Istorii controversate despre echipele romanesti de fotbal

[Radu]

Calmati-va tovarasi !!!pe loc repaus!!!sunteti chiar mai agitati decat nea Nicu la Revolutie !!!cu adevarat Dinamo si mai ales Steaua nu reprezentau nimic dpdv al nr suporterilor pana in anii '80...atunci cand Securitatea si Armata au inceput sa isi traga la gioale din ce in ce mai aprig,au aparut si rezultatele europene ale acestor doua vome comuniste...unii au facut o semifinala de CCE,altora le-a facut Ceasca rost de acel trofeu...de atunci sa te tii frate...au aparut tot felul de suporteri de rezultate,de cupe si de flori...uite de exemplu cum se mira Polar ca nu avem nu stiu cate jdemii de cupe...el de exemplu nu ar fi ajuns niciodata suporter stelist daca nu ar fi vazut numele clonei pe vreun WC public !!!


PS...trezeste-te...suntem echipa cu cele mai multe sezoane in Prima Liga !!!

ba omule sti cum am ajuns sa tin eu cu steaua...tin si acum minte ziua aia...era intr-o zi de sambata...era intr-o zi de toamna a anului 1988...pe data de 17 septembrie juca steaua cu victoria bucuresti scor 3-2...din intamplare ma uitam la meciu cu bunicul meu...aia a fost o zi istorica pentru mine...o zi pe care nu o s-o uit niciodata...asa am ajuns eu sa tin cu steaua...deci nu mai iei pe mine ca aveam cupe si campionate...oricum voi o sa ramaneti niste tigani flausati imbracati in nike si alte porcarii de la 38...asa ca...

[CFR1907]

Istoria clubului CFR 1907 Cluj. Mai jos sunt doar niste fragmente luate din cartea aparuta in care e vorba despre istoria clubului. Oricum, merita citita, ca sunt multe lucruri extrem de interesante:.


CFR Cluj:

1907-1920


KVSC, echipa feroviarilor clujeni, precursoarea CFR-ului de astăzi, ia fiinţă în noiembrie 1907, la 2 ani de la disputarea primei partide oficiale de fotbal la Cluj.
Potrivit documentelor vremii, este a treia echipă înfiinţată la Cluj şi a zecea apărută pe teritoriul actual al României. Primul rezultat: un perfect justificabil 0-23 în faţa celor de la KKAC. Următoarele rezultate, tot mai strînse, o plasează la sfîrşitul sezonului pe ultima treaptă a podiumului: participau doar trei echipe! Un an mai tîrziu, în 1908, KVSC marchează primele sale goluri internaţionale chiar în poarta celebrului Zsak, portarul titular al Naţionalei maghiare, în meciul cu 33 FC Budapesta, încheiat cu scorul de 2-8. Vin succesele şi în meciurile de campionat - rezultatul: locul 2 în sezoanele 1908-1909 şi 1909-1910. Încă din vara lui 1910, meciurile dintre studenţi şi feroviari, KKAS - KVSC, devin adevăratele derby-uri fotbalistice ale Clujului, prefaţînd orgolioasele dispute din a doua jumătate a secolului. Feroviarii cîştigă pentru prima oară campionatul la a patra ediţie la care participă, 1910-1911, impunîndu-se în partida decisivă cu 3-2 în faţa studenţilor, la capătul unui meci dramatic.
Competiţia se dezvoltă, rapid, înspre un campionat, format din pînă la opt echipe. În 1912, formaţia feroviarilor îşi schimbă denumirea în KTC, Kolozsvari Torna Club. Anul 1913 consemnează un eveniment istoric viaţa echipei: KTC joacă la Cluj împotriva lui Ferencvaros, campioana Ungariei, scor 0-7. Imediat după război, 1918-1920, CFR-iştii clujeni îşi trec în palmares două titluri de campioni districtuali, la mare luptă cu studenţii, rebotezaţi KEAC din KKAS. În contextul reorganizării activităţii sportive în cadrul României Mari, echipa isi schimba numele in CFR (practic isi schimba numele din "Caile Ferate Clujene" in "Caile Ferate Romane").

1921-1945


În aprilie 1921, oficialii CFR Cluj participă la Bucureşti la adunarea generală a Federaţiei Societăţilor Sportive din România, adunare convocată în vederea unificării Federaţiei de Sport din România cu cele din teritoriile alipite după Marea Unire. Conducătorii feroviarilor clujeni acceptă înscrierea CFR-ului în primul campionat al României întregite, în sezonul 1921-1922. Structurat pe faze districtuale şi regionale, fotbalul românesc interbelic moşteneşte deja proverbiala grosolană lipsă de sportivitate de dinainte de Primul Război Mondial. Rapoartele poliţiei şi ale Comitetului Regional de Fotbal consemnează manifestări violente la meciurile CFR-ului de la Cluj. În 1922, la derby-ul local Victoria Cluj - CFR toţi cei 22 de jucători intraţi pe teren se aflau sub influenţa alcoolului! În toamna aceluiaşi an, altercaţia dintre fanii lui CA Cluj şi cei ai feroviarilor provoacă prăbuşirea unui colţ de tribună, accident soldat cu rănirea mai multor suporteri. CFR-ul se confruntă, însă, nu doar cu probleme disciplinare, ci şi cu grave probleme organizatorice: în ‘23, zece titulari demisionează de la echipă şi se transferă la alte asociaţii. Promovaţi în locul demisionarilor, juniorii CFR-işti, grupaţi în jurul mai experimentaţilor Makssai şi Kronstadter, ajung să arbitreze sezonul următor lupta pentru titlu dintre “U” Cluj şi Victoria. Universitatea cîştigă primul său titlu districtual în 1924, în urma unui meci extrem de tensionat cu CFR Cluj, încheiat cu 2-1 pentru “alb-negri” într-un final disputat cu porţile închise după evacuarea spectatorilor, vizibil turbulenţi pe parcursul primelor 75 de minute.
Primul rezultat de răsunet din istoria CFR-ului vine în 1924: 1-1 cu tripla campioană a României Chinezul Timişoara, joc prilejuit de inaugurarea Stadionului CFR, situat în vecinătatea Atelierelor feroviarilor. În anii următori, CFR-ul continuă să joace bine, ameninţînd echipele care luptau pentru titlu. Nesprijinită de noua conducere a Căilor Ferate Cluj, instalată în 1926, echipa se retrage din campionat în chiar anul în care ar fi trebuit să celebreze două decenii de istorie. Feroviarii revin cu succes în activitatea competiţională în sezonul ‘28-’29, învingînd atît pe “U”, cît şi pe FC România Cluj, însă lipsurile financiare îi forţează curînd la un al doilea abandon, în ediţia 1930-1931. Reformarea fotbalului românesc, prin înfiinţarea, în septembrie 1932, a Diviziei Naţionale, îi prinde astfel nepregătiţi pe CFR-işti, care nu pot emite pretenţii la accederea în primul eşalon valoric în faţa Universităţii Cluj. Anul următor, la mare luptă cu CA Cluj, feroviarii pierd în ultima etapă oportunitatea promovării din oficiu în prima ligă, rămînînd în continuare în district. Cînd, după încă un sezon, se impun din nou la nivel districtual, CFR-iştii nu promovează decît în Divizia B, atunci înfiinţată. Pînă în ‘38, “alb-violeţii” reuşesc “performanţa” de a cădea înapoi în district, în ciuda sistemului de baraje foarte favorabil trupelor din eşaloanele superioare. Promovaţi direct în B în 1940, după desfiinţarea Diviziei C, CFR-iştii sînt stopaţi în ascensiunea lor promiţătoare de Dictatul de la Viena. Echipa muncitorilor feroviari clujeni, sub noua denumire de MAV Cluj, îşi continuă activitatea în campionatul maghiar. După încheierea războiului, feroviarii clujeni sînt primii fotbalişti din România care ies “în iarbă”, evoluînd cu succes, pe 1 şi 2 aprilie 1945, în compania colegilor din Simeria (9-4) şi Braşov (6-0)

