Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima si Miscarea Legionarilor

[Universal]

Corneliu Zelea Codreanu


Corneliu Zelea Codreanu,(13 septembrie 1899 - 30 noiembrie 1938) a fost liderul carismatic al mişcării nationalist crestine din România interbelică, al Gărzii de Fier sau Legiunii Arhanghelului Mihail (cunoscuţi şi sub numele de Legionari, Mişcarea Legionară sau neoficial, Cămăşile Verzi.

Legionarii se refereau la Corneliu Zelea Codreanu cu numele de Căpitanul(dupa capitanii de haiduci), acesta având controlul absolut al organizaţiei până la moartea sa, în 1938. Organizaţiile Noua Dreaptă şi Legea Străbună se revendică drept succesorii Gărzii de Fier, îl văd ca pe o figură spirituală şi un sfânt al Bisericii Ortodoxe române.

[Universal]

Biografie I


Corneliu Zelea Codreanu s-a născut la 13 septembrie 1899, provenind dintr-o veche familie de răzeşi moldoveni din ţinutul Storojineţ, nordul regiunii Bucovina. După Marea Unire, Ion Zelea Codreanu, tatăl lui Corneliu Zelea Codreanu, revine la varianta românească a numelui de familie, transformat de fostele autorităţi austriece în "Zelinschi" (Żieliński). Bunicul din partea mamei, Adolf Brunner era de origine bavareză, iar numele mamei sale fusese Elisabeth (Eliza) Brunner.


Studii


A urmat cursurile şcolii primare la Iaşi şi Huşi, iar între anii 1912-1916 a fost înscris la liceul militar de la Mânăstirea Dealu.

A fost admis la Facultatea de Drept din Iaşi, unde a devenit preşedinte al Societăţii Studenţilor în Drept, organizaţie pe care a dizolvat-o pentru a fonda, în 1922 "Asociaţia Studenţilor Creştini". S-a făcut remarcat prin baricadarea în interiorul instituţiei, ca formă de protest la adresa deciziei conducerii Universităţii de a începe anul şcolar fără tradiţionala slujbă religioasă.

Participarea la Primul Război Mondial
La 16 ani participa la Primul Război Mondial, deşi încă nu avea vârsta minimă necesară încorporării. Între 1917 şi 1918 a urmat cursurile Şcolii Militare de Infanterie de la Botoşani. Anii de armată îi dezvoltă un puternic spirit al ordinii, disciplinei şi onoarei.

[Universal]

Biografie II

Devine membru al Gărzii Conştiinţei Naţionale în 1919, motivat de caracterul anticomunist al organizaţiei. În 1920 ia parte la acţiunile de înăbuşire a revoltei comuniste de la Atelierele CFR Nicolina. Urmează câteva luni de studiu la Berlin şi Jena. Se reîntoarce în ţară pentru a lua parte la manifestările studenţeşti prin care se cerea limitarea numărului evreilor în învăţământul superior ("numerus clausus").

Fondează în 1923, împreună cu prof. univ. Alexandru C. Cuza, Liga Apărării Naţional Creştine, partid profund antisemit şi antidemocrat. În 1924 îl împuşcă în tribunal pe prefectul de poliţie Manciu, dar este achitat în urma unui proces-spectacol, care a dat seamă de caracterul din ce în ce mai naţionalist şi xenofob al societăţii române interbelice.

În urma disesiunilor apărute în cadrul L.A.N.C., se desprinde de mişcare şi fondează, împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneaţă şi Radu Mironovici, "Legiunea Arhanghelului Mihail".

În decursul anilor următori, au loc o serie de ample manifestaţii împotriva corupţiei parlamentare, a evreilor şi a comunismului. O trăsătură fundamentală a Legiunii Arhanghelului Mihail a fost promovarea ortodoxismului, stabilind o legătură structurală între creştinismul ortodox şi "românitate". C. Z. Codreanu si partidul său doreau transformarea României în stat naţionalist, după modelul Italiei lui Mussolini. In cartea sa "Pentru legionari", C. Z. Codreanu semnalizează pericolul reprezentat în viziunea sa de democraţia liberală, care ar duce la acapararea puterii în stat de către inamicii preferaţi ai legionarilor şi naţionaştilor români, "evreii": "democraţia sfarmă unitatea neamului românesc, expunându-l dezbinat în faţa blocului unit al puterii iudaice". Pentru el, "Legiunea Arhanghelului Mihail va fi mai mult o şcoală şi o oaste decât un partid politic". Legionarii au asasinat doi prim-miniştri în funcţiune (Ion Gheorghe Duca şi Armand Călinescu), un fost prim-ministru (N. Iorga) şi mai mulţi foşti miniştri (V. Madgearu, G. Marinescu, Iamandi etc.) Legionarii au încercat să-l asasineze şi pe regele Carol al II-lea, considerat de ei inamicul numărul unu al ţării pentru ordinul de asasinare a lui Codreanu şi pentru pierderea unor teritorii româneşti: Cadrilaterul, Nordul Transilvaniei, Bucovina de Nord şi Basarabia.

