Passion Of The Christ

[Ultras]

Poti sa te iei de el ca e un pic sadic, daca te referi la subiectele abordate. Modul cum sunt realizate este cel adecvat acestor subiecte. De exemplu, Mad Max era de tot rasul daca isi angaja avocat si ii dadea in judecata pe "bad guys"-ii care-i casapisera familia sau sa-l vezi pe Iisus carandu-si crucea cu zambetul pe buze si oferindu-se sa o mai care si pe cea a hotului.

[vasile314tzurka]

vazi ca la urma chiar gresesti.

"Cel ce uraste pe fratele sau este in intuneric si umbla in intuneric si nu stie incotro se duce, pentru ca intunericul a orbit ochii lui." (I Ioan 2, 11).

[Ultras]

In alta ordine de idei, eu cred ca filmele care trateaza subiecte istorice sau intamplari reale trebuie sa fie realizate respectand faptele care s-au petrecut in realitate. Acelasi lucru cred si despre ecranizarile cartilor. Sunt de acord, totusi, cu unele adaptari. Am vazut filme, care au luat si Oscar-uri, care nici nu se apropiau de faptele reale (ex. Gladiator). Acestea sunt filme facute de dragul de a le face si pentru profit. Daca realizatori nu au chef sa respecte firul povestilor, ar trebui sa si le scrie singuri. Pentru ca ceea ce fac este ceva de genul marmelada in ambalaj de ciocolata.

[Ultras]

vazi ca la urma chiar gresesti.

"Cel ce uraste pe fratele sau este in intuneric si umbla in intuneric si nu stie incotro se duce, pentru ca intunericul a orbit ochii lui." (I Ioan 2, 11).

Parinte Vasile, lumineaza-ma? Cu ce gresesc? Sa inteleg de la Prea-Luminatia Ta, ca Iisus a fost scutit de suferinta fizica, lumeasca? Nu prea cred! Altfel nu ar fi facut atatea "pitt-stop"-uri. Si nici Simion (daca nu gresesc) nu ar fi iesit in evidenta ajutandu-l la un moment dat sa isi care crucea!

[vasile314tzurka]

"era de tot risul sa-l vezi pe isus carind crucea hotului". aici gresesti. e chiar normal ca isus sa intoarca si umarul celalat.

[Ultras]

Era normal, daca putea! Asta doream sa subliniez. Realitatea este ca nu era in cea mai buna forma! Simbolic, Iisus duce crucea tuturor.

[vasile314tzurka]

nu are importanta putinta ci dorinta. asta e important in pilda lui isus. deci nu e de ris. era doar o remarca.

[Adrian]

In alta ordine de idei, eu cred ca filmele care trateaza subiecte istorice sau intamplari reale trebuie sa fie realizate respectand faptele care s-au petrecut in realitate. Acelasi lucru cred si despre ecranizarile cartilor. Sunt de acord, totusi, cu unele adaptari. Am vazut filme, care au luat si Oscar-uri, care nici nu se apropiau de faptele reale (ex. Gladiator). Acestea sunt filme facute de dragul de a le face si pentru profit. Daca realizatori nu au chef sa respecte firul povestilor, ar trebui sa si le scrie singuri. Pentru ca ceea ce fac este ceva de genul marmelada in ambalaj de ciocolata.

Ce m-a uimit pe mine este acuratetea cu care sunt prezentate faptele. Majoritatea replicilor sunt preluate ad literam din Biblie. Este evident ca nu este un film comercial (cu sanse de Oscar) - faptul ca nu a fost in engleza i-a zapacit pe americanii astia de pe aici (asta chiar m-a distrat, colegi de-ai mei nu mai vazusera nicioadata un film titrat, erau in ceata )

[rasheedkpenny]

... faptul ca nu a fost in engleza i-a zapacit pe americanii astia de pe aici (asta chiar m-a distrat, colegi de-ai mei nu mai vazusera nicioadata un film titrat, erau in ceata )

Poate nu stiau sa citeasca limba engleza...