1946-1958


În toamna lui ‘45, CFR se înscrie în divizia districtuală care avea să stabilească cele două reprezentante ale Clujului în reînfiinţata Divizie A la fotbal. Feroviarii termină pe 3 în una din cele două serii şi sînt distribuiţi în Divizia C, la capătul unui sezon în care Ferarul Cluj şi “U” Cluj promovează în A. Întărită cu cîţiva jucători de la Victoria Cluj, CFR-ul termină anul următor pe primul loc în seria a III-a din C. Finalul turului sezonului 1947-1948 îi găseşte pe CFR-işti pe poziţia a III-a în B, cu şanse minime de promovare. Şi totuşi, 2 luni mai tîrziu, CFR juca în Divizia A, profitînd de situaţia financiară precară a clujenilor de la Ferarul. Oficialii feroviari obţin fuziunea cu această echipă, sub numele de CFR Cluj. În chiar primul lor meci în Divizia A, CFR-iştii obţin un rezultat memorabil, 2-2 împotriva campioanei ITA Arad. În ciuda rezultatelor oscilante, feroviarii se salvează fără probleme de la retrogradare. Sezonul următor propulsează CFR-ul, din nou în premieră, pe primul loc în campionat, la finele etapelor a III-a şi a IX-a. Sincopele incredibile din retur şi decizia federaţiei de a restrînge numărul prim-divizionarelor prin retrogradarea a patru echipe duc la căderea CFR-ului din Cluj - trupă cu patru internaţionali români la acea vreme - în Divizia B, la sfîrşitul stagiunii ‘48-’49. În 1950, CFR-ul schimbă nu doar eşalonul, ci şi numele: la jumătatea secolului trecut, prin decizie “de sus”, toate echipele feroviare din ţară, inclusiv Rapidul, devin “Locomotive”. Părăsită de titularii din Divizia A, Locomotiva Cluj mizează pe un consistent contingent de medici ajunşi de la Universitatea prin detaşarea lor la Spitalul CFR. Foştii “U”-şti, jucători foarte experimentaţi, nu reuşesc, însă, să readucă trupa feroviarilor în prima divizie. În ‘57, CFR-ul, antrenat de fostul celebru internaţional Ştefan Dobai, evoluează penibil, retrogradînd în Divizia C în chiar anul semicentenarului clubului.

1958-1969


Deşi surclasată în campionat, CFR-ul ajunge în divizia secundă, beneficiind de o redimensionare a numărului de echipe din B. Promovarea e dublată pentru CFR-işti, în 1960, de bucuria cîştigării Cupei Congresului al VIII-lea al PCR, trofeu pe care şi-l adjudecă după ce trec de marile rivale locale Rapid şi Ştiinţa Cluj. În acelaşi an, fotbalul clujean este martorul unuia dintre cele mai nefericite momente ale istoriei sale: divizionarele B CFR şi Rapid sînt împinse de înalţi responsabili locali să fuzioneze, din dorinţa ca judeţul Cluj să poată da o a doua echipă de primă mînă pe lîngă Ştiinţa Cluj. Clubul Sportiv Muncitoresc Cluj (CSMC), vectorul de performanţă fotbalistică al muncitorilor feroviari şi pielari de sub Feleac, ia astfel naştere prin selecţionarea celor mai buni jucători de la CFR şi Rapid, sub conducerea tehnică a celui care avea să devină cel mai titrat antrenor român al tuturor timpurilor, clujeanul Ştefan Covaci. Din două echipe bune se încropeşte, însă, una proastă. Presimţind parcă finalul penibil al CSMC-ului, atît Regionala CFR, cît şi Fabrica pe Pielărie şi Încălţăminte continuă să-şi susţină, separat, echipe de fotbal proprii, la nivel de amatori. Astfel, după fuziunea dintre CFR şi Rapid, sportul feroviar continuă sub forma echipei Depoul de Locomotive Cluj. Din ediţia ‘64-’65, CFR-iştii renunţă la girarea managerială a CSMC-ului. În acelaăi sezon, echipa de amatori a feroviarilor clujeni, Depoul de Locomotive, promovează în campionatul regional, acolo unde, două campionate mai tîrziu, sînt la un pas de accederea în Divizia C, însă pierd la limită barajul. Totuşi, imediat după baraj, amatorii din campionatul regional se văd direct în Divizia B: are loc a cincea fuziune din istoria fotbalului feroviar clujean - în 1967, Clujeana îşi cedează locul în eşalonul secund, iar noua echipă se înscrie în campionatul ‘67-’68 sub denumirea CFR Cluj. După un sezon fluctuant în ediţia ‘67-’68, feroviarii au un parcurs impecabil un an mai tîrziu, cînd echipa doctorului Rădulescu, în formula-tip Naghel (Hăşmăşan) - Ţegean, Dragomir, Soos, Roman - Alexandru Vasile, Uifăleanu (Stîncel) - Bretan, Petru Emil, Mazurakis şi Petrescu reuşeşte o nouă promovare în Divizia A