Devine pentru prima dată parlamentar, ca deputat de Neamţ, în 1931, obţinând, conform documentelor vremii, 11.300 voturi valid exprimate. În 1932, devine pentru a doua oară parlamentar, candidând în judeţul Tutova, după o luptă electorală strânsă în care obţine poziţia de deputat de Tutova cu 5.600 de voturi valid exprimate.

Întemeiază Partidul Totul pentru Ţară, expresie politică a Mişcării Legionare, prezidat de ing. Gheorghe Clime.



Procesul şi asasinarea
În urma unui răspuns dat lui Nicolae Iorga ("esti un necinstit sufleteşte"), care acuzase Mişcarea Legionară, este trimis în instanţă pentru ultraj adus unui demnitar în exerciţiul funcţiunii. Este condamnat la şase luni detenţie. În luna mai 1938 este readus în instanţă şi condamnat la zece ani de muncă forţată.

În noaptea de 29/30 noiembrie 1938 este asasinat, împreună cu alţi 13 legionari(Nicadorii si Decemvirii), din ordinul lui Carol al II-lea, de jandarmi, care îl transportau la închisoarea din Jilava.Asasinatul a avut loc in padurea Tancabesti, din apropierea Capitalei.

[Bumbescu]

Ba da tu esti criminal, deschizi thread dupa thread.....calmeaza-te, iesi din casa..

Doamne si ce nebunie, i-ai bagat la un loc pe codreanu si pe sima, ai inventat "Miscarea legionarilor".....

[Universal]

Is cat se poate de calm, unde vezi tu ca ma comport deviant?

Este un thread politic, deci despre politica discutam.Aici despre Miscarea Legionarilor,Bumbescu.

[Bumbescu]

Este "Miscarea legiona" ma, tu vrei sa discuti despre ceva despre care nu ai nici cea mai elementara notiune....

[Tyler Durden]

Bumbescule, esti antisimist?

[Universal]

Sa continuam,

mai multe informatii :

Garda de Fier sau Miscarea Legionara:

Garda de Fier, numită şi Mişcarea Legionară este o grupare politică naţionalistă , înfiinţată de Corneliu Zelea Codreanu (CZC) în 24 iunie 1927 sub numele de Legiunea Arhanghelul Mihail. La începutul anului 1930, Corneliu Zelea Codreanu vrea să facă o organizaţie anticomunistă de largă audienţă: "Atunci mă gândesc să lansez o nouă organizaţie naţională, pentru combaterea comunismului jidănesc, în care să intre şi „Legiunea Arhanghelul Mihail” şi oricari alte organizaţii de tineri, peste deosebirile de partide. În modul acesta socoteam că ne vom putea strecura în Basarabia. Ce nume să-i dăm nouei organizaţii? Discut cu legionarii în sala căminului. Unii spun: „Falanga anticomunistă”, alţii, alte denumiri. Crânganu spune: „GARDA DE FIER”. – Acesta să fie ! - Acum pregăteam această acţiune anticomunistă, nu anti-muncitorească. Pentru că, eu când zic comunişti, înţeleg jidani.("Pentru Legionari", pagina 293, ediţia primă din 1936, Sibiu)." Ulterior, Mişcarea Legionară a fost foarte cunoscută şi sub numele de GARDA DE FIER. Acuzată de ultranaţionalism, fascism şi antisemitism, Garda de Fier a devenit în perioada interbelică singura organizaţie politică autohtonă de dreapta. La extrema dreaptă s-au situat Partidul Naţional Socialist etnic german - protestant şi catolic, Partidul Fascist (aripa româneasca formată din românii catolici plus comunitatea italiană catolică). Mai precis, în 1921, Titus Vifor(membru al Societăţii Scriitorilor Români)se desparte de Partidul Naţional Fascist din România, partid ce a avut o viaţă foarte scurtă, şi formeaza Fascia Naţională Română care la apogeul ei număra în jur de 1500 membrii. În paralel, tot în 1921, se formează Mişcarea Naţională Fascistă Italo-Română sau Mişcarea Naţională Culturală şi Economică Italo-Română, lider fiind Elena Bacaloglu, o jurnalistă ce a fost iniţial căsătorită cu Ovid Aron Densusianu şi apoi cu un italian, membru al Partidului Fascist Italian condus de Mussolini. În 1923 cele două partide fasciste din România se unesc şi formează Mişcarea Naţională Fascistă. Partidul fascist din România a câştigat teren mai ales după crearea în 1929, de către Mussolini, a statului Vatican, care există şi astăzi, fapt care a dat un impuls deosebit lansării fascismului printre comunităţile catolice din lume.

[Universal]

Istoric

Legiunea Arhanghelul Mihail, sau pe scurt Mişcarea Legionară (ML), a avut drept cauze ale apariţiei sale crearea României Mari şi modificarea fundamentală a condiţiilor sociale, politice şi economice atât interne cât şi internaţionale, după terminarea Primului Război Mondial.

Cauze ale apariţiei Legiunii
Cauze politice

La începutul anilor 1920, tinerii studenţi şi adolescenţi priveau cu admiraţie eroismul părinţilor, bunicilor, fraţilor mai mari sau al rudelor apropiate, care luptaseră în război şi realizaseră Marea Unire.

