comprimat de pitulicea pufoasa si zemoasa care raspândea un parfum imbatator si care in mod sigur nu cunoscuse vreodata voluptatea patrunderii unui virus informational din clasa falusoidelor purpurii pe care le produceau departe de lumina zile fluizii din Nord.
    Agamela Maga Ama incepu sa pedaleze de nebuna lasându-si pitulicea nebuna sa guste din fluidele lui Konkason. Tipa de placere azvârlindu-si cele o mie de silicoane in inaltul norilor pufosi ca niste pernute.
    Cerul cazu oblic incepând sa se scurga im Orasul Plasmuirilor cu o viteza ametitoare. Sunetele lumii, strivite, se preschimbara in niste sclipiri de otel infundându-se in pliurile comprimate din ce in ce mai dureros de câmpurile magnetice. Dar Konkason nu lua seama la ce se intâmpla in jurul lui. Se bucura fara teama de pitulicea aia nebuna pe care Agamela Maga Ama parea s-o striveasca pe saua argintie a bicicletei fara sa-i pese nici ei de tot ceea ce se intâmpla in jurul ei.
    Dinozaurianul Terminor, imbatându-se strasnic in buza toamnei, intr-o bodega din setarile aurii ale mândrei cetati Walhadala, cetatea unde cruciatii se straduisera sa-l gaseasca pe Mântuitor in urma cu doua mii de ani, ii povesti unei principese din Baltile Sângerii ca bietul Konkason fusese supus unei comprimari atât de puternice incât matricea lui informatiobnala a colapsat transformându-se in cele din urma intr-un frumos foc de artificii care a luminat intrarea Agamelei in Orasul Plasmuirilor.
    Unii briganzi din inima sudicelor au pus laba pe dinozaurian si, la ceas de noapte electrica, l-au jupuit de viu. Nimeni nu stie daca povestea asta cu principiul compresor ar fi adevarata.
    Uneori vorbim despre astfel de lucruri dar supraveghetorii alveolelor ne mâna cu bicele inapoi in propriile noastre lumi mici in care nimeni n-a auzit de universul plin de universuri si nici de fluide si nici de pitulici zemoase.
    Poate ca sunt numai plasmuirile cu care, noi, sclavii marilor ecrane virtuale din Retea, ne mângâiem intre un spam sau altul.


  10. #10
    junior
    Join Date
    Apr 2004
    Posts
    138
    Reputatie
    1

    Talking Magica Sex I

    Magica-Sex
    primul orgasm reincarcat
    fictional magic
    de
    Ovidiu Bufnila




    Primul Inel Magic


    Am ieşit de sub duş şi privit floarea ce-mi răsărise sub umărul drept. Floarea m-a privit fără să spună nimic.
    Eu m-am amuzat foarte tare şi n-am pierdut nici o ocazie de a mă lăuda întregului nostru orăşel.
    Acum câteva zile, sub umărul stâng, în timp ce făceam duş, mi-a apărut o a doua floare. Apa îmi curgea pe sâni înnebunindu-mă. Mi-am muşcat buzele de plăcere şi am lăsat picurii să pătrundă în mine.
    Seful meu a dat câteva telefoane unor prieteni şi s-a interesat de un medic. Era sincer convins că am o maladie şi că o să mor, iar el nu va şti să se descurce fără mine la editura.
    Duminica trecută am tras o fugă la soră-mea. E divorţată şi are trei copii. Seful meu era plecat la meci, aşa că în ziua aceea nu am fost la parcul de distracţii, la conferinte, la expozitii, la lansari de carte.
    Curioasă din fire, am făcut o baie crezând că-mi vor apărea şi alte flori. Apa s-a înfăşurat în jurul trupului meu şi m-a iubit nebuneşte în toate felurile. Mi se scurgea de nebuna intre picioare. Dar florile nu au mai apărut. Am închis duşul convinsă fiind că apa mă posedase plină de invidie şi că ura regnul vegetal. Poate că mă considera o plantă.