1969-1976


În sezonul consecutiv promovării, CFR-iştii confirmă, pe etapă ce trece, prognozele pesimiste ale specialiştilor care vedeau trupa clujeană drept o certitudine în privinţa retrogradării. Numai forma la fel de proastă a contracandidatelor menţin încă vii, la finele turului campionatului ‘69-’70, speranţele suporterilor feroviarilor într-un miracol. Miracolul se petrece în ultima rundă a unui retur în care, graţie şi aportului unor achiziţii din intersezon, CFR-ul obţine cîteva victorii memorabile.
Următorul an e unul şi mai slab. Lipsa de coeziune între compartimente şi valoarea generală scăzută a echipei o aduc pe CFR în aceeaşi situaţie ca în anul precedent: salvarea de la retrogradare amînată pînă în ultima etapă. Lupta în doi cu Progresul e cîştigată de CFR, care obţine, dramatic, contra celor de la UTA, punctul necesar menţinerii în prima divizie. Echipa nu se regăseşte nici în campionatul ‘71-’72, ocupînd ultima poziţie în clasament o jumătate de tur, cu o singură victorie în prima parte a sezonului. Cu opt victorii, două egaluri şi doar cinci înfrîngeri, băieţii din Gruia se clasează pe locul 2, imediat după campioana acelei ediţii, într-un top al eficacităţii în a doua jumătate a întrecerii. Verdictul continuării în Divizia A se amînă, a treia oară consecutiv, pentru ultima etapă, într-un meci în deplasare cu Steagul Roşu Braşov. O nouă salvare, iarăşi pe seama jocului rezultatelor.
Echipa sudată de doctorul Rădulescu în atîtea ediţii de foc ale Diviziei A îşi arată, în fine, adevăratul potenţial, ocupînd la finele ediţiei ‘72-73 cel mai bun loc din istoria grupării feroviare clujene de pînă în acel moment - locul 5. Adus de la “U” Cluj la schimb cu Soo, Mihai Adam inspiră, prin golurile sale, marea performanţă a unui CFR cu o formulă-tip: Gadja - Lupu, Dragomir, Penzes (Szoke), Roman - Marius Bretan, Cojocaru (Vişan) - Sorin Bretan, Ţegean (Pripici), Adam, Petrescu (Bucur). Bucuria sezonului excelent este dublată, peste vară, de cea a inaugurării arenei din Gruia cu prilejul unui meci-eveniment împotriva selecţionatei Cubei. În momentul în care toţi specialiştii aşteptau confirmarea din partea lor, CFR-iştii dezamăgesc din nou. Termină campionatul pe locul 14 din 18 echipe, dar scapă, ce-i drept, de retrogradare fără emoţiile din primele trei ediţii de după revenirea în Divizia A. Echipa se consolează cu trofeul de golgheter obţinut de veşnic tînărul Mihai Adam.
Sezonul 1974-1975 este unul amestecat pentru Adam, Bretan şi compania. Echipa rămîne multă vreme în partea inferioară a clasamentului şi termină undeva la mijlocul ierarhiei. Anul următor avea să fie ultimul în Divizia A pentru generaţia ‘70. CFR-iştii încep senzaţional, înving cu 3-1, în chiar prima etapă, campioana Dinamo, cu Dinu, Dudu Georgescu şi Lucescu în teren. Încet, dar sigur, feroviarii se afundă, însă, în subsolul clasamentului. Miracolele din anii ‘70-’73 nu se mai produc, iar CFR retrogradează în B, braţ la braţ cu marea rivală locală Universitatea, într-unul din cele mai dezamăgitoare sezoane din istoria fotbalului clujean

1976-1989


În primul sezon de după retrogradare, CFR-iştii acuză şocul şi renunţă rapid la ambiţiile luptei pentru promovare. Visele de mărire îi îmbată pe clujeni cu aerul tare al podiumului seriei a III-a a Diviziei B în ‘78. Deşi face un sezon excepţional, CFR-ul pierde promovarea la mare luptă cu FC Baia Mare. În anul următor, CFR-ul stă în umbra “U”-iştilor. Finalul campionatului ‘79-’80 îi găseşte pe feroviari în zona retrogradării, lucru care nu se repetă şi în sezonul ‘80-’81, cînd, deşi propun un “11” mult schimbat, clujenii sînt mereu între echipele din fruntea clasamentului.
Între ‘82-’89 CFR-ul (botezat o vreme Steaua-CFR), face permanent naveta între eşaloanele II şi III. Începînd cu sezonul de C 1987-1988, apar în echipa CFR-ului cîteva dintre numele contemporane consacrate de anii ‘90 - Olariu, Truşcă, Iepure, Miszti, Vădana sau Corpodean. Revoluţia îi prinde pe feroviarii clujeni într-o situaţie organizaţională precară, fapt reflectat de una dintre cele mai lungi perioade de anonimat din viaţa CFR-ului.

1989-2000


Problemele financiare se acutizează în brambureala democraţiei, cînd, rînd pe rînd, se pune lacătul pe mai multe dintre secţiile care au adus gloria sportului feroviar clujean. Cea mai costisitoare secţie, fotbalul, rezistă totuşi, dar eforturile de revenire în prim-plan sînt sortite din start eşecului. Repartizaţi în cea de-a doua serie a Diviziei A după reforma federală, CFR-iştii au evoluţii modeste în ediţiile ‘92-’93 şi ‘93-’94. Chinul avea să prefaţeze penibilul sezon ‘94-’95: băieţii doctorului Rădulescu, revenit la conducerea tehnică a echipei, termină pe locul 16 din 18 participante şi sînt forţaţi la un meci de baraj împotriva Olimpiei Satu Mare pentru continuarea în A. Formaţia la care debutaseră în acel sezon binecunoscuţii Minteuan şi Coroian pierde barajul şi retrogradează în Divizia B, al treilea nivel competiţional al momentului. Băieţii din Gruia cîştigă seria de B în faţa ISCT-ului şi termină fără emoţii, la mijlocul clasamentului Diviziei A, campionatul 1996-1997.
În 2001, cu Marius Bretan la timonă, feroviarii abordează cu jumătate de inimă campionatul, sub presiunea ucigătoare a lipsurilor financiare. Este momentul în care, în pauza dintre turul şi returul campionatului de C, omul de afaceri clujean Paszkany Arpad este convins să investească în clubul din Gruia. Ţinta, extrem de ambiţioasă: primul eşalon în 4 ani!