Realizată cu mari sacrificii, România Mare era ameninţată încă din momentul naşterii sale. Ungaria şi Bulgaria au refuzat să accepte apartenenţa Transilvaniei şi Dobrogei la statul român şi au început o campanie pentru revizuirea tratatelor, iar Uniunea Sovietică a refuzat să accepte faptul că Basarabia aparţinea României şi nu a semnat nici un tratat în acest sens. Din acest motiv, mişcările de extremă dreapta au avut o largă audienţă în provinciile recent intrate în componenţa statului român (Banat, Basarabia, Bucovina, Dobrogea, Transilvania). De asemenea, au aderat în număr mare la Mişcarea Legionară aromânii veniţi din statele balcanice (în special Grecia dar şi Albania, Bulgaria şi Iugoslavia), unde fuseseră persecutaţi din cauza afirmării identităţii etnice române.

Cauze economice

Pe plan intern, refacerea economică din anii '20 a fost spulberată de criza economică mondială din 1929-1933, care a afectat profund atât gospodăriile ţărăneşti, cât şi pe muncitorii industriali. Reforma agrară şi introducerea sufragiului universal pentru bărbaţi au marginalizat pe urmaşii aristocraţiei funciare autohtone, care se identificase în perioada Vechiului Regat cu Partidul Conservator. Atât reprezentanţi ai păturilor sărace, cât şi descendenţi ai marilor proprietari conservatori s-au întâlnit în cadrul extremei drepte române, inclusiv Garda de Fier.

Structura tradiţională a statului român părea incapabilă să răspundă acestor provocări, în special după dispariţia regelui Ferdinand. De asemenea, partidele politice tradiţionale sau mai noi (Partidul Naţional-Liberal, Naţional-Ţărănesc, Partidul Poporului) nu au reuşit să găsească soluţii capabile să răspundă problemelor cu care se confrunta România. În aceste condiţii, mişcările radicale, exaltând credinţa şi care blamau pentru relele României pe evrei (continuatoare ale ideilor antisemite vehiculate înainte de Primul Război Mondial) au găsit o largă audienţă în rândul opiniei publice.

Cauze naţionale

Se putea observa că în multe familii spiritul naţionalist, al iubirii de ţară, era puternic dezvoltat, prin pregătirea de a înfrunta noile pericole externe ce băteau la graniţele ţării, în mod special a pericolului comunist ce venea din proaspăta Uniune Sovietică. Afirmaţiile lui Lenin că: "Am invins în revoluţie prin teroare. Acum, ca să menţinem cuceririle revoluţionare, trebuie să permanentizăm teroarea!" sau "Dictatura proletariatului înseamnă violenţă neîngradită de lege", au stârnit mare îngrijorare printre tinerii naţionalişti români.

[Universal]

Activitatea premergătoare constituirii Legiunii


În toată ţara, dar mai ales în Moldova, acţionau o mulţime de agenţi comunişti sovietici, infiltraţi sau proveniţi din Basarabia şi Rusia, în majoritate evrei de origine[necesită citare]. Ideile antinaţionale, atee şi antimonarhice începeau să câştige teren inclusiv în mediile universitare. Având în vedere că ideologia şi doctrina comunistă era de sorginte evreiască, iar marii conducători comunişti din acea perioadă erau în totalitate evrei, termenul de „iudeo-comunism” sau „iudeo-bolşevism” a devenit o banalitate. În Cronica Iudaică (Jewish Chronicle) din 4 aprilie 1919 ce apărea la Londra se afirma: - „ Este foarte semnificativ conţinutul bolşevismului şi faptul că atâţia evrei sunt bolşevici. Idealul bolşevismului este în concordanţă cu multe din înaltele idealuri ale iudaismului”. Şi câţiva ani mai târziu, în „The American Bulletin” din 15 mai 1935, rabinul Stephen S. Wise spunea: -„ Unii îl numesc Marxism, eu îl numesc iudaism”. Iar în 1939, Harry Waton, în „A program for the Jews and an Answer to All Anti-Semites” (Un program pentru Evrei şi un Răspuns către Toţi Anti-Semiţii), la pagina 148 scria: -„Nu este un accident că Iudaismul a dat naştere Marxismului, după cum nu este un accident că evreii au îmbrăţişat imediat Marxismul. Toate sunt în perfect acord cu progresul Iudaismului şi al evreilor”. Mulţi din cei care luptau împotriva comunismului luptau practic împotriva unor concepţii şi a unor oameni politici de origine iudaică şi se considerau astfel antisemiţi, dar nu din punct de vedere rasist ci din punct de vedere social politic. Totodată, în perioada interbelică, cuvântul de „jidan” folosit în paralel cu cel de „evreu” nu avea conotaţia depreciativă sau negativă din zilele noastre.

Activitatea antibolşevică

Pericolul „importului” de „revoluţie roşie” bătea la porţile României. Ungaria, sub stăpânirea evreului comunist Bela Kuhn îşi trimitea trupele în Ardeal. Armata română a trebuit să ajungă până la Budapesta ca să elibereze ţara vecină de bolşevici. Realizând primejdia comunistă, Corneliu Zelea Codreanu convoacă, în martie 1919, pe camarazii săi de şcoală, în Pădurea Dobrina. Acolo hotărăşte să se opună cu toţii cu arma în mână unei posibile invazii bolşevice dinspre URSS. În aceeaşi lună înfiinţează societatea cultural-naţională a elevilor liceului din Huşi. Societatea va purta numele de „Mihail Kogălniceanu”. În toamnă se înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi. Se înrolează în acelaşi timp în „Garda Conştiinţei Naţionale”, asociaţie anticomunistă a muncitorului Constantin Pancu sub conducerea căruia Codreanu începe o puternică activitate antibolşevică: - sparge în 1920 grevele comuniste ale muncitorilor de la Regia Monopolurilor din Iaşi şi de la Atelierele C. F. R. – Nicolina şi pune la loc tricolorul românesc care fusese aruncat şi înlocuit cu drapelul comunist. În acea perioadă, portul armelor era permis, iar comuniştii deţineau arme, existând permanent pericolul izbucnirii unei răzmeriţe. - în toamna anului 1920, în urma agitaţiilor comuniste, Senatul Universităţii din Iaşi decide deschiderea noului an universitar fără slujba religioasă tradiţională. Corneliu Zelea Codreanu se decide să intervină singur, iar în ziua începerii cursurilor încuie porţile Universităţii. Deşi este dovedit de numărul mare al studenţilor comunişti, în urma gestului său, conducerea Universităţii decide deschiderea cursurilor la o dată ulterioară, cu slujba religioasă.

Mişcarea studenţească

Corneliu Zelea Codreanu se implică în mişcarea studenţească, iar în 1919 este ales preşedinte al Societăţii Studenţilor în Drept din Iaşi. Prin acţiunile sale şi ale colegilor se realizează în mai 1922 “Asociaţia Studenţilor Creştini” în locul “Centrului Studenţesc din Iaşi”. Îşi ia licenţa în drept la 22 iunie 1922, iar în toamnă pleacă în Germania la doctorat.

La 10 decembrie 1922 studenţii din întreaga ţară declară grevă generală. Motivele: - starea de mizerie a studenţilor români; - numărul mic de locuri în universităţi pentru ei în raport cu locurile ocupate de evrei; în timpul războiului, tinerii iudei nefiind cetăţeni români, nu au fost înrolaţi în armată; şi astfel s-au înscris în facultăţi în număr mare pe locurile rămase libere după plecarea tinerilor români pe front; când aceştia din urmă s-au întors acasă, au constatat că nu îşi pot începe sau continua studiile, locurile lor fiind ocupate; în multe facultăţi numărul de studenţi evrei îl depăşea pe cel al românilor; - atitudini evreeşti considerate insultătoare (la Cluj mediciniştii iudei refuzaseră să facă disecţie şi pe cadavre evreieşti - doreau numai pe cadavre de români).


@Bumbescu si celorlalti: Studiez Stiintele Politice si Diplomatie din 2004, In Passau,Deutschland.

[Tyler Durden]

pai ce spui tu e un amestec de wikipedia si ,,Pentru legionari" .

[Universal]

pai ce spui tu e un amestec de wikipedia si ,,Pentru legionari" .

informatie, pura informatie, nimic altceva,. vreau sa vad parererile vostre.Pentru voi am deschis acest thread

[Universal]

Formarea L.A.N.C.

Căpitanul se întoarce repede în ţară şi organizează mişcările studenţeşti din Iaşi. În 4 martie 1923 ia fiinţă în Aula Universităţii din Iaşi „Liga Apărării Naţionale Creştine” având ca preşedinte pe profesorul A.C. Cuza. Codreanu este însărcinat cu organizarea L.A.N.C. pe întreaga ţară. La 26 martie 1923, aproape pe ascuns şi în urma presiunilor exercitate din exterior, Parlamentul modifică art. 7 din Constituţie, dând din oficiu cetăţenie deplină tuturor evreilor aflaţi pe teritoriul patriei, în pofida faptului că mulţi nu ştiau bine limba română, intraseră clandestin în ţară, erau agitatori comunişti infiltraţi şi promotori ai schimbării violente a ordinii sociale şi ai dezmembrării României. Căpitanul îndeamnă studenţimea la manifestări de protest. Au loc nenumărate ciocniri cu poliţia. Corneliu Codreanu este arestat pentru prima oară dar după 7 zile i se dă drumul, justiţia negăsindu-i nici o vină. Urmează mai multe interziceri ilegale din partea guvernanţilor a unor congrese studenţeşti.

Lupta cu autorităţile

În faţa nenumăratelor abuzuri şi a violenţelor grave la care au fost supuşi din partea autorităţilor, în luna octombrie a anului 1923, Corneliu Zelea Codreanu împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Leonida Bandac, Tudose Popescu şi Vernichescu iau hotărârea să pedepsească pe vinovaţii principali care au prigonit studenţimea şi au trădat interesele ţării în favoarea evreilor. Ei fac o listă cu cei mai compromişi miniştri şi cu cei mai corupţi bancheri evrei, pe care urmau să îi suprime chiar dacă asta ar fi însemnat şi moartea atentatorilor. Vernichescu trădează, iar grupul este arestat şi închis la închisoarea Văcăreşti; la scurt timp, Ilie Gârneaţă se predă de bună voie autorităţilor alături de ceilalţi arestaţi. În timpul detenţiei, tinerii se rugau la o icoană a Arhanghelului Mihail- de aici a şi provenit denumirea de „Legiunea Arhanghelul Mihail” a organizaţiei pe care Căpitanul o va crea peste 4 ani. Tot în închisoare Zelea Codreanu a pus bazele „Frăţiei de Cruce”, organizaţie a tinerilor şcolari naţionalişti.

În decembrie, Manciu este trimis la Iaşi ca prefect de poliţie, pentru a distruge mişcările studenţeşti. Încep persecuţii şi violenţe împotriva tinerilor români din Universitatea Iaşi.

În anul 1924, după un răsunător proces, „Văcăreştenii” - cum mai era cunoscut grupul arestat pentru complot - sunt achitaţi. Sentinţa este primită cu un mare entuziasm de către po****ţie. În vara aceluiaşi an, Căpitanul deschide la Ungheni prima tabără de muncă voluntară din Europa cu scopul construirii unui cămin pentru studenţii din Iaşi. Prefectul Manciu ordonă şi participă la maltratarea studenţilor ce participă la tabără. Deşi se fac plângeri la Bucureşti şi se cere demiterea lui Manciu şi trimiterea lui în judecată pentru abuz de putere, acesta este decorat de către stat şi toţi poliţiştii care au luat parte la schingiuirea studenţilor sunt înaintaţi în grad.

Studentul Comârzan îl dă în judecată pe Manciu pentru loviturile primite şi îl are drept avocat pe Corneliu Zelea Codreanu. În timpul unei şedinţe a procesului, Manciu, împreună cu alţi poliţişti se repede asupra Căpitanului ca să îl asasineze. Acesta ripostează în legitimă apărare şi îl împuşcă mortal. Este arestat, şi astfel începe unul dintre cele mai celebre procese ale epocii interbelice din România. Peste 19.300(!!!) de avocaţi se oferă din oficiu să îl apere pe Căpitan[necesită citare]. În final, Corneliu Zelea Codreanu este declarat nevinovat.

În septembrie Codreanu pleacă în Franţa pentru continuarea doctoratului în drept. Stagiul în străinătate este întrerupt de revenirea în ţară pentru participarea la alegerile generale din mai 1926, unde Corneliu Zelea Codreanu candidează la Focşani pe listele L.A.N.C., dar datorită şicanelor la care este supus din partea autorităţilor nu este ales. Pleacă din nou în străinătate

[Bumbescu]

Activitatea premergătoare constituirii Legiunii



@Bumbescu si celorlalti: Studiez Stiintele Politice si Diplomatie din 2004, In Passau,Deutschland.

Eu zic sa continui cu diplomatia, sectia usieri, bucatari si soferi....

[Universal]

Eu zic sa continui cu diplomatia, sectia usieri, bucatari si soferi....

Me english , nix verstehen
Multumesc pentru aprecieri

[Tyler Durden]

Bumbescule, esti rautacist, ca sa folosesc o expresie lansata de ,,Rege".

[Platanu]

Da' ce aveti impotriva? A fost un om important in istoria Romaniei,merita vorbit si despre C.Z.C.

[Universal]

@tuturor: Pentru voi fac asta, ca sa discutam,sa ne scriem parerile.


Naşterea Legiunii Arhanghelul Mihail - Mişcarea Legionară


În mai 1927, a doua zi după luarea doctoratului, Căpitanul revine în patrie, căci L.A.N.C.-ul se despărţise în două. Refuză să ţină partea vreunei grupări şi la 24 iunie 1927, ora 10 seara, înfiinţează împreună cu ceilalţi „văcărăşteni” Legiunea Arhanghelul Mihail, pe scurt Mişcarea Legionară (ML). Cu această ocazie dă celebrul ordin nr. 1: „Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli. Fixez ca şef al gărzii de la Icoană pe Radu Mironovici”.

Aşa a luat fiinţă primul „cuib” de legionari. Acesta era un grup fanatizat alcătuit din între 3 şi 13 oameni, puşi sub comanda unui şef. Cuibul era condus după şase legi: a disciplinei, a muncii, a tăcerii, a educaţiei, a ajutorului reciproc şi a onoarei. Cu timpul, cuibul a devenit elementul de bază al Mişcării Legionare. Au mai fost înfiinţate totodată cuiburi de doamne sau domnişoare denumite cetăţui, precum şi “Frăţii de Cruce”. Ele reuneau tineri până la 18 ani. Lupta pe care începe să o ducă ML este atât împotriva comunismului cât şi a mizeriei şi imoralităţii politice din ţară.

