Results 1 to 2 of 2

Thread: Rapidismul

  1. #1
    incepator Manbehind's Avatar
    Join Date
    Apr 2008
    Location
    Bucuresti
    Posts
    4
    Reputatie
    1

    Rapidismul

    Am citit articolul despre meciul Rapid - Steaua 0-3 (1-0) si m-am gandit ca ar fi interesant sa postez articolul din arhiva personala pe care il scrisesem inaintea meciului.

    RAPIDISMUL

    Eu sunt rapidist. Ce inseamna asta? Putini stiu, putini inteleg chiar daca le explic. Este greu de inteles atasamentul fata de un spirit anume, fata de o atmosfera anume. Este greu de inteles pasiunea moderata care implica si satisfactia victoriei si toleranta infrangerii. Este acelasi Rapid si echipa care a batut cu 2-0 in Stefan cel Mare in tur si cea care a pierdut cu 1-2 in Giulesti cu un U Cluj in 10 oameni. Personal, iubesc aceasta echipa la fel, dupa ambele rezultate. Eu nu as putea sa iubesc o echipa care bate tot sau una care castiga 19 meciuri din 20 ca Steaua de pe vremea lui Valentin Ceausescu. Trebuie sa existe un echilibru pentru ca un fenomen sa fie credibil, iar infrangerile, uneori hilare, contribuie la acest echilibru, ii dau consistenta si veridicitate.
    Starile pe care ti le ofera Rapidul, prin inconstanta ei, sunt incomparabile, cred cu cele pe care le traiesc suporterii altor echipe. Cand tii cu Rapidul, traiesti. Traiesti intens. Parca orice, dar absolut orice, este posibil. E ca o femeie pe care o iubesti pur si simplu, chiar daca uneori iti raspunde cu cele mai intense tandreturi iar alteori te inseala cu cei mai obscuri indivizi.

    Directia pe care a alunecat involuntar conceptul de Rapid poate parea gresita. Pe fond, nimic nu s-a schimbat, conceptul este acelasi dintotdeauna. La o privire superficiala insa, pare ca a ales o directie gresita. Si anume cea de a imita alte cluburi precum Steaua si Dinamo. Nu trebuie sa privim superficial si sa confundam cele doua atitudini. La Steaua sau Dinamo, victoria este esentiala, titlul de campiona a fost si va ramane mereu un obiectiv. La Rapid, nu este asa. Si nu trebuie sa fie asa. Rapidul are alte valori. Rapidul este si trebuie sa fie iubita mai mult atunci cand joaca bine si pierde decat atunci cand joaca prost si castiga. Rapidul nu trebuie sa semene cu Dinamo sau Steaua. Nici obiectivele nu trebuie sa fie aceleasi, nici strategia de transferuri, nici atitudinea suporterilor, nimic nu trebuie sa fie la fel. Pentru ca spiritul Rapidului este fundamental diferit. Rapidul nu trebuie sa aiba presiunea pe care o impune necesitatea victoriei cu orice pret, nici atitudinea aroganta de la inaltimea primului loc, nici nu trebuie sa fie “echipa momentului”. Rapidul trebuie sa pastreze doar valorile sale esentiale si anume: placerea/bucuria de a juca, dragostea suporterilor, atitudinea fair-play si caterinca. “Caterinca”, adica tratarea mai putin riguroasa, mai putin fanatica a acestui joc de fotbal pe care atitudinea echipelor gen Steaua si Dinamo, imitatoare ale cluburilor prestigioase din Spania, Anglia sau Italia l-au schimbat. Si nu in bine.

    Scopul nu scuza mijloacele in Giulesti. Noi ne bucuram mai mult la o scamatorie incercata de Dani Coman, chiar daca aceasta ne va pierde meciul. Noi ne bucuram mai mult in urma unui meci bun, impotriva CFR-ului in Giulesti, chiar daca am pierdut cu 1-2 decat in urma unei victorii rusinoase cu 1-0 la Galati, cu Otelul in 9 oameni ratand incredibil. Rica Raducanu a jucat in Giulesti, nu altundeva. Sportivi ca Rica Raducanu au creat in timp, acest spirit care nu trebuie sa se piarda. Pentru ca este cel care ne identifica, nu diferentiaza si ne aduce cele mai mari satisfactii. Este vorba de spiritul care insemna totul inaintea infuziilor de capital. Aceste infuzii de capital l-au anihilat mai peste tot. Imi place sa cred ca in Giulesti a supravietuit. Il mai vezi ici-colo, in calcaiul inutil al lui Pancu sau in remarca unui batranel nostalgic. Suporterii de astazi, cu valorile facile de acum au mai putine satisfactii decat suporterii lui Rica de atunci, cu valorile lor.