2001-2007


În ciuda piedicilor puse îndeosebi de Arieşul viitorilor CFR-işti Cosmin Tilincă şi Cătălin Bozdog, ambii cu goluri în “dubla” de campionat împotriva “feroviarilor”, trupa din Gruia iese cîştigătoare la finele returului. Finanţatorul Paszkany Arpad îl şochează pe Gică Ciorceri, căruia îi pune la dispoziţie în vară nu mai puţin de 14 nume noi - jucători ca Gigi Gorga, Toma, Mircea Rus, Văsîie, Oncică, Florin Dan sau Tilincă, în frunte cu fostul campion stelist Mihăiţă Szekely. În ciuda profilului eterogen, CFR-ul lui Ciorceri nu dezamăgeşte. Urcă în prima jumătate, concomitent cu un parcurs excepţional în Cupa României, unde se opreşte abia în optimile de finală, în faţa Naţionalului condus de Zenga. Locul 6 le dă lui Paszkany Arpad şi preşedintelui Iuliu Mureşan încrederea că se poate mai mult şi, mai ales, mai repede. Se fac noi transferuri-bombă: Cătălin Bozdog, Adrian Anca şi Cristian Turcu, apoi “U”-iştii Laur Aştilean şi Sabin Pîglişan se lasă convinşi de fiabilitatea proiectului de promovare a CFR-ului. Echipa începe sezonul 2003-2004 cu o serie de 13 victorii consecutive, inclusiv un rezultat istoric, 10-0 cu Minaur Zlatna, care face tabela din Gruia incapabilă de reacţie. Urmează trei înfrîngeri consecutive, Gică Ciorceri este demis chiar înaintea pauzei de iarnă, iar echipa aşteaptă returul de pe locul 5. În pauza de iarnă, la echipă este adus Adrian Coca. CFR revine în forţă, dar, după trei succese importante, face egal, 1-1, la Cîmpia Turzii. Exasperaţi de jocul “nespectaculos” al CFR-ului, şefii decid înlocuirea lui Coca cu Aurel Şunda, tocmai liber de contract după o experienţă reuşită în Divizia A şi după mai multe promovări succesive în primul eşalon. Pînă la finele campionatului, “feroviarii” nu mai pierd puncte decît o singură dată, egal la Zalău, în rest, merg din victorie în victorie, recuperînd pas cu pas decalajul faţă de Satu Mare şi Petroşani. Ultima etapă îi găseşte pe clujeni cu un punct în spatele “minerilor”, dar cu speranţe infime că Jiul se va împiedica pe teren propriu fie şi în faţa unui Gaz Metan condus de Neluţu Sabău şi motivat financiar extrem de puternic de Paszkany Arpad. Minunea se petrece, însă: Jiul - Gazul se termină 0-0, iar promovarea îi prinde pe CFR-işti în genunchi, la mijlocul terenului, invocînd îngerii în prelungirile meciului de la Petroşani, ascultat în difuzoarele din Gruia de întreg stadionul. Pîglişan - Mircea Rus, Goia, Aştilean, Toma, Văsîie, Oncică, Florin Dan, Bozdog - Turcu şi Anca, dar şi Mircea Stanciu, Tilincă, Băcnean, Ghenţi sau Ghiorma sînt cei care pun umărul pentru accederea în Divizia A.
Promovarea îi prinde oarecum nepregătiţi pe clujeni, care nu reuşesc să-şi întărească mulţumitor lotul, aducerea lui Vasile Jula reprezentînd cea mai importantă mutare a verii. Pînă la finalul turului, “feroviarii” contabilizează, însă, 24 de puncte, un record în materie pentru o echipă nou-promovată. Dar returul e un dezastru, clujenii terminînd pe locul 11, după ce experimentează emoţiile luptei pentru evitarea retrogradării. Bilanţul îi nemulţumeşte pe oficialii din Gruia, care pregătesc, în contrapartidă, o participare-eveniment în Cupa UEFA Intertoto şi încep negocierile pentru acontarea unui nou tehnician. Dacă primul tur al Intertoto, cu cei de la Vetra Vilnius, este abordat cu Aurel Şunda la cîrmă, calificarea îi dă prilejul înlocuitorului acestuia, internaţionalul ex-stelist Dorinel Munteanu, venit în postura dublă de antrenor şi jucător, să treacă direct la treabă. Efervescenţa sosirii lui Munti îi inspiră pe CFR-işti, care îşi dau sufletul pe teren în manşa următoare, contra lui Athletic Bilbao, obţinînd o calificare de mare răsunet. Tilincă, Anca, Oncică şi noile transferuri Coroian şi Minteuan nu se opresc, însă, aici, reuşind să depăşească şi pe Saint-Etienne. Semifinala cu Zalgiris Vilnius este doar o formalitate pentru băieţii lui Munti, provocarea cea mare venind abia apoi: finala în două manşe contra puternicei echipe fraceze RC Lens. Un meci tur (1-1) plin de ghinion pentru clujeni, care nu primesc un penalty perfect valabil şi care ratează alte cîteva bune ocazii de gol, îi condamnă pe clujeni la medaliile de argint, francezii dovedindu-se prea puternici pe propriul teren (3-1).
Puţini le dădeau “feroviarilor” şanse reale la primele locuri după epuizanta vară în Intertoto, însă Munti dovedeşte un bun management al resurselor echipei sale. Noul campionat, 2005-2006, aduce egalarea celei mai bune performanţe din istoria clubului, locul 5 în Divizia A. Martin Tudor (Ţurcaş) - Cotolan (Panin), Jula, Milosevic, Miclăuş - Minteuan, Munteanu, Coroian (Dan) - Tilincă, Anca, Surdu sînt eroii de pe buzele tuturor. Clujenii sînt devastatori în deplasare, dar ceva mai puţin inspiraţi acasă: tocmai poticnelile din Gruia îi privează pe băieţii lui Dorinel Munteanu de un loc pe podium. Văzîndu-se atît de aproape de visul cupelor europene, Paszkany Arpad pregăteşte pentru sezonul centenarului echipei un buget inimaginabil cu o jumătate de deceniu în urmă: peste 6 milioane de euro. O întreagă legiune portugheză ia drumul Clujului, Manuel Jose, Cadu, Pedro Oliveira şi Semedo devenind prezenţe obişnuite în primul “11”. După cinci victorii consecutive în debutul sezonului 2006-2007, ruptura dintre conducătorii tot mai nerăbdători şi mai pretenţioşi şi Dorinel Munteanu, tot mai irascibil şi mai dominat psihic de presiunea din jurul echipei, devine evidentă. Dorinel părăseşte intempestiv formaţia clujeană, semnînd peste noapte, în plin campionat, un angajament cu “lanterna roşie” FC Argeş Piteşti. Oficialii din Gruia trec repede peste şoc şi îl conving pe italianul Cristiano Bergodi să revină în prima ligă după experienţa de la FC Naţional. CFR-ul ocupă locul 1 în clasamentul neoficial al rezultatelor din returul de campionat. Pierde, însă, în faţa Stelei, pe teren propriu, şi îşi compromite şansele de a juca în Champions League. Calificarea în premieră în Cupa UEFA, chiar în anul centenarului, e pretextul pentru noi achiziţii – portughezii Leao, Amoreirinha şi Nuno Claro, fostul stelist Trică, ex-bistriţeanul Gabriel Mureşan, suedezul Sandberg sau nigerianul Ogbonna -, pentru aducerea unui nou antrenor, Ioan Andone, şi pentru o nouă ambiţie: cîştigarea imediată a campionatului şi calificarea directă în grupele Champions League!

[Nico21]

cum le stii tu pe toate, ca un om mare!

Moty,chiar nu observi ridicolul situatiei?...adica toti ceilalti suporteri sunt inferiori stelistilor doar pentru ca nu tin cu echipa de la campie...

[Radu]

Sa nu uitam ca totusi cele doua clone au jucat direct in prima liga...

a am uitat...voi ati inceput din liga 10...specific tiganilor care se plang...specific milogilor...

[Ioca10]

Moty,chiar nu observi ridicolul situatiei?...adica toti ceilalti suporteri sunt inferiori stelistilor doar pentru ca nu tin cu echipa de la campie...

Cand incerci sa dovedesti ca NOI nu suntem superiori celorlalte echipe...dai semne de frustrare...
ce sa faci...nu toti tinem cu echipe fara palmares ...dar avem multa scoala

[Nico21]

Polare,ia fa-ti tu o echipa de la bloc si incearca sa te inscrii direct in prima divizie ca nou infiintata,sa vezi daca poti...

[moty]

eu am o gramada de prieteni dinamovisti si rapidisti, si nu ii consider inferiori. pe tine imi permit sa te consider inferior, pentru ca ti-ai insusit niste lozinci dupa ureche, pentru ca nu poti accepta niste adevaruri care dor, nu pentru ca tii cu rapid.