  11. #11
    junior
    Join Date
    Apr 2004
    Posts
    138
    Reputatie
    1

    Talking Magica Sex II

    Magica-Sex
    primul orgasm reincarcat
    fictional magic
    de
    Ovidiu Bufnila



    Al doilea Inel Magic



    Am privit întristată în jur. Oglinda avea pete ruginii. Faianţa era crăpată, robinetul duşului era zgâriat şi lovit. Pereţii erau umezi. Din bucătărie venea un puternic miros de mâncare arsă.
    Soră-mea a făcut o cafea. Am fumat ţigări fără filtru. Ea nu avea nici o părere despre fenomen. Dar minţea, neruşinata! Găsisem în baie urmele orgasmului ei. Pe coperta unei reviste muzicale care o prezenta pe Amalia Amaleus. În clipa aceea am înţeles o mulţime de lucruri noi despre ceea ce se petrece de fapt în lume. Despre Amalia Amaleus s-ar fi putut spune o mulţime de lucruri ticăloase dar numai că nu ar fi avut o voce cristalină nu. Bergodis Bergodiadis, bancherul din Trento, îşi făcuse un obicei din a frecventa seratele unde cânta Amalia Amaleus. O dezbrăca din priviri. Ochii lui însângeraţi alergau de-a lungul bretelelor de argint. Le smulgeau de pe umeri. Făceau rochia ferfeniţă. Se strecurau prin poarta dorinţelor şi apoi alergau de-a lungul pulpelor care palpitau. Într-o noapte fără lună Bergodiadis a fost găsit ciopârţit în plină stradă şi plin de arsuri. Poliţia a făcut felurite investigaţii arestând peste o mie de suspecţi pentru că tocmai se apropiau alegerile generale. Inspectorul Horace, siniliu şi rotofei, cu o carcasă ochioasă, a dat tot felul de interviuri la televiziunea mobilă dar lumea nu l-a luat în serios iar unii chiar l-au huiduit prin WorldNet. Inspectorul a fost nevoit să-şi închidă şapte canale informaţionale ca să nu i se ardă bobinele şi să se mulţumească doar cu imaginea dinamică a Amaliei care îl bântuia în clipa în care se lega la reţea. L-au chemat până şi pe Colombo şi pe tipul de la Milenium dar nici ei n-au reuşit să-l afle pe criminal. Colombo s-a iubit cu fantoma Amaliei. Neţinând cont de avertismentul dat de poliţişti, Ferman Ferminov, căpitanul submarinului roşu care se odihnea în apele golfului Scania, s-a ţinut şi el după Amalia Amaleus umplându-i calea cu buchete uriaşe de trandafiri şi brinole. Urban Urbanor, trezorierul partidului democrat, Gudzil Gudzilian, regele pantofarilor, Karabundo Karbo, împăratul cerşetorilor din Lusa, Gustav La Bondie, sociologul, Komarov Komarowski, ataşatul polonez şi mulţi alţii i-au cerut mâna frumoasei femei şi au fost, rând pe rând găsiţi hăcuiţi şi arşi în plină stradă. Un cofetar se pare că a fost singurul martor atunci când a fost ucis Urban Urbanor. Cofetarul, mai mult mort decât viu, a povestit că din senin au apărut o mie de războinici înarmaţi cu halebarde care l-au măcelărit pe trezorierul partidului democrat. Preşedintele partidului a dat un comunicat în care a apreciat că bietului cofetar i-ar face bine un tratament la psihiatrie şi că toată tevatura arunca o umbră de nedorit asupra formaţiunii sale politice. Preşedintele era bine bărbierit şi avea un costum din păr de cămilă cumpărat de la Ulan Bator. Eu am cunoscut-o pe şefa lui de cabinet care aducea un pic cu Amalia Amaleus. Am sunat-o şi Ingmar, amabilă ca întotdeauna, a acceptat să ia masa împreună cu mine la Lido. La Lido era o atmosferă plăcută şi nimeni nu vorbea despre căderea bursei sau despre caracatiţele care atacaseră baza noastră aflată în largul oceanului de pe Neptun. Ingmar era îmbrăcată cu o rochie de voal. Avea nişte sâni mari. I se zăreau sfârcurile. Din când în când Ingmar îşi umezea degetul strângîndu-l uşor între dinţi şi apoi şi-l trecea prin poarta dorinţelor provocându-mă. Avea o privire languroasă. Ne-am petrecut noaptea împreună dar n-am reuşit s-o conving să-mi vândă matricea informaţională în care era înregistrată strategia electorală a partidului democrat. În zori am pornit hai-hui pe străzi. Am băut o cafea pe bulevard şi m-am plimbat cu un elicopter până la cataracte. M-am dus să admir cascada Colombres şi să beau o bere rece lângă Monumentul Primului Lunar. O ceaţă argintie urca din văile plângătoare. Nişte barbuni zburau în cercuri largi pe deasupra norilor. Cum îi priveam l-am zărit pe Alonso, omul-liliac. Se pregătea să facă un triplu salt pentru nişte turişti japonezi. Turiştii făceau multă gălăgie şi-şi dădeau ochii peste cap. Alonso şi-a calculat greşit saltul şi s-a prăbuşit chiar la picioarele mele. Aripile îi erau ferfeniţă dar omul-liliac râdea în hohote. L-am ajutat să se ridice. Nici nu i-a păsat că turiştii au alergat s-o vadă pe Brunhilda, femeia-peşte care cobora chicotind prin cataracte călărind, focoasa, un căpitan de cavalerie care rămăsese fără cizme şi care se fălea cu tunul său care se înroşise şi care era gata, gata s-o împroaşte pe Brunhilda. Alonso mi-a făcut cinste cu o halbă de bere şi mi-a povestit tot felul de năstruşnicii de pe vremea când făcea armata la West Point, în '45.