În perioada interbelică, abuzurile din partea guvernanţilor erau la ordinea zilei. Corupţia era în floare. Alegerile se făceau cu bâta. Mii de oameni erau maltrataţi şi chiar omorâţi în timpul campaniilor electorale. Cenzura, percheziţiile ilegale şi confiscările de tot felul erau aplicate nonstop. Doar Justiţia civilă mai avea un grad de independenţă. Căpitanul spunea despre toamna anului 1928: „...după asalturile îndârjite ale naţional-ţărăniştilor, care au ameninţat cu „violenţă” şi „revoluţie”, Partidul Liberal s-a prăbuşit. Naţional ţărăniştii, după 8 ani de lupte, învingeau. Dar în curând vor fi o decepţie pentru toată ţara. Vor începe să fure, la fel ca şi liberalii. Vor începe să facă „afaceri scandaloase”, la fel ca şi liberalii. Vor începe a „teroriza” cu jandarmii şi chiar împuşca pe adversari sau pe cei ce-şi vor manifesta nemulţumirile, la fel ca şi liberalii. Îşi vor crea bancherii lor, la fel ca şi liberalii. Dar mai ales vor fi sub sugestia necontenită a finanţei internaţionale căreia vor începe să-i cedeze, rând pe rând, contra unor împrumuturi pe ani, pe zeci de ani, bogăţie după bogăţie românească.”

Ascensiunea Mişcarii Legionare

Încetul cu încetul Mişcarea Legionară s-a extins în toată ţara. A început să publice reviste şi cărţi. Prima revistă a purtat numele de „Pământul strămoşesc”. S-au înfiinţat şantiere şi tabere de muncă legionare unde elevii, studenţii şi oamenii de toate categoriile îşi aduceau aportul prin efort fizic şi intelectual la ridicarea de cămine studenţeşti şi culturale, şcoli, biserici, drumuri, poduri, precum şi la reparaţii de clădiri de tot felul şi ajutorări de persoane nevoiaşe. S-au ridicat în 10 ani de la înfiinţarea ML, între altele, peste 5 biserici, 7 cămine culturale şi studenţeşti, 2 mânăstiri, 4 case parohiale. În anul 1937, la zece ani de la înfiinţare, ML avea 1 milion de membri[necesită citare]. Nu de puţine ori legionarii au fost maltrataţi în timpul lucrărilor de către jandarmi sau poliţişti şi în ciuda tuturor protestelor făcute către oficialităţi, acuzaţi erau tot studenţii. Democraţia din România interbelică era o vorbă goală.

Anul 1928 este cel al eforturilor financiare: se cumpără o camionetă şi se începe comerţul legionar. Tinerii doreau să dea un exemplu de activitate comercială cinstită şi benefică pentru societate. În următorul an se înfiinţează Senatul Legionar. „Un for condus de oameni de peste 50 de ani, intelectuali, ţărani sau muncitori, care au trăit o viaţă de mare corectitudine, au dat dovadă de credinţă în viitorul legionar şi de înţelepciune”(C.Z.C.)

În vara lui 1930 Căpitanul încearcă crearea unei organizaţii care să cuprindă orice grupare, partid sau asociaţie ce dorea să lupte împotriva comunismului. Din ea urma să facă parte şi ML. Numele noii organizaţii: „Garda de Fier”. Dar la ea nu au aderat decât legionarii, celelalte grupări politice preferând să se ţină deoparte şi să lase greutatea luptei antibolşevice pe umerii Mişcării. Astfel, Garda de Fier şi Legiunea Arhanghelul Mihail s-au suprapus. Garda de Fier a devenit doar un alt nume al ML.

[Bumbescu]

Me english , nix verstehen
Multumesc pentru aprecieri

Macar esti naiv....esti simpatic totusi

[Universal]

@Bumbescu: Ei, mai glumim si noi, dar treaba cu Diplomatia chiar nu glumesc, chiar o studiez.In rest, politica numai Media&Communications

mai multe despre studiul meu vezi aici:


http://www.uni-passau.de/

http://www.phil.uni-passau.de/

http://www.phil.uni-passau.de/lehrst...nschaft-i.html



Represiunea guvernului naţional-ţărănesc

Tot în anul 1930, un student macedonean, Beza, încearcă să-l împuşte pe ministrul Anghelescu care dăduse o lege considerată defavorabilă pentru macedoneni. Deoarece asupra studentului s-au găsit manifeste ale Gărzii de Fier, Corneliu Zelea Codreanu a fost arestat şi închis la Văcăreşti, cu toate că nu avea nici o vină în cele ce s-au întâmplat. În timp ce era transportat cu dubiţa la închisoare, Codreanu face cunoştinţă cu grupul macedonenilor arestaţi în cazul Beza, care vor deveni cu timpul elemente de frunte ale Mişcării Legionare. Despre acest moment istoric Căpitanul spune: „Vom lupta pentru Neamul nostru întreg, din Pind şi până dincolo de Nistru” La procesul care a urmat, Corneliu Zelea Codreanu este achitat. La 30 decembrie 1930, un tânăr licean, Dumitrescu-Zăpadă, indignat de injuriile proferate de ziarul Adevărul la adresa Legiunii, încearcă să-l asasineze din iniţiativa proprie pe directorul acestui ziar. În urma unei puternice campanii de presă desfăşurate împotriva legionarilor, în ziua de 2 ianuarie 1931, Consiliul de miniştri a adoptat în urma unui raport prezentat de Ion Mihalache, o decizie prin care Legiunea Arhanghelul Mihail era dizolvată. Decizia era ilegală. Cu această ocazie, Codreanu şi câţiva din colaboratorii săi cei mai apropiaţi sunt închişi din nou, fiind confiscate toate arhivele şi interzise ziarele şi revistele Mişcării. Începe un lung proces împotriva ML. El este câştigat de către legionari în toate instanţele, inclusiv la Curtea de Casaţie. Guvernul acuza legionarii numai pentru ca aceştia din urmă să nu le facă concurenţă politică şi să nu le dea peste cap planurile de îmbogăţire frauduloasă.

Alegerile din 1931 şi 1932

Alegerile din aprilie 1931, datorită persecuţiilor, nu dau câştig de cauză legionarilor. Simbol electoral al ML a fost gardul. El va rămâne de-a lungul timpului ca simbol oficial al Legiunii Arhanghelul Mihail. Semnificaţia lui este dată de cealaltă denumire a ML şi anume, Garda de Fier: un gard împotriva expansiunii comunismului. La doar 20 de zile după alegerile generale din 1931, un mandat de deputat din judeţul Neamţ a fost declarat vacant. Căpitanul candidează şi este ales deputat. La începutul anului 1932, prin moartea ministrului de justiţie Constantin Hamangiu, în judeţul Tutova a fost eliberat un nou loc de deputat. Alegerile au fost fixate pentru 17 martie. La 9 ianuarie, echipele de legionari au început să străbată judeţul din sat în sat, mergând pe jos peste dealuri şi prin zăpada foarte mare. Dorind să arate deosebirea dintre Legiune şi celelalte partide, dar şi datorită lipsei mijloacelor materiale, Corneliu Zelea Codreanu, recurge la o metodă propagandistică inedită, nemaiîntâlnită până atunci. Astfel, el a propus legionarilor o măsură eroica şi anume un marş de 300 de kilometri de la Bucureşti la Bârlad. Acest marş a fost realizat în zece zile de către o echipă de legionari condusă de Mihail Stelescu. Guvernul a dat ordin autorităţilor de a opri propaganda desfăşurată de legionari, iscându-se adevărate bătălii cu jandarmii. Astfel, echipele de legionari au fost arestate, bătute şi eliberate în cele din urmă de către camarazi. Considerându-i pe legionari tulburători ai ordinii publice, în martie 1932, guvernul Iorga - Argetoianu pronunţă a doua dizolvare ilegală a Gărzii de Fier şi fixează noile alegeri pentru 17 aprilie. Totuşi, candidaturile depuse nu au mai putut fi anulate, iar Mişcarea Legionară câştigă al doilea loc de deputat. După căderea guvernului Iorga-Argetoianu, în iunie 1932, în noua campanie electorală în care legionarii sunt atacaţi de bande armate naţional-ţărăniste, bătuţi cu ciomege, şi înjunghiaţi, Mişcarea Legionară câştigă cinci locuri de deputat.

[Universal]

Escaladarea violenţei - terorismul de stat - dictatura lui Carol al II-lea


În mai 1933 s-a constituit “Echipa Morţii”, apariţia acesteia având loc într-o perioadă în care legionarii erau acuzaţi că sunt falsificatori de bani şi că se află în slujba străinilor. Respectivul grup nu era unul de asasini aşa cum fals s-a spus de către duşmanii ML, ci unul de propagandă. Cei care alcătuiau echipa şi-au luat denumirea de la decizia lor de a înfrunta paşnic, de a îndura toate loviturile din partea autorităţilor, chiar şi moartea, pentru a răspândi credinţa legionară. Membrii echipei, formată din 15 oameni, majoritatea intelectuali, au fost atacaţi, bătuţi şi arestaţi cu toţii. Astfel, încă o dată cei care trebuiau să apere legea au încălcat-o, iar cei care au fost supuşi abuzurilor au fost trimişi în judecată, bineînţeles, tot pentru tulburarea ordinii publice. Procesul are loc la Arad şi se încheie cu o nouă achitare, acesta fiind şi momentul în care Garda de Fier se extinde la scara întregii ţări.

Subsecretarul de stat de la Interne, Armand Călinescu, ordonă jandarmilor să atace şi să desfiinţeze tabăra de muncă de la Vişani, unde peste 200 de legionari construiau un dig împotriva apelor Buzăului ce distrugeau regulat culturile ţăranilor. Cum politicienii nu fuseseră capabili să-i ajute pe ţărani, nici nu au dorit să-i lase pe alţii să o facă. Legionarii din tabără sunt maltrataţi şi umiliţi într-un mod oribil. Căpitanul, în scrisoarea de protest adresată Primului Ministru Vaida-Voevod spune: „În sfârşit, în ziua de luni, 10 iulie, au sosit în Vişani 200 de tineri, studenţi în majoritate. Acolo, în loc de braţele deschise pentru bunele lor intenţii, s-au pomenit cu prefectul judeţului, procurorul, colonelul de jandarmi Ignat, generalul Cepleanu, locotenent de jandarmi Fotea, mai multe sute de jandarmi cu armele întinse, o companie de infanterie cu mitralierele aranjate pentru tragere şi cu somaţiunea de a părăsi imediat localitatea pe un ton de insultătoare agresivitate cu nimic justificată. În faţa acestei situaţii şi a tuturor ameninţărilor, cei 200 de tineri s-au culcat la pământ, în noroiul care era de două palme, în cea mai umilă poziţie şi au început să cânte: „Cu noi este Dumnezeu”. La un moment dat, jandarmii au primit ordin să sară asupra lor. Au sărit mai multe sute şi i-au călcat în picioare, strivindu-le piepturile şi capetele cu bocancii, tinerii îndurând într-o tăcere de martiri tot acest calvar, fără nici o împotrivire. În fruntea celor care loveau era procurorul Rachieru, colonelul Ignat, care, cu mâna lui, a smuls părul din capul studentului Brumă şi locotenentul Fotea, care a lovit cu pumnii în obrajii nevinovaţi ai bieţilor copii. La urmă, s-au adus frânghii şi toţi cei 200 au fost legaţi cu mâinile la spate în mod barbar şi ţinuţi în această situaţie, în ploaie, o jumătate de zi. Între timp a sosit preotul Dumitrescu, pe care procurorul l-a întâmpinat cu vorbele: Ce-i cu tine, mă? – Sunt preot. Am venit să fac slujbă de începerea lucrului. – Nu eşti preot, eşti măgar, îi răspunde procurorul. Legaţi-l imediat cu mâinile la spate. Preotul a fost şi el legat cu mâinile la spate şi apoi, împreună cu toţi ceilalţi, în această situaţie de umilinţă, au fost transportaţi la Râmnicu Sărat şi închişi la Legiunea de Jandarmi, unde au fost din nou insultaţi şi chinuiţi oribil de procuror, jandarmi şi poliţişti. Unii au fost scoşi leşinaţi din camerele acelea de chin sau din pivniţele în care erau aruncaţi şi apoi bătuţi cu râncile. După patru zile de chinuri, au fost puşi în libertate, negăsindu-li-se nici o vină. Alţii, prinşi pe drum înspre Vişani, au fost închişi la Buzău şi Brăila, de unde au fost trimişi, de asemenea cu mâinile legate, acasă. Mai sunt 15 care până astăzi, sâmbătă, n-au sosit încă. Vin pe jos de la Buzău la Bucureşti, din post în post, de patru zile, nemâncaţi, insultaţi şi pălmuiţi.” Guvernul condus de Vaida-Voevod a trebuit să demisioneze spre sfârşitul anului 1933.

Încă dinainte de venirea sa la putere, I.G. Duca, la presiunile lui Titulescu şi a cercurilor iudeo-masonice franceze, şi-a luat angajamentul de a dizolva Garda de Fier. În plus, promitea primirea în ţară a peste 200.000 de evrei din Galiţia şi acordarea pe loc a cetăţeniei române acestora deşi nu ştiau nici măcar o boabă româneşte. În schimb, a interzis intrarea în ţară a 500 de familii de aromâni(macedoneni) care, în conformitate cu legea, trebuiau să fie primiţi. Aromânii, care îşi vânduseră pământurile şi bunurile din Bulgaria pentru a veni în România, ţara de origine, erau în acest fel condamnaţi la moarte, căci asta îi aştepta, dacă se întorceau înapoi, din partea localnicilor bulgari. Astfel, printr-un jurnal al Cons. de miniştri, promulgat la 9 dec. 1933, pentru ca legionarii să nu-şi mai poată depune candidatura la alegeri, are loc cea de-a treia dizolvare ilegală a Mişcării. Dizolvarea s-a făcut în ciuda faptului că nici regele, nici Curtea Supremă de justiţie şi nici Guvernul nu au fost de acord cu aşa ceva.

Imediat după publicarea decretului privind dizolvarea Gărzii de Fier, guvernul a trecut la interzicerea presei legionare şi arestarea unui mare număr de camarazi, cifra ajungând până la 12.000, iar în decurs de o lună sunt ucişi de către poliţie 7 legionari. Primul dintre ei, studentul Virgil Teodorescu este împuşcat pe la spate în timp ce lipea afişe electorale în Constanţa. Asasinul este ridicat în grad de către autorităţi şi mutat în altă regiune. Asemănător s-a întâmplat şi în celelalte cazuri.

Deci, în loc să respecte legea, în calitatea de Prim Ministru pe care o avea, Duca o încalcă în mod barbar şi aplică terorismul de stat. S-ar putea raţiona, trage concluzia, că dacă Duca, în poziţia lui de lider politic al Partidului Liberal, a apelat la crimă şi teroare, atunci ideologia şi doctrina liberală sunt extremiste şi implicit partidul pe care îl reprezintă este unul antidemocratic şi periculos pentru societate. Dar ar fi o concluzie falsă. Doctrina liberală, la fel ca şi cea legionară nu conţine nici un apel la crimă sau terorism de stat. În schimb, asemenea „raţionamente”, marea majoritate fondate pe invenţii grosolane, s-au aplicat mereu, de-a lungul timpului, asupra ML