[Radu]

Istoria clubului CFR 1907 Cluj. Mai jos sunt doar niste fragmente luate din cartea aparuta in care e vorba despre istoria clubului. Oricum, merita citita, ca sunt multe lucruri extrem de interesante:.


CFR Cluj:

1907-1920


KVSC, echipa feroviarilor clujeni, precursoarea CFR-ului de astăzi, ia fiinţă în noiembrie 1907, la 2 ani de la disputarea primei partide oficiale de fotbal la Cluj.
Potrivit documentelor vremii, este a treia echipă înfiinţată la Cluj şi a zecea apărută pe teritoriul actual al României. Primul rezultat: un perfect justificabil 0-23 în faţa celor de la KKAC. Următoarele rezultate, tot mai strînse, o plasează la sfîrşitul sezonului pe ultima treaptă a podiumului: participau doar trei echipe! Un an mai tîrziu, în 1908, KVSC marchează primele sale goluri internaţionale chiar în poarta celebrului Zsak, portarul titular al Naţionalei maghiare, în meciul cu 33 FC Budapesta, încheiat cu scorul de 2-8. Vin succesele şi în meciurile de campionat - rezultatul: locul 2 în sezoanele 1908-1909 şi 1909-1910. Încă din vara lui 1910, meciurile dintre studenţi şi feroviari, KKAS - KVSC, devin adevăratele derby-uri fotbalistice ale Clujului, prefaţînd orgolioasele dispute din a doua jumătate a secolului. Feroviarii cîştigă pentru prima oară campionatul la a patra ediţie la care participă, 1910-1911, impunîndu-se în partida decisivă cu 3-2 în faţa studenţilor, la capătul unui meci dramatic.
Competiţia se dezvoltă, rapid, înspre un campionat, format din pînă la opt echipe. În 1912, formaţia feroviarilor îşi schimbă denumirea în KTC, Kolozsvari Torna Club. Anul 1913 consemnează un eveniment istoric viaţa echipei: KTC joacă la Cluj împotriva lui Ferencvaros, campioana Ungariei, scor 0-7. Imediat după război, 1918-1920, CFR-iştii clujeni îşi trec în palmares două titluri de campioni districtuali, la mare luptă cu studenţii, rebotezaţi KEAC din KKAS. În contextul reorganizării activităţii sportive în cadrul României Mari, echipa isi schimba numele in CFR (practic isi schimba numele din "Caile Ferate Clujene" in "Caile Ferate Romane").

1921-1945


În aprilie 1921, oficialii CFR Cluj participă la Bucureşti la adunarea generală a Federaţiei Societăţilor Sportive din România, adunare convocată în vederea unificării Federaţiei de Sport din România cu cele din teritoriile alipite după Marea Unire. Conducătorii feroviarilor clujeni acceptă înscrierea CFR-ului în primul campionat al României întregite, în sezonul 1921-1922. Structurat pe faze districtuale şi regionale, fotbalul românesc interbelic moşteneşte deja proverbiala grosolană lipsă de sportivitate de dinainte de Primul Război Mondial. Rapoartele poliţiei şi ale Comitetului Regional de Fotbal consemnează manifestări violente la meciurile CFR-ului de la Cluj. În 1922, la derby-ul local Victoria Cluj - CFR toţi cei 22 de jucători intraţi pe teren se aflau sub influenţa alcoolului! În toamna aceluiaşi an, altercaţia dintre fanii lui CA Cluj şi cei ai feroviarilor provoacă prăbuşirea unui colţ de tribună, accident soldat cu rănirea mai multor suporteri. CFR-ul se confruntă, însă, nu doar cu probleme disciplinare, ci şi cu grave probleme organizatorice: în ‘23, zece titulari demisionează de la echipă şi se transferă la alte asociaţii. Promovaţi în locul demisionarilor, juniorii CFR-işti, grupaţi în jurul mai experimentaţilor Makssai şi Kronstadter, ajung să arbitreze sezonul următor lupta pentru titlu dintre “U” Cluj şi Victoria. Universitatea cîştigă primul său titlu districtual în 1924, în urma unui meci extrem de tensionat cu CFR Cluj, încheiat cu 2-1 pentru “alb-negri” într-un final disputat cu porţile închise după evacuarea spectatorilor, vizibil turbulenţi pe parcursul primelor 75 de minute.
Primul rezultat de răsunet din istoria CFR-ului vine în 1924: 1-1 cu tripla campioană a României Chinezul Timişoara, joc prilejuit de inaugurarea Stadionului CFR, situat în vecinătatea Atelierelor feroviarilor. În anii următori, CFR-ul continuă să joace bine, ameninţînd echipele care luptau pentru titlu. Nesprijinită de noua conducere a Căilor Ferate Cluj, instalată în 1926, echipa se retrage din campionat în chiar anul în care ar fi trebuit să celebreze două decenii de istorie. Feroviarii revin cu succes în activitatea competiţională în sezonul ‘28-’29, învingînd atît pe “U”, cît şi pe FC România Cluj, însă lipsurile financiare îi forţează curînd la un al doilea abandon, în ediţia 1930-1931. Reformarea fotbalului românesc, prin înfiinţarea, în septembrie 1932, a Diviziei Naţionale, îi prinde astfel nepregătiţi pe CFR-işti, care nu pot emite pretenţii la accederea în primul eşalon valoric în faţa Universităţii Cluj. Anul următor, la mare luptă cu CA Cluj, feroviarii pierd în ultima etapă oportunitatea promovării din oficiu în prima ligă, rămînînd în continuare în district. Cînd, după încă un sezon, se impun din nou la nivel districtual, CFR-iştii nu promovează decît în Divizia B, atunci înfiinţată. Pînă în ‘38, “alb-violeţii” reuşesc “performanţa” de a cădea înapoi în district, în ciuda sistemului de baraje foarte favorabil trupelor din eşaloanele superioare. Promovaţi direct în B în 1940, după desfiinţarea Diviziei C, CFR-iştii sînt stopaţi în ascensiunea lor promiţătoare de Dictatul de la Viena. Echipa muncitorilor feroviari clujeni, sub noua denumire de MAV Cluj, îşi continuă activitatea în campionatul maghiar. După încheierea războiului, feroviarii clujeni sînt primii fotbalişti din România care ies “în iarbă”, evoluînd cu succes, pe 1 şi 2 aprilie 1945, în compania colegilor din Simeria (9-4) şi Braşov (6-0)