Fara indoiala acest film va ramâne (pozitiv vorbind) in istoria ecranizarilor despre viata lui Iisus, fie ca unii il critica si sau altii il apreciaza!

[vasile314tzurka]

apropos de respectarea realitatii.

actul artistic nu este o informatie, nu are legatura decit in subsidiar cu adevarul. o opera de arta cu o respectare riguroasa a sursei in genere este lipsita de valoare si poate interesa doar discovery chanel, si daca este prea seaca nici atit. nu faci o opera de arta (film, roman sau altceva) pentru a arata cum a fost ci ca sa exprimi ceva. exprimarea artistica nu trebuie sa aiba nici-o legatura estetica in realitate ci intr-un sistem de valor promovat de autor. opera de arta este creatie, iar nu copiere.

pe de alta parte adevarul nu este binar, ci supus unei logici multivalente. ceea ce este adevarat pentru cineva poate fi fals pentru altul, iar negarea unui complex logic nu este intotdeauna o simpla aplicare a negatiei.

cinstit sa fiu nu ma pasioneaza adevarul filmului, ci doar daca exprima ceva. in rest apropierea de buchea cartii este irelevanta.

[Ultras]

Exprimarea artistica nu acorda dreptul pentru mistificarea faptelor. Aceasta tine de modul cum este realizat filmul si interpretarea personajelor de catre actori. Din cea ce spui am putea de exemplu vedea intr-un film dragostea neimpartasita a lui Baiazid pentru Mircea cel Batran. De fapt el nu venea sa ii casapeasca pe valahi, ci pentru a se arunca in bratele ghiaurului.

[Mihaela]

mihaela, filmul este o arta. arta are ca scop redarea unei atitudini intr-o forma care sa puna probleme sau sa emita esenta gindirii autorului. evident am spus truisme. dar a face un film despre viata lui isus este similar cu a face o icoana sau o statuie.

Cred ca din punct de vedere religios, Isus nu trebuie sa apara intr-un film care nu poate decat sa reprezinte imaginatia unui om, fie el Gibson sau oricine altcineva. De aceea am spus si continui sa sustin ca Gibson nu are cum sa fie un crestin autentic, chiar daca el s-ar crede astfel. Valoarea artistica a a filmului e cu totul alta problema si aici nu pot fi sigura pentru ca nu l-am vazut. Dar din cate am citit despre el, inclusiv cronici scrise de critici profesionisti, filmul e cam 80% o scena prelungita de tortura, cu prim planuri si sange curgand in slow-motion. Asa ceva cu greu poate fi considerat arta, oricat de mestesugit ar fi filmat. O bataie ramane o bataie, daca nu reusesti sa-i redai o semnificatie profunda. Si semnificatia nu apare insistand obsesiv pe suferinta fizica.

mie mi se pare o trufie ca fiind crestin sa spui cine este sau nu crestin. ori pacatul trufiei este un pacat de moarte. nu te poti pune in locul lui dumnezeu pentru a judeca.

Sunt complet de acord, dar eu nu cred in Dumnezeu, desi sunt de religie ortodoxa.

[Utilizator]

Mihaela, ma scuzi ca intervin in discutia voastra, dar s-au realizat nenumarate filme pe teme religioase si atat timp cat scenariul era apropiat de imaginile idilice prezentate de prelati nimeni nu a avut ceva de spus. Filmul asta, ca o paranteza nici eu nu l-am vazut dar ma iau dupa reactii, a starnit proteste pentru ca este altfel decat canoanele filmelor cu subiect religios. Ma surprinde oarecum pentru ca nici bisericile crestine, nici cultul mozaic n-au avut nimic de spus la toptanul de filme horror care ne-au invadat viata. ca sa nu spun ca au fost filme de Oscar (un premiu discutabil poate dar faimos) cu asemenea scene insangerate care n-au deranjat pe nimeni, ba chiar dimpotriva (vezi de ex. Silent of the Lambs, Apocalipse Now etc.). Arta este si abstracta si descriptiva in functie de viziunea artistului; aprecierile depind de gusturile publicului.
Iarasi este ciudat ca evreii protesteaza, dar Fecioara Maria/ Maia Morgenstern care este evreica nu simte asa-zisul anti-semitism din film.
In alta ordine de idei cred ca in lumea de azi, in Romania in special, este necesar ca oamenii sa constientizeze cu adevarat ce inseamna sacrificiul si suferinta pentru cei din jur (si aici vorbesc la modul general). Oamenii s-au obisnuit sa nu le pese de cei din jur, interesul personal primeaza, nu cred ca mai inteleg multi ce inseamna sacrificiul pentru binele semenilor.