    Obiectivul este elementul care distruge spectacolul din Giulesti. Hai sa nu-l mai avem. Hai sa nu mai aducem atat de multi straini, din Camerun, Brazilia sau Portugalia, fotbalisti probabil buni insa greu integrabili in echipa si mai ales in spiritul Rapidului. Sau, daca ii aducem, hai sa-i tinem un timp, macar 2-3 ani pentru ca acomodarea in Giulesti, intelegerea acestui spirit de care vorbeam mai sus, nu este un lucru usor. Hai sa-i tinem mai mult timp pe Zyati, Nivaldo si altii si nu sa-i schimbam imediat cu altii carora de asemenea sa nu le acordam sansa de a se adapta. Hai sa nu-i cedam atat de usor pe Karamian sau pe Badoi, fotbalisti care se obsnuisera cu clubul si cu spiritul si mai ales, hai sa nu-i fluieram cand se intorc in Giulesti cu noile lor echipe. Haideti sa ne amintim o clipa de satisfactiile pe care ni le-au oferit, de aplauzele pe care li le-am adresat si de respectul pe care il merita.

    Obiectivul distruge spiritul. Pentru Steaua sau Dinamo, clasarea pe locul doi este echivalentul unui dezastru. La noi nu e asa. Nu trebuie sa fie asa. Noi iubim Rapidul la fel si daca e pe locul 1 sau doi si daca e pe locul 13 sau in divizia B. Avem 3 titluri, nenumarate cupe, nu ne e rusine cu palmaresul nostru. Mai vrem bineinteles si alte trofee. Insa nu suntem disperati. Un joc frumos, o seara placuta petrecuta in tribune, un calcai subtil al lui Buga sunt satisfactii cel putin egale cu un nou titlu de campioana, mai ales daca ai douazeci in vitrina. Sunt absolut convins ca titlul castigat atunci cu Mircea Lucescu ne-a oferit o satisfactie mai mare decat le-au oferit suporterilor Stelei toate titlurile de dupa Revolutie.

    In fond, ce sa cautam noi in Liga Campionilor? Pai nu ati vazut cum se joaca acolo? Sa ne ascunda Rubinho sau Van Persie mingea, cum le-au facut altora? Sa ne fie jena ca ne-am facut de ras mai rau decat era cazul? Pai mai bine ii mai batem o data pe Feyenord sau pe Hamburg in UEFA, ceea ce nu este imposibil, si suntem mai castigati. Pai noi avem astfel de vise de marire cum ar fi sa iesim din grupele Ligii Campionilor? Nu cred ca avem. Noi vrem doar sa vedem niste meciuri frumoase, echilibrate, din care “sa castige cel mai bun”. Nu-i asa? A fost atunci, nebunia cu Anderlecht, pe care am tratat-o cu acelasi Rapidism. Am pierdut neverosimil, absurd insa in stiul nostru. Iar acum zambim cu simpatie cand ne amintim acel meci.

    Noua nu ne trebuie cadouri de la arbitri. La ce ne-ar folosi? Nu suntem noi “singuri impotriva tuturor”? Nu este asta un element important al conceptului de Rapidist? La ce folos sa ne ajute un arbitru sa castigam un meci? Sa iesim pe locul 3 in loc de locul 4 si sa avem frustrarea fraudei care s-a comis in folosul nostru. Nu, prefer sa stam pe locul 4 multumiti de noi insine.
    Noi nu trebuie sa renuntam la Maldarasanu pentru ca echipa trebuie sa fie mai puternica si sa-si atinga obiectivul. Maldarasanu putea sa ramana, sa intre dupa pauza, cate o jumatate de ora, o data la doua meciuri. Maldarasanu deprinsese, in atata timp, spiritul Rapidului. Chiar daca isi iesise din forma, insemna pentru noi mai mult decat Herea care a costat o gramada de bani si care nu se identifica cu spiritul nostru. Poate peste un timp il vom aprecia si pe Herea. Insa de ce sa renuntam la Maldarasanu. Doar pentru realizarea obiectivului? Mi se pare un scop prea mic.