1946-1958


În toamna lui ‘45, CFR se înscrie în divizia districtuală care avea să stabilească cele două reprezentante ale Clujului în reînfiinţata Divizie A la fotbal. Feroviarii termină pe 3 în una din cele două serii şi sînt distribuiţi în Divizia C, la capătul unui sezon în care Ferarul Cluj şi “U” Cluj promovează în A. Întărită cu cîţiva jucători de la Victoria Cluj, CFR-ul termină anul următor pe primul loc în seria a III-a din C. Finalul turului sezonului 1947-1948 îi găseşte pe CFR-işti pe poziţia a III-a în B, cu şanse minime de promovare. Şi totuşi, 2 luni mai tîrziu, CFR juca în Divizia A, profitînd de situaţia financiară precară a clujenilor de la Ferarul. Oficialii feroviari obţin fuziunea cu această echipă, sub numele de CFR Cluj. În chiar primul lor meci în Divizia A, CFR-iştii obţin un rezultat memorabil, 2-2 împotriva campioanei ITA Arad. În ciuda rezultatelor oscilante, feroviarii se salvează fără probleme de la retrogradare. Sezonul următor propulsează CFR-ul, din nou în premieră, pe primul loc în campionat, la finele etapelor a III-a şi a IX-a. Sincopele incredibile din retur şi decizia federaţiei de a restrînge numărul prim-divizionarelor prin retrogradarea a patru echipe duc la căderea CFR-ului din Cluj - trupă cu patru internaţionali români la acea vreme - în Divizia B, la sfîrşitul stagiunii ‘48-’49. În 1950, CFR-ul schimbă nu doar eşalonul, ci şi numele: la jumătatea secolului trecut, prin decizie “de sus”, toate echipele feroviare din ţară, inclusiv Rapidul, devin “Locomotive”. Părăsită de titularii din Divizia A, Locomotiva Cluj mizează pe un consistent contingent de medici ajunşi de la Universitatea prin detaşarea lor la Spitalul CFR. Foştii “U”-şti, jucători foarte experimentaţi, nu reuşesc, însă, să readucă trupa feroviarilor în prima divizie. În ‘57, CFR-ul, antrenat de fostul celebru internaţional Ştefan Dobai, evoluează penibil, retrogradînd în Divizia C în chiar anul semicentenarului clubului.

1958-1969


Deşi surclasată în campionat, CFR-ul ajunge în divizia secundă, beneficiind de o redimensionare a numărului de echipe din B. Promovarea e dublată pentru CFR-işti, în 1960, de bucuria cîştigării Cupei Congresului al VIII-lea al PCR, trofeu pe care şi-l adjudecă după ce trec de marile rivale locale Rapid şi Ştiinţa Cluj. În acelaşi an, fotbalul clujean este martorul unuia dintre cele mai nefericite momente ale istoriei sale: divizionarele B CFR şi Rapid sînt împinse de înalţi responsabili locali să fuzioneze, din dorinţa ca judeţul Cluj să poată da o a doua echipă de primă mînă pe lîngă Ştiinţa Cluj. Clubul Sportiv Muncitoresc Cluj (CSMC), vectorul de performanţă fotbalistică al muncitorilor feroviari şi pielari de sub Feleac, ia astfel naştere prin selecţionarea celor mai buni jucători de la CFR şi Rapid, sub conducerea tehnică a celui care avea să devină cel mai titrat antrenor român al tuturor timpurilor, clujeanul Ştefan Covaci. Din două echipe bune se încropeşte, însă, una proastă. Presimţind parcă finalul penibil al CSMC-ului, atît Regionala CFR, cît şi Fabrica pe Pielărie şi Încălţăminte continuă să-şi susţină, separat, echipe de fotbal proprii, la nivel de amatori. Astfel, după fuziunea dintre CFR şi Rapid, sportul feroviar continuă sub forma echipei Depoul de Locomotive Cluj. Din ediţia ‘64-’65, CFR-iştii renunţă la girarea managerială a CSMC-ului. În acelaăi sezon, echipa de amatori a feroviarilor clujeni, Depoul de Locomotive, promovează în campionatul regional, acolo unde, două campionate mai tîrziu, sînt la un pas de accederea în Divizia C, însă pierd la limită barajul. Totuşi, imediat după baraj, amatorii din campionatul regional se văd direct în Divizia B: are loc a cincea fuziune din istoria fotbalului feroviar clujean - în 1967, Clujeana îşi cedează locul în eşalonul secund, iar noua echipă se înscrie în campionatul ‘67-’68 sub denumirea CFR Cluj. După un sezon fluctuant în ediţia ‘67-’68, feroviarii au un parcurs impecabil un an mai tîrziu, cînd echipa doctorului Rădulescu, în formula-tip Naghel (Hăşmăşan) - Ţegean, Dragomir, Soos, Roman - Alexandru Vasile, Uifăleanu (Stîncel) - Bretan, Petru Emil, Mazurakis şi Petrescu reuşeşte o nouă promovare în Divizia A

1969-1976


În sezonul consecutiv promovării, CFR-iştii confirmă, pe etapă ce trece, prognozele pesimiste ale specialiştilor care vedeau trupa clujeană drept o certitudine în privinţa retrogradării. Numai forma la fel de proastă a contracandidatelor menţin încă vii, la finele turului campionatului ‘69-’70, speranţele suporterilor feroviarilor într-un miracol. Miracolul se petrece în ultima rundă a unui retur în care, graţie şi aportului unor achiziţii din intersezon, CFR-ul obţine cîteva victorii memorabile.
Următorul an e unul şi mai slab. Lipsa de coeziune între compartimente şi valoarea generală scăzută a echipei o aduc pe CFR în aceeaşi situaţie ca în anul precedent: salvarea de la retrogradare amînată pînă în ultima etapă. Lupta în doi cu Progresul e cîştigată de CFR, care obţine, dramatic, contra celor de la UTA, punctul necesar menţinerii în prima divizie. Echipa nu se regăseşte nici în campionatul ‘71-’72, ocupînd ultima poziţie în clasament o jumătate de tur, cu o singură victorie în prima parte a sezonului. Cu opt victorii, două egaluri şi doar cinci înfrîngeri, băieţii din Gruia se clasează pe locul 2, imediat după campioana acelei ediţii, într-un top al eficacităţii în a doua jumătate a întrecerii. Verdictul continuării în Divizia A se amînă, a treia oară consecutiv, pentru ultima etapă, într-un meci în deplasare cu Steagul Roşu Braşov. O nouă salvare, iarăşi pe seama jocului rezultatelor.
Echipa sudată de doctorul Rădulescu în atîtea ediţii de foc ale Diviziei A îşi arată, în fine, adevăratul potenţial, ocupînd la finele ediţiei ‘72-73 cel mai bun loc din istoria grupării feroviare clujene de pînă în acel moment - locul 5. Adus de la “U” Cluj la schimb cu Soo, Mihai Adam inspiră, prin golurile sale, marea performanţă a unui CFR cu o formulă-tip: Gadja - Lupu, Dragomir, Penzes (Szoke), Roman - Marius Bretan, Cojocaru (Vişan) - Sorin Bretan, Ţegean (Pripici), Adam, Petrescu (Bucur). Bucuria sezonului excelent este dublată, peste vară, de cea a inaugurării arenei din Gruia cu prilejul unui meci-eveniment împotriva selecţionatei Cubei. În momentul în care toţi specialiştii aşteptau confirmarea din partea lor, CFR-iştii dezamăgesc din nou. Termină campionatul pe locul 14 din 18 echipe, dar scapă, ce-i drept, de retrogradare fără emoţiile din primele trei ediţii de după revenirea în Divizia A. Echipa se consolează cu trofeul de golgheter obţinut de veşnic tînărul Mihai Adam.
Sezonul 1974-1975 este unul amestecat pentru Adam, Bretan şi compania. Echipa rămîne multă vreme în partea inferioară a clasamentului şi termină undeva la mijlocul ierarhiei. Anul următor avea să fie ultimul în Divizia A pentru generaţia ‘70. CFR-iştii încep senzaţional, înving cu 3-1, în chiar prima etapă, campioana Dinamo, cu Dinu, Dudu Georgescu şi Lucescu în teren. Încet, dar sigur, feroviarii se afundă, însă, în subsolul clasamentului. Miracolele din anii ‘70-’73 nu se mai produc, iar CFR retrogradează în B, braţ la braţ cu marea rivală locală Universitatea, într-unul din cele mai dezamăgitoare sezoane din istoria fotbalului clujean