Pacat ca nu crezi in Dumnezeu si cand spun asta nu ma refer neaparat la un Dumnezeu asa cum este prezentat de religia crestina ca un batranel simpatic dar ferm, avand o barba alba. Credinta nu se limiteaza la respectarea unui ritual si a a unei viziuni impuse de biserici.

[Mihaela]

Ma surprinde oarecum pentru ca nici bisericile crestine, nici cultul mozaic n-au avut nimic de spus la toptanul de filme horror care ne-au invadat viata. ca sa nu spun ca au fost filme de Oscar (un premiu discutabil poate dar faimos) cu asemenea scene insangerate care n-au deranjat pe nimeni, ba chiar dimpotriva.

Roger Ebert, unul din cei mai importanti critici americani, a spus ca “Passion of the Christ” e cel mai violent film pe care l-a vazut in viata sa. Cand un film care se presupune ca e crestin ajunge sa fie mai violent ca filmele horror ceva nu e in regula. Daca esti crestin adevarat atunci il simti pe Dumnezeu in primul rand ca iubire. Preocuparea unui crestin nu ar trebui sa fie ce a simtit Isus in ultimele ore, asta e infinit peste putinta lui de intelegere, ci ar trebui sa fie sa se apropie sufleteste cat mai mult de Dumnezeu, pe care trebuie sa-l considere viu, prezent, atotputernic si mai ales bun. Daca il simti pe Dumnezeu mereu alaturi nu ai de ce sa-ti doresti sa vezi un actor imitandu-l. Gibson face ce vrea, dar nu-mi place cum comunitatea crestina s-a grabit sa sustina genul asta de imagini in care se pune accentul pe culpabilizare (uite cat a suferit Isus din cauza ta!) in loc de dragoste. Pana si papa a sustinut filmul afirmand ca e “asa cum a fost”. Daca crezi ca bisericile sau credinciosii au fost impotriva sa stii ca nu e asa, dimpotriva au fost sustinatorii cei mai mari ai filmului si asta e trist din punctul meu de vedere.

Pacat ca nu crezi in Dumnezeu si cand spun asta nu ma refer neaparat la un Dumnezeu asa cum este prezentat de religia crestina ca un batranel simpatic dar ferm, avand o barba alba. Credinta nu se limiteaza la respectarea unui ritual si a a unei viziuni impuse de biserici.

Daca nu mai cred, asta nu inseamna ca am devenit un om fara principii morale. Am crezut in adolescenta si nu a fost o credinta formala. Nu l-am vazut niciodata pe Dumnezeu ca pe un batranel cu barba si nici nu am prea fost la biserica. Cred ca religia e in primul rand o legatura personala intre om si Dumnezeu, care n-are nevoie de preoti pentru a mantui. In Biblie Isus le spune preotilor “sa nu va numiti parinte sau invatator pentru ca unul singur e tatal si invatatorul vostru”. Majoritatea romanilor afima ca sunt credinciosi, dar prin asta inteleg mai degraba un soi de superstitii si niste ritualuri gen mers la slujba care au ajuns sa aiba mai degraba un rol social decat autentic religios. Credinta sincera si aplicata in viata de toate zilele e rara si cred ca un astfel de crestin e in acelasi timp un om fericit si un om care sufera mult. In acest sens crestinii s-ar putea identifica oarecum cu suferinta lui Isus din film, dar asta e un mod primitiv de a vedea lucrurile deoarece, dupa cum observa si GoPens, suferinta adevarata a fost cea spirituala.