  12. #12
    junior
    Join Date
    Apr 2004
    Posts
    138
    Reputatie
    1

    Talking Magica Sex III

    Magica-Sex
    primul orgasm reincarcat
    fictional magic
    de
    Ovidiu Bufnila



    Al treilea Inel Magic

    Făpturile cerului sunt vălurite de vîrtejurile virtuale, mi-a spus el. Sunt extrem de ciudate. Unele dintre ele sunt peste măsură de vanitoase şi de voluptuoase. Se strecoară în corpuri făcându-le să vibreze. Furtuna electrică, de exemplu, mi-a şoptit conspirativ. Am vrut să-l întreb dacă nu cumva furtuna electrică se îndrăgostise de vocea Amaliei Amaleus şi dacă nu cumva apa încerca să-mi transmită un mesaj de fiecare dată când mă pătrunde de nebună.Dar a început să plouă şi a trebuit să ne despărţim în mare grabă. Două zile mai târziu, poliţia l-a găsit pe Alonso măcelărit şi ars în plină stradă. Aseară a murit şi Elcomarian, proprietarul pensiunii unde locuiesc. Eu nici n-am luat în seamă bileţelul amoros pătat cu ruj pe care mi l-a trimis Amalia Amaleus printr-o oacheşă care a încercat să-mi desfacă prohabul şi să-mi soarbă sufletul. Privesc valurile înspumate ale oceanului de pe puntea pachebotului care mă duce spre Europa de Răsărit unde voi semna un contract beton pentru editura noastră cu un scriitor despre care ştiu că este o Meduză Ficţională în travesti. Pe punte, nişte femei îşi cre****sc sfârcurile înroşite şi se lasă gâdilate de soarele sfârşitului de august şi-mi tot strigă tot felul de porcărele, neruşinatele. Corpurile lor clipocesc senzual. Da, gandesc, suntem mai multe fiinte.Ma viruseaza alte structuri fictionale. Parca nu mai e povestea mea!Parca as fi centrul unei alte povestiri!Pervers, centrul aşteaptă cu răbdare decesul periferiilor. Dar nu le va lăsa să se sfârşească în manifestări ridicole sau tragice. În ultima clipă le va salva admiţând, efemer, întâmpinarea şi sărbătorirea eroului cu surle şi tobe. Se va împodobi cu ghirlande de flori şi va arunca artificii prin cerul înroşit de gloanţe şi bombarde şi va pregăti în mare secret calvarul anonimatului pentru cel iubit de periferii.

