Datorita unui post de la CE, am ajuns si eu aici
Puteti sa nu ma bagati in seama, azi (si in ultimii 20 de ani) sufar de logoree.
Prima mea intalnire cu gimnastica a avut loc cand aveam vreo 5 ani si a venit o tanti la gradinita si ne-a intrebat daca vrem la gimnastica.
Raspunsul logic a fost ca in fata starii civile: DA, clar si raspicat!
Din pacate, si, poate, datorita conditiilor cel putin mizere din acea imitatie de sala, in mai putin de 2 luni am fost nevoita sa renunt. Mai exact, mi s-au declansat o serie de alergii si gratie unei bronsite am facut astm. Asa ca adio efort fizic. I know, I’m a drama queen!
Anii s-au scurs si m-am trezit in 2000, venind mai devreme de la scoala (tocmai luasem un 10 pe un cocostarc desenat) si am prins exact momentul in care Andreea Raducan isi incepea exercitiul la sol. Am intepenit in mijlocul camerei cu ghiozdanul in spate….si nu m-am miscat pana n-a stat la ultima linie. Am inceput sa rad si sa plang in acelasi timp privind-o pe Andreea pe umerii lui Belu. Cand s-a afisat nota am strigat-o pe sarmana mama, care dormea dupa o noapte de munca. Draga de ea, i-au dat lacrimile cand a vazut podiumul 100% romanesc. Eu oricum boceam fara oprire.
Au urmat alte lacrimi- si de bucurie, si de tristete…Bucuria cea mai mare a fost titlul lui Marius Urzica. El e gimnastul meu preferat si in ziua de azi. Si nu vorbesc doar despre performante si despre faptul ca e cel mai elegant gimnast al nostru din toate timpurile, ci si despre caracterul lui. Imi pare un om deosebit.
Momentele triste se stiu prea bine, deci n-ar avea rost sa le mentionez din nou…
In urma acestor Jocuri Olimpice, am inceput sa urmaresc gimnastica (recunosc, si alte cateva sporturi) tot mai mult, de cate ori aveam posibilitatea. Si uite-asa am ajuns in anul de gratie 2007, cand am urmarit Mondialele din umbra, alaturi de voi. De atunci, m-am apropiat si mai mult de gimnastica, in special pt ca voi ati comentat si competitiile interne despre care pana atunci nu stiam mare lucru (nici macar cand aveau loc!).Aici iar vin cu periutza si va multumesc tuturor!
Nu pot sa nu mentionez aici si cativa din preferatii mei...
La baieti, Urzica-i clar no. 1, urmat de Ioan Suciu. Din generatia actuala, Alin Jivan si Selariu.
La fete, am trei mari slabiciuni: Gabita, Anamaria si Cera.
Dupa cum spuneam mai sus, imi plac atat ca sportivi, cat si ca oameni.
La capitolul “epoca de aur”, preferata mea este Aurelia Dobre. Se intelege, banuiesc, ca am vazut-o doar pe youtube, dat fiind faptul ca in ’87 nu eram nici macar in planuri.
In concluzie si in urma unor descrieri amanuntite si poate inutile, asa am ajuns sa iubesc gimnastica!
Reply With Quote
Originally Posted by alexa_andra
) venise si ne luase de la scoala .
). Si mai sunt si altii cu suflet de copil pe aici... Sunt sigura ca piticotii te vor asculta cu gurita cascata si nu vor mai vrea sa mearga acasa! 