[Utilizator]

Ca individ am aceeasi repulsie fata de viloenta pe care o ai si tu.
Dar referitor la ce spui despre film (pe care, repet, nu l-am vazut inca):
- te bazezi prea mult pe parerea unui critic, fie el si celebru. S-ar putea sa aiba dreptate sau nu. Citeam de curand despre un critic american din "noul val", Dale Peck se cheama la el, care da de pamant atat cu autorii (celebrii, clasici unii) cat si cu criticii de literatura, acuzandu-I de falsa pudoare, conservatorism (orice e diferit, proaspat, este desfiintat de obicei la inceput), manierism, critici favorabile prietenilor si nefavorabile "dusmanilor".
- Vaccinul se bazeaza pe injectarea unei cantitati mari de tulpini de virusi pentru a determina organismul sa produca mai multi anticorpi impotriva acelui tip de virus si implicit, sa creeze imunitate. In ziua de astazi din pacate, violenta este generalizata, filmografia (nu pot sa o numesc arta cinematografica) cel putin abunda in violenta si asta pentru ca publicul si-a dezvoltat gustul pentru asa ceva, multa lume nu mai poate percepe decat filme socante la modul propriu. S-ar putea ca Gibson sa se fi gandit ca un film cu imagini "clasice " (gen Zefirelli) una la mana s-a mai facut, doi la mana publicul nu ar fi dat navala sa-l vada si mesajul sau ar fi ramas netransmis. Publicul nu mai reactioneaza la suferinta spirituala pentru ca, e parerea mea, foarte putina lume mai percepe suferinta spirituala. Spiritul a cedat in favoarea materialului, fizicului. Putini oameni (ma refer la procente) mai pot sa invete din suferinta psihica a cuiva. Suferinta fizica inca mai sperie si mai pune pe ganduri. Daca vrei insasi viata lui Iisus este o pilda de ceea ce pateste un om care vrea sa mantuiasca spiritual omenirea. In cel mai bun caz esti privit de nebun, in afara de putini restul oamenilor il va lua in batjocura, iar alegerea Iisus/Barabas ar fi repetatat la nesfarsit, vezi si societatea romaneasca spre exemplu…Corect spus, lumea practica religia din teama si nu din credinta. Iarasi revin, Gibson cred ca a inceput de aici cu filmul sau: teama este cea care conduce lumea, chiar daca constientizam sau nu…
- Filmul nu cred ca este propagandistic/religios. Viata poate fi si violenta si suava, maiestria artistului o poate transpune in nenumarate moduri, depinde de talentul lui daca rezulta o opera de arta sau un gunoi.

[vasile314tzurka]

Cred ca din punct de vedere religios, Isus nu trebuie sa apara intr-un film care nu poate decat sa reprezinte imaginatia unui om, fie el Gibson sau oricine altcineva. De aceea am spus si continui sa sustin ca Gibson nu are cum sa fie un crestin autentic, chiar daca el s-ar crede astfel. Valoarea artistica a a filmului e cu totul alta problema si aici nu pot fi sigura pentru ca nu l-am vazut. Dar din cate am citit despre el, inclusiv cronici scrise de critici profesionisti, filmul e cam 80% o scena prelungita de tortura, cu prim planuri si sange curgand in slow-motion. Asa ceva cu greu poate fi considerat arta, oricat de mestesugit ar fi filmat. O bataie ramane o bataie, daca nu reusesti sa-i redai o semnificatie profunda. Si semnificatia nu apare insistand obsesiv pe suferinta fizica.
Sunt complet de acord, dar eu nu cred in Dumnezeu, desi sunt de religie ortodoxa.

religia este o parte din cultura noastra, indiferent care, indiferent daca suntem atei sau nu. nu am vazut filmul si nu pot sa-mi dau cu parerea numai dupa recenzii. orice obiect religios implica imaginatia noastra si foarte multe dintre ele implica reprezentari ale lui isus, iar pentru mine a fi crestin autentic este problema fiecaruia, deci personala.

afirmatia de la urma e foarte interesanta

[vasile314tzurka]

s-au realizat nenumarate filme pe teme religioase si atat timp cat scenariul era apropiat de imaginile idilice prezentate de prelati nimeni nu a avut ceva de spus. Iarasi este ciudat ca evreii protesteaza, dar Fecioara Maria/ Maia Morgenstern care este evreica nu simte asa-zisul anti-semitism din film.

este adevarat. a mai fost un film despre viata lui isus puternic contestat de biserica.
faptul ca maia este evreica si ca nu a simtit antisemitism nu este un argument.

[vasile314tzurka]

suferinta adevarata a fost cea spirituala.

"eli, eli, lama sabachtani" este suma suferintelor insusite ca destin. oamenii nu aveau cum sa-i produca direct o suferinta spirituala, ci doar au intermediat aceasta indoiala a fiului.

[Utilizator]

faptul ca maia este evreica si ca nu a simtit antisemitism nu este un argument.

Nu este un argument decisiv, de acord, dar asa cum o stiu pe Maia nu cred ca ar fi jucat intr-un film cu accente antisemite evidente. Oricum presiunea celor ce acuza de antisemitism risca sa transforme in subiect tabu tot ceea ce este legat de evrei, un lucru pagubitor chiar pentru acestia, zic eu. La fel de absurd mi s-ar parea ca sa acuzam pe, sa zicem, baronesa Nicholson de anti-romanism. Faptul ca nu esti de acord cu anumite manifestari ale unei tari/etnie/persoane apartinand unei anumite etnii, nu inseamna ca esti automat anti-. Vrem nu vrem Iisus a fost pe meleagurile Israelului de astazi si tot ceea ce e legat de el este legat si de evrei. Acum n-o sa schimbam Biblia pentru a nu fi catalogati antisemiti. Alegerea po****ra intre Barabas si Iisus ar fi avut acelasi rezultat oriunde in lume, nu inseamna ca pentru asta evreii sunt vinovati, sau ca trebuie schimbata realitatea pentru a nu deranja. Italienii sunt centrul catolicismului, desi Pilat este cel care "s-a spalat pe maini" (sa nu mai spun ca era "din Pont" ca deranjam alte alea). In definitiv religia crstina trata drept pagani pe cei ce aveau alte religii, in general religiile fiind antagonice. Acum n-o sa pornim razboaie sfinte la orice film ce are la baza teme religioase.
Dune a lui Herbert scrie despre triumful unei po****tii cu religie izbitor de asemanatoare cu aceea musulmana. Este literatura anticrestina? Prea multe chestii politice si personale in analiza unui act artistic normal cred. Daca filmul tine de genul horror atunci este de condamnat din punct de vedere uman nu al unei rase.

[phil]

am vazut in fine The Passion of the Christ (asta e, apropo, titlul oficial al filmului, vezi www.thepassionofthechrist.com) acum vreo 2 ceasuri si ma grabesc sa scriu impresiile personale, cat sunt proaspete. o sa pun accent mai ales pe cele doua puncte discutate de forumisti pana in prezent si anume:
(i) este excesul de violenta al filmului justificat?
(ii) caracterul documentar atribuit filmului de catre institutiile religioase crestine (binecuvantarea Papei, preluata de mass-media, spune: "It is as it was!").

in primul rand trebuie sa subliniez ca filmul lui Gibson este mediocru (daca nu chiar submediocru) fiind realizat exclusiv dupa retetele megaproductiilor hollywoodiene (aici GoPens are dreptate sa-l situeze in linia celorlalte creatii din filmografia gibsoniana). spectatorul regaseste si aici gustul pentru enorm si epic, pentru tuse ingrosate si pentru patetism cu orice pret. fireste, subiectul filmului se preteaza excelent la o asemenea viziune. mi se pare foarte clar ca Gibson cunoaste foarte bine care sunt asteptarile publicului caruia i se adreseaza si in consecinta isi construieste strategia in asa fel incat aceste asteptari sa fie satisfacute pe deplin. dupa parerea mea regizorul comercializeaza la maximum mina de aur pe care o are la dispozitie.

in ceea ce priveste (i), veti fi poate surprinsi sa aflati ca mie filmul nu mi s-a parut excesiv de violent! am vazut o gramada de filme mult mai violente. cat despre parerea lui Ebert, nu pot sa spun decat ca arata de ce el este un critic po****r si, admit, influent, in lumea hollywoodiana dar nimic mai mult (as putea spune ca e doar o piesa importanta a sistemului de promovare a filmelor americane). parerea mea este ca violenta filmului (care exista, fara nici o indoiala) este supralicitata din ratiuni comerciale si nu numai. s-a creat (si s-a transmis) o adevarata psihoza publicului care, o data iesit de la cinematograf, reproduce cliseele care i s-au inculcat de catre sistemul de marketing al filmului si de catre institutiile religioase occidentale. cu atat mai mult cu cat violenta nu ne apartine ci e a altuia (evreii, romanii pagani), in timp ce noi ne autoidentificam cu victima violentei (= ne autoidentificam ca victime).

in opinia mea adevarata violenta nu e neaparat cea fizica, brutalitatea accentuata pana la rafinament (a carei prezenta in film, inca o data, nu o neg), ci una mult mai subtila si care evident scapa majoritatii spectatorilor. este vorba de tehnicile regizorale de mani****re a audientei in scop comercial. repertoriul lui Gibson (si al oricarui alt regizor care ar fi facut filmul) e practic nelimitat: de la sunet si muzica (evidentiate de sistemul surround al salilor de cinema) la montaj, si de la unghiuri de filmare sau scene "trase" in slow motion la adaugarea unor secvente care nu sunt documentate in cele patru texte evanghelice. iar toate aceste tehnici sunt mascate de pretentia regizorului de a oferi o lectura literala a evanghelistilor.

doua exemple (sunt atat de multe incat mi-e greu sa aleg): Iuda se spanzura cu franghia pe care o gaseste la gatul unui animal mort si intrat in putrefactie (paralela intentionata de Gibson e evidenta). un corb negru ii scoate ochiul drept unuia din cei doi rastingniti (care il batjocoreste pe Isus) chiar in timp ce acesta rade de martitiul cristic. tocmai pentru ca nu propune decat o colectie de locuri comune ale tehnicilor regizorale, insusite la perfectie, ce-i drept, The Passion of the Christ e un film mediocru.

in legatura cu (ii), discutia e si mai complicata. cu atat mai mult cu cat naratiunilor evanghelice insesi le-a fost contestat, evident nu integral, adevarul documentar dat fiind faptul ca scrierea lor e ulterioara faptelor relatate. pana la a fi inscrise pe pergamente in forma care a devenit canonica, cele patru texte evanghelice au circulat ca povestiri orale iar diferentele dintre ele au fost explicate prin faptul ca se adresau unor audiente care au evoluat in timp. dar asta e o alta discutie deja. revenind la filmul lui Gibson, trebuie sa remarc ca incorporarea literala unor fragmente evanghelice nu inseamna automat ca filmul devine identic cu relatarea biblica sau, cu atat mai putin, cu realitatea istorica. dincolo de cuvintele si secventele familiare crestinilor, Gibson isi ia libertatea de a adauga scene al caror menire este sa intareasca mesajul filmului, care poate fi rezumat astfel: moartea lui Isus nu putea deveni semnificativa decat pe cruce de unde si incrancenarea cu care Isus i se sustrage pe tot parcursul patimilor spre disperarea ingerului mortii (sau a lui Satan), o figura omniprezenta in film. discutia despre caracterul documentar al filmului devine asadar irelevanta, dupa cum remarca vasea. din pacate, multora le scapa o anumita contradictie: in timp ce mesajul general al filmului se cladeste si cu ajutorul unor elemente fictionale, pretentia de adevar absolut al filmului, in numele careia se declanseaza polemici, nu este nici o clipa pusa la indoiala.

[vasile314tzurka]

m-ai convins sa nu il astept ca pe...mesia