  13. #13
    junior
    Join Date
    Apr 2004
    Posts
    138
    Reputatie
    1

    Talking Magica Sex IV

    Magica-Sex
    primul orgasm reincarcat
    fictional magic
    de
    Ovidiu Bufnila



    Al patrulea Inel Magic

    Şi centrul şi periferiile se unesc apoi pentru a conspira împotriva universului plin de universuri. Elitele părăsesc masele şi se lasă pradă imaginarului, aruncându-se orbeşte în primul vârtej virtual întâlnit în cale. Tocmai de aceea secretizăm universul plin de universuri inventând catastrofe şi evenimente epocale. Tocmai de aceea reorganizăm structurile narative şi descriptive. Tocmai de aceea construim incertitudinea care bulversează formele.
    Mulţimile din Omah, din Vale Note, din Ehren, din Metongo Bambo, din Polga Polgani şi din Guabano Lao nu ţin seama de acţiunile noastre. Ele îşi devorează eroii şi, punându-şi dizidenţii la butonieră, îşi caută un duşman pe măsură.
    Noi suntem gata să-l construim.
    Mulţimile îl vor adula sau îl vor ucide dând astfel semn despre teribilul adevăr al tuturor lumilor.
    Încă nu avem o imagine de ansamblu asupra serviciilor secrete inamice dar bănuim că se vor hotărî asupra unor forme şi stări potrivit instrucţiunilor lor enciclopedice. Înregistrăm fluctuaţii magnetice sporadice. Sunt fie manifestări ale câmpurilor, fie dovezi ale unor presupuse activităţi militare ale inamicilor noştri.
    Iniţiază proceduri de afluire către profunzimile noastre şi caută o fantă spaţio-temporală prin care să-şi infiltreze agenţii. Vorbim deja despre acţiuni care pregătesc un război local, extensie a unui război matriceal. Generalul Başkaev ar vrea să atacăm pe un front larg. Generalul Monteores e de acord iar vicepreşedintele Weinberger îşi cheamă flota la ordine.
    Dar noi suntem frontul!
    Noi diabolizăm inamicul. Noi punem la cale războaiele matriceale. Noi am putea fi propriul nostru inamic. Noi construim diferenţa. Noi eliberăm masele de presiunea imaginarului, noi vestim apocalipsa.
    Să vesteşti eliberarea, afirmă unul dintre personajele lui Tal San din Pântraşiva, e o lucrare împotriva imaginarului.
    Asemenea lui, guvernatorul din Togai vesteşte eliberarea imaginii sale. El nu mai este liderul asediat şi vampirizat de diverse reviste de scandal ci se arată lumii hotărât în politica lui, cu largă deschidere şi foarte inventiv.
    Serviciile secrete inamice vor încerca să iniţieze un domeniu insular imaginar pentru a ne poziţiona şi a ne neutraliza.
    Regimul imaginar produce printre structurile sale narative şi spaţiul insular atât de mult folosit în încercările ficţionale.
    Pentru un scriitor, fie el din Nulome, din Guaribo sau Kalombra, insula este un teren de joc plin de tentaţii. El îşi poate construi imaginarul într-un astfel de spaţiu dacă ia în consideraţie dimensiunea critică a insulei, dacă evaluează corect potenţialul de imagine al evenimentului şi dacă identifică operatorii de imagine.
    Dimensiunea critică, în cazul regimului insular, nu e doar axa de imagine N-S, sau E-V. Intr-un asemenea caz particular, axa de imagine nu este un continuum şi tocmai de aceea scriitorul nu trebuie să-şi fundamenteze strategia propriului său imaginar pe o linie dreaptă.
    Dimensiunea critică a insulei este un fractal sau o utopică de rang zero care poate fi multiplicată în funcţie de evenimentele mici, de timpii proprii ai evenimentului global şi de evoluţia în câmpul strategic al operatorilor de imagine. Imaginea este un obiect de lucru important pentru scriitor, ea nefiind cumva o suprafaţă, un ambalaj ci o sumă de stări dinamice. Sunt importante detaliile, de la grimasă la fluxul interior ideatic, sunt vitale relaţiile şi raportul de comunicare.
    O oră de lucru în regimul propriului imaginar poate asigura scriitorului din Guadelo, Malador şi Erao raporturi inteligibile de ordinul de mărime patru. În funcţie de numărul fizic al operatorilor de imagine participanţi la un eveniment, scriitorul, fie el din Nulome, din Guaribo sau Doga Noga, îşi poate construi imaginea stabilind raporturi de comunicare de palier sau ascensionale.
    Regimul descendent al imaginarului e extrem de interesant dar nu e profitabil într-o asemenea situaţie, el reclamând exerciţiu şi iniţiere în arta disimulării. Insula poate produce exerciţiul relaţiei de subordonare prin invocarea autorităţii sau a experienţei. Poziţionarea scriitorului în raport cu operatorii de imagine şi cu axa de autoritate a evenimentului e o încercare plină de superbie.
    Fractalizarea regimului imaginar al insulei şi interpretarea corectă a acestei autoorganizări de nivel zero, cu şanse reale de multiplicare, e importantă pentru scriitor, funcţionarea matricelor informaţionale ataşate evenimentului mare putând fi structurate sau restructurate în structuri narative simple. Imaginea scriitorului poate fi fractalizată prin analiză, interpretare şi codificare. Codurile de imagine fiind ale secretului, scriitorul are posibilităţi multiple şi direcţii de imagine dintre cele mai variate.

