Am citit threadul asta in trecut. Imi place foarte tare, mai ales cand povestiti de perioada ante '89 sau de momentele pe care le-am trait si eu.

Eu iubesc toate sporturile. Motivul pt care am devenit membru "exclusiv" pe gimnastica este atmosfera de aici.

In 1999 am inceput sa ma uit la competitii. Acum imi dau seama ce noroc am avut, pt ca a fost un an foarte bun pt sport, si pre-olimpic. Mondialele de patinaj: campioni Yagudin, Butyrskaya, Petrova si Tikhonov, Krylova si Ovsianikov. Aici e o mica poveste, am reusit sa-mi conving prietena mea de joaca de atunci cu care urmaream competitia ca Maria Butyrskaya e vara mea pe filiera lui bunicu-meu. M-a crezut luni intregi, aveam discutii pe tema "ce mai face Maria", "cand vine Maria pe la Robanesti" (asta e satul in care locuiam). Ne-am suparat rau cand a aflat adevarul, dar i-a trecut si ne-am uitat la multe alte competitii impreuna. Mondialele de gimnastica. Iarasi, mare noroc sa fi trait perioada 1999-2001, cei mai de succes 3 ani din istoria gimnasticii??? Ma uitam la Raducan-Amanar-Olaru ca la Sfanta Treime. M-am suparat eu un pic pt ca Maria a luat AA-ul si nu Raducan, febletea mea. Atunci mi-am facut si primii "dusmani de moarte" : Khorkina, Prudonova, Zamolodchikova. Azi imi place mult de ele. Mondialele de handbal. Romania bate in sferturi Macedonia, cu marea Indira Kastratovic, genul de om care iti rezolva tot intr-o echipa, un fel Andreea Raducan circa 2001. Comenta Naum, ma zapacea cu pasi, fault, 2 min, atunci am invatat regulile. A urmat semifinala blestemata cu Franta, Aurelia Bradeanu bara in ultima secunda. Eram la bunica-mea si o vorba avea si ea "Stai cuminte sa nu te imbolnavesti". Eu urlam de necaz. Dupa ce m-am linistit am luat o hotarare: aveam sa devin handbalista pt a ma razbuna pe Franta. Echivalentul detestatei triplete rusesti de la gimnastica era: Nicolas, Pequeux si Lejeune. Finala mica a fost pierduta in prelungiri cu Austria. Atunci s-au pus "bazele" mentalitatii romanesti in handbal de dupa 2000, asta cu innecatu la mal. Am asistat la inceputurile Cristinei Varzaru, Stelutei Luca, Luminitei Hutupan, Carmen Amariei dar si la apogeul celor mai mari jucatoare ever Kastratovic, Fridrikas, Jurack, Grini, Leganger. Din 2000 am jucat handbal la echipa scolii pana am terminat liceul.

Asta a fost 1999.

Anul 2000 a fost apogeul, la podiumul 100% romanesc tot ca voi, venisem de la scoala, nu vazusem concursul, am ajuns la premiere. Am stat in picioare si am ascultat imnul plangand, Andreea mea iubita era deasupra lumii. Am toate articolele aparute in ziarul local atunci. A scos revista VIVA un supliment frumos cu performantele de la acea olimpiada, o imagine marcanta a fost cea a fetelor salutand publicul de pe podium cu buchetele de flori. A fost mai grandios spatiul de concurs decat la Atena, asa l-am perceput eu. Mi-a fost foarte greu sa trec peste Sydney si sa accept ca era nevoie de o noua generatie pt urmatorul ciclu olimpic. 2001 a fost placut pt ca o aveam inca pe Andreea, Gent mi s-a parut un cadru mult prea tern pt echipa noastra, cea mai buna din lume. Eu voiam sa ramana totul ca la Sydney, grandios. Atunci am mai trecut o inamica pe lista neagra: Ziganshiva.

2002 a fost cel mai trist an. O Andreea cu probleme de greutate rateaza 360ul la barna, cred ca era in calificari. O vedeam ca nu era bine, dar ma rugam sa tina strans si mi s-a rupt sufletul cand a cazut. Atunci a fost jale, mai ales pt ca o vedeam pe Khorkina care mergea inainte.

2003 a fost anul cand am reinceput sa ma uit la gimnastica fara regretul generatiei trecute. Chiar daca fetele noi nu erau perfecte ca Treimea de la Sydney, imi placea de ele ca erau foarte diferite ca stil, era eleganta Ponor, jucausa Munteanu, timida Rosu, energica Banut. In finala pe echipe pt mine era clar ca eram mai bune ca americancele, nicio emotie nu am avut la Atena, acolo chiar simteam aurul, nu ca al Sydney unde stiam ca multe depindeau de Khorkina.

2004 Atena a fost ultima competitie urmarita inainte de Londra 2009 cu Ana Porgras. Atunci am ajuns la liceu si la oras nu prea vorbeau colegele mele de gimnastica. La tara, toata lumea era innebunita cand erau campionate.

In 2009, minune. Mai urmaream rezultatele, dar nu si competitiile. Si din blog in blog am ajuns pe acest forum. Si voi vorbeati de Porgras, de Forminte, de niste junioare care vor fi WOW si despre ... The Secret of Deva. Dupa filmul ala, am zis ca de-ar avea junioarele astea un gram din vointa Ralucai, merita sa fie urmarite. Si ce surprize am avut!

Ca sa inchei, nu m-am gandit niciodata la elemente, la dificultatea exercitiilor inainte sa ajung pe forum. Eu iubeam romancele pt ca in general erau singurele care nu cadeau. Si imi placea sa vad fetite de varsta mea deasupra lumii, bucuroase, cu medalii la gat. Era acelasi lucru cu a citi un basm sau cu a vedea un film frumos.