    A fost o data Tartzau, care semnase cu Steaua fiind sub contract cu Rapid. A fost Tzara care se supara si injura dupa ce dadea gol de parca nu-i convenea ce facuse. A fost Sumudica, a fost Schumacher, a fost (si este) Pancu. Au fost multi fotbalisti iubiti de suporteri pentru ca, fiecare dintre ei, a contribuit la crearea acestui spirit. Ii mai avem acum pe Coman, pe Maftei, pe Marius si altii. Usor, usor, Sapunaru, Cesinha, Lazar si altii vor ajunge la fel de iubiti ca ei. Hai sa nu ii mai schimbam la primele meciuri proaste, hai sa nu-i mai injuram cand sunt indolenti, cand nu le ies preluarile sau cand pur si simplu joaca prost.

    Hai sa nu mai strigam la fiecare meci “Steaua este de kkt”. In primul rand, Steaua nu este asa. Steaua nu este deloc de kkt. Steaua are performanele ei incontestabile, la fel ca si Dinamo. Hai doar sa jucam frumos impotriva lor si sa incercam sa-i batem. Lasa-i pe ei sa ne injure, sa ne faca tigani si sa afiseze bannere cu Antonescu. Ei nu au spiritul nostru. Iar greseala pe care uneori o facem este ca ne punem la mintea lor. Ei ne jignesc, noi ii jignim? Pai de ce? Pai, ce, noi suntem ca ei? Suntem noi disperati dupa puncte si victorii ca ei? Nu suntem si nici nu trebuie sa fim. Noi nu trebuie sa luam campionatul daca nu meritam. SI chiar daca meritam si suntem furati, nu este nici o problema. Satisfactiile noastre sunt incomparabile cu cele ale Stelei sau ale lui Dinamo iar frustralile noastre nu sunt atat de mari. Am fost la meciul cu U Cluj, am fost la meciul cu Poli, maine merg la derby-ul cu Steaua. Va fi poate cea de-a treia infrangere la rand in Giulesti. Si ce? UEFA tot o prindem iar de Liga Campionilor, e clar, chiar nu avem fata anul asta. Ei bine, chiar si dupa trei infrangei la rand in Giulesti, voi merge si la meciul cu Ceahlaul. Si voi vedea, sunt sigur, aceleasi fete in tribune, la fel de bine dispuse la inceputul meciului si la fel de dezamagite la final daca rezultatul nu va fi favorabil. Dar suporterii, iubitorii de Rapid, cei care inteleg si consuma din plin spiritul acestei echipe vor veni totusi. Incercati un experiment: mergeti la un meci pe Ghencea sau in Stefan cel Mare dupa trei meciuri pierdute ale echipe gazda. Nu cred sa gasiti mai mult de 1000 de spectatori.

    Noi nu suntem suporteri doar la performanta. Tinerii fani ai Stelei si ai lui Dinamo au crescut cu rezultatele acestor echipe, si-au alimentat pasiunea cu ele. Aceasta pasiune are nevoie acum de noi rezultate pentru a se hrani. In lipsa rezultatelor pozitive isi pierde consistenta. Eu aveam 10 ani cand Steaua a castigat la Sevilla. A doua zi, la scoala, toti colegii de clasa erau stelisti. La fel se intampla cu partidele politice dupa ce castiga alegerile. Toti se duc si se inscriu in echipa care e pe val. Noi nu vrem o astfel de dragoste contextuala. Noi tinem cu Rapidul la bine si la rau. Dragostea contextuala nu este nici temeinica, nici profunda. Este superficiala, este perisabila.

    Razvan Lucescu a fost un antrenor care a inteles spiritul nostru. I s-a acordat timp si a facut o echipa. Nu i s-au cerut rezultatele imediat. In lipsa unor obiective impuse, presiunea nu a fost atat de mare iar rezultatele au venit de la sine. Cand i s-au impus rezultate, Razvan a clacat. Nu asa stia el sa lucreze. Desigur, cu totii ne enervam cand vedeam cum lua mereu gol in ultimul minut. Insa si aceste trairi ale noastre erau spectaculoase si, mai mult, faceau parte din spiritul nostru. Iar Razvan, atat cat a putut, a reazlizat niste performante exceptionale. Pana la urma, Zicu a stiut sa joace foarte bine doar in Giulesti. Cel putin pana acum. A venit ca o gluma proasta si a plecat din Giulesti titular in nationala. Iar acum incepe sa para din nou o gluma proasta. Sper din tot sufletul pentru el sa-si revina si sa dea masura incredibilului sau talent oriunde ar juca.

    Ne enerveaza bineinteles tragerile de timp ale adversarilor cand conduc cu 1-0. Ar trebui sa ne enerveze si simularile lui Sapunaru sau ale altora atunci cand conducem noi. Nu ar trebui sa ne dorim sa castigam astfel. Si mai ales nu cu orice pret. Nu este in spiritul de care vorbesc. Nu cred ca a fost fault la Sapunaru atunci, la Timisoara, cand Ganea si-a iesit din minti. Ganea a fost eliminat iar noi tot nu am castigat. La ce ne-a folosit toata tampenia aia. Ne-ar fi batut Poli? Nu cred. Desigur, Nesu trebuia eliminat de doua ori dupa atacul sau la Badoi. Dar aia nu a fost o simulare a rapidistului. Simularile ar trebui eliminate, nu eronatele eliminari ale adversarului in scopul castigarii partidei. A fost offside evident la Trica, a fost penalty la Mazilu in meciul cu Gloria Buzau. Dar nu aceste evenimente ne-au pierdut punctele. Cu Buzaul cel putin ar fi trebuit sa avem deja 3-0 in minutul 90 iar un penalty neacordat ar fi fost uitat la fel de usor cum a fost uitata bara Herthei Berlin din minutul 40 al meciului din Giulesti.

    Copos nu este un om rau. Este si el, la fel ca majoritatea fenomenelor din Giulesti un personaj special. Nu e nimic rau in a-ti dori sa castigi bani. Nu este, totusi, chiar atat de rau nici sa fii zgarcit. Deseori, zgarcenia este atribuita in mod gresit oamenilor care fac afaceri bune. Cred ca Copos iubeste Rapidul. Nu este cu nimic mai prejos decat Becali, Jean Padureanu sau Mititelu, fiecare din cei enumerati imprimand parca o parte din persoanlitatea sa echipei pe care o conduce. Cred ca George Copos a facut foarte multe lucururi bune. In primul rand a ridicat o echipa din nimic. A facut un gazon, la vremea lui, cel mai bun din tara. A facut ProRapid. A redesteptat prin activitatea lui pasiunea intrata in letargie a unora. Insa a facut o greseala esentiala. S-a indepartat prea mult de spritul Rapidului. Ne-a tras dupa el intr-o concurenta prea directa cu Steaua si Dinamo, folosind de multe ori chiar armele lor si a fixat obicetive incompatibile cu spiritul Rapidului. Datorita acestor greseli, la o privire superficiala, ai zice ca nu sunt mari deosebiri intre Rapid, Steaua si Dinamo. Aceeasi incrancenare, aceleasi declaratii, aceleasi injuraturi ale tribunelor, aceleasi prime. Uneori aceiasi jucatori. Uneori aceleasi rezultate. Nimic mai gresit in aceasta atitudine pentru noi.

    Atmosfera de care are nevoie Rapidul este asemanatoare senzatiei de “aer curat”. E ca atunci cand te bucuri ca respiri. Spiritul Rapidului este spiritul liber, independent, neintoxicat de poluarea din Liga I, dezinteresat de aspiratii marunte cum ar fi titlul de campioana. Titlul trebuie castigat pe merit, cu fair-play si fara a risipi frumusetea si spectaculozitatea acestui joc. Altfel, e pacat.

    Imi pare rau cand ma gandesc ca 9 suporteri din 10 ai Rapidului vor stramba din nas citind acest articol. Nu-l vor intelege sau nu vor vrea sa-l inteleaga. Si pentru asta voi face o ultima incercare de a fi inteles: Scopul unui meci de fotbal nu este rezultatul ci fair-play-ul. Rezultatul aduce bani clubului, fair-play-ul aduce satisfactii spectatorului.

    cristi@meninblack.ro

  2. #2
    koaye grele Tyler Durden's Avatar
    Join Date
    Nov 2006
    Location
    mwelaromani
    Posts
    18,133
    Reputatie
    1
    Foarte frumos scris si foarte multe lucruri adevarate spuse, ti s-ar putea totusi reprosa o oarecare doza de patetism.
    FCSB este acronimul Pușcariei în sportul românesc. Patronul, managerul, precum și cel mai reprezentativ suporter sunt oameni certați cu legea, infractori de drept comun. Cei care susțin această echipă par și ei alcătuiți din aceeași plămadă.

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •