Un orizont de (prea multa) asteptare
Cat de departe se afla exponentii patinajului nostru artistic de elita continentala? Raspunsul l-am primit dupa recent incheiatele campionate continentale gazduite de capitala Finlandei... Acolo, la Helsinki, unde a stralucit – pentru a treia oara – un sportiv din Franta, Brian Joubert. Iar reprezentantii tarii noastre au fost din nou o deceptie. In parte motivata, cum voi demonstra. Dar mai intai sa spunem cate ceva despre acest sportiv de referinta, care este francezul Brian Joubert. Initial de doua ori campion european, Joubert a promis sa se repete,
sa-si mai adauge un titlu continental. “Incalzirea” si-a facut-o inca din noiembrie, cu prilejul Cupei Rusiei, chiar daca a avut de infruntat o pleiada de patinatori de “artistica”. Urma sa-si reconfirme valoarea si in ultima luna a anului precedent, in finala Cupei Mondiale. Dar Joubert a lipsit de la acest important examen sportiv. A acuzat niste dureri de spate care nu i-au ingaduit sa participe nici macar la antrenamentele pregatitoare pentru europene. Oare s-a aflat, intr-adevar, intr-o asemenea stare precara de sanatate? O intrebare pe care si-au pus-o multi dintre potentialii sai rivali. Sau a fost doar o problema de strategie? Oricum, multi s-ar fi bucurat daca Joubert ar fi lipsit si de la Helsinki. Un pretendent mai putin la podium si chiar la titlu. Insa in capitala Finlandei, Joubert parca a renascut. A fost chiar mai stralucitor decat in Cupa Rusiei. E adevarat, a existat o noua strategie pe care a prezentat-o patinatorul francez. Incepand cu un program nou, suta la suta. Astfel incat evolutia sa i-a lasat cu gura cascata nu numai pe adversari ci si pe oficiali, membrii juriului fiind chiar impresionati de programul prezentat de patinatorul francez. E adevarat ca Joubert a contat mult in primul rand pe acuratetea “artisticii” sale, demonstrata de altfel din plin la toate evolutiile precedente. In plus, acum, la europene, sportivul din Hexagon a uluit pur si simplu prin sariturile sale – un cvadruplu toe loop, triplu axel si dublu axel combinat. Un program liber cu o cu totul alta coregrafie si un alt fond muzical. Si chiar daca la una din sarituri a ratat aterizarea – la triplu lutz – Joubert a ramas in fata datorita punctajului realizat dupa programul scurt. Asa incat Brian Joubert si-a implinit visul de a mai cuceri un titlu continental, dupa cele din 2004 si 2007, devansandu-i astfel pe Samuel Contesti, care a concurat pentru Italia desi este de origine franceza, dar si pe belgianul Kevin Van der Perren. In schimb, frumoasa surpriza avea sa fie reprezentanta tarii gazda, Laura Lepisto, noua campioana europeana, dupa o confruntare destul de stransa cu italianca Carolina Kestern si... compatrioata sa, Susanna Poyki, aspiranta, de asemenea, la titlu. Revenind la reprezentantii tarii noastre, se poate spune ca acestia au constituit mai mult o prezenta simbolica. Dar fara a fi o surpriza... In competitiile masculine, Zoltan Kelemen. In cea feminina, Roxana Luca. Kelemen avea sa acumuleze mai putin de jumatate din punctajul realizat de Joubert, ocupand in final pozitia a 34-a. Roxana Luca se afla pe locul 27 dupa programul scurt, ramanand in afara concurentelor cu pretentii la mentinerea in elita. Evident, rezultate modeste. Totusi explicabile, daca ne gandim la “conditiile speciale” de care dispun patinatorii romani dornici sa iasa din anonimat. Am in vedere saracia infrastructurii, cu doar trei patinoare cat de cat competitive si mai ales accesibile. Nu e deci de mirare baza redusa de selectie si nici faptul ca la nationale s-au prezentat doar doi patinatori. Deocamdata, iubitorii de patinaj artistic au doar satisfactia de a-l fi avut pe Cornel Gheorghe, cel mai reprezentativ patinator roman – locul 9 la CM de la Praga in 1993, si de asemenea pe Beatrice Hustiu, a treia in clasamentul general al varstei la J. O. de la Grenoble din 1968. Ulterior, multipla campioana nationala Beatrice Hustiu avea sa se stabileasca in Austria, nutrind si acum regretul de a nu-si mai fi putut continua cariera ca antrenoare in Romania. Au alungat-o pur si simplu “conditiile speciale” de care am amintit. Nu ne mai ramane decat sa “ne laudam” cu mizeria in care ne afundam zi de zi. Si din pacate, nici sportul nu face exceptie... (T. BRADAUTEANU)