  14. #14
    junior
    Join Date
    Apr 2004
    Posts
    138
    Reputatie
    1

    Talking Magica Sex V

    Magica-Sex
    primul orgasm reincarcat
    fictional magic
    de
    Ovidiu Bufnila



    Al cincilea Inel Magic

    În lipsa unui rol şi a unei teme, scriitorul poate construi în spaţiul de joc al insulei diverse jocuri de imagine. Ulterior, prin feedback, scriitorul poate extrage anumite stări informaţionale spre folosinţă în dinamica imaginii sale.
    Ficţiunile proprii pot fi un bun enciclopedic pentru scriitor, el trebuind să aibă ştiinţa propriilor sale structuri narative şi descriptive prin care se poate poziţiona în jocul de imagine insular.
    Acest eveniment mare poate fi fractalizat prin secretul fiinţării, efortul metafizic al fiecărui operator de imagine putând fi codificat sau decodificat.
    Metafizica este o dimensiune ascunsă a ficţiunilor construite de scriitor, ea fiind de trebuinţă în etapele şi bifurcaţiile propriului regim imaginar.
    A-ţi construi imaginarul în spaţiul de joc al insulei este o încercare nu doar a fiinţei şi propriei entropii informaţionale. Jocul de imagine prin operatori şi evenimente mici este al iniţierii în regimul de imagine care este organizat şi se autoorganizează în cuprinzătorul evenimentului mare.
    Matricea informaţională a scriitorului este un caz special al regimului imaginar şi aparţine tainei, taina fiind legătură între fiinţă şi divinitate.
    În cazul insulei, divinitatea are valenţe graduale cu capacitate de multiplicare în regim catastrofal, predicţia fiind pusă sub semnul întrebării în absenţa unei dinamici construite cu ajutorul intuiţiei şi inducţiei.
    Insula este un caz special al regimului imaginar şi interpretarea ei superficială poate conduce la defecte reale de imagine şi la false structuri narative.
    Prezenţa activă este doar o normă, în timp ce absenţa şi influenţa pot fi armele iniţiatului. A fi tu însuţi dimensiunea critică a evenimentului mare e o încercare magică dar ucenicul vrăjitor ar trebui să se ambiţioneze şi să încerce să pună în practică această instrucţiune secretă a regimului imaginar.
    Spionii veniţi de dincolo de orizontul vizibil par a fi nişte simpli ucenici. Nu găsesc tacticile adecvate şi sunt nehotărâţi. Aşteaptă un ordin care nu mai vine. Din această pricină înregistrăm stări de perplexitate, de nervozitate şi de panică. Sub presiunea campurilor magnetice corpul meu redevine UNU inainte de a vizualiza spionii veniti de dincolo de orizontul vizibil. Sunt sub dus. Si apa incepe sa patrunda in mine cautamndu-mi centrul si insularizandu-ma de nebuna.


  15. #15
    nemuritoru` cipi13's Avatar
    Join Date
    Apr 2004
    Location
    bucuresti
    Posts
    1,224
    Reputatie
    1
    Frumos.....
    parerea mea.....

  16. #16
    junior
    Join Date
    Apr 2004
    Posts
    138
    Reputatie
    1

    Smile Multumesc, Cipi!

    Multumesc Cipi!
    Uite, daca ai placere si timp, poti naviga si aici:

    Babel/Australia
    http://www.retortmag.com/content/01....it_bufnila.htm

    The Dragon Of The Clouds/USA
    http://www.milkmag.org/Dragon.htm

    Universo lento/Brazilia
    http://www.damnzine.hpg.ig.com.br/zines/045.htm

    Bango saradai/Danemarca
    http://www.phantazm.dk/sf/bango_saradai/s_eng.htm

    A Magical Ring/Italia
    http://www.sira.it/darklava/storie/MagicalRing.htm

    Cosmos Street/Brazilia
    http://www.galeon.com/revistaexpresi...TROIDIOMA9.htm


    Ovidiu Bufnila,
    cu prietenie
    Quote Originally Posted by cipi13
    Ahhh ce bine a fost.....mai vreau
    Cind vine urmatoarea ?

  17. #17
    junior
    Join Date
    Apr 2004
    Posts
    138
    Reputatie
    1

    Smile

    Codul ICAN
    Image Story
    de
    Ovidiu Bufnilă

    Motto bufnilian:
    Artele privirii sunt ale insurgenţei şi premerg interpretării şi descoperirii.

    Prima Carte a Codului I.C.A.N.


    Serviciile secrete inamice de dincolo de orizontul vizibil iniţiază entropicele de rangul doi vrând să pună mâna pe docodificarea Marelui Cod de Imagine ICAN, esenţa esenţelor. Avem însă ştiinţa turbulenţelor. Ştim foarte bine că periferiile din Omaha, din Cardena şi Burbansk îşi conţin centrul aşa cum democraţiile din structurile noastre descriptive, Adamville, Beauburg şi Molina Mar, îşi conţin dictatura şi teroarea.
    Dominaţia centrului asupra periferiilor nu este o problemă de geometrie în domeniul imaginar. E mai mult o chestiune de relativitate.
    Împăratul Ogawa i-a scris cândva lui Petra Petronius invitându-l la curte să conferenţieze despre centre şi periferii şi vrând să-i pună întrebări despre natura noastră magică. Astrofizicianul a refuzat dar a folosit un nod informaţional pentru a păstra legătura cu împăratul. Ogawa a crezut că Petronius are complexul centrului.
    Dar noi, magicienii secretului?
    Ne imaginăm că suntem un UNU: unul la o margine de Monte Carlito.
    Sanchi, parcă nu ştie toată lumea că nimic nu are margini. Dar ce, parcă NIMICUL ESTE?
    Toată povestea asta s-a întâmplat într-o vălurire de toamnă la margine de Monte Carlito, îndată după războaiele de imagine ICAN din Komentator.
    Spânzurătorile şi crucile de foc se ridicau strâmbăcioase pe drumurile desfundate şi sângerii.
    Mulţimi rătăcite viermuiau fără rost de la o mare la alta ducând cu ele zvonuri înficoşătoare.
    Câte un soldăţoi beat criţă urla ca din gură de şarpe că vede timpurile văluritoare stropind cu spumă creştetul stelelor.
    Într-o seară nebună, cu făclii şi răcnete guturale, l-am întîlnit pe căzutul din stele. Era o fiinţă fabuloasă care avea darul profeţiilor.
    Trăiam chiar pe malul mării sudicelor, unde mă valurisem pe vremea aceea. Roza Imperială încă nu pusese ochii pe mine. Nişte soldăţoi din detaşamentele pupurii ale contelui Mascalara mi-au aţinut calea de cîteva ori, fără să mă recunoască însă, avînd chef de ceartă. Aveau armuri pline de noroi şi răsuflări de catran. Călăreau nişte motoare ka lumea, duduitoare, cu faruri ca nişte ochi holbaţi de ştimă periculoasă şi fără de inimă.
    - Caraliule magnetic, până aci ţi-a fost! O să te ţepuim, te băgăm în cătarea puşcoacelor noasssstre, te facem harcea-parcea! Aşa să ştii. Nu ne place de nici un caraliu de pe lumea asta, da de nici unul! Dacă ai ceva muşchi, hai să te vedem!
    I-am preschimbat în reptile sau i-am vălurit către Soare-Apune-de-două-ori bine ascuns între umbrele nopţii electrice din Kundao.
    Contele Mascalara tocmise un vânător de capete din Borgala, cetatea şerpilor, să pună mâna pe mine dar soldăţoii lui erau mereu beţi şi încurcau rău de tot borcanele. Vânătorul de capete a fost ucis de un harponier din Komentator. Bobolina Bobolinelor avea ea nişte spioni care se vălureau de colo colo prin imperii şi care trăgeau cu urechea prin toate cotloanele.

    va urma

  18. #18
    junior
    Join Date
    Apr 2004
    Posts
    138
    Reputatie
    1
    Cred ca e timpul sa renuntam la rasuflatele Teme SF care tin de prostioara numita Big Bang. YTeoria asta nu mai sta in picioare. Nici SF-ul generat de ea. Spatiul e mult mai straniu, e discontinuu si valurit.

    Ovidiu Bufnila
    scriitor
    consilier de imagine

  19. #19
    HERE'S JOHNNY!! Darkslowstar's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    La capatul Stelei
    Posts
    7,402
    Reputatie
    1
    Un amarat pe numele lui Stephan Hawkins are alta parere. Dar ce poate stii un paralitic?

  20. #20
    torquatus tacitus's Avatar
    Join Date
    Jul 2005
    Location
    Bucuresti
    Posts
    102
    Reputatie
    1
    Pt. Ovidiu Bufnila- prea lung,te plictisesti,ceva mai putin si mai condensat ar fi foarte bine!

  21. #21
    junior
    Join Date
    Apr 2004
    Posts
    138
    Reputatie
    1
    Sexibon
    short story de
    Ovidiu Bufnila
    consilier de imagine
    scriitor
    http://www.phantazm.net/index.htm


    Buna dimineata, Amanda!
    Bunda dimineata Ruboot!
    Si Amanda isi freca usor sfarcurile din celofan. Oglinda se rasuci un pic spre dreapta sa vada mai bine reactia lui Ruboot.
    Acum ca Razboiul Rece s-a sfarsit ce aveau sa faca oare toate personajele astea ciudate construite in laboratoarele din Mundao?
    Sa le recilam, se intrebara agentii secreti aprinzandu-si trabuce pantecoase si dand pe gat cate o dusca zdravana de vodca. Amanda, de exemplu, ce stia ea sa faca? Colonelul Ostrinzki se intoarse catre subalternii sai care tocmai decojeau o banana pe plaja din Akapolko. Hei, tipilor, aia nu e Amanda? A scos-o careva de la magazie? Sefu, aia e Amanda LOR, sopti un caporal dosind un pliculet de hasis in slip, gata, gata sa duca la bun sfarsit o misiune periculoasa sub acoperire. Amanda lo? Ce-i cu lumea asta mishto a serviciilor secrete, se duce de rapa? Si unde mai pui ca aparuse dincoace de orizontul vizibil o noua provocare: Meduza! Sefu, mi-a zis mie Amanda ca Meduza e un nume de cod pentru o vasta operatiune. Vor sa schimbe numele de cod al Universului plin de Universuri. Nu e joaca de loc. Akademiile si Savantii Desueti sunt complet in pericol, sopti caporalul nitel speriat. Colonelul Ostrinzki rase, sa vina Amanda sa pipaie daravela agentilor care umbla cu Meduza! Nimeni nu poate sa reziste acestui prototip de SEXIBON! Ne-a venit un SMS, sefu, un SMS! Ce zice? Zice ca suntem in aer! Meduza e in noi, sefu! E un prgram instructionat odata cu bifurcatia care ne-a adus pe lume. Baaa, savanti trebuia sa ne facem, zise colonelul scuipand in nisip. Pata aceea de saliva se valuri si luand forma unei Meduze Magice inghiti plaja, agentii, soarele si intreg Universul.

    Lumina Ingerilor sa va aduca fericire si bucurie tuturor
    La Multi Ani!
    Ovidiu Bufnila

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •