Românii visează să reducă democrația la un singur om
Studiu european: trei sferturi dintre români vor un conducător cu mână forte, care să nu se încurce cu organizarea de alegeri sau cu un „moft“ cum este Parlamentul.
Studiul „Valorile românilor”, făcut de Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) în cadrul valului 2008 al European Values Survey, a scos la iveală același familist dus des la biserică, dornic de muncă, scârbit de politică și gata oricând să-și plece capul în fața unui șef de stat autoritar, care apare în mai toate cercetările sociologice din ultimii ani. 86% dintre români consideră religia a fi „foarte sau destul de importantă”, la fel cum o făceau și polonezii în 2005.
Procentul celor aplecați spre cele sfinte în România este depășit, la nivel mondial, doar de cele înregistrate în Irak, Maroc, Indonezia și în Rwanda, însă pentru românii cu studii postliceale și universitare plecați în străinătate, religia contează mai puțin, sub 50% dintre ei declarând că religia este „foarte importantă” sau „destul de importantă”.
„Chiar și așa, dacă toți migranții români s-ar muta în Franța, ar fi cel mai religios grup de acolo”, spune Bogdan Voicu, cercetător senior la ICCV, unul dintre autorii studiului.
Alin Gavreliuc, psihosociolog și conferențiar-doctor la Universitatea de Vest din Timișoara, explică religiozitatea românilor: „Suntem cel mai dus la biserică popor din Europa, după Polonia, dar asta doar la nivelul ritualurilor, religiozitatea nu se convertește în practici sociale, în implicarea în acțiuni în interesul celorlalți, dincolo de interesul personal, de asta suntem la coada tuturor clasamentelor la capitolul voluntariat. Religiozitatea românilor înseamnă mai degrabă că își încredințează viața altcuiva. Își spun «jocurile sunt făcute, destinul meu este decis dincolo de mine, mai bine stau în colțul meu și o scot eu la capăt».
Este un autism social. Asta vine dintr-o istorie a dependenței politice și sociale, din relația dezechilibrată cu instituțiile statului care profitau de ei și atunci oamenii și-au spus: «O fi ceva dincolo de noi, dacă nu mă pot realiza aici și acum, îmi pun speranța în Dumnezeu». E un sindrom sociologic majoritar care descrie o strategie de subzistență, de supraviețuire”.
Deși datele pentru studiul ICCV au fost colectate în perioada aprilie-iunie 2008, nu cu mult timp înaintea alegerilor parlamentare, doar 6% dintre cei 1.488 de intervievați au spus că pentru ei politica este foarte importantă, 74% dintre intervievați considerând că aceasta este „deloc sau puțin importantă”. Autorii studiului spun că pentru România politica este la fel de importantă ca și pentru spanioli, portughezi, bulgari sau sârbi. Slovenii, pakistanezii și ungurii sunt printre puținele popoare pentru care indicatorul este semnificativ mai mic decât în România, în timp ce suedezii sunt cei mai interesați de politică dintre europeni, 63% considerând-o „destul de importantă și foarte importantă”.
73% dintre români considerau în 2008 că ar fi bine ca țara să aibă un conducător puternic, care nu-și bate capul cu Parlamentul și alegerile, cifră care le depășește cu mult pe cele din țările europene, în timp ce 20% sunt convinși că viața le-ar fi mai bună sub un regim militar, spune studiul. „Ceea ce este foarte grav este că principalul actor al schimbării, politica, nu este perceput astfel decât de un procent infim dintre români. În general, românii preferă simbolurile autoritare, asta indică dezamăgirea, fatalismul, dezangajarea. Oamenii cred că singura soluție este un regim autoritar”, interpretează psihosociologul Alin Gavreliuc procentele.
Munca le e mai dragă românilor decât celor mai mulți dintre europeni, deși și-a pierdut din po****ritate în România față de 1999, când 95% dintre intervievați spuneau că este „foarte sau destul de importantă”. Acum 91% dintre respondenți cred asta, la mică distanță în urma Italiei, Franței, Suediei și Elveției și cam la egalitate cu Spania, Moldova, Polonia sau Serbia. Chiar și așa, autorii studiului se așteptau la o dragoste mai mare față de muncă, crede Bogdan Voicu. „Am fost surprinși, ne așteptam la o importanță mai mare acordată muncii.”
În general, în Europa, familia scoate maximum de puncte la capitolul importanță. Doar în Olanda, ea este depășită de prieteni, care în majoritatea țărilor sunt pe locul doi sau trei.
În 1999 și 2005, dintre toți europenii, românii puneau cel mai mic preț pe prieteni, pe care la ultimul studiu au început să-i simpatizeze un pic mai mult. 77% dintre români cred despre ei că sunt „destul de importanți” sau „foarte importanți”, actuala creștere plasându-i la nivelul Moldovei din 2005. Timpul liber a început să conteze mult mai mult pentru români, 81% spunând acest lucru în 2008, față de 69% în 2005. Doar 16% dintre români au declarat în 2008 că au încredere în oameni, mult sub media europeană, 75% s-au pronunțat mai degrabă împotriva avortului, 63% împotriva divorțului, în timp ce 91% sunt de părere că homosexualitatea nu poate fi justificată.
„Inteligenția“ nu se mai întoarce
Dintre cei aproape 600 de români cu studii superioare plecați în străinătate, o treime au spus că nu au de gând să se întoarcă în țară, alți 30% sunt indeciși și doar 15% sunt convinși că se vor întoarce și știu și când. Tinerii cu studii superioare care trăiesc în străinătate sunt mai încrezători în oameni, 41%, pe când cei născuți în anii ’60 au în proporție de doar 11% încredere în semenii lor. Dacă familia, munca și politica sunt văzute la fel ca în țară de către migranții români cu studii superioare, aceștia acordă o importanță mult mai mare prietenilor decât cei rămași acasă.
(C) cotidianul.ro
Niste date triste, triste de tot, cel putin pentru mine.Se pare ca nu am invatat nimic din ultimii 20 de ani. Mai avem oare vreo sansa, sau suntem sortiti sa fim doar un alt stat ratat?
Reply With Quote
Originally Posted by Jerome LeBanner
. daia iti zic ca dictatura e mai buna. portugalia era ultima din UE, dar nu inseamna ca nu progresase.