1976-1989


În primul sezon de după retrogradare, CFR-iştii acuză şocul şi renunţă rapid la ambiţiile luptei pentru promovare. Visele de mărire îi îmbată pe clujeni cu aerul tare al podiumului seriei a III-a a Diviziei B în ‘78. Deşi face un sezon excepţional, CFR-ul pierde promovarea la mare luptă cu FC Baia Mare. În anul următor, CFR-ul stă în umbra “U”-iştilor. Finalul campionatului ‘79-’80 îi găseşte pe feroviari în zona retrogradării, lucru care nu se repetă şi în sezonul ‘80-’81, cînd, deşi propun un “11” mult schimbat, clujenii sînt mereu între echipele din fruntea clasamentului.
Între ‘82-’89 CFR-ul (botezat o vreme Steaua-CFR), face permanent naveta între eşaloanele II şi III. Începînd cu sezonul de C 1987-1988, apar în echipa CFR-ului cîteva dintre numele contemporane consacrate de anii ‘90 - Olariu, Truşcă, Iepure, Miszti, Vădana sau Corpodean. Revoluţia îi prinde pe feroviarii clujeni într-o situaţie organizaţională precară, fapt reflectat de una dintre cele mai lungi perioade de anonimat din viaţa CFR-ului.

1989-2000


Problemele financiare se acutizează în brambureala democraţiei, cînd, rînd pe rînd, se pune lacătul pe mai multe dintre secţiile care au adus gloria sportului feroviar clujean. Cea mai costisitoare secţie, fotbalul, rezistă totuşi, dar eforturile de revenire în prim-plan sînt sortite din start eşecului. Repartizaţi în cea de-a doua serie a Diviziei A după reforma federală, CFR-iştii au evoluţii modeste în ediţiile ‘92-’93 şi ‘93-’94. Chinul avea să prefaţeze penibilul sezon ‘94-’95: băieţii doctorului Rădulescu, revenit la conducerea tehnică a echipei, termină pe locul 16 din 18 participante şi sînt forţaţi la un meci de baraj împotriva Olimpiei Satu Mare pentru continuarea în A. Formaţia la care debutaseră în acel sezon binecunoscuţii Minteuan şi Coroian pierde barajul şi retrogradează în Divizia B, al treilea nivel competiţional al momentului. Băieţii din Gruia cîştigă seria de B în faţa ISCT-ului şi termină fără emoţii, la mijlocul clasamentului Diviziei A, campionatul 1996-1997.
În 2001, cu Marius Bretan la timonă, feroviarii abordează cu jumătate de inimă campionatul, sub presiunea ucigătoare a lipsurilor financiare. Este momentul în care, în pauza dintre turul şi returul campionatului de C, omul de afaceri clujean Paszkany Arpad este convins să investească în clubul din Gruia. Ţinta, extrem de ambiţioasă: primul eşalon în 4 ani!

2001-2007


În ciuda piedicilor puse îndeosebi de Arieşul viitorilor CFR-işti Cosmin Tilincă şi Cătălin Bozdog, ambii cu goluri în “dubla” de campionat împotriva “feroviarilor”, trupa din Gruia iese cîştigătoare la finele returului. Finanţatorul Paszkany Arpad îl şochează pe Gică Ciorceri, căruia îi pune la dispoziţie în vară nu mai puţin de 14 nume noi - jucători ca Gigi Gorga, Toma, Mircea Rus, Văsîie, Oncică, Florin Dan sau Tilincă, în frunte cu fostul campion stelist Mihăiţă Szekely. În ciuda profilului eterogen, CFR-ul lui Ciorceri nu dezamăgeşte. Urcă în prima jumătate, concomitent cu un parcurs excepţional în Cupa României, unde se opreşte abia în optimile de finală, în faţa Naţionalului condus de Zenga. Locul 6 le dă lui Paszkany Arpad şi preşedintelui Iuliu Mureşan încrederea că se poate mai mult şi, mai ales, mai repede. Se fac noi transferuri-bombă: Cătălin Bozdog, Adrian Anca şi Cristian Turcu, apoi “U”-iştii Laur Aştilean şi Sabin Pîglişan se lasă convinşi de fiabilitatea proiectului de promovare a CFR-ului. Echipa începe sezonul 2003-2004 cu o serie de 13 victorii consecutive, inclusiv un rezultat istoric, 10-0 cu Minaur Zlatna, care face tabela din Gruia incapabilă de reacţie. Urmează trei înfrîngeri consecutive, Gică Ciorceri este demis chiar înaintea pauzei de iarnă, iar echipa aşteaptă returul de pe locul 5. În pauza de iarnă, la echipă este adus Adrian Coca. CFR revine în forţă, dar, după trei succese importante, face egal, 1-1, la Cîmpia Turzii. Exasperaţi de jocul “nespectaculos” al CFR-ului, şefii decid înlocuirea lui Coca cu Aurel Şunda, tocmai liber de contract după o experienţă reuşită în Divizia A şi după mai multe promovări succesive în primul eşalon. Pînă la finele campionatului, “feroviarii” nu mai pierd puncte decît o singură dată, egal la Zalău, în rest, merg din victorie în victorie, recuperînd pas cu pas decalajul faţă de Satu Mare şi Petroşani. Ultima etapă îi găseşte pe clujeni cu un punct în spatele “minerilor”, dar cu speranţe infime că Jiul se va împiedica pe teren propriu fie şi în faţa unui Gaz Metan condus de Neluţu Sabău şi motivat financiar extrem de puternic de Paszkany Arpad. Minunea se petrece, însă: Jiul - Gazul se termină 0-0, iar promovarea îi prinde pe CFR-işti în genunchi, la mijlocul terenului, invocînd îngerii în prelungirile meciului de la Petroşani, ascultat în difuzoarele din Gruia de întreg stadionul. Pîglişan - Mircea Rus, Goia, Aştilean, Toma, Văsîie, Oncică, Florin Dan, Bozdog - Turcu şi Anca, dar şi Mircea Stanciu, Tilincă, Băcnean, Ghenţi sau Ghiorma sînt cei care pun umărul pentru accederea în Divizia A.
Promovarea îi prinde oarecum nepregătiţi pe clujeni, care nu reuşesc să-şi întărească mulţumitor lotul, aducerea lui Vasile Jula reprezentînd cea mai importantă mutare a verii. Pînă la finalul turului, “feroviarii” contabilizează, însă, 24 de puncte, un record în materie pentru o echipă nou-promovată. Dar returul e un dezastru, clujenii terminînd pe locul 11, după ce experimentează emoţiile luptei pentru evitarea retrogradării. Bilanţul îi nemulţumeşte pe oficialii din Gruia, care pregătesc, în contrapartidă, o participare-eveniment în Cupa UEFA Intertoto şi încep negocierile pentru acontarea unui nou tehnician. Dacă primul tur al Intertoto, cu cei de la Vetra Vilnius, este abordat cu Aurel Şunda la cîrmă, calificarea îi dă prilejul înlocuitorului acestuia, internaţionalul ex-stelist Dorinel Munteanu, venit în postura dublă de antrenor şi jucător, să treacă direct la treabă. Efervescenţa sosirii lui Munti îi inspiră pe CFR-işti, care îşi dau sufletul pe teren în manşa următoare, contra lui Athletic Bilbao, obţinînd o calificare de mare răsunet. Tilincă, Anca, Oncică şi noile transferuri Coroian şi Minteuan nu se opresc, însă, aici, reuşind să depăşească şi pe Saint-Etienne. Semifinala cu Zalgiris Vilnius este doar o formalitate pentru băieţii lui Munti, provocarea cea mare venind abia apoi: finala în două manşe contra puternicei echipe fraceze RC Lens. Un meci tur (1-1) plin de ghinion pentru clujeni, care nu primesc un penalty perfect valabil şi care ratează alte cîteva bune ocazii de gol, îi condamnă pe clujeni la medaliile de argint, francezii dovedindu-se prea puternici pe propriul teren (3-1).
Puţini le dădeau “feroviarilor” şanse reale la primele locuri după epuizanta vară în Intertoto, însă Munti dovedeşte un bun management al resurselor echipei sale. Noul campionat, 2005-2006, aduce egalarea celei mai bune performanţe din istoria clubului, locul 5 în Divizia A. Martin Tudor (Ţurcaş) - Cotolan (Panin), Jula, Milosevic, Miclăuş - Minteuan, Munteanu, Coroian (Dan) - Tilincă, Anca, Surdu sînt eroii de pe buzele tuturor. Clujenii sînt devastatori în deplasare, dar ceva mai puţin inspiraţi acasă: tocmai poticnelile din Gruia îi privează pe băieţii lui Dorinel Munteanu de un loc pe podium. Văzîndu-se atît de aproape de visul cupelor europene, Paszkany Arpad pregăteşte pentru sezonul centenarului echipei un buget inimaginabil cu o jumătate de deceniu în urmă: peste 6 milioane de euro. O întreagă legiune portugheză ia drumul Clujului, Manuel Jose, Cadu, Pedro Oliveira şi Semedo devenind prezenţe obişnuite în primul “11”. După cinci victorii consecutive în debutul sezonului 2006-2007, ruptura dintre conducătorii tot mai nerăbdători şi mai pretenţioşi şi Dorinel Munteanu, tot mai irascibil şi mai dominat psihic de presiunea din jurul echipei, devine evidentă. Dorinel părăseşte intempestiv formaţia clujeană, semnînd peste noapte, în plin campionat, un angajament cu “lanterna roşie” FC Argeş Piteşti. Oficialii din Gruia trec repede peste şoc şi îl conving pe italianul Cristiano Bergodi să revină în prima ligă după experienţa de la FC Naţional. CFR-ul ocupă locul 1 în clasamentul neoficial al rezultatelor din returul de campionat. Pierde, însă, în faţa Stelei, pe teren propriu, şi îşi compromite şansele de a juca în Champions League. Calificarea în premieră în Cupa UEFA, chiar în anul centenarului, e pretextul pentru noi achiziţii – portughezii Leao, Amoreirinha şi Nuno Claro, fostul stelist Trică, ex-bistriţeanul Gabriel Mureşan, suedezul Sandberg sau nigerianul Ogbonna -, pentru aducerea unui nou antrenor, Ioan Andone, şi pentru o nouă ambiţie: cîştigarea imediată a campionatului şi calificarea directă în grupele Champions League!

nu cred ca intereseaza pe nimeni istoria ungurilor...pacat ca faceti de ras ardealul...

[Radu]

Polare,ia fa-ti tu o echipa de la bloc si incearca sa te inscrii direct in prima divizie ca nou infiintata,sa vezi daca poti...

in liga 3 pot sa ma inscriu oricand...

[tataleone]

Istoria clubului CFR 1907 Cluj. Mai jos sunt doar niste fragmente luate din cartea aparuta in care e vorba despre istoria clubului. Oricum, merita citita, ca sunt multe lucruri extrem de interesante:.

Chiar la CFR ma gandeam cand am zis ca sunt echipe de 100 de ani fara nici un titlu Cu toate astea, respect de 1000 de ori mai mult istoria clujenilor decat pe cea a echipelor de la rasarit, cu mii de titluri si cupe...

[Radu]

Chiar la CFR ma gandeam cand am zis ca sunt echipe de 100 de ani fara nici un titlu Cu toate astea, respect de 1000 de ori mai mult istoria clujenilor decat pe cea a echipelor de la rasarit, cu mii de titluri si cupe...

unguri la unguri trag...

[Nico21]

in liga 3 pot sa ma inscriu oricand...

Dar nu in prima liga...asta ca sa vezi cu ce echipa tii !!!

[moty]

cu cfr-ul n-am nimic, dar cu rapidistii astia care se plang de cluburile departamentale, ei care si-au facut stadionul din banii cfr-ului...

[Radu]

Dar nu in prima liga...asta ca sa vezi cu ce echipa tii !!!

poi da...diferenta mare din 1923...1947...oricum discutam degeaba...pt mine putin conteaza trecutul...prezentul si viitorul conteaza...

[tataleone]

unguri la unguri trag...

Parca eram tigani...acum suntem unguri? :ras-plans:

[Radu]

Parca eram tigani...acum suntem unguri? :ras-plans:

m-am referit strict la tine...

[tataleone]

poi da...diferenta mare din 1923...1947...oricum discutam degeaba...pt mine putin conteaza trecutul...prezentul si viitorul conteaza...

Zau? Vezi ca te contrazici. Ia uite aici:

ba pai voi ce istorie aveti ma???3 titluri si 10 cupe in 84 ani???poi asta este istorie la voi???esti penibil omule...

Aici te interesa trecutul...

[tataleone]

m-am referit strict la tine...

Aha...deci eu sunt un tigan ungur? :ras-plans:
Esti dus omule, nu-ti mai raspund ca vad ca n-am cu cine...

[Radu]

Zau? Vezi ca te contrazici. Ia uite aici:



Aici te interesa trecutul...

mda...

[Radu]

asa a inceput istoria rapidului...
Totul a inceput intr-o zi de vara
Rapidul nostru s-a nascut intr-un local de scoala
Avand o bere in fata caci era caldura afara
Doi strungari s-au intalnit si au pus planul pe coala...

[Nico21]

Tu stii cate echipe s-au format asa?...sau crezi ca toti s-au infiintat cu ordin moscovit,ca voi?


Ps...vad ca iti place Leasa Dragos...