Page 3 of 16 FirstFirst 1234513 ... LastLast
Results 43 to 63 of 324

Thread: Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima si Miscarea Legionarilor

  1. #43
    incepator
    Join Date
    Jul 2008
    Posts
    6
    Reputatie
    1

    Wink LEGIONARII (1din 5)

    CINE SE TEME DE EI. SI DE CE:

    SECRETUL SABIEI DE FOC.
    Sau cum e cu putință Fenomenul Legionar

    ISBN (10) 973-731-442-5; ISBN (13) 978-973-731-442-0




    Constituie, în fapt, Ediția a II-a revăzută și adăugită a lucrării: Radu Mihai Crișan, Surâsul Legiunii. Sau cum înțeleg eu Legionarismul Românesc, Editura Cartea Universitară, București, 2006;

    - CopyFREE -.




    Motto:


    Ceea ce-i neadevărat nu devine adevărat prin împrejurarea că-i național; ceea ce-i injust nu devine just prin aceea că-i național.
    Naționalitatea în margenile adevărului.

    Mihai Eminescu, Manuscrisul Din ședințele Societății România Jună. Naționaliștii și Cosmopoliții, în Mihai Eminescu, Opere, vol. IX, Ediție critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, București, 1980, pag. 457




    „Nu fiți luptători fără să vă fi adaptat și perfecționat o tehnică a contactului cu Dumnezeu. O contactare a infinitului, cu ajutorul inimii smerite.(;)
    Învățați ritmul larg al respirației plantelor și stelelor. Nu rămâneți în respirația grăbită a fricii sau urii. Luați-vă zalele răbdării și păcii interioare. Rugați-vă înainte de a porunci sau de a da sfaturi altora. Nu intrați în destinul colectiv fără să vă fi găsit pe voi, fără să știți cum să țineți luminile din lăuntru aprinse”.*

    *Vasile Posteucă, Destinul imperial al românilor. Dumnezeu, Neamul, Omul, Editura Criterion Publishing, Norcross, GA, U.S.A., f.a., pag. 62





    Dragul meu cetitor
    Dragă semene,


    Gândurile pe care le citești acum sunt mai degrabă o mărturisire decât o prefață propriu-zisă (al cărei echivalent îl reprezentau la prima lor ediție). Sau decât un tratat elementar (pe care îl preînchipuie, poate, acum).
    Deși se referă la o monografie legionară, sunt scrise de un nelegionar. De către un român care nu se consideră nici favorabil legionarilor, nici împotriva lor. Și care nici măcar nu este de profesie istoric. Ci doar un semen al tău pe care, unul dintre editorii autoangajați într-un demers monografic despre Ion Moța și Vasile Marin, l-a invitat să-ți împărtășească, pe-atât cât permite spațiul unei introduceri, din sentimentele și gândurile pe care i le-a prilejuit întâlnirea cu scrisul militant al acestor doi comandanți legionari. Aceasta din unicul considerent că, anterior, alcătuisem și publicasem testamentele politice a șase dintre Martirii Neamului, între care treimea de conducere a Legiunii – Codreanu, Moța și Marin – (alături de Eminescu, Antonescu și Iorga1), cu înseși cuvintele fiecăruia dintre ei, prin asamblare logică de IDEI CITATE.

    1 Cu care, cu tustrei, aceasta se află în deplină unitate ideatică.

    Sunt conștient că, acceptând invitația, îmi asum o responsabilitate imensă. Din cel puțin următoarele șapte motive:

    1) „Fenomenul legionar a fost și este cel mai intens supus denaturării”2.

    2 Gheorghe Buzatu, Despre legionari și legionarism, prefață la monografia Corneliu Zelea Codreanu și epoca sa, Editura Criterion Publishing, Norcross, GA, U.S.A., 2001, pag. 7

    2) „Mișcarea Legionară nu a avut niciodată șansa unui proces fair play, cu dreptul de a-și prezenta punctul de vedere și a se apăra”3.

    3 Ion Varlam, PseudoRomânia. Conspirarea deconspirării, Editura VOG, București, 2004, pag. 332

    3) Aproape „toate opiniile câte s-au exprimat până astăzi despre Mișcarea Legionară, cu excepția acelora ale legionarilor înșiși, au la bază în exclusivitate informații dintr-o singură sursă, cea a adversarilor ei, fie că aceștia sunt democrații de dinaintea ultimului Război mondial, fie că ei sunt de-a dreptul comuniști, situați – deci – într-o postură politică diametral adversă”4.

    4 Ion Papuc, Cu fața spre trecut. Portrete și ideologii, Editura Vergiliu, București, 2005, pag. 367

    4) „Între feluritele regimuri și guvernări care s-au succedat în România în ultimii 60 de ani5 (iau în calcul și(;) ani[i] postrevoluționari(;)) există un element de continuitate, un punct comun în comportamentul lor politic: antilegionarismul6”7.

    5 Pentru pertinenta actualizare a numărului de ani, accentuez că textul este publicat în 2001.

    6 „Legionarii au fost loviți din toate direcțiile. Au făcut ani grei de pușcărie după 23 august 1944, dar și înainte de venirea la putere a comuniștilor!” (Ion Coja, Legionarii noștri, Editura UMC, București, 2001, pag. 9) „Înainte de 1944, regimul de detenție a fost evident mai dur pentru legionari decât pentru comuniști! Și tot așa mai departe, după 1944, regimul de detenție a fost mai dur pentru legionari decât pentru ceilalți! Culmea, o serie de legionari deținuți politici înainte de 1944, condamnați politic de(;) burghezo-moșierimea noastră, au rămas în temniță și după «Eliberarea din august 1944». Unii dintre aceștia au fost eliberați abia în 1964!” (ibidem, pag. 9) … „Nu știu ce alte trăsături comune vor fi având Armand Călinescu și Petre Roman, dar una este sigură: antilegionarismul, care pe primul l-a împins la crimă, pe celălalt la minciună. (Printre altele, minciuna cu legionarii implicați în evenimentele de la Târgu Mureș, în martie 1990!)”, ibidem

    7 ibidem

    5) „Ne-a fost impusă cu consecvență o adevărată dogmă ideologică, fundamentată pe mitul propagandistic al «sălbăticiei» legionare(;)... Legionarismul a devenit astfel imaginea publică a tuturor relelor de ieri și de azi”8. „Atât de mult au fost repetate aceste lucruri, atâta cerneală s-a vărsat și atâta patimă a fost investită în această denigrare concertată, încât pentru anumite minți comode problema nici nu mai merită discutată9”10.

    8 Răzvan Codrescu, În căutarea Legiunii pierdute, Editura Vremea, București, 2001, pag. 9, 10

    9„Când se rostește numele(;) Mișcării Legionare, multora li se pare că știu totul dinainte…”, ibidem, pag. 10

    10 ibidem

    6) „Istoria constă din a pune întrebări trecutului, astfel ca răspunsurile să fie învățăminte călăuzind prezentul și(;) pregăti[nd] viitorul”11.

    11 Șerban Milcoveanu, Tactica și strategia în întrebări cu sau fără răspuns, tipografia TCM Print, București, 2001, pag. 61

    7) „Națiunile sunt independente și suverane în măsura în care au și practică gândirea critică concluzivă”12.

    12 ibidem, pag. 15

    Așadar, consider, împreună cu Răzvan Codrescu, că „nici un cuget drept și nici o inimă curată nu poate ocoli anumite întrebări demistificatoare”13. Cu-atât mai mult cu cât, în marasmul de astăzi, care se agravează zi după zi, Neamului nostru îi lipsesc, „într-o proporție îngrijorătoare, orizontul spiritual, cultural și politic necesar marilor primeniri istorice”14. Cu-atât mai mult cu cât, deși „istoria românească mai veche nu fusese lipsită de mari conștiințe misionare, în frunte cu Eminescu15, (;)niciodată duhul misionar nu mai pătrunsese atât de adânc în gândul, simțirea și fapta unei întregi generații. Căci «miracolul interbelic» românesc – în măsura în care a existat unul – stă mai cu seamă în acest flux creator, pornit dinspre elite și răspândit până-n rândurile largi ale poporului. N-au existat în această generație numai mari personalități creatoare, aglomerate ca-n nici o altă epocă în istoria românilor, ci și un larg front «po****r» de luptă și creație națională, catalizat îndeosebi de tinerimea legionară”16. Iar istoriografia din România, „încă tributară(;) cenzurii ideologice, n-a ajuns până acum, din nefericire, să analizeze și să evalueze fără prejudecăți complexul fenomen legionar, unic nu doar pe plan românesc, ci, în anumite privințe, chiar pe plan european17”18.

    13 Răzvan Codrescu, În căutarea Legiunii pierdute, pag. 107
    14 ibidem, pag. 163

    15„părintele ideologiei naționale moderne în evoluția noastră” (Octavian Goga, Mustul care fierbe, Editura Scripta, București, 1992, pag. 53) și „cel mai echilibrat creier politic al României în creștere”., ibidem

    16 Răzvan Codrescu, În căutarea Legiunii pierdute, pag. 107

    17 „Concluzie la care au ajuns mai mulți analiști străini, printre care și(;) Armin Heinen, autorul celei mai ample monografii dedicate până astăzi fenomenului legionar: Die Legion «Erzangel Michael» in Rumänien. Soziale Bewegung und politische Organisation. Ein Beitrag zum Problem des internationalen Faschismus, Südosteuropäische Arbaiten, München, 1986 (558 pp.)”, ibidem, pag. 107

    18 ibidem

    Însă, voiesc să fim bine înțeleși, încă de la început: fireasca și, mai mult poate decât oricând, necesara punere a întrebărilor demistificatoare nu trebuie nicidecum să însemne căderea în extrema cealaltă, în hiperbolizarea legionarismului, în negarea până și a putinței de-a avea și el, ca orice este omenesc, imperfecțiuni. Așadar, un demers investigativ întreprins cu onestitate și cuviincioșie, fără nici cel mai mic resentiment sau idee preconcepută. Și tot esențial, aplecarea asupra oricărei opinii sau surse întâlnite, indiferent de gradul de concordanță al acesteia cu versiunea «politic corectă» asupra fenomenului și a tot ce este conex lui; ba chiar cu cea legionară, când există.
    Intuiți desigur că, străduindu-mă să privesc lucrurile în această manieră, optez, în mod necesar, pentru o onorare NEconvențională a invitației căreia-i dau curs. Adică o voi folosi doar ca pretext pentru a «zburda» pe arii cu mult mai largi, și a te invita la corelații de ordin îndepărtat între elemente aparent fără nici o legătură cu subiectul. Între altele, schițez chiar o ipoteză, după cât cunosc, cu totul inedită asupra celei de a doua conflagrații mondiale.
    Toate acestea preferând să aduc în discuție, cu precădere, aspecte abordate puțin ori chiar deloc în cercetările care Dumnezeu m-a privilegiat să-mi ajungă sub ochi. Indiferent dacă sunt au ba comode Legiunii și/sau oricui altcuiva.

    În foarte puține cuvinte spus, după contactul ce l-am avut cu scrisul naționalist românesc, cu cele șase personalități cărora, puțin mai devreme, aminteam că le-am redactat, cu înseși cuvintele lor, testamentele politice, dar nicidecum numai cu ele: consider că mesajul ideatic legionar, conținut esențialmente în scrisul lui Codreanu, Moța și Marin, este sinteza celor patru Sfinte Evanghelii, trăită și mărturisită întru mucenicie, cel puțin de către ei trei – gânditori și militanți ai ortodoxiei creștine, implicit ai românismului autentic.
    Motiv pentru care îmi este peste putință să dau crezare celor ce caută să acrediteze teze precum aceea a susținerii de către Hitler a Mișcării Legionare; a fascismului Gărzii de Fier, ori a (sic!) subordonării sale față de Moscova.

    Mai mult, nu exclud absolut deloc, cel puțin ca ipoteză de lucru, posibilitatea ca însuși Războiul al II-lea mondial să nu fi fost decât o imensă, perversă și sângeroasă cacialma, etapă strategică a obținerii mult-trâmbițatei globalizări, adică a statului unic planetar.
    Îmi stăruie în minte cuvintele încredințate hârtiei în 1945, pe-ascuns, de Constantin Rădulescu Motru, în jurnalul său secret: „Victoria pe care o urmăresc aliații este în contra naționalismului, iar nu contra industrialismului, sau chiar a militarismului german. De-aceea Roosevelt, în discursul pe care avea să-l pronunțe, dacă nu murea, vorbește de bunele relații între națiuni, și(;) același limbaj îl ține și urmașul său Truman, înaintea Congresului Statelor Unite. Aceeași cauză explică și apropierea dintre Statele Unite ale Americii și Republicile sovietice(;): ura pe care o au amundouă în contra ideologiei naționaliste”19. Și, nu întâmplător „toți miniștrii noștri se întrec, care mai de care, să facă abstracție de diferențele de etnicitate în numirile de funcțiuni și în măsurile de legislație administrativă și școlară. În Moldova sunt preferați evreii, iar în Transilvania ungurii. La noi adevăratul înțeles al cuvântului fascist, nu este altul decât naționalist”20.

    19 Constantin Rădulescu Motru, Revizuiri și adăugiri, vol.III, Editura Floarea Darurilor, București, 1999, pag. 169, 170
    20 ibidem, pag. 170

    Însă, nota bene, doar naționalist român, căci, își continuă același Constantin Rădulescu Motru confesiunea, „pentru anii, câți îmi vor fi dați să mai trăiesc, cititul nepotolit pe care-l practicam mai înainte ar fi chiar pentru mine un izvor de veșnică neliniște și mâhnire. (;)Se vor publica în România numai scrieri politice de patimă adâncă, dar de gândire superficială. În ziaristică vor domina intelectualii evrei, cari au talentul să scrie despre orice, și în fond despre nimic serios. Se va continua propaganda de astăzi în contra rasismului și a tiraniei hitleriste, simple pretexte pentru evrei de a ascunde sub ele, pentru ochii românilor, adevăratele lor interese. Intelectualii români(;), de frica cenzurii, căci cenzura va dura și după încheierea păcii, (;)se vor mărgini la banalitate. Publicațiile cu conținut filosofic, cu deosebire, se vor reduce la repetarea clișeelor preferate de partidul de la guvern”21.

    21 ibidem, pag. 37

    Dar cum s-ar putea ca două sisteme politice și economice atât de trâmbițat contradictorii între ele – capitalismul și comunismul –, respectiv cele două omnipotente «superputeri» mondiale, chiar și numai să sugereze cuiva tabloul a două brațe, aparent independente și opuse, ale unuia și aceluiași creier arhipotent dar greu vizibil?

    M-a frământat această întrebare. Am forat. Și astfel, în spiritul fidelității față de obiectivitatea științifică, așa precum am precizat și cu alt prilej22, nu pot face abstracție nici de faptul că în consistentul dicționar de personalități evreiești, scris numai de autori evrei, tradus în românește de un colectiv condus de o evreică și publicat în anul 2001 la editura Hasefer – oficial evreiască, Karl Marx este prezentat ca «descendent (atât după mamă cât și după tată) al unei lungi genealogii de rabini», iar o seamă dintre conducătorii la vârf ai loviturii de stat bolșevice și, totodată ai regimului comunist sovietic sunt și ei prezenți.

    22 În interviul pe care doamna doctor Irina Airinei, redactor la Radio România Cultural, mi l-a luat în ziua de 9 august 2005, privitor la lucrarea Testamentul politic al lui Mihai Eminescu. Interviu publicat sub formă de broșură, în același an, la editura bucureșteană Cartea Universitară.

    De asemenea, în același spirit de onestitate științifică, nu pot nesocoti nici elemente precum:
    - prezența în același dicționar de personalități iudaice, a unei ample rubrici biografice dedicate bancherilor Rotschild;
    - sau includerea în prestigioasa lucrare Iluștri francmasoni (apărută în 1999 la Editura Nemira), atât a lui Hitler cât și a lui Mussolini, în contextul în care analiza comparativă a celor două culegeri biografice, reliefează prezența, deloc rară, în lume, la nivelul conducerii francmasonice superioare a unor proeminente personalități evreiești.

    Prin urmare, la aflarea unor astfel de știri, este oare nejustificat din parte-mi nu să contest, ci să manifest doar o circumspecție metodică, descartiană dacă vrei, asupra veridicității felului în care, manualele contemporane de istorie și majoritatea mass-mediei oficiale comentează, de exemplu, realități de răscruce ale istoriei universale, cum sunt al doilea Razboi mondial, capitalismul și comunismul?
    Sigur, cetitorul meu drag, parcă te-aud deja cum, perfect legitim, mă vei întreba acum cu stupoare:
    «– Bine, dar asta, domnule Crișan, înseamnă că dumneavoastră luați în calcul inclusiv ipoteza extraordinară că Hitler, adică persoana care a ordonat și condus un genocid asupra evreilor, era, de fapt, agent iudaic? Ori asta-i culmea absurdității!... Afară doar dacă susțineți că de Holocaust este vinovat cu totul altcineva, sau chiar negați existența Holocaustului.»

    Iar întrebarea ta e mult prea gravă și mult prea esențială spre-a mă preface, chiar în condițiile actualei legislații penale, că n-am auzit-o.
    Așadar îți răspund. Și, fără a nega nici existența genocidului în masă asupra evreilor, nici rolul deținut de Hitler în desfășurarea lui, îți redau întocmai, și sub beneficiu de inventar, o suită de paragrafe pe care le găsești în lucrarea: Protocoalele Kogaionului. Teze și ipoteze consemnate și autentificate de Ion Coja pentru a se înțelege și evalua corect Contenciosul Româno-Evreiesc, inclusiv – așa numindu-l unii – «Holocaustul din România».
    Iată-le:
    „În mediile interesate și cât de cât informate asupra celor petrecute în anii aceia, circulă teorii și teze care leagă chiar derularea Holocaustului de o complicitate evreiască, a unor evrei, a unor lideri evrei, a unor interese evreiești. Este exclus ca liderii evrei de azi să nu cunoască aceste teze, care incriminează în modul cel mai sever cu putință. Opinia publică așteaptă o dezmințire categorică și bine argumentată din partea evreimii, a celor în drept, dar și datori s-o facă, prin care să se pună capăt acelor speculații care dau Holocaustului o dimensiune și mai odioasă decât cea reală. Probabil reală!...
    Avem în vedere pe cei care leagă desfășurarea Holocaustului de teoriile rasiste la care au aderat mulți lideri de conștiință evei, chiar înainte de instalarea la putere a nazismului, teorii potrivit cărora omul trebuie să intervină pentru îndepărtarea din viață sau de la procreație a exemplarelor umane tarate, biologic nereușite. Nici un popor nu duce lipsă de asemenea «rebuturi» umane. Viața de ghetou a dus și la apariția unui mare număr de evrei degenerați, a unor «evrei de calitate inferioară». Ipoteză prezentată de B.B.C., cu ani în urmă și aparținând unui istoric englez, potrivit căruia lagărele naziste de concentrare și exterminare i-au «selectat» îndeosebi pe evreii care nu corespundeau unor parametri antropometrici anumiți. Semnul de recunoaștere a acestor evrei de calitate inferioară se pare că a fost în primul rând sărăcia, neputința de a accede la un standard de viață cât de cât civilizat. Oricum, este bine cunoscut faptul că atunci când Hitler le-a cerut evreilor să părăsească Germania, nu toți evreii au putut și au avut unde să plece. Se pare că liderii comunității evreiești au fost cei care au decis, prin liste înaintate oficialităților germane, care evrei urmau să plece din Germania, salvându-se astfel, și care evrei rămâneau în Germania, pentru a umple lagărele de exterminare! Ceva similar s-a petrecut și în Basarabia. Cu puțin înainte de declanșarea războiului au părăsit Basarabia zeci de familii de evrei bogați, informați asupra faptului că urmează a se petrece în Basarabia evenimente grave, scăpate de sub controlul legilor. La fel cum, în aceiași ani, plecarea în Palestina salvatoare nu era accesibilă tuturor evreilor din România, ci se făcea după anumite criterii, inclusiv criterii biologice: tinerețe, înzestrare fizică și intelectuală, stare de sănătate perfectă etc.(;)
    Surse orale evreiești acreditează ideea că printre evrei este destul de bine cunoscută această cutremurătoare dimensiune a Holocaustului! Numai că interdicția de a comenta în public această stupefiantă eventualitate este absolută pentru evrei.
    Cât privește teza (ipoteza) istoricului englez, acesta și-a prezentat-o sub forma unei piese de teatru care, a doua zi după premieră, a fost interzisă de cenzura britanică, gest care nu se mai petrecuse de câteva secole în Anglia. În motivația intervenției, organele de cenzură au afirmat că nu pun în discuție interpretarea dată Holocaustului, asupra căreia numai specialiștii se pot pronunța, ci iau în considerație sensibilitatea celor care au suferit în Holocaust și pe care îi va răni prea dureros teza autorului. Din păcate nici până azi specialiștii, în primul rând specialiștii evrei în istoria Holocaustului, nu au dat răspuns cumplitelor acuzații formulate de autorul englez, al cărui text și ale cărui argumente, au rămas necunoscute, au fost scoase din circuitul public al informațiilor”23.

    23 Ion Coja, Protocoalele Kogaionului. Teze și ipoteze consemnate și autentificate de Ion Coja pentru a se înțelege și evalua corect Contenciosul Româno-Evreiesc, inclusiv – așa numindu-l unii – «Holocaustul din România», Uniunea Vatra Românească, Editura Țara Noastră, București, 2004, pag. 13-15

    Iar, ca replică, tu îmi vei spune, că, din respectivul citat nu reiese nicidecum că Hitler le-ar fi fost evreilor subordonat, ci doar că liderii acestora, chiar dacă or fi operat acea cutremurătoare selecție, nu e exclus s-o fi făcut împotriva voinței lor ea fiind, în condițiile descrise, singura posibilitate de a-și salva măcar o parte din conaționali.
    Și-ar fi neonest să-ți tăinuiesc că și eu mi-am spus la fel. Din fericire însă am găsit un început de speranță că pot ieși din impas – următoarea lămurire editorială, aflată la pagina 204, în monografia Horia Nestorescu Bălcești, Ordinul Masonic Român: „Nu am publicat, deși am avut la dispoziție, listele membrilor lojilor pur evreiești, aflate în subordinea Ordinului B’nei B’rith (Fiii Alianței24), Districtul IX România, de altă factură și structură decât cele din obediența Ordinului Masonic Român”25.

    24 Alianță pe care Alexandru Șafran, o explică astfel:
    „Dumnezeu i se revelează lui Abraham, în mod individual, în Țara Sfântă și îi poruncește printr-o mițva, care va primi mai târziu pe Sinai confirmarea sa toraică de a aplica «pecetea» naturală, de a înscrie «semnul» fizic al alianței Sale cu el și cu posteritatea sa, în carnea sa. Dumnezeu a prescris circumcizia lui Abraham și a descendenților săi, pentru a stabili pentru întotdeauna nu doar legătura dintre El, patriarhul evreu, și rasa sa, viitorul Israel, ci și, în același timp, legătura dintre El și pământul «peregrinărilor» lui Abraham, viitorul Ereț-Israel”., Alexandru Șafran, Poporul lui Israel și Țara lui Israel. Israel, «inima națiunilor»; Ereț-Israel, sufletul universului, Curs ținut la Universitățile din Geneva, Amsterdam și Jyvaskyla (Finlanda), la Trinity College din Cambridge și la Sorbona. Expunere prezentată la Paris, la Conferința rabinică europeană. În volumul: Alexandru Șafran, Israel și rădăcinile sale, Editura Hasefer, București, 2002, pag. 58, 59
    „Ereț-Israel, Țara lui Israel”.(ibidem, pag. 26) „Chiar înainte de a alege Israelul, și alegând Ereț-Israel, Dumnezeu proclamă că întregul pământ și cu tot ce cuprinde acesta sunt ale lui”. (ibidem) „Israel este omul și poporul prin excelență. Israel «este numit om», căci el este principiul vital al omului; Israel este numit popor, căci el este «inima națiunilor», potrivit specificării Zoharului și a lui Rabi Iehuda Halevi (sec. XII)”., ibidem, pag. 27
    „Dumnezeu, pedepsind Israelul, nu îi retrage niciodată dreptul asupra țării pe care El i-a dat-o pe veci(;). De altfel, Israel nu poate renunța la Ereț-Israel, căci nu renunți la un angajament uman și la o promisiune divină, nu se separă de o moștenire umană și de un dar divin”., ibidem, pag. 31, 32
    „Israel rămâne pentru totdeauna proprietarul uman al Țării care aparține lui Dumnezeu, și pe care El a oferit-o poporului Său”. (ibidem, pag. 32) „Ereț-Israel trăiește în inima lui Israel, căci Ereț-Israel este «soția sa din tinerețe». Ereț-Israel nu l-a schimbat pe Israel pentru un alt popor; Israel nu a schimbat Ereț-Israel pentru o altă țară. Israel și Ereț-Israel rămân deci indisolubil uniți unul cu celălalt, căci ei rămân, ambii, uniți cu Dumnezeu. Ori Dumnezeu nu a schimbat poporul Său cu un altul”., ibidem, pag. 33
    „Israel trebuie să se identifice cu mițvot, cu poruncile divine cuprinse în Tora”., ibidem, pag. 25
    „Tora constituie instrumentul spiritual al lui Dumnezeu pentru Creația lumii, iar mițvot constituie instrumentul practic al omului pentru perfecționarea lumii”., ibidem

    „Întreaga Tora, scrisă și orală”.,ibidem, pag. 49
    „Tora scrisă ne încredințează secretele limbii sale originare, ebraica, ca și ale poporului ebreu”., ibidem
    „Tora orală(;) reflectă structurile mentale proprii lui Israel și obține aplicarea sa completă în Ereț-Israel”., ibidem

    „Dumnezeu oferă Tora oricui, cu condiția ca ea să fie acceptată în totalitate, în unitatea ei material-spirituală. Dar numai Israel a acceptat-o cu această condiție; el s-a angajat să o aplice pretutindeni și să o realizeze în Ereț-Israel”., ibidem, pag. 52
    „Promulgarea Torei lui Dumnezeu pe Sinai declanșează într-adevăr sin a, ura națiunilor lumii împotriva poporului lui Dumnezeu. Popoarele pământului nu-i iartă lui Israel faptul de a fi acceptat ceea ce ele au considerat inacceptabil”. (ibidem, pag. 52, 53) „Popoarele pământului atacă deci Poporul lui Dumnezeu, Poporul Torei, a cărui privire pătrunzătoare supără, a cărui voce persuasivă deranjează, a cărui prezență irită.
    Popoarele pământului, atacând Israelul vor, de fapt, să-l atace pe Dumnezeu, a cărui Tora au refuzat-o, a cărui suveranitate au respins-o: «Ele urăsc Israelul, deoarece îl urăsc pe Dumnezeu». Popoarele pământului «ridicându-se împotriva lui Israel, se ridică împotriva lui Dumnezeu». Dar ele nu-L pot sesiza, nu-L pot atinge decât prin Israel”., ibidem, pag. 53

    Nu comentez...
    Ci, doar continui citarea:

    „Prin alianța carnală a circumciziei și alianța spirituală a Torei, Dumnezeu stabilește legătura integrală, totală, în același timp materială și spirituală, dintre israelit, poporul lui Israel și țara lui Israel.
    Alianța circumciziei este o mițva a Torei, «care echivalează cu toate celelalte mițvot». Iată de ce, notează Gaonul din Vilna, mițva circumciziei este denumită pur și simplu brit, «alianță», căci adăugându-se celorlalte șase sute douăsprezece mițvot (valoarea numerică a cuvântului brit este de 612) ea completează numărul 613, numărul total de mițvot al Torei.
    Alianța Torei este, de asemenea globală, căci Tora conține toate mițvot; iar singură mițva «studierii Torei» echivalează cu toate celelalte mițvot”., ibidem, pag. 59, 60

    „«Alianța» care unește pe Israel de Dumnezeul său «este eternă», «nu va fi ruptă niciodată», «nu e revocabilă»; este o «alianță de sare»: sarea nu se schimbă”., ibidem, pag. 65
    „Confirmarea atașamentului Său indestructibil față de Israel se află în faptul că Israel trăiește: el nu poate fi doborât în pofida suferințelor pe care le suportă. «Orice armă făurită împotriva lui va fi neputincioasă»”., ibidem, pag. 65
    „Într-adevăr, Israel trăiește, nu se schimbă. Nu numai că trăiește, dar el nu se schimbă. El este mereu, în esența sa, în structura sa fundamentală același”.,ibidem, pag. 64
    „Uitarea de sine provocată de uitarea de Dumnezeu, de Tora(;), antrenează păcatul cel mai grav, acela comis prin neglijență”.(ibidem, pag. 70) „Cu toate acestea, zikaron, «memoria» evreului(;), rămâne bună; în interioritatea sa ascunsă, ea rămâne aproape intactă. Ea nu slăbește niciodată complet: ea nu slăbește decât la periferie. Zikaron nu îl trădează niciodată pe evreu, fie el și neatent. Căci, în fond, evreul nu-și uită niciodată Dumnezeul său; el nu-și uită de Tora sa; el nu uită de Poporul său, Israel; el nu-și uită Țara, Ereț-Israel”., ibidem, pag. 71
    „Cât privește dispariția lui Israel din lume, aceasta este exclusă, chiar din cauza «privilegiului» «Răspândirii» fizice a poporului evreu. Po****ția evreiască dintr-o regiune poate fi distrusă; evreii pot fi expulzați dintr-o țară, dar Israel nu ar putea fi «anihilat», fiindcă Dumnezeu nu poate fi biruit”., ibidem, pag. 64
    „«Elokei Israel», «Dumnezeul lui Israel», devenit Meleh «Regele lui Israel», Malhuto bacol mașala, «Regalitatea Sa» se va impune tuturor, mai întâi din teamă – mașala – pe care ea o va inspira, apoi ea va fi acceptată de toți cu bucurie: Regele lui Israel, recunoscut «Rege al întregului pământ» va domni atunci asupra tuturor – «Va Timloh al col maasseha» – din înaltul muntelui Sionului”., ibidem, pag. 69

    Mihai Eminescu – ”nebun”, ”antisemit”, ”xenofob”, ”retrograd” (și, totdeodată, „mare precursor al legionarismului românesc”(Constantin Papanace, MIHAI EMINESCU un mare precursor al LEGIONARISMULUI românesc, Ediția I-a, Editura Armatolii, Cetatea Eternă, 1951, coperta I-a - „Nimeni altul ca dânsul nu este mai aproape de sufletul legionar”., ibidem, pag. 16)): „Cosmopolitismul e o simulațiune și nimic alta, el n-a fost niciodată un adevăr. Străinii care au interese personale în Țara Românească de es., vor simula totdeauna cosmopolitismul, pentru că, declarându-și adevăratele lor simțiri, ar putea să pericliteze interesele lor individuale”., Mihai Eminescu, Manuscrisul Din ședințele Societății România Jună. Naționaliștii și Cosmopoliții, în Mihai Eminescu, Opere, vol. IX, Ediție critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, București, 1980, pag. 457
    Ceea ce nu-i împiedică prin nimic ca, din rațiuni tactice, să se autoprezinte «români»: „Cine va face lista funcționarilor mai cu seamă înalți, a pensionarilor, a deputaților, a arendașilor bunurilor publice și [a celor] private, c-un cuvânt a tot ce reprezintă circulațiunea și reglementarea vieții generale a țării, va observa cu înlesnire că frânele stăpânirii reale a[u] scăpat din mâna elementului autohton și istoric și a[u] încăput pe mâini străine. Dar acest din urmă element, această formațiune(;) se pretinde română? Neapărat se pretinde, căci altminterea n-ar avea pretext să stăpânească”., Mihai Eminescu, «Românul» a contractat năravul..., Timpul, 29 iulie 1881, în Mihai Eminescu, Opere, vol. XII, Ediție critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, București, 1985, pag. 267
    „Popor, națiune e complexul de clase sociale al unor oameni de aceeași origine etnică. Proprietarul mare, țăranul, negustorul, breslașul sunt în același mod popor; nimeni dintre aceștia nu e mai mult ori mai puțin popor decât fiecare dintre ei”., Mihai Eminescu, Un cenușar român..., Timpul, 8 aprilie 1879, în Mihai Eminescu, Opere, vol. X, Ediție critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, București, 1989, pag. 215

    25 Horia Nestorescu Bălcești, Ordinul Masonic Român. Mai puțină legendă și mai mult adevăr, cu un Cuvânt înainte de Mihail Sadoveanu, Casa de Editură și Presă Șansa S.R.L., București, 1993, pag. 204
    Attached Images Attached Images

  2. #44
    incepator
    Join Date
    Jul 2008
    Posts
    6
    Reputatie
    1

    Wink LEGIONARII (2 din 5)

    Dar în ce consistă atât de specialul caracter al acestui ordin? „Conducerea supremă a francmasoneriei universale o deține Ordinul internațional B’nai B’rith26 cu sediul la Chicago, împreună cu formațiile secrete ascendente, B’nai Mosche, B’nai Israel, B’nai Zion, dominate ocult la rândul lor de acei misterioși Înțelepți ai Sionului”27, afirmă Florin Becescu.

    26 Unii autori uzitează forma «B’nai», alții preferă «B’nei». Însă, în oricare dintre cele două maniere l-am găsi scris: este unul și același cuvânt.

    27 Florin Becescu, Franc-Masoneria. Crimă-Spionaj-Anarhie, Editura Ziarului «Porunca Vremii», București, 1936, pag. 13

    Așa o fi?

    Aici publicația evreiască Israelite of America, privitor la întreaga Francmasonerie, nu numai strict la B’nai B’rith, consemnează: „Francmasoneria este o organizație evreiască, a cărei istorie, grade, simboluri și parole convenționale sunt evreiești de la început până la sfârșit”28.

    28 Israelite of America, 3 august 1866, apud Obiectiv Legionar, An II, nr. 1(7), ianuarie 2004, pag. 14, [O.L. 1(7)]

    Iar Jean Bidegain, într-un discurs ținut în fața Marelui Orient al Franței, adaugă: „Evreii, atât de remarcabili prin instinctul lor de dominație și prin știința lor de a guverna, au creat Franc-Masoneria ca să înroleze într-însa oameni care, neaparținând neamului lor, se angajează totuși să-i ajute în faptele lor, să colaboreze cu ei la stabilirea domniei lui Israel printre oameni”29.

    29 din discursul lui Jean Bidegain în fața Marelui Orient al Franței, 1905, în [O.L. 1(7)], pag. 14

    Și-atunci când îmi vei replica cum că Hitler a scos Masoneria în afara legii – căutând, prin aceasta, să-mi sugerezi că și dacă a fost cumva mason, la un moment dat s-a răzvrătit împotriva Masoneriei –, te voi invita să reflectezi asupra următorului pasaj din Iluștri francmasoni: „În 1944, D. Ruggenborg nota: «...cred că Mussolini și Hitler sunt două exemple potrivite pentru faptul că asemenea personaje, aparent împotriva Francmasoneriei, ar trebui analizate cu mai multă atenție.»”30.Hitler, „a fost inițiat în 1922, într-o lojă din München. A fost creația francmasonilor din Vest(;). Hitler a apărat interesele Francmasoneriei și pe unii dintre frați, care, ulterior, au ocupat poziții influente în Parlamentul Național Socialist German”31.

    30 Emilian M. Dobrescu, Iluștri francmasoni, Editura Nemira, București, 1999, pag. 83
    31 ibidem, pag. 79

    „D. Ruggenborg relatează cum Mussolini a interzis nu Francmasoneria din care făceau parte și fasciști, ci doar «direcția romană» a Marelui Orient de Italia(;), sporind astfel influența în Italia a Marii Loji Unite de Anglia”32.

    32 ibidem, pag. 83

    Bun, fie chiar și-așa: Masoneria anexă a iudaismului, Hitler mason și, implicit, subordonat puterii iudaice.
    Totuși, cum ar fi putut, fie și numai o singură clipă, unor decidenți evrei, să le treacă prin minte gândul de-a ordona uciderea unor membri ai propriei lor etnii, și încă în proporții de genocid?
    Mai ales, dată fiind admirabila solidaritate intraetnică, specifică, poate în cel mai înalt grad cu putință, tocmai Neamului Evreiesc.

    Studiul Degenerarea Rasei Jidănești33, al doctorului Paulescu, schițează o posibilă pistă:
    „Cuvântul degenerare (de la genus: gen), – când e aplicat la o rasă de oameni, – însemnează o alterație a caracterelor genului omenesc.
    Adeseori, însă, cuvântul Gen e înlocuit în limbagiul științific, prin cuvântul Specie.
    Sub influența unor cauze morbide – care provoacă leziuni, în sistemul nervos și mai ales în creer, – rasa degenerată își schimbă caracterele speciei umane.
    Ea intră în domeniul Patologiei și se degradează din ce în ce, – prin diverse malformații și prin turburări în funcțiile organelor, – până ce ajunge, în cele din urmă, să fie compusă din schilozi, nebuni, epileptici, imbecili sau din monștrii idioți,...ce-s incapabili să se mai reproducă”34.

    33«Jidănești» este termenul conținut de titlul cercetării respective; și sub care, evident cu modulațiile gramaticale de de rigoare, sunt desemnați Evreii ori de câte ori Nicolae Paulescu îi meționează în cuprinsul ei.

    34 Nicolae C. Paulescu, Degenerarea Rasei Jidănești, București, 1928, pag. 11

    „Degenerarea e expresia unor lesiuni atrofice sau malformațiuni localisate în anumite teritorii din scoarța creerului, – și care se transmit prin hereditate”35.
    „Leziunile atrofice ale scoarței creerului, – ce sunt proprii degenerării, dau loc la tulburări în sensibilitate, – în motilitate, – în instincte, – și în voință”36.
    „Anomaliile congenitale ale creerului dau naștere la tulburări în desvoltarea oaselor craniului, ale trunchiului și ale membrelor”37.

    35 ibidem, pag. 17
    36 ibidem, pag. 25
    37 ibidem, pag. 20

    „Degenerarea Jidanilor(;) e datorită transmisiei hereditare a malformațiilor creierului”38.
    „Talmudul [«expresia scrisă a Torei orale», cf. Alexandru Șafran, Israel și rădăcinile sale, pag. 49] impune Jidanilor, – ce-s degenerați prin hereditate, – o(;) cauză de degenerare dintre cele mai eficace,...anume: Căsătoria numai între consângeni.
    Această cauză își a arătat efectele degenerative funeste asupra Nobililor, din diverse Țări, cari se căsătoresc numai între ei”39.

    38 ibidem, pag. 14
    39 ibidem, pag. 15

    Mărturisesc că, cel puțin pentru mine, e verosimil că perspectiva producerii unei astfel de catastrofe intraetnice nu l-ar putea lăsa indiferent pe nici un conducător etnic, indiferent al cărui Neam periclitat. Și că, în ultimă instanță dacă i-ar sta în putere, ar recurge, deși cu cea mai crâncenă strângere de inimă, la cel mai dramatic remediu: suprimări fizice de degenerați irecuperabil40.

    40 Ceea ce însă nu pot crede, și, îndrăznesc să afirm că orice om cu minimă judecată de bun simț, nicidecum neapărat medic ori genetician, refuză și el să creadă, este altceva. Anume afirmația aceluiași doctor Paulescu, potrivit căreia întreaga etnie evreiască este degenerată: „Jidanii formează, în Omenire, o rasă, particulară, ce e degenerată”., ibidem, pag. 11
    Am tot respectul pentru calitățile de cercetător ale savantului Paulescu, concretizate în multiple și profunde studii și descoperiri științifice, dar consider că a procedat total neonest când, prezentând fotografiile a doi Evrei retardați (vezi paginile 22 și 23 ale studiului citat), a extrapolat excepția, decretând-o regulă, și încă absolută.

    Iar relativa nedezvoltare din anii ’30 a geneticii nu-l poate scuza.
    Căci, acei Evrei despre care, în Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria, afirmă tot el că sunt strategii ce diriguiesc Francmasoneria Mondială nu pot, firește, în nici un caz, să fie niște retardați.
    Mai mult, atâția și-atâția Evrei obișnuiți, cu care oricine își intersectează curent pașii, sau chiar stă de vorbă, e evident că sunt normal constituiți.
    Și ce să mai spun de un Lazăr Șăineanu (asistentul la catedră al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu și autor al pertinentei cercetări de folclor Basmele Românilor), ori de un Moses Gaster (contemporan cu Mihail Eminescu și eminent etnolog)… Pot fi ei, oare, retardați?...

    Mai mult, am sentimentul că Nicolae Paulescu operează cu o premisă falsă.
    După părerea mea, exemplul pe care-l oferă drept analogie (al unor familii nobiliare de la Curțile Europei Apusene) privește numai acele căsătorii între rude de sânge cuprinse între gradele I-IV rudenie (adică începând cu frate-soră și încheind cu veri primari).
    Ori tot experiența geneticii statuează că dincolo de acest grad (adică deasupra lui) încrucișările între consângeni nu numai că n-aduc nici un prejudiciu descendenților, ci, dimpotrivă, le sunt benefice, conferindu-le acestora un plus de vigoare psihică și fizică.
    Și îmi este imposibil să cred că un întreg popor se poate încrucișa numai frate-soră sau, în cazul cel mai puțin rău, văr primar-vară primară.
    Că respectiva încrucișare distructivă poate fi practicată de un segment minoritar al etniei, mai consistent procentual – posibil (ținând cont de relatările Vechiului Testament) – la Evrei decât la alte Neamuri, îmi pare mult mai aproape de adevăr.

    Iar în Stalin înclin a nu vedea deloc un «mare caz», o excepție. Însuși numele lui – Djugașvili – îmi dă o indicație neprețuită despre ”gruzinitatea” lui. Și presupun că, de asemenea, oricui a aflat ce-nseamnă tradus...
    Așa că nu mă prea surpinde să aflu că „pe 27 septembrie 1944, la solicitarea sovieticilor generalul american Donovan punea la dispoziție lista completă cu personalul O.S.S. din Bulgaria, România, Cehoslovacia, Iugoslavia și din zonele ocupate de Armata Roșie. Din acel moment însă, toți partizanii din Europa de Est și din Balcani care avuseseră legături cu ofițeri O.S.S. au fost trecuți pe listele negre ale N.K.V.D. Ofițerii O.S.S. priveau neputincioși cum colegii lor de la N.K.V.D. suprimau pas cu pas opoziția la dominația comunistă din zonele eliberate de Armata Roșie”41.

    41 Cristopher Andrew & Oleg Gordievski, K.G.B., Editura All, București, pag. 231, apud Nicolae Mitrică, Episoade dintr-un război nedeclarat, partea a VI-a, în Revista Francmasoneria. Dezvăluiri cutremurătoare, nr. 10/2003, pag. 22

    Și-atunci citatul din Jewish Banker – „S-ar putea spune că Marxismul este cel mai înverșunat dușman al Capitalismului, care pentru noi e sfânt. Pentru simplul motiv că ei sunt poli opuși, ei ne dau nouă cei doi poli ai Pământului și ne permit să-i fim noi axa. Acești doi oponenți Bolșevismul și noi înșine ne găsim identificați în Internaționala. Acești doi oponenți, care constituie doctrina celor doi poli ai societății, se întâlnesc în unitatea de scop, care este reînnoirea societății de sus prin controlul avuției si de jos prin revoluție.”42– să fie oare o naivitate?...

    42 Citat din Jewish Banker, de Comte de Saint-Aulaire din Geneve contra la Paix, Librarie Plan, Paris, 1936, apud [O.L. 1(7)], pag. 10

    La fel și următorul, din The American Hebrew. Adică: „Revoluția din Rusia a fost produsul creierelor evreiești, a nemulțumirii evreilor, a planificării lor, al cărei scop este să creeze o nouă ordine în lume. Ceea ce a putut să fie realizat atât de bine în Rusia datorită creierelor evreiești, din cauza nemulțumirilor lor și prin planificarea lor, prin același efort intelectual și fizic va trebui să poată deveni o realitate și la scară mondială”43.

    43 The American Hebrew, 20 septembrie 1920, apud [O.L. 1(7)], pag. 8

    Sau poate chiar acesta, din The Jewish World...:„Marele ideal al iudaismului este ca întreaga lume să fie îmbibată cu învățătura iudaică, și apoi, într-o Fraternitate universală, a națiunilor – de fapt într-un mare iudaism – toate rasele și religiile individuale să dispară”44.

    44 The Jewish World, 9 februarie 1883, apud [O.L. 1(7)], pag. 7

    Adaug, mai mult din scrupulozitate, că în aceeași culegere biografică Iluștri francmasoni îl regăsești și pe Churcill, Sir Winston Leonard Spencer (pag. 55), alături de Roosevelt Franklin Delano (pag. 84), Washington George (pag. 85) sau Truman Harry S. (tot la pag. 85). Că sigla Statelor Unite ale Americii (pe care o poți vedea în format mare pe zidul Ambasadei S.U.A.) are deasupra (semnificație definită limpede de heraldică) capului vulturului steaua cu șase colțuri – a lui David –, formată din steluțe între care linia de unire trebuie trasă mental...

    Pe tot acest fundal, Corneliu Zelea Codreanu45, nr. 1 în ierarhia legionară, referindu-se la România, susținea neclintit: „Jidănimea e comunistă, dar nu pentru «iubirea de oameni», ci numai din ură pentru Statul român, pe care numai prin triumful comunismului l-ar putea vedea doborât la pământ și pus sub călcâiul totalei stăpâniri jidănești. Triumful comunismului coincide cu visul iudaismului de a stăpâni și exploata popoarele creștine în virtutea teoriei «poporului ales», care stă la baza religiei jidănești”46.

    45 Adică Românul care încă în 1922, făcuse public dovada deplină a calităților sale chiar militare de excepție, precum și, totodată, a hotărârii autoasumate de a prefera să fie el însuși ucis decât România să fie comunizată. Am, firește, în vedere, incredibila victorie pe care a repurtat-o împotriva grevei celor 5.000 de comuniști înarmați din curtea Atelierelor C.F.R. Nicolina din Iași. Victorie prin care a dejucat planul invadării în acel an a României de către trupe ale Armatei Roșii.

    46 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, vol. I, Editura Totul pentru Țară, Sibiu, 1936, pag. 370

    „Triumful mișcării comuniste în România, ar însemna: (;)desființarea Bisericii, desființarea Familiei, desființarea proprietății individuale și desființarea libertății. Înseamnă, într-un cuvânt deposedarea noastră de ceea ce formează patrimoniul moral al omenirii și în același timp deposedarea de orice bunuri materiale, în favoarea profitorilor din umbră ai comunismului, care sunt Jidanii”47. „Iudaismul a ajuns la stăpânire în lume prin masonerie și în Rusia prin comunism48”49.

    47 Corneliu Zelea Codreanu, Cărticica șefului de cuib. Manual al Gărzii de Fier, în Obiectiv Legionar, An I, nr. 4, octombrie 2003, pag. 26

    48 Însă, nota bene, nici Codreanu, nici Legiunea, nu-i urau pe Evrei. Nici ca persoane individuale; și nici ca ființă vie colectivă – Neamul Evreiesc. După cum, tot astfel, nu urau nici un alt Neam.
    Ei, ca orice organism viu și biologic normal, caracterizat adică prin sensibilitate și reactivitate, se ridicau împotriva acelor ATITUDINI evreiești pe care le considerau ca dăunătoare drepturilor legitime și intereselor vitale ale Neamului Românesc.
    „Notabil este faptul – relevă Roxana Simionescu – că, spre deosebire de celelalte organizații naționaliste din Europa interbelică (croată, belgiană, maghiară, slovacă), Mișcarea Legionară nu a fost incriminată de Tribunalul de la Nürenberg”., Roxana Simionescu, Notă introductivă la Compendiul Doctrina Legionară. Prezentare concisă, Editura Lucman, București, 2003, pag. 17
    Și nu a fost incriminată nu atât „datorită închiderii la Auschwitz a legionarilor care se refugiaseră în Germania”(Nicolae Mitrică, Episoade dintr-un război nedeclarat, partea a III-a, în Revista Francmasoneria. Dezvăluiri cutremurătoare, nr. 7/2003, pag. 9), ci, precum precizează Ion Varlam, mai cu seamă „pentru că Legiunea a afirmat clar în doctrina ei că oamenii nu se deosebesc prin culoare sau sânge, deci nu putea fi acuzată de rasism. Era împotriva evreilor ca reprezentând o religie distinctă, cu o morală distinctă și cu o mentalitate distinctă, deci un corp străin cu influență «alterantă» în sânul comunității naționale. Însă legionarii nu s-au legat de ei pe considerente rasiale, spunând că sunt genetic inferiori și așa mai departe”., Ion Varlam, Conspirarea deconspirării, pag. 333
    Edificator în acest sens este că „la Congresul NSDAP (Partidul Național Socialist al Muncitorilor din Germania) din 1935(;) conducătorul delegației române a fost Ion Moța, care avea un doctorat în filosofie, luat de altfel în Germania. Privitor la tezele rasiale, despre care s-a vorbit mult la această reuniune, Moța a răspuns, de la tribună, cu Hitler de față și vorbind cu patos (ceea ce l-a înfuriat foarte tare pe cancelarul german, care a cerut să nu mai fie niciodată invitat în Germania), spunând(;): «Rasismul este forma cea mai vulgară de materialism. Oamenii nu se deosebesc prin carne, sânge sau culoarea pielii. Ei se deosebesc prin spirit, adică prin creația, cultura și religia lor». Această idee, care a fost relevată în multe din articolele lui Moța, nu a înlesnit coexistența dintre legionari și naziști. De aceea există speculații că Ion Moța ar fi fost lichidat...”(ibidem, pag. 336, 337)

    Cu nimic mai prejos ca valoare revelatorie: „Povestea cu cadavrele evreiești agățate în cârlige la Abator”.(Răzvan Codrescu, În căutarea Legiunii pierdute, pag. 15) Despre ea, Răzvan Codrescu dezvăluie: „Există o dezmințire semnată de mai tot personalul de atunci al Abatorului din București, expediată ziarelor Universul și Dreptatea, dar a cărei publicare a fost interzisă de cenzura antonesciană. Prof. dr. Radu Iftimovici a lămurit lucrurile cu claritate, cu citate, mărturii și fotocopii, în Expres Magazin nr.87, 25 martie 1992, sub titlul Spulberarea unei legende. Progromul de la Abator (material apărut și sub formă de broșură). Există în acest sens și o mărturie (mărturisire n.n.) făcută în închisoare de Petre Pandrea (atestată de Petre Țuțea, Dumitru Funda și Simion Ghinea), care a(;) cercetat faptul la fața locului, din zel antilegionar («Pe atunci eram – obișnuia el să spună – un tovarăș de drum imbecil» al comuniștilor). Este inutil să adăugăm că niciodată nu s-a vorbit despre identitatea victimelor respective, nici despre ce s-a întâmplat cu ele (cu cadavrele n.n.)...(;) Eugen Cristescu însuși i-a(;) mărturisit lui Petre Pandrea contrafacerea din birourile Siguranței a fotografiei cu cadavrele de la Abator”. (ibidem, pag. 15, 16) Vezi, de asemenea, Radu Theodoru, A fost sau nu HOLOCAUST?, Editura Lucman, București, 2003 – Capitolul Rebeliunea Legionară. Minciuna progromului de la București. Sfruntata minciună a cadavrelor de la Abator, pag. 198-212.

    49 idem, Pentru legionari, pag. 73

    Cât de dezirabil mai puteau fi el – Codreanu – și, implicit, Mișcarea Legionară, puternicilor lumii? Comuniști, masoni, nu importă.
    Apropo, în legătură cu eventualitatea posibilității de a i se permite creștinismului existența în Masonerie, găsești în lucrarea Ordinul Masonic Român precizarea:
    - „aprilie 1929: gr. 30, Octavian Goga militează pentru fondarea Blocului creștin francmasonic.
    - «d. Octavian Goga, care deși este mason, habar n-are de rostul francmasoneriei, căci și-a permis să vorbească în lojă despre creștinism – greșeală ce masonii ce masonii nu îi vor ierta niciodată. D[omnul] Goga a mers așa de departe cu naivitatea sa, încât a propus ca Loja Națională să se numească Loja Creștin-Națională.»(V.Trifu, 1932)”50

    50 Horia Nestorescu Bălcești, Ordinul Masonic Român, pag. 344

    Iar Nichifor Crainic, în Ortodoxism și Masonerie, exprimându-se asupra motivului prezenței Bibliei ca obiect ritualic în anumite loji, comentează:
    „Francmasonii români de rit scoțian(;) zic: «Noi nu suntem împotriva ortodoxiei cum sunt cei de la Marele Orient. Noi admitem Biblia. Noi jurăm pe Biblie».
    Ce e adevărat din toate astea?
    Masoneria, fie scoțiană, fie cealaltă, e un fel de religie deandoaselea. Ea are temple, un cult organizat cu diferite ritualuri și o serie de obiecte simbolice. Între aceste obiecte simbolice, masoneria scoțiană admite și Biblia. Ce înseamnă aceasta? Că masoneria admite doctrina cuprinsă în Biblie? În cazul acesta ea n-ar fi decât o sectă religioasă ca multe secte născute din creștinism. Dar nu! Biblia în masonism are cu totul altă semnificație. Să consultăm cartea domnului Eugen Lannhoff. «Biblia, raportorul și compasul» – zice dânsul – «sunt cele trei mari lumini ale masoneriei».
    «Biblia, lumina de deasupra noastră, NU CA AUTORITATE DOGMATICĂ, ci ca expresie a credinței într-o ordine morală universală!»
    Adică un simplu simbol, ca raportorul, «lumina din noi» și ca compasul, «lumina din jurul nostru». Prin urmare, în masonerie Biblia joacă un rol de simbol exact ca oricare alt obiect, de pildă compasul și raportorul. În locul ei ar putea și o strachină să însemne acelaș simbol, fiindcă sensul simbolic nu se leagă de autoritatea dogmatică a Bibliei! Dar ce mai înseamnă Biblia dacă o despoi de autoritatea dogmatică a doctrinei revelate? Nu e vorba aici de o supremă batjocură ce se aduce divinei cărți, reducând-o la sensul pe care îl pot avea un șorț, o mistrie, sau un compas?”(Nichifor Crainic, Ortodoxism și Masonerie, în Ioan M. Mareș, Francmasoneria în filmul «Ecaterina Teodoroiu», 1933, pag. 54, 55)
    Cât despre autoprezentarea ca deiste a unora dintre loji, același Nichifor Crainic, notează:
    „Nu există o separație între cele două masonerii: cea scoțiană și cea a Marelui Orient. Ele lucrează mână în mână. Numai că cea scoțiană se mărturisește deistă. Aceasta nu înseamnă în nici un caz că admite creștinismul. Deismul e o concepție filosofică ce admite la originea lumii un principiu abstract, creator și impersonal, cu care însă lumea nu mai are nimic deaface. În fond, această învățătură nu este decât o nuanță a ateismului, un ateism camuflat. Formula simbolică din ritul scoțian «în numele marelui arhitect al tuturor lumilor», după însăși interpretarea pe care o dă d. Eugen Lannhoff, nu înseamnă o formulă de credință într-un dumnezeu personal. Ea e menținută ca o expresie pur simbolică pentru a împăca pe cei cari vin în masonerie cu convingerile religioase ale Bisericii”., ibidem, pag. 54
    „Toate afirmațiile mele au un caracter obiectiv. Ele se întemeiază pe o carte monumentală Die Freimaurer de d. Eugen Lannhoff, mason convins, apărută în 1929 la Viena. Cartea mi-a fost dăruită de distinsul meu prieten dr. Heinrich Studer, proprietarul editurii Amaltheea, unde a apărut lucrarea. Die Freimaurer, adică Francmasonii, e o carte de expunere și apărare a instituției oculte alcătuită după documente ce i s-au pus la dispoziție autorului de lojile masonice. Prin urmare, o carte incontestabil masonică”., ibidem, pag. 53

    În 1937 Corneliu Zelea Codreanu face în mass-media, precum bine se știe, „declarația51 că în caz de venire la guvern, în 48 de ore(;) va completa alianța tradițională cu Franța prin alianță eficace cu Germania52”53.

    51 În urma căreia, „la 27 mai 1938 Tribunalul Militar București executând ordinul dictatorului Carol al II-lea l-a condamnat(;) la 10 ani închisoare pentru «trădare»”., Șerban Milcoveanu, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu și epoca 1930-1950, Editura TCM Print, București, 2004, pag. 118

    52Alianță grație căreia, dacă s-ar fi-ncheiat, „Germania: a) putea începe războiul antisovietic înainte de înarmarea [masivă a] U.R.S.S.-ului începută în 1939-1940 și b) nu avea în nici un fel nevoie de războiul inutil și fratricid cu Franța și Anglia”.(ibidem, pag. 119) Aceasta deoarece „cu lanțul munților Carpați și cu petrolul din Valea Prahovei România este cheia continentului Europa”., ibidem

    53 ibidem, pag. 118

    Dar, „la întrevederea de la Berchtesgaden, din 24 noiembrie 1938, Adolf Hitler n-a spus nici un cuvânt în legătură cu Corneliu Z. Codreanu și cu proiectul unanim știut în Europa al asasinării lui în închisoare. Față de această abținere, regele Carol al II-lea a înțeles posibilitatea unui asentiment și a întrebat: «Aceasta înseamnă în politica internă că am mână liberă?»”54

    54 ibidem

    „Marele Führer Adolf Hitler a răspuns: «Da, în politica internă aveți mână liberă».
    Și-au strâns mâinile”55.

    55 ibidem

    Și, mai departe, „în noaptea de 21/22 I 1941 Adolf Hitler cheamă la telefon pe Ion Antonescu: «Pentru ce te-ai oprit? Intră cu tancurile în sediile lor și svârle-i afară»”56.

    56 Șerban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu altceva decât Horia Sima, vol.II, Editura Crater, București, 1996, pag. 79

    Iar când asupra legionarilor care „după așa-zisa rebeliune legionară se refugiază în Germania, în februarie 1941, (;)în loc să li se asigure libertatea și imunitatea(;) s-a acționat cu măsuri de constrângere”57: „autoritățile naziste făceau aplicarea doctrinei politice a lui Alfred Rosenberg, care preconiza slăbirea și chiar nimicirea elitelor naționaliste din țările ocupate sau aliate(;)”58.

    57 Carol Papanace, Prefață la volumul Constantin Papanace Diverse stiluri de luptă politică, Tipografia INFCON S.A., Constanța, 2005, pag. 9
    58 ibidem

    Dar puterea comunistă nu tot distrugerea acelorași elite o viza?...
    Iată ce scrie negru pe alb în procesul-verbal al conferinței ce a avut loc la Ministerul Afacerilor Interne, din România, la 18 mai 1948, referitoare la poziția față de Mișcarea Legionară: „Ședința este deschisă de domnul ministru Teohari Georgescu, care expune «Poziția față de mișcarea legionară». Domnul ministru a arătat că după 6 martie 1945 în fața noastră s-a pus problema de a înfrânge pe toți dușmanii poporului.
    Legionarii au fost, sunt și vor fi printre cei mai primejdioși dintre dușmani”59.

    59 1948 mai 18. Proces-verbal al conferinței ce a avut loc la Ministerul Afacerilor Interne referitoare la mișcarea legionară, Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, fond documentar, dosar nr. 45, f.1-4 – în volumul: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ”Bande, bandiți și eroi”. Grupurile de rezistență și Securitatea (1948-1968). Documente, Editura Enciclopedică, București, 2003, pag. 43

    Dar cel mai dur dintre regimurile detenției politice post ’45, cel de disoluție a personalității prin tortură permanentă, pe care deținuții erau forțați să și-o aplice RECIPROC, asupra cui a fost utilizat60?61

    60 Și cine l-a dirijat?

    Makarenko, specialistul sovietic în practicarea celor mai diabolice tehnici de torturare, din ordinul cui superviza și îndruma, în România, cu maximă minuțiozitate, preparativele declanșării «morbului Pitești»? Vezi pe larg Reeducarea prin tortură (denumirea exactă: Gheorghe Boldur Lățescu și Filip-Lucian Iorga, Genocidul comunist în România, vol. IV, Reeducarea prin tortură, Editura Albatros, București, 2003).

    Ana Pauker („Hana Rabinsohn”(Teșu Solomovici, Securitatea și Evreii, vol. II Teroare. Crime. Turnători. Colaboraționiști, Editura Teșu, București, 2004, pag. 11)) ce origine etnică avea? „De la Tatiana Pauker-Brătescu, fiica Anei Pauker și a lui Marcel Pauker, provine o notă biografică exactă”(ibidem, pag. 12). Extrag din ea: „«La unul dintre frați, Zalman Rabinsohn, a ținut enorm; acesta, de altfel, avea să revină în România din Israel, unde plecase înainte de 23 august 1944, a fost profesor de ebraică și poet»”(ibidem); „«a făcut școala elementară și, după cum am aflat din povestirile Bellei, mătușa mea, a fost și la Heider, școala religioasă pentru băieți, la București, unde, printr-o excepție a fost și ea admisă”., ibidem

    Dar Alexandru Nicolschi? Vezi secțiunea Alexandru Nicolschi, sau cum devine un evreu general de securitate – al treilea capitol din Teșu Solomovici, Securitatea și Evreii, vol.I, Despre călăi și despre victime, Prefață de Răzvan Theodorescu, Cuvânt înainte de Sorin Roșca Stănescu, Editura Ziua, București, 2003, pag. 125-136.
    Și află-i, chiar din propriile-i cuvinte, povestea numelui: „«Inițial, numele meu a fost Boris Grunberg, dar în mai 1941 am plecat din URSS cu o misiune în România, când am fost prins și ca să-mi pot ascunde trecutul și misiunea mi-am schimbat numele în Nicolschi Alexandru Sergheevici; sub acest nume am fost cercetat de Organele Biroului II București și sub acest nume mă recomand până astăzi»”., Alexandru Nicolschi, Autobiografie-sinteză, în Teșu Solomovici, Securitatea și Evreii, vol.I, Despre călăi și despre victime, pag. 127

    61 Studiul Gheorghe Boldur Lățescu și Filip-Lucian Iorga, Genocidul comunist în România, vol. IV, Reeducarea prin tortură, Editura Albatros, București, 2003, sau articolul Ionuț Băiaș, Cine și de ce conduce România, Revista Permanențe, Anul VIII, nr. 8, august 2005, pag. 20 – ca să iau doar două exemple – sunt extrem de elocvente în acest sens.

  3. #45
    incepator
    Join Date
    Jul 2008
    Posts
    6
    Reputatie
    1

    Wink LEGIONARII (3 din 5)

    Și, totodată, nici nu văd cum ar fi putut legionarii să aibe interes de-al suprima pe Nicolae Iorga. Adică pe cel care, de la tribuna Parlamentului, în ședință publică a Camerei Deputaților, îi acuza, cu argumente, pe Evrei de „tentativă de asasinat care se face împotriva noastră ca națiune dominantă, de către acei cari îmbracă formele cele mai vulpine ca să-și arate dorința de a fi bunii noștri frați”62.

    62 Nicolae Iorga, În Chestia manifestațiilor studențești, Discurs rostit în ședința din 17 decembrie 1909 a Camerei Deputaților, în Nicolae Iorga, Discursuri Parlamentare, vol. I-iu, partea I-a, Editura Bucovina, I.E. Torouțiu, București, 1939, pag. 362, [D.P.v.I.p.I]

    Și care, de la aceeași tribună, dizerta despre, „acea firească legătură, (;)între agitația socialistă și tendința evreiască de a avea la noi mai mult decât toată averea noastră, decât tot creditul nostru, decât toată înrâurirea asupra vieții noastre politice”63.

    63 Nicolae Iorga, Chestia agitațiilor evreiești, Discurs rostit în ședința din 11 februarie 1910 a Camerei Deputaților, în [D.P.v.I.p.I], pag. 392

    Pot însă crede că, dacă Evreii ajunseseră stăpânii Statului sovietic, iar N.K.D.V.-ul (K.G.B.-ul) este Organ de Stat, teza potrivit căreia Traian Boieru (șeful asasinilor fizici ai marelui savant Român) era, de fapt, agent sovietic, infiltrat în Mișcare ca membru cu scopul de a o compromite, nu ține deloc de domeniul fanteziei.


    Am amintit undeva că legionarismul, ca dealtfel orice este omenesc, nu are cum să fie suspus păcatului. Are, firește, virtualier cuprinsă în însăși ființa sa intrinsecă, posibilitatea de a păcătui.
    Îți mărturisesc că, mă frământă și mă contrariază un text, despre „politicianii români cari, bine plătiți, pretind că nu există problemă jidănească”64 dar sub protecția cărora, comercianții Evrei i-au ruinat, în sumedenie de zone ale țării, pe cei Români65.

    64 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, pag. 95
    65 ibidem

    Este încredințat hârtiei de însuși Codreanu. În Pentru Legionari. La pagina 95.
    Nu l-am găsit, eu unul cel puțin, comentat de absolut nimeni. Din nici o tabără sau oriunde altundeva.

    Iată-l: „Acestor politiciani, a căror trădare față de neam este așa de îngrozitoare, dacă sunt vii, neamul va trebui să le scoată ochii; dacă sunt morți, va trebui să-i scoată din morminte și să le dea foc ciolanelor, în piețele publice. Pe copiii și nepoții lor, neamul va trebui să-i urmărească în averi, confiscându-le și să-i stigmatizeze cu epitetul de «copii de trădători»”66.

    66 CORNELIU ZELEA CODREANU, PENTRU LEGIONARI, PAG. 95: Exemplar ediția 1936. Dăruit de Codreanu lui Aron Cotruș. Cu dedicație. Scrisă de mână și semnată. De însuși el, Căpitanul. Pe coperta interioară. Volum aflat în Biblioteca de Documentare a Mișcării Legionare (din București, str. Iacob Negruzzi nr. 1).

    L-am citit și răscitit. Este singurul de acest fel pe care l-am întâlnit în întreaga operă a acelui nr. 1 legionar a cărui legitimitate de Șef al Legiunii nu a fost de absolut nimeni, vreodată, pusă la îndoială.

    Ce să înțeleg din el? Se află, lucru «de la șapte poște» vizibil, în contradicție flagrantă cu însăși esența spiritului scrierilor Căpitanului – iubirea creștină. Și este formulat atât de fără echivoc, încât exclud cu totul eventualitatea că ar putea fi o metaforă, al cărei mesaj adevărat e altul decât cel ce se degajă din citirea literală.

    Îi definește personalitatea lui Codreanu? Sau nu?
    Căci, dacă da, tot restul operei cade.
    Cu absolut toate consecințele ce-ar decurge de-aici.

    Așadar miza-i enormă.
    Firește, eficiența demersului de dobândire a unei cât mai corecte înțelegeri și a unei cât mai pertinente interpretări a gândurilor și/sau acțiunilor cuiva este condiționată de măsura în care le percepi fidel corelarea cu circumstanțele în care ele s-au ivit.

    E prea elementar că, în situații dramatice, de extraordinar pericol și durere pentru el, orice om poate ceda nervos, măcar pentru o clipă, și ca efect, gândi sau face, ceva complet opus adevăratului fond al personalității sale.
    Prin urmare, acel gând sau faptă nu-l definește.

    Dar, la fel de elementar este că, de asemenea, în situații limită, semenul care le traversează, într-un moment de slăbire a autocenzurii se poate demasca prin reacția sa.
    În acest caz fapta sau gândul dezvăluindu-l exact așa cum este de fapt.

    E de prisos să detaliez groaznicele presiuni care-l apăsau pe Codreanu în 1936. Cine este așadar el? Cel al pasajului? Ori cel al operei?

    Nu mă grăbesc să dau verdict. Pentru că sunt convins că doar el singur și l-ar fi putut da. Prin propria-i făptuire. Dacă ar mai fi fost lăsat să rămână pe lume. Și, mai cu seamă, dacă prelua cârma României.
    Întreaga istorie stă mărturie: în materie de revelare a personalității, singurul test fără de greș este ce faci când deții puterea și te simți sigur pe ea.

    Însă, aceeași întreagă istorie, mai dă mărturie întru ceva. De permanentă și deloc neglijabilă importanță: imponderabilul. Coeficientul ei de imprevizibilitate. De posibilitate ca firul desfășurării efective a evenimentelor viitoare să infirme chiar cele mai documentat construite scenarii. Și asta ca efect al ivirii decisive a cine-știe cărui element-surpriză.

    În speță, calculez inclusiv cu ipoteza că legionarii preiau, la un moment dat, cârma României67. Că îi înrâurește legionarismul autentic și, prin urmare, gândul și fapta li-s în continuitate organică față de matricea spirituală Codreanu.
    Transpun ei în practică teribilul citat?

    67 Și nu neapărat în chip de regim absolutist. Ci ca formațiune care, fără a leza câtuși de puțin democrația, precumpănește politic net în stat, în calitate de singură câștigătoare detașată a cursei electorale.
    Totodată, însuși contextul european le este favorabil pe deplin.

    Dezlegarea-ntrebării necesită, fără doar și poate, reformularea ei astfel: Aflat, de asemenea prin ipoteză, într-o situație similară cu a lor, CODREANU l-ar fi transpus?
    Trebuie dară, prin coroborarea reperelor de care dispun, să-mi dau silința deslușirii. A formulării unei opinii. Cu care simt că îți sunt dator.

    Consider, precum îți mărturiseam un pic mai devreme, că citatul nu are, absolut deloc, caracter metaforic.
    Aceasta spre deosebire de un alt paragraf, de aproximativ aceeași factură ca material de vorbe în ce privește partea punitivă: „Geme inima în noi de durere. Ne întrebăm, noi copii, sfâșiați sufletește, cum de s-au găsit Români care să se poarte cu atâta vrăjmășie față de neamul lor? cum de s-au găsit așa de mulți trădători? Cum de n-au fost puși la zid cu toții sau arși de vii în clipa trădării lor?”68

    68 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, pag. 95

    Aici, «puși la zid» poate însemna demascați și destituiți din funcțiile cheie pe care le dețin; «arși de vii» poate însemna trăzniți fizic ca pedeapsă aplicată lor direct de către Dumnezeu (mai cu seamă că pentru această interpretare pledează circumstanțierea «în clipa trădării lor», adică «instantaneu», viteză ce depășește în mod absolut, pentru speță, posibilitățile nu numai ale națiunii noastre, dar chiar și pe cele omenești).
    De asemenea, privesc textul în cauză fără a-l deconecta nici de celelalte scrieri ale Căpitanului, nu numai de Pentru legionari.

    Concret, nu fac abstracție de Cărticica șefului de cuib – Punctul 84:
    „PUNCTUL 84. Primul punct de program legionar.
    Dacă vă va întreba cineva să-i spuneți că este: JURĂMÂNTUL PENTRU PEDEPSIRE.
    A doua zi după victoria legionară se va constitui TRIBUNALUL EXCEPȚIONAL, care va chema în fața lui și va judeca pentru trădare de Patrie:
    a) Pe toți jefuitorii banului public;
    b) Pe toți cei ce au primit mită înlesnind afaceri;
    c) Pe toți cei ce călcând legile fundamentale ale țării, au persecutat, au închis, au lovit în legionari sau în familiile lor. Orice funcțiune ar deține, de la jandarm până la ministru, nimeni nu va scăpa acestei judecăți.
    Prea și-au imaginat acești domni că Țara Românească este moșia lor, că legile s-au făcut pentru ca să le calce ei în picioare și că noi suntem argații de pe această moșie, pe care să ne bată la spate cu biciul.
    Națiunea română, conștientă de drepturile ei va începe viața cea nouă prin OPERA DE PEDEPSIRE LEGALĂ.
    Acest ceas îl așteptăm și îl răbdăm.
    Fără acest CEAS AL PEDEPSIRII, nu este posibilă nici o refacere în această țară.
    Șefii de cuiburi vor face rapoarte amănunțite și foarte exacte asupra tuturor nelegiuirilor comise, înaintându-le Șefului Legiunii” 69.

    69 Corneliu Zelea Codreanu, Cărticica șefului de cuib. Manual al Gărzii de Fier, în [O.L.4], pag. 35

    Opinez că, aici nu mai e vorba de o pedepsire simultană cu comiterea crimelor, și nici aplicată direct de către Divinitate, ci de cu totul altceva...

    Da, îmi vei răspunde tu: de cu totul altceva. Și vei continua:
    Ar fi făcut legionarii justiție pământescă în cadru legal – fie chiar servindu-se de o legislație pe care, deținând puterea, și-ar fi putut-o lesne modela potrivit vrerii lor.
    Însă de unde și până unde, textul prezentat, sugerează măcar că posibila modelare, dacă se producea, ar fi inclus legiferarea pedepsei cu infirmitatea pe viață (scoaterea ochilor)? Ori pe cea cu profanarea în public a rămășițelor pământești (arderea în piețele publice a osemintelor deshumate)?
    Mai ales dată fiind însemnarea intimă făcută de însuși Codreanu, în închisoarea Jilava, la nici șase luni înainte de a fi asasinat: „Când am terminat Evangheliile, am înțeles că stau aici, în închisoare, din voia lui Dumnezeu; că, deși n-am nici o vină sub latura juridică, El mă pedepsește pentru păcatele mele și-mi pune la încercare credința(;). M-am liniștit. A căzut liniștea asupra zbuciumului meu din suflet(;)”70.

    70 Corneliu Zelea Codreanu, Însemnarea intimă din data de marți 14 iunie 1938, în Corneliu Zelea Codreanu, Însemnări de la Jilava, Ediție îngrijită de Radu Dan Vlad, Editura Majadahonda, București, 1995, pag. 48

    „Însemnările de la Jilava constituie un zguduitor document uman. Ele reproduc mărturia unui om ce știe că mult nu mai are de așteptat de la oameni, că viața și lupta lui, din ceasul în care însuși Regele s-a pus în fruntea tagmei răufăcătorilor, aparțin vrerii Dumnezeiești”71.

    71 Horia Sima, Cuvânt înainte la volumul Corneliu Zelea Codreanu, Însemnări de la Jilava, Ed. cit., pag. 5. Cuvântul înainte a fost redactat pe 10 iunie 1951.

    Iar mărturisirea citată își are, embrionar, obârșia cu nu mai puțin de doi ani mai devreme.
    Astfel, Pentru legionari este deschis cu următoarele cuvinte: „În acest volum este scrisă povestea tinereții mele, de la 19 la 34 ani, cu simțirile, credința, gândurile, faptele și greșelile ei”72.

    72 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, MOTTO-ul, pag. 3

    Prin urmare, atenție: și greșelile.

    Consider atât precizarea în sine, cât și locul din lucrare în care autorul său o plasează ca fiind demne de toată luarea aminte.
    Fiindcă într-o lucrare autobiografică, să fii întâmpinat încă din motto cu o astfel de lămurire...
    Mie personal îmi spune mult despre gradul de sinceritate al scriitorului. Și îndrăznesc să cred că și ție...

    Apoi, chiar poziționarea în cadrul economiei întregii lucrări a teribilului citat de la pagina 95, îmi apare ca încărcată de semnificație.
    Lucrarea-i alcătuită pe principiul prezentării cronologice a evenimentelor.
    Capitolul Problema pământului românesc, din care face parte citatul, îl premerge pe cel consacrat comentării arhimediatizatului complot studențesc din octombrie 1923.
    Prin urmare citatul exprimă gândul unui tânăr abia trecut de 20 de ani (Codreanu fiind născut în 1899). A unui tânăr student de etnie română73 care, evaluând situația, perspectivele și implicațiile compoziției etnice a mediului universitar în care intrase de curând, se îngrozea cu privire la soarta Neamului (considerațiile din Problema pământului românesc formează, practic un segment al secțiunii cu tema numerus clausus).
    A unui tânăr în concepția căruia: „Trădarea ne-a măcinat puterile neamului” 74 și „nu vom putea face nici un pas înainte fără pedepsirea trădătorului” 75.

    73 Chiar dacă sonoritatea numelui ancestral de familie al tatălui său este poloneză – Zelinski:
    „În timpul ocupației austriace și anume în epoca posterioară anului 1786, când Bucovina a trecut sub administrație poloneză, devenind, după expresiunea d-lui prof. Iorga, în «Histoire des roumains de Bucovine» pag. 61: «un simplu district al Galiției», numele de Zelea a fost transformat de autorități, în școală sau în armată, în acela cu rezonanță poloneză de Zelinski.
    Operația aceasta de polonizare a numelor moldovenești era, de altfel, generală în acea epocă în Bucovina. Sistemul făcea parte dintr-un ansamblu mult mai vast de «persecuțiuni sistematice împotriva oricărui lucru care amintea în administrații, în școală și chiar în viața socială, epoca Domnilor Moldoveni» (N. Iorga, op.cit., pag. 62)., Cuvântul apărării – pledoaria avocatului Lizeta GHEORGHIU – în procesul lui Corneliu Zelea Codreanu din mai 1938, în culegerea de texte Din luptele Tineretului Român, (1919-1938), Editura Fundației Buna Vestire, 1993, pag. 362

    Minifișă sintetică:

    „Familia Codreanu sunt români autentici din comuna Igești, jud[ețul] Storojineț, provincia istorică Bucovina, care de fapt este nordul Moldovei.
    Numele ancestral nu era de Codreanu, ci(;) de Zelea.
    În vechea limbă românească, cuvântul «Zelea» înseamnă «cel perfect». Din familia verbului «a zeli - zelire».
    La 50 de ani de la anexarea Bucovinei(;) autoritățile au făcut un recensământ al po****ției și din oficiu, (;)în scopul de deznaționalizare a românilor, (;)Emin a devenit Eminescu, Porumbescu a devenit Golumbovici și Zelea a devenit Zelinski. În 1899 tânărul de 21 de ani Ion Zelinski a emigrat din Bucovina - Buchenland și a venit în Moldova, unde în anul 1900 și-a schimbat numele din Zelinski în Codreanu și a devenit profesor de limba germană la Liceul din Huși. Când a intrat în politică alături de prof. A.C. Cuza, prof. Ion Codreanu și-a reluat numele ancestral de Zelea și astfel toți descendenții săi se numesc Zelea-Codreanu”., Șerban Milcoveanu, Teroarea de Stat până la 22 decembrie 1989, volum editat fără scop lucrativ de Asociația foștilor președinți ai Studențimii persoană juridică și Liga pentru apărarea Adevărului Istoric persoană juridică, București, 2004, pag. 199

    74 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, pag. 190
    75 ibidem

    Și-atunci:

    Între

    „(;)să ne procurăm revolvere și să tragem în ei”76 [„în toți acei pe care îi vom găsi mai vinovați de trădarea intereselor românești”77], „dând un exemplu groaznic care să rămână de-a-lungul istoriei noastre românești”78; cu completarea că „ce se va alege după aceasta de noi, vom muri sau vom rămâne toată viața în închisoare, nu mai interesează”79

    76 ibidem, pag. 168
    77 ibidem
    78 ibidem
    79 ibidem

    și

    „(;)aici, în închisoare, (;)deși n-am nici o vină sub latura juridică, El mă pedepsește pentru păcatele mele și-mi pune la încercare credința(;)”80; întregit cu „A înviat Hristos, sădind nădejdea învierii din morți; (;)viața noastră nu se termină aici, la acești așa de trecători 60-70 ani; că se prelungește dincolo”81; „(;)Vom învia din morți în numele lui Hristos, adică în afară de credința în Hristos nimeni nu va învia și nu va fi mântuit”82

    80 idem, Însemnări de la Jilava, pag. 48
    81 ibidem. pag. 43
    82 ibidem. pag. 43, 44

    ce sublim urcuș spiritual și-a pus amprenta pe personalitatea lui Codreanu? Pe fondul ei.
    La capătul urcușului, ce-a mai păstrat fondul acesta, afară decât, condensat spus, curățenia sufletească?
    Ce-a dobândit acest fond, în esență, altceva decât maturitatea duhovnicească? Și care-i rezultanta lor firească?
    Mai cu seamă dacă semenul care le cumulează și le poate exterioriza în voie?...

    Așa e cu putință Fenomenul Legionar. Întru „adevărata dimensiune a împlinirii de destin: dimensiunea verticală a credinței și omeniei, a onoarei și luptei jertfelnice, a marilor virtuți cristice”83.

    83 Vasile Posteucă, Destinul imperial al românilor. Dumnezeu, Neamul, Omul, Editura Criterion Publishing, Norcross, GA, f.a., pag. 62

    Așa se face că „revoluția legionară evită răbufnirile violente, manifestările în tot momentul prin greve, atentate84, revendicări... Perseverența ei nu se concentrează în asemenea reacții pur exterioare de natură epidermică. Revoluția legionară lucrează în substratul imponderabil al sufletului, acolo unde reacțiile sunt în mare parte de natură afectivă, dar amestecate cu efort reflexiv”85.

    84 „Chiar dacă – observă Faust Brădescu – în lume s-a împământenit criteriul extrem că o revoluție nu se afirmă decât prin vărsare de sânge și prin răsturnare violentă a stării de fapt, Mișcarea Legionară [,drept regulă,] nu acceptă acest punct de vedere ca mijloc al revoluției legionare.
    Îl acceptă, totuși, într-un singur caz, acela extrem al unei guvernări abuzive, transformată în tiranie, cum a fost cazul regelui Carol al II-lea care, în ultima fază a domniei lui, devenise un tiran sângeros, a cărui asuprire devenea, văzând cu ochii, mormântul neamului românesc”., Faust Brădescu, Viziunea integrală a Revoluției Legionare, Prefață de Dr. Gheorghe Buzatu, ediție îngrijită de Radu-Dan Vlad, Traducere din limba franceză de Mădălina Martin, Editura Majadahonda, București, 1997, pag. 54

    De ce?

    Fiindcă – precum relevă Dumitru Stăniloae – „pe lume sunt trei mari realități: insul, neamul și umanitatea. Dar una fără alta nu pot exista. Insul există prin neam și umanitatea se manifestă tot prin neam. Insul, afirmându-se pe sine, trebuie să afirme în același timp umanitatea din sine, iar aceasta e totdeauna determinată etnic.
    Neamul este matca ontologică în care își găsește așezământ și rânduială concretă existența umanității. Și prin matca aceasta și în ea existăm noi ca inși determinați.
    Ea are o adâncime, o originalitate, proprie realităților permanente. Rădăcinile insului sunt în sufletul neamului, iar rădăcinile neamului sunt în ordinea metafizică a existenței.
    Deci, una din marile griji ale acestor timpuri, care cearcă trăinicia tuturor realităților ce există, pentru a risipi ce-i fără vlagă lăuntrică și a confirma ceea ce ține tenace în existență, să ne fie aceea de-a ne menține ca neam în identitatea proprie”., Dumitru Stăniloae, Să rămânem identici cu noi înșine, în Telegraful român, XCIII, nr. 1, 1945. Textul se regăsește în volumul Dumitru Stăniloae, Națiune și Creștinism, Editura Elion, București, 2003, pag. 181, 182

    Detaliez:
    „Neamul românesc este o sinteză biologic-spirituală a mai multor părți care au intrat în compoziția lui. Cele principale sunt: elementul dac, elementul latin și creștinismul ortodox”., Dumitru Stăniloae, Idealul național permanent, în Telegraful român, LXXXVIII, nr. 4, 1940. Textul se regăsește în Dumitru Stăniloae, vol.cit., pag. 103
    Acest neam, alcătuit, firește, din oameni, „este o sinteză nouă, o individualitate proprie, cu un principiu de viață deosebit de toate părțile componente. Legea cea mai înaltă de viață a neamului nostru, legea care îl exprimă ca ceea ce este el în chip propriu, este aceea pe care o trăiește ca întreg, nu care e proprie vreuneia din părțile lui”...(ibidem). Astfel, „caracteristicile elementelor componente sunt străbătute de un timbru nou, unitar, de timbrul individualității noi, care este românitatea”. (ibidem) Așadar, „putem spune că legea cea mai înaltă de viață a poporului nostru este românitatea”., ibidem

    „Omul e destinat să se dezvolte ca om , prin comuniunea cu ordinea eternă, până la asemănarea(;) deplină cu această ordine...înaintea lui stă un progres spiritual ale cărui limite nici nu ni le putem închipui”., ibidem, pag. 105

    Privitor la această ordine, putem observa două lucruri, și anume:

    a) că „a apărut ca sistem de valori de sine stătătoare numai rațiunii filosofice din timpurile anterioare. Creștinismului, ca și oricărei alte religii, ele i-au apărut ca atribute și manifestări ale unei persoane absolute.
    Astăzi se apropie de acest punct de vedere și filosofia.;

    b) cu cât ne ridicăm pe scara entităților create, cu cât ne apropiem de treapta pe care stă persoana omenească – de singură entitate înzestrată cu putința comunicării cu ordinea eternă –, înțelegându-se prin aceasta că și acea ordine trebuie să aibe un caracter personal, vedem validându-se tot mai mult principiul individualității, al deosebirii dintre diferiții indivizi. Atomii unui element, moleculele unei [uneia și aceleiași] materii sunt strict identice (prezintă identitate deplină între ele n.n.); indivizii unei specii vegetale nu mai prezintă aceiași uniformitate, legea de viață a speciei e atotputernică. Cam același lucru se petrece și în lumea animală. În clasa persoanelor omenești însă, individul nu mai e dominat în exclusivitate de instinctele speciei, ci urmează un drum în bună parte ales de sine în chip liber. Drumul acesta e o rezultantă a individualității sale libere, dar de o anumită originalitate, și a ordinii eterne; este rezultanta felului său propriu de relație și de colaborare cu acea ordine.

    Relația cu ordinea eternă constă în a descifra pretențiile ei – aceasta e cunoașterea – și a răspunde acestor pretenții, prin realizările de ordin social, moral, politic, artistic, etc. Prin relația aceasta se încorporează continuu câte ceva din ordinea eternă în persoana omenească și în ordinea lumii create, prin mijlocirea acestui instrument, acestui canal, care este personalitatea omenească.
    Și, întrucât nu există [o anumită] persoană omenească, sau [un anumit] grup înrudit de persoane omenești – neamuri – prin care să se poată încorpora această ordine în multiplicitatea nesfârșită a aspectelor ei, este dată mulțimea de individualități etnice, pentru ca fiecare să încorporeze în sine, după structura și posibilitățile proprii, într-un anumit fel acea ordine, corespunzător cu [una, respectiv] unul din nenumăratele posibilități și aspecte cuprinse în ea.
    Precum fiecare ins crește în spirit, în însemnătate, prin relație pozitivă, prin înaintare spre plenitudine spirituală, cu acea rază a ordinii divine care-i este adecvată ființei lui, tot așa, neamurile, cresc în puteri prin acel fel de comunicare activă cu ordinea eternă care le este proprie lor, care le e indicată, de ființa lor originală, ca întreg, care formează legea cea mai înaltă a individualității lor etnice.
    Din aceasta rezultă că idealul permanent al neamului nostru este creșterea spirituală – aceasta presupune, desigur, și o bază corespunzătoare de existență fizică – printr-un fel de relație cu ordinea valorilor eterne, determinat de individualitatea sa etnică, de românism; printr-o comuniune românească cu Dumnezeu.
    Care este modul românesc de comuniune cu ordinea spirituală transcendentă? Acesta, ne-o spun istoria și viața actuală a poporului nostru, este ortodoxia”., ibidem, pag. 105, 106
    „Ortodoxia e har dumnezeiesc, adică prezență familiară a lui Iisus printre noi, transfigurându-ne viața, adâncindu-i înțelesul, dându-ne răbdare și curaj în mijlocul neajunsurilor, într-o măsură în care nu ne-ar putea da, dacă ar lipsi Hristos, nici un om, oricât ar pretinde că-l înlocuiește exact”., Dumitru Stăniloae, Ortodoxia, lumina lumii și inima neamului nostru, în Telegraful român, LXXXVIII, nr. 11, 1940. Textul se regăsește în Dumitru Stăniloae, vol.cit., pag. 111
    Faptele ce însoțesc firul scurgerii timpului atestă că „datorită ortodoxiei neamul nostru n-a fost singur în lunga sa istorie în care n-a avut nici un ajutor de la oameni. Ci a fost cu Iisus Hristos. Și, ajutat de El, toate le-a biruit. Au fost, în schimb, alte neamuri, puternic încrezute în oameni ce se dădeau asemenea lui Hristos, care nu și-au putut menține existența lor ca stat.
    Ortodoxia, fiind vedere dreaptă a voii Dumnezeiești și a posibilităților și a țintelor omenești, precum și comunicare neintermediată cu Iisus Hristos – e și viață dreaptă, e și blândețe, e și sfințenie. Iar când trebuie să fie eroism, e eroismul cel mai dezinteresat, mai curat, mai lipsit de cruzime și de poftă de stăpânire. Oportunismul și cinismul politic e străin de sufletul crescut în ortodoxie”., ibidem
    „Credința creștină e pentru credincios un impuls spre afirmarea comunității naționale, spre iubirea, mai presus de fire, a celor cu care firea l-a așezat în relații fundamentale de viață. Creștinismul răzbate în mod necesar spre naționalism. Mântuirea e desigur o problemă care trebuie să frământe personal pe fiecare om, dar ea nu poate fi dobândită de om printr-o trăire de eu izolat, ea nu se împărtășește omului în asceastă calitate – care e anormală –, ci în calitatea lui de membru al unei comunități, iar cea mai firească comunitate este cea națională”., Dumitru Stăniloae, Creștinism și naționalism, în Telegraful român, LXXXVIII, nr. 40, 1940. Textul se regăsește în Dumitru Stăniloae, vol.cit., pag. 119
    „Apropierea creștinismului de națiune a fost ușurată și de filosofia mai nouă, care a descoperit că realitatea cea mai înaltă nu e cea a obiectelor, ci cea omenească, iar aceasta nu se poate găsi normal și cu posibilități de plenitudine, decât în comuniunea dintre persoane. Aceasta e natura, iar creștinismul nu face decât să-și toarne harul în această natură, ca s-o desăvârșească. Creștinismul e perfecționarea relației naturale dintre om și om, desăvârșirea comuniunii, desăvârșirea dragostei, sau legătura desăvârșirii.
    De aici nu e decât un pas până la a spune: cea mai naturală dintre relații, dintre manifestările necesare naturii, este comunicarea cu cei apropiați, care au în toate cazurile firești, aceeași limbă, aceeași istorie, aceleași aspirații, același destin. Națiunile sunt comunități de destin, comunitățile cele mai temeinice, mai statornice, înfășurate prin mai multe fire de legătură, deosebit de profunde, față de alte feluri de comunități, cu mult mai trecătoare (de durabilitate inferioară n.n.), mai superficiale. (de profunzime redusă n.n.). creștinismul n-a venit să se opună tendințelor celor mai firești de comuniune, concretizărilor celor mai profunde ale acestor tendințe, n-a venit să înăbușe natura, să o facă să caute alte forme de comuniune mai puțin firești (cu deficit de organicitate n.n.), ci să intensifice, să înalțe, să desăvârșească formele naturale ale relațiilor omenești.
    Comuniunea este chiar o condiție fundamentală a mântuirii. Nu poți împlini voia lui Dumnezeu, nu poți exercita faptele creștinești, nu poți afla și experia pe Dumnezeu chiar, decât în cadrul comuniunii. Aceasta se colorează și se umple întotdeauna de alt conținut, după cum credințele celor ce o întrețin sunt altele. Dar, în afară de ea nu se poate trăi religia. Iar comuniunea cea mai firească, cea mai de temelie, este aceea între membrii aceleiași națiuni. În mod necesar, ea trebuie folosită pentru trăirea în cadrul ei a conținutului religios. Un creștin e fericit de țesătura de ocazii ce i-o oferă apartenența la comunitatea națională, pentru a-și trăi în ea conținuturile religioase. Întrucât e om legat de un spațiu, împletit prin limbă, prin istorie, cu un grup național, el nu se poate izola de acel grup, pentru a stabili altă comuniune, căci pentru aceasta ar trebui să fugă din țara unde s-a nascut, unde l-a destinat Dumnezeu să trăiască”., ibidem, pag. 118, 119
    „Dumnezeu nu mă va răsplăti pentru modul cum am știut să mă desfac de comunitatea firească în care mi-a fost dat să trăiesc, ci după modul în care am afirmat această comuniune, cu voința și cu iubirea mea creștină.
    Dumnezeu privește pe om nu în izolarea lui, ci ca membru al unei comunități mai largi, privește propriu-zis comunitățile și, prin ele, face părtaș pe om de har și mântuire. Și întrucât comunitățile cele mai firești sunt neamurile, de ce n-am spune că privirea directă a lui Dumnezeu cade pe neamuri, și numai întrucât inșii fac parte din neamuri, simte fiecare [dintre ei] privirea lui Dumnezeu asupra lui.
    În cartea lui Daniil se spune că Dumnezeu pune în cumpănă împărăția, nu pe ins în parte. Iar la Apocalipsă se vorbește de mântuirea neamurilor, nu a inșilor”., ibidem, pag. 119
    Iar dacă, așa cum accentuează Nae Ionescu, „un creștin este, luptă și cere împlinirea legii lui Dumnezeu”(Nae Ionescu, Iertarea creștină, în Cuvântul, an III, nr. 624 din 29 noiembrie 1926. Textul se regăsește în Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, Editura Deisis, Sibiu, 2003, pag. 114), iar aceasta cere ca fiecare ființă umană să evolueze spiritual prin simbioză cu comunitatea națională de iubire din care face parte, înțelegem că, între direcțiile majore ale activismului nostru personal, trebuie să includem, permanent și pregnant, apărarea naționalității noastre românești. În acest sens, să ne fie mereu viu în conștiință că pentru păstrarea, neștirbită, a ființei naționale, avem, fiecare dintre noi, deplina îndreptățire și sfânta obligație de a folosi, în situație de necesitate – adică după ce, fără succes, am întrebuințat toate mijloacele pașnice – chiar violența fizică.
    Aceasta deoarece, exemplifică același Nae Ionescu: „Știm că batjocorit, scuipat, pălmuit și spânzurat (pironit n.n.) pe cruce, Hrisos a gemut îndurător: Iartă-le lor Doamne, că nu știu ce fac! Dar tot Hristos, îndurătorul a toate, e cel care a luat biciul și a gonit pe zarafii și [pe] negustorii care spurcau casa Domnului. De ce se uită așa ușor lucrurile acestea? De ce nu ne dăm seama că blasfemăm și batjocorim tocmai ce e mai cutremurător de sublim în creștinism, atunci când bagatelizăm iertarea creștină, făcând din ea o mușama cu care să acoperim păcatele ce se fac împotriva legii?...De-ți va greși aproapele tău nu de șapte ori, dar (ci n.n.) de șapte zeci de ori câte șapte, iartă-l pre el” (ibidem)... Iertarea în domeniul relativ al personalului e la locul ei: iertarea greșiților noștri echivalează cu indiferența față de răul care ni se face, pentru că acest rău noi nu-l simțim, [adică] nu trebuie să-l simțim. Așa fiind, iertarea nu e un principiu de morală, ci o metodă terapeutică pentru prelucrarea noastră personală. Dar, atunci, iertare pentru păcatele împotriva legii nu există pentru noi; ea nu stă în mâna noastră, ci în mâna lui Dumnezeu; singur poate Dumnezeu să ierte. Noi nu! Ar fi prea mare îndrăzneala și orgoliul acesta ne-ar pierde. Încetați deci, mielușei ai lui Dumnezeu, cu risipa de generozitate”., ibidem

  4. #46
    incepator
    Join Date
    Jul 2008
    Posts
    6
    Reputatie
    1

    Wink LEGIONARII (4 din 5)

    „Cu aceeași credință în Dumnezeu – circumstanțiază Ion Coja –, legionarii au mers și ei după pilda cristică, a Celui ce a propovăduit învățătura iubirii împinsă până la gestul paradoxal de a-i oferi celui ce te-a pălmuit o dată și celălalt obraz!
    Numai că același Iisus ne-a învățat că sunt momente când trebuie să mai pui mâna și pe biciul pedepsitor, nu pentru a te apăra pe tine, ființă trecătoare, individ sortit unei existențe efemere, ci ca să te pui stavilă când celălalt atentează la veșnicia neamului tău, la integritatea comunității în care te-ai născut și care ți-a dat identitate în fața lui Dumnezeu! Ca să-i aperi pe ai tăi!...
    Da, întorci și celălalt obraz, dar numai dacă e vorba strict de obrazul tău, ca ins, ca persoană. Dar când cineva lovește în obrazul neamului tău, atunci și Iisus și Moise, și oricine, toți te învață la fel: să fii necruțător!
    Sub această boltă de semnificații se înscrie gestul nicadorilor și, în mare, toate violențele comise de legionari!”, Ion Coja, Nicadorii, în Săpămâna românească, An II, nr. 51, 16-22 noiembrie 2006, pag. 24
    „Căci legionarii așa s-au simțit și așa au și fost atunci când au ridicat brațul pedepsitor: în legitimă apărare. Dar nu în apărarea propriei persoane, ci în apărarea Neamului!”, ibidem
    „«Salvarea Țării, a Neamului, este legea mai presus de toate legile: suprema lex».
    Nicadorii nu au încălcat această lege ci, dimpotrivă, i s-au supus fără preget!”, ibidem
    „Această lege o nesocotise I.G. Duca, iar codul penal și practica judiciară îl lăsau nepedepsit pe infractor. Pe I.G. Duca și pe alții care știau bine că săvârșiseră mari ticăloșii pentru care nu aveau însă niciodată să plătească în fața instanțelor atât de corupte ale României interbelice. Dar iată că apare o instanță nouă, insensibilă la subtilitățile avocățești și la forța banului de a corupe pe oricine. O instanță care face, din interesul național, principiul suprem al justiției! O instanță care nu confundă justiția cu legalitatea! Care nu recunoaște legile măsluite, gândite pentru folosul marilor vânzători de Țară!
    Această justiție a acționat prima oară prin nicadori și apariția ei e ușor de imaginat ce reacție a stârnit în clasa politică a profitorilor de pe urma celor prea buni și prea blânzi, și ușor de prostit nu pentru că ar fi proști, ci pentru că sunt capabili să vadă, chiar și-n ticăloșia și nedreptatea cea mai mare, voia Domnului.
    Facă-se!”, ibidem

    „Nicadorii(;), au găsit cum să dea peste cap întregul sistem de apărare pe care și l-au creat, prin minciună și înșelătorie adversarii lor, sistem de apărare care a transformat democrația , ca sistem politic, și justiția, ca instituție, (;)în prestatori de servicii pentru caracatița mondială a corupției, infiltrată până la cel mai mărunt funționar de stat”., ibidem

    Aidoma, adică predându-se Poliției din proprie inițiativă – deși ar fi putut lesne să fugă cu succes și, de asemenea, cu toate că știau exact ce cumplite consecințe, inclusiv cazne de felul acelora prin care Inchiziția îngrozise Spania cu jumătate de mileniu în urmă, vor avea să suporte (vezi pe larg și, firește, nelimitativ: Ion Coja, art.cit., integral, sau Redacția Obiectiv Legionar, Comentarii la articolul Mr. Ion T. Ciobanu, Dictatura Regelui Carol al II-lea sau despre cum s-a încercat gestionarea crizei acesteia, făcute în Obiectiv Legionar, nr. 38-39, Septembrie-Octombrie 2006, pag. 6 [O.L. 38-39]) –, au procedat și legionarii care, în septembrie 1939, l-au «executat» pe Armand Călinescu, prim-ministrul asasin, care avea pe conștiință viața (și tinerețea) Căpitanului, a nicadorilor și a decemvirilor, uciși prin strangulare de gardienii care îi păzeau”., Ion Coja, art.cit., pag. 24
    „Imediat după atentat echipa Miti Dumitrescu s-a deplasat în str. General Berthelot”(Șerban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu altceva decât Horia Sima, vol.II, Editura Crater, București, 1996, pag. 145)”și, își amintește Paul Știubei («la data aceea în 1939(;) inginerul șef al aparatelor din Radiodifuziune», cf. Șerban Milcoveanu, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu și epoca 1930-1950, pag. 43), a intrat în localul Radiodifuziunii trăgând în tavan mai multe focuri de revolver. Aceasta pentru a intimida și paraliza presupusa gardă militară de pază. Spre stupefacția istoriei această instituție a Radiodifuziunii nu avea pază militară și avea numai doi portari, salariați proprii, care controlau intrarea.
    Echipa Miti Dumitrescu s-a dus direct în sala de înregistrare și difuziune unde cânta orchestra Radio(;). Miti Dumitrescu a luat microfonul din fața orchestrei și a pronunțat următorul mesaj către Națiune și Istorie:
    «Astăzi 21 septembrie 1939 ora 1430 primul ministru Armand Călinescu a fost executat de o echipă legionară de sacrificiu care a făcut justiție pentru asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu la 30 noiembrie 1938».
    Salariații Radiodifuziunii au întrerupt difuzarea la jumătatea mesajului și astfel publicul ascultător n-a recepționat justificarea atentatului.
    Odată cu exprimarea mesajului, echipa Miti Dumitrescu a depus pe podea revolverele și a ridicat spre tavan ambele mâini.
    Aceasta cu semnificație de predare către autoritățile de stat. Până să vină poliția spre a-i aresta(;), directorul general al Radiodifuziunii(;) s-a repezit asupra lui Miti Dumitrescu și i-a tras două palme. Miti Dumitrescu nu a ripostat și a rămas mai departe imobil cu mâinile ridicate spre tavan.

    Poliția a venit în frunte cu generalul Gavrilă Marinescu și i-a luat pe legionari”., Paul Știubei, Mărturisire făcută în calitate de pacient doctorului Șerban Milcoveanu, redată în Șerban Milcoveanu, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu și epoca 1930-1950, pag. 43, 44
    „Lui Miti Dumitrescu i s-au rupt ambele brațe, iar limba i-a fost scoasă din gură cu un cârlig”., Redacția Obiectiv legionar, Comentariile amintite, extras
    Fiecare dintre cei nouă membri ai echipei de sacrificiu, după ce a fost „torturat timp de 8 ore într-un mod înfiorător”(XXX, Cronologie legionară, în [O.L. 38-39], pag. 69, Ediția I-a, Colecția Omul Nou, Salzburg, 1953), a fost „legat și împușcat fără judecată”., ibidem
    Apoi, tot Poliția, „le-a depus cadavrele chiar la locul atentatului, strada Știrbei Vodă la întretăierea cu bulevardul Ardealului”., Șerban Milcoveanu, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu și epoca 1930-1950, pag. 44
    „Încă o informație.
    La acea dată era mare caniculă în București.
    Prefectura Poliției Capitalei a montat în jurul cadavrelor mai multe tribune pentru ca publicul să [le] vizioneze descompunerea(;).
    La fața locului au venit membrii Guvernului și alte somități ale clasei conducătoare.
    În «Jurnalul» care a rulat la cinematografele din acea epocă s-a putut vedea [,spre pildă,] cum(;) ministrul educației naționale profesorul Petre Andrei scuipă cadavrele în chip de ură și pedeapsă post mortem”., ibidem, pag. 45
    De asemenea, „(;) școlile au venit să le scuipe și să le blesteme”., Șerban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu altceva decât Horia Sima, vol.I, pag. 146
    „Nu se știe ce s-a întâmplat [apoi] cu cadavrele(;). După toate probabilitățile au fost incinerate la Crematoriul Cenușa și ce a rezultat a fost azvârlit la gunoi”., idem, Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu și epoca 1930-1950, pag. 45
    Din cadrul acelorași sinistre represalii, fac parte și „masacrele mișelești din noaptea de 21-22 septembrie 1939. Noul guvern constituit sub președenția gen[eralului] Argeșanu, având pe gen[eralul] Gavril[ă] Marinescu ca Ministru de Interne, a ordonat uciderea tuturor fruntașilor legionari din lagăre și închisori, precum și a câte 3-5 legionari din fiecare județ.
    Astfel, au fost asasinați grupul de la închisoarea Râmnicu-Sărat în frunte cu ing. Gh. Clime, care a fost(;) torturat în mod înfiorător; 44 în lagărul de la Miercurea Ciuc; 31 în lagărul de la Vaslui; 7 la Spitalul Militar din Brașov; 10 în București; 147 în restul țării. În total, 252 de legionari”., XXX, Cronologie legionară, în [O.L. 38-39], pag. 70
    De asemenea, pe 22 septembrie „Victor Dragomirescu este ridicat de la Spitalul închisorii Văcărești, sugrumat în mașină și dus la crematoriu unde, încă dând semne de viață, a fost ars de viu”., ibidem

    Omisesem, mai sus, să-ți precizez motivul asasinării lui I.G. Duca. El, în calitatea sa de prim-ministru, semnase, în 1933, un angajament internațional pentru încetățenirea în țară a 300.000 de evrei (vezi detalii în Ion Coja, art.cit, pag. 22). Și-aceasta când, „în luna decembrie 1933, vreme de pace, nu existau nicăieri [în lume] persecuții antievreiești”(ibidem, pag. 22); „iar adăugați la ceilalți aflați deja în România, unii cu forme legale, alții clandestini, evreii din România ar fi ajuns să depășească un milion și jumătate, devenind, practic, cea mai numeroasă minoritate etnică din România”., ibidem
    Dar „de ce să se producă un asemenea exod, din Polonia în România, un exod de dimensiuni superioare celui biblic?! Explicații oficiale nu s-au dat, dar chiar și dacă ar fi existat aceste justificări, cine ar fi împiedicat apariția altor explicații, a altor «scenarii»?
    Un astfel de scenariu, care a circulat mult în perioada interbelică, este acela potrivit căruia comunitatea evreiască, preocupată(;) în mod firesc, de constituirea unui stat Israel, cu un teritoriu propriu, ar fi vizat, ca teritoriu al acestui stat, o parte din teritoriul românesc!”., ibidem
    „La acea dată, în 1933, acest plan al cărui susținător tenace fusese vestitul ministru [de interne al Franței](;) Adolphe Crémieux (1796-1880), avea o vechime de aproape un secol! Așa se explică, susțin unii, presiunile făcute asupra României și la Conferința internațională de la Berlin (1878), și la Paris (după primul război mondial), pentru ca România să accepte încetățenirea necondiționată a oricărui evreu care ar fi vrut să se stabilească în România. Deja însă, pe căi legale sau altminteri, în România de după 1830, s-au scurs importante efective umane evreiești, din Rusia și Polonia îndeosebi, al căror număr amenința să pună în cumpănă caracterul românesc al unor importante suprafețe din teritoriul național. Orașele moldovenești, în frunte cu Iașii, erau deja locuite cam toate de o po****ție majoritar evreiască.
    Cum pica în acest context intrarea în țară a încă 300.000 de evrei, e ușor să ne imaginăm! Din păcate singurii care au reacționat (iar reacția lor nu a imaginat cea mai fericită soluție) au fost legionarii. Celelalte formațiuni politice nu au avut nimic de obiectat. Din partea legionarilor, generalul Cantacuzino-Grănicerul i-a făcut o vizită prim-ministrului acasă și, în virtutea faptului că se cunoșteau și se prețuiau dintotdeauna, (;)l-a avertizat: «Ghiță, să știi că dacă semnezi intrarea în țară a 300.000 de evrei, băieții (adică legionarii – n. I.Coja.) te împușcă!»
    Generalul, așadar, nu s-a plâns de nedreptatea care li se făcea legionarilor prin desființarea partidului lor, împiedicându-i să se prezinte la alegerile de peste câteva zile. Ci i-a făcut lui Duca o cerere pe care ar fi trebuit s-o susțină și celelalte partide, căci intrarea a 300.000 de alogeni, indiferent de naționalitatea acestora, era o măsură inacceptabilă în numele celor mai elementare interese naționale”., ibidem
    „Sora lui I.G. Duca(;) a reprodus cuvintele pe care le-a rostit I.G. Duca, întors acasă, după ce a semnat pentru încetățenirea celor 300.000 de evrei: «Mi-am semnat condamnarea la moarte!»
    E cumplit și naște o mulțime de întrebări faptul că I.G. Duca a semnat acea convenție (sau ce-o fi fost), știind bine ce i se va întâmpla și, mai ales, știind bine cât rău aduce astfel Țării și Neamului său. De ce a semnat I.G. Duca? Singurul răspuns plauzibil rămâne acela că I.G. Duca își asumase anumite obligații de supunere și ascultare necondiționată, pe care nu era chip să le încalce”..., ibidem

    Oricum, „asasinatul politic nu a fost inventat de legionari! Dar este evident că legionarii sunt acuzați pentru aceste asasinate cu o insistență și cu o strategie a dezinformării atât de bine pusă la punct încât trebuie să ne întrebăm ce anume supără în mod specific și pe cine în faptul că legionarii, pe parcursul a(;) 20 de ani(;) săvârșiseră câteva asasinate (Manciu, Duca, Stelescu, Armand Călinescu și...cam «atât»), iar împotriva lor autoritățile, subliniez: autoritățile, ocolind legea, încălcând-o chiar, uciseseră cu de la sine voie, a regelui și a zbirilor poliției și din guvern, peste 300 (trei sute) de tineri care, ca persoană, ca individ, nu săvârșiseră nici o infracțiune, nici o fărădelege.
    Se uită lucrul acesta sau este complet necunoscut de cei care îi consideră mai departe pe legionari niște asasini prin excelență, adică prin mentalitate și prin program politic.
    Mai sunt oare legionarii, la acest «scor» atât de categoric, 300-4, mai sunt ei asasinii sângeroși și bezmetici pe care ni-i prezintă fel de fel de istorici și publiciști care uită cu consecvența cea mai stranie să amintească circumstanțele(;) în care aceștia s-au simțit obligați să recurgă la forma supremă de apărare?!”, ibidem, pag. 24

    Nu cumva, precum avertizează Șerban Suru, „poate(;) cei din fruntea țării nu vor să se cunoască istoria reală, căci, de-abia atunci oamenii de rând se vor putea proteja împotriva repetării istoriei și, o asemenea posibilitate, conducătorii noștri nu o agreează căci poate au de gând să «repete» istoria, luând exemple din trecut atunci când se vor afla la ananghie. Să nu uităm că pentru Ion Iliescu a fost la modă în anul 1990 să dea vina pe legionari și să spună că împotriva regimului neocomunist de atunci, manifestațiile po****re au fost de tip «legionar» - în sensul rău al cuvântului”., Șerban Suru, Adresă către autorități..., în Obiectiv Legionar, nr.38-39, Septembrie-Octombrie 2006, pag. 1, [O.L. 38-39]
    Să nu uităm, vorba lui Ion Coja, că, „ce trăim noi azi seamănă destul de bine cu ce se întâmpla în România anilor ’30. Numai că atunci era mai evident pericolul din afară, al dezagregării României Mari. Acest pericol nu aș zice că azi este mai mic, sau că nu există! Dimpotrivă! Este poate mai mare ca-n anii ’30, dar este mult mai discret, mai bine disimulat sub felurite lozinci și structuri europenizante, uzând de arme mai eficiente decât cele aflate în dotarea armatelor, cum ar fi arma financiară sau arma psihologică”., Ion Coja, art.cit., pag. 23
    Apropo, întreabă retoric Nicador Zelea Codreanu: „Care erau atunci [,în anii ’30,] dușmanii declarați ai Legiunii și implicit ai prosperității României și ai românilor?
    Politicianismul, corupția, spolierea bogățiilor țării și pauperizarea majorității zdrobitoare a românilor, asaltul economic al străinilor, cumpărând totul pe nimic, înrobind bietul român pe salarii de supraviețuire, despădurirea munților României în folosul unor venetici, transformarea românilor într-un popor de bolnavi datorită mizeriei creatoare de boli sociale și a asistenței sociale de două parale!

    Atenție, vi se pare cunoscut?(;) Ce vi se poate părea depășit?”, Nicador Zelea Codreanu, Despre niște reformatori, în Cuvântul Legionar, An III, nr.36, august 2006, pag. 3

    Dacă nimic, are cuvântul Șerban Suru:

    „[–] Terorismul de stat este cel mai înfiorător, cel mai distrugător tip de terorism, căci cetățenii sunt la discreția forțelor Statului, forțe care în loc să îi apere, îi torturează și îi ucid”(Șerban Suru, Invitație la Conferința cu titlul «70 de ani de terorism în România modernă - începutul...», ținută la Sala Dalles din Bd. Nicolae Bălcescu, nr. 18, sector 1, București, în data de 20.09.2006, între orele 18-20. Textul se regăsește în [O.L. 38-39], pag. 2), „practicând teroarea de stat ca metodă de anihilare a adversarilor politici și de supunere totală a po****ției”., ibidem

    Ciulesc urechea...
    85 Faust Brădescu, op.cit., pag. 54

    Și deși „ca în orice revoluție, se încearcă o schimbare radicală socială(;), masele nu mai sunt îndemnate să meargă la acte și gesturi necontrolate, nu mai sunt îndopate cu lozinci purtătoare de ură, nu mai sunt dirijate spre dezlipirea sufletească de națiunea din care fac parte”86. Iar „concepția legionară depășește scopul imediat al unei reușite concrete de înlăturare a unei clase sociale prin alta”87, revoluția întemeiată pe ea luând „în considerație viitorul întregii națiuni, armonia și bunăstarea socială a tuturor claselor”88. „Nu se preconizează violența, nu se urmărește distrugerea utilului experimentat, nu se insinuează desprinderea individului de contextul național, nu se propovăduiește fericirea și bunăstarea prin desprinderea de Dumnezeu89”90.

    86 ibidem, pag. 55
    87 ibidem
    88 ibidem

    89 „Revoluția legionară are loc în timp, printr-o gândire ce ia în considerație stabilirea unei armonii generale și a centrului de realizare în sufletul individului, iar nu în izbucnirea unei răzvrătiri sângeroase”., ibidem, pag. 60

    90 ibidem

    Așa se explică de ce nici „după [mai mult de] trei sferturi de secol, spaima dușmanilor în fața invincibilității spirituale a edificiului legionar nu a încetat: s-a transmis copiilor și nepoților, asemeni unei moșteniri, astfel încât devine relativ simplu să identifici un dușman al neamului românesc sau un arivist (grabă și zel suspect în a denatura și stigmatiza legionarismul). Deși numărul legionarilor actuali este infim, deși tineretul de azi prezintă certitudinea că nu poate urma calea elitei interbelice, deși literatura «verde» constituie o raritate, corul denigrărilor nu încetează. Dar pentru legionari «nu există înfrângere și dezarmare, căci forța ale cărei unelte vrem noi să fim e etern invincibilă»(Ion Moța – La Icoană, 1927) și «Chiar dacă a căzut Căpitanul, a rămas metoda!»”91. „Armatele cele mai eficace din lume sunt semințele”92.

    91 Nicoleta Codrin, Cuvânt înainte la volumul Constantin Papanace, Stilul legionar de luptă. Concepția tactică a Căpitanului, Editura Lucman, București, 2004, pag. 15
    92 Lucian Blaga, Carnețelul negru, în volumul Lucian Blaga, Aforisme, Text stabilit și îngrijit de Monica Manu, Editura Humanitas, București, 2001, pag. 279

    „Corneliu Codreanu n-a pus problema României imediate, a României moderne sau contemporane. Era mult prea puțin. Nu s-ar fi potrivit nici dimensiunii viziunii sale, și nici așteptărilor noastre. El a pus problema în termeni ultimi, în totalitatea devenirii naționale. El n-a vrut să îndrepte mizeria aproximativă a condiției noastre, ci să introducă Absolutul în respirația zilnică a României. Nu o revoluție a momentului istoric, ci una a istoriei”93.

    93 Emil Cioran, Profilul interior al Căpitanului, în Glasul strămoșesc, Sibiu, anul VI, nr. 10 din 25 decembrie 1940. Textul se regăsește în culegerea , Mișcarea Legionară în texte originale și imagini, Editura Lucman, București, f.a., pag. 177 [M.L.T.O.I.]

    În legionarism, „ideea de bază a revoluționării existenței umane nu este nici libertatea și, în nici un caz autoritatea. «Mișcarea Legionară nu se întemeiază [în] exclusiv[itate] nici pe principiul autorității, nici pe cel al libertății. Ea își are temeliile înfipte în principiul dragostei. În el își au rădăcinile atât autoritatea, cât și libertatea»(Corneliu Zelea Codreanu, Legiunea pentru supraviețuirea ființei naționale, pag. 59).
    Este vorba despre aceeași dragoste propovăduită de primii creștini, este dragostea dintre Christos și apostoli. Dragostea legionară nu este destinată unor anumiți oameni dintr-un spațiu și timp dat, ea este destinată întregului neam românesc”94.

    94 Cezarina Bărzoi, Charisma lui Corneliu Zelea Codreanu. Perspectivă legionară, IV, în Permanențe, anul VII, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2004, pag. 19

    Aceasta explică de ce „în timp ce toate revoluțiile sunt politice, revoluția legionară este spirituală și creștină.
    În timp ce toate revoluțiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de către o clasă socială sau de către un om, revoluția legionară are drept țintă supremă: mântuirea neamului, împăcarea neamului românesc cu Dumnezeu(;)”95.

    95 Mircea Eliade, De ce cred în biruința Mișcării Legionare, în Buna Vestire, anul I, nr. 244 din 17 decembrie 1937. Textul se regăsește în culegerea , «Dosarul» Mircea Eliade, vol. V, (1936-1944), Jos farsa!, partea a doua, Cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca, Editura Curtea Veche, București, 2001, pag. 251 [D.M.E.-J.F.p.II]

    „De aceea sensul Mișcării Legionare se deosebește de tot ce s-a făcut până astăzi în istorie”96: „niciodată cuvântul Mântuitorului n-a fost înțeles ca o revoluție a forțelor sufletești împotriva păcatelor și a slăbiciunilor cărnii”97. „O revoluție spirituală care luptă în primul rând împotriva păcatului și nevredniciei”98. O revoluție a cărei biruință „va crea un om nou”99, „născut dintr-un desăvârșit primat al spiritului împotriva temporalului, dintr-o biruință a duhului împotriva cărnii” 100.

    96 ibidem, pag. 251, 252
    97 ibidem, pag. 251
    98 ibidem
    99 ibidem, pag. 252
    100 ibidem

    „Legionarul nu mai trăiește la întâmplare. Viața lui are un sens precis și major: revoluția creștină, mântuirea neamului românesc”101.

    101 Mircea Eliade, Noua aristocrație legionară, în Vremea, anul IX, nr. 522 din 23 ianuarie 1938. Textul se regăsește în [D.M.E.-J.F.p.II], pag. 259

    „Stilul de viață legionar înlătură tot ceea ce este inutil, exterior, ornamental, înlătură tot ceea ce a creat strâmb și împovărător o mentalitate și o simțire îmbătrânită, stilul legionar înlătură tot ceea ce astăzi, ca și-n alte epoci asemănătoare, sub pretenție de civilizație și rafinament, desfigurează chipul omului și îl îndepărtează de natura sa proprie.
    Dar ce înseamnă simplitate legionară? Înseamnă trăirea adevărată: omul în legile omeniei sale. Simplitatea legionară înseamnă linie dreaptă, înseamnă adâncime, înseamnă asceză102. Ea decurge dintr-o adevărată trăire în spirit”103.

    102 Înseamnă-n-trun cuvânt CREDINȚĂ. „Credință și(;) jertfă”.,Traian Herseni, Prefață la volumul Traian Herseni, Mișcarea Legionară și muncitorimea, Editura Mișcării Legionare, București, 1940, pag. 3
    Nu-ntâmplător „Mișcarea Legionară are credințe, nu programe. Deosebirea e ca între cer și pământ. Programul e ceva din afară, făcut anume să câștige partizani. El se aseamănă cu râma din undița pescarului. Cu cât e mai grasă râma, cu atât mai repede se prinde peștele și, se înțelege, cu atât mai bine îi merge pescarului. Cu alte cuvinte: cu cât e mai darnic programul, cu atât se lasă mai repede păcălit alegătorul și, se înțelege, cu atât mai bine le merge partidelor. Spus pe față: programul e făcut de cei «deștepți» sau «șmecheri» ca să amăgească pe cei «proști» în alegeri”. (Traian Herseni, Cuvânt înainte la volumul Traian Herseni, Mișcarea Legionară și țărănimea, Ediția a II-a, Editura Mișcării Legionare, București, 1940, pag. 3) E simptomatic că în „compoziția comitetelor executive, centrale și județene ale partidelor politice, din care se recrutează miniștrii și prefecții guvernelor și deputații”(Traian Brăileanu, Politica, Editura, Albatros, București, 2003, pag. 315. Ediția a I-a, Tipografia Mitropolitul Silvestru, Cernăuți, 1928), „predomină tipul intelectualului nemulțumit cu leafa sa sau a[l] avocatului care speră să-și sporească clientela și să învârtească afaceri mai bune devenind prefect sau deputat”., ibidem
    După ce trec alegerile, partidele și-au ajuns scopul și nu le mai pasă de nimic. Căci politicianul «deștept» știe că până la alegerile viitoare «prostul» uită, iar el are vreme să-și schimbe dacă nu năravul, cel puțin... programul.(Traian Herseni, Mișcarea Legionară și țărănimea, pag. 3) „«Programele sunt vorbe»”., ibidem, pag. 3, 4

    „Credințele sunt cu totul altceva. Ele isvorăsc dinlăuntru, din inima și sufletul omului. Cu un program de care nu te ții, îți bați joc de alții, cu o credință pe care o trădezi, îți bați joc de Dumnezeu, de sufletul și omenia ta. De aceea credințele nu se pot schimba de pe o zi pe alta și nici nu au preț decât dacă sunt înfăptuite. Programele sunt făcute de oameni și schimbate după oameni. Credințele dimpotrivă schimbă ele pe oameni și-i ridică prin frumusețea și adevărul lor până la ele. Care din politicieni trăiește după programul partidului? Care e gata să moară pentru acest program? Legionarii însă trăiesc după credințele lor și sunt gata să-și de viața pentru ele. Moța și Marin, ca să nu-i amintim decât pe ei, au murit întru credința lor legionară. Din pricina aceasta credințele nici nu au rostul să aducă partizani, ele strâng numai în jurul aceluiași steag pe cei care sunt în stare să trăiască și să moară pentru ele. Mișcarea Legionară are credincioși, nu partizani. Din ea fac parte cei care jertfesc totul pentru țară, adică pentru mântuirea și înălțarea neamului românesc. În rândurile ei nu intră cei care cer, cei care umblă după câștig, cei care fug de muncă și nu se rușinează să cerșească, ci numai cei care dau, cei care se păgubesc pe ei pentru mărirea neamului., ibidem, pag. 4 Pe scurt, „Mișcarea Legionară nu promite și nu oferă nimănui nimic. Ea constituie o organizație în care cel care intră dă totul și nu cere în schimb nimic”., idem, pref.cit., pag. 3

    „Căpitanul Legiunii n-a spus niciodată: «veniți fraților cu mine, că vă dau marea cu sarea si cerul cu paserile» cum au spus(;) toți conducătorii de partide din România, ci spune: «eu am luat în spate crucea suferintelor românești și urc drumul care prin jertfă ne duce la biruință; - cine se crede în stare să îndure toate chinurile acestea să vină cu mine». Iar când a fost întrebat de program, Căpitanul a răspuns: «Să dăm tot ce avem pentru neamul nostru, luptând din toate puterile împotriva tuturor acelora ce-l fură, exploatează și dezonorează, amenințându-i existența» (25 Oct. 1936). De aceea în jurul său n-au ce căuta lichelele, n-au ce căuta neoamenii. Chiar dacă vreunul dintre aceștia îndrăznește să se apropie, fuge îndată ce dă de greu, «fuge ca dracul de tămâie»”., ibidem, pag. 5

    De aceea, „în Legiune nimeni nu se uită dacă ești sărac, dacă ai haine roase, dacă ești simplu muncitor cu ziua sau ești mare bogătaș. Aici nu se pune preț decât pe credință, pe jertfa adusă, pe dragostea de neam și pe omenie”., idem, Mișcarea Legionară și țărănimea, pag. 17
    De aceea „fruntașii legionari nu se aleg după avere sau după oamenii pe care îi atrag în partid, ci după curățenia sufletului, după puterea lor de dragoste, de credință și de jertfă ”., ibidem
    De-aceea, „legionarismul încurajează și se întemeiază pe libertate. Vii în legionarism pentru că ești liber, pentru că te-ai hotărât să depășești cercurile de fier ale determinismului biologic (frica de moarte, de suferință, etc.) și ale determinismului economic (frica de a rămâne pe drumuri). Cel dintâi gest al legionarului este un gest de totală libertate: el îndrăznește să se rupă de toate lanțurile robiei sale spirituale, biologice și economice. Nici un determinism exterior nu-l mai poate influența. În clipa când s-a hotărât să fie liber, toate spaimele și toate complexele de inferioritate dispar ca prin farmec. Cel care intră în Legiune, îmbracă pentru totdeauna cămașa morții. Asta înseamnă: legionarul se simte atât de liber, încât nici moartea nu-l mai înspăimântă”. (Mircea Eliade, Libertate, în Iconar, Cernăuți, an III, 1937 nr. 5. Textul se regăsește în volumul, Mircea Eliade, Textele «legionare» și despre «românism», Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, pag. 68) „«Cel care știe să moară nu va fi rob niciodată». Și nu e vorba numai de robia etnică sau politică, ci, în primul rând, de robia spirituală. Dacă ești gata să mori, nu te mai poate robi nici o frică , nici o slăbiciune, nici o timiditate. Împăcându-te cu gândul morții, atingi cea mai totală libertate care îi este îngăduită omului pe pământ”., ibidem

    Iar dacă, „e adevărat, pot fi și dintre legionari unii care să fi rămas la mentalitatea politică sau la cea haiducească”(Constantin Noica, Limpeziri pentru o Românie legionară, în Buna Vestire, anul IV, seria a II-a, nr. 29 din 11 octombrie 1940. Conferință ținută la Radio în seara de 5 octombrie 1940, apud site-ul Fundației George Manu): „ei sunt întârziații Mișcării sau(;) structural inapți de a progresa o dată cu ea. De aceea nu judecați Mișcarea după cei care nu stau decât la periferia ei, ci după cei buni, care năzuiesc să fie încă și mai buni, și stau ca atare în inima ei. Dacă veți spune: «Am văzut un legionar făcând cutare acțiune nevrednică», nu veți înțelege ce este de înțeles. Când însă veți vedea – și-l puteți vedea – un legionar care încă nu e mulțumit cu sine, atunci veți fi văzut ceva din Legiunea însăși. Veți fi văzut umbra lui Corneliu Codreanu și a lui Moța; lumina lui Corneliu Codreanu și a lui Moța”., ibidem

    103 Ernest Bernea, Stil legionar, Tipografia Bucovina, I.E. Torouțiu, București, 1937; reeditare Salzburg, Colecția Omul Nou, 1953 [S.L.], apud site-ul Fundației George Manu.

    „Legiunea nu luptă contra cuiva, luptă pentru ceva: pentru valorile spirituale”104. Iar legionarii „nu merg pe drumul lor, ci pe drumul nației, care e al mântuirii pentru că pe el străjuiește Dumnezeu”105.

    104 Constantin Noica, Limpeziri pentru o Românie legionară, apud site-ul Fundației George Manu
    105 Nae Ionescu, Sub semnul Arhanghelului, în Buna Vestire, anul I, nr. 100 din 27 iunie 1937, apud site-ul Fundației George Manu.

    „«Ori învingem ori murim» nu e numai un refren de cântec legionar, ci însuși principiul acestei mișcări care, în afară de aceea a lui Avram Iancu, este singura cu adevărat revoluționară în istoria noastră”106.

    106 Nichifor Crainic, Revoluția legionară, apud site-ul Fundației George Manu
    Attached Images Attached Images

  5. #47
    incepator
    Join Date
    Jul 2008
    Posts
    6
    Reputatie
    1

    Wink LEGIONARII (5 din 5)

    „Astfel toți cei care vor «învierea» neamului românesc, trebuie să vrea totodată revoluția legionară permanentă”107.

    107 ibidem

    „«Garda de Fier» este ultima rezervă aruncată în luptă de voința de a nu muri a neamului”108.

    108 ibidem

    Ea diferă esențial atât de fascism cât și de național-socialism; cărora, totdeodată, le este net superioară. „Deosebirea dintre fascism și național-socialism [,pe de o parte,] și Mișcarea Legionară [,pe de cealaltă,] este aspectul fundamental religios al Mișcării Legionare, religios creștin, ceea ce nu era cazul nici la fasciști, nici la național-socialiști. Erau laicizați și fasciștii și național-socialiștii”109.

    109 Spre pildă: „Într-o întrunire, Mussolini s-a uitat la ceas și a spus «Îi dau ultimatum lui Dumnezeu ca în câteva minute să mă trăznească dacă există!» Și-apoi s-a uitat [iar] la ceas. Au trecut minutele și a demonstrat că Dumnezeu nu există”., Petre Țuțea, Mussolini s-a uitat la ceas și i-a dat ultimatum lui Dumnezeu, în Cuvântul, numerele 115, 116, 117, 118, 13 decembrie 1990, interviu realizat de Horia Salcă. Textul se regăsește în [C.Z.C.E.S.], pag. 270
    Iar Hitler, considera religia ca nimic altceva decât un simplu instrument de moralizare a masei.
    Mein Kampf: „În această lume omenească nu poate fi concepută supraviețuirea efectivă a unui scop religios. Marea masă a poporului nu este alcătuită din filosofi, ori, pentru masă credința este adesea singura bază a unei concepții morale despre lume. Diferitele mijloace de înlocuire nu s-au dovedit atât de mulțumitoare încât să se poată vedea în ele înlocuitorii confesiunilor religioase curente. Dar dacă învățământul și credința se sprijină în mod eficace pe păturile cele mai întinse, atunci autoritatea incontestabilă a conținutului acestei credințe trebuie să fie temelia oricărei acțiuni eficace.
    Dogmele sunt pentru religii ceea ce sunt legile constituționale pentru stat: fără ele, alături de câteva sute de mii de oameni sus-puși care ar putea trăi înțelept și inteligent, alte milioane n-ar putea s-o facă”., Adolf Hitler, Mein Kampf, Ediție în limba română, Editura Pacifica, București, 1993, pag. 186, 187

    „Stilul legionar este stilul românesc de a fi, este stilul de viață al acestui neam care are un pământ al său, un cer și un Dumnezeu al său, care are un destin propriu în istoria neamurilor. El va învinge ca ceva firesc, în lupta ce se dă astăzi între cele două lumi”110.

    110 Ernest Bernea, [S.L.]

    „Sunt două feluri [(atitudini)] de a privi istoria: cea orientală, care se îndepărtează de istorie și cea occidentală, care uită că mai e și un cer. Amândouă sunt unilaterale. În atitudinea orientală, istoria se anemiază sau se insignifiază, în cea occidentală, istoria se degradează, fiindcă devine doar locul unor absoluturi subiective, capricioase, laice, empirice, înșelătoare ori chiar satanice, legate de instincte pur omenești. În ambele cazuri istoria decade.
    Ceea ce trebuie e, deci o sinteză de cer și de istorie, o validare maximă a istoriei, dar într-o ierarhizare la capătul căreia să fie înțelesurile și tainele auguste ale metafizicii”111. „Istoria mare sub semnul Crucii, al transcendentului”112. „Absolutul(;) e de esență religioasă”113. „Să avem întotdeauna în istorie curajul, universalitatea și absolutul Crucii”114.

    111 Vasile Băncilă, Arhangheli în istoria românească, articol apărut în Omul Nou, Brăila, 1938, apud site-ul Fundației George Manu.
    112 ibidem
    113 ibidem
    114 ibidem

    „Lupta metafizică dintre Arhanghelism și Luciferic se transpune, (;)pe plan pământean, în crâncenul război pe care legionarismul îl poartă împotriva întunericului și satanicului de pretutindeni.
    Legionarismul(;) nu e, astfel, o simplă abstracțiune, o firavă formulă politică, ci un fenomen etic și istoric de mare intensitate și durată, germinat, în esențele lui cele mai profunde, de un lung fulger metafizic”115.

    115 Radu Gyr, O lume tânără și un moment istoric, în volumul Radu Gyr, Femeia în eroismul spiritual moral, și național, Idei desvoltate dintr-o conferință ținută la 8 decembrie 1935, în aula Universității din Iași, sub patronajul Cercului Studențesc Tecucean, București, f.a., pag. 9, 10

    „Mișcarea Legionară(;) este cea mai profundă revoluție spirituală pe care a cunoscut-o poporul român de la creștinarea lui încoace.
    Prin adâncimea, capacitatea de mulare pe realități și perenitatea ei, revoluția lui Corneliu Codreanu este valabilă pentru toate națiunile care vor să pornească pe calea încreștinării efective”116.

    116 Gheorghe Racoveanu, Mișcarea Legionară și Biserica. Omenia și frumusețea cea dintâi, cu o prefață de Constantin Papanace, Editura Samizdat, Tiparul executat de Tipografia Antet XX Press, Filipeștii de Târg, Prahova, f.a., pag. 46

    Foc și smarald.

    CU DUMNEZEU ÎNAINTE!
    BIBLIOGRAFIE

    (nominalizez în ea doar materiale din care
    am citat sau la care am făcut referire directă)


    Andrew Cristopher & Gordievski Oleg, K.G.B., Editura All, București, în Nicolae Mitrică, Episoade dintr-un război nedeclarat, partea a VI-a, în Revista Francmasoneria. Dezvăluiri cutremurătoare, nr. 10/2003

    Mareș Ioan M., Francmasoneria în filmul «Ecaterina Teodoroiu», 1933 [FM.F.E.T.]

    XXX, Cuvântul Legionar, An III, nr.36, august 2006, [C.L. III. 36]

    XXX, Din luptele Tineretului Român, (1919-1938), Editura Fundației Buna Vestire, 1993, [D.L.T.R.]

    XXX, «Dosarul» Mircea Eliade, vol. V, (1936-1944), Jos farsa!, partea a doua, Cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca, Editura Curtea Veche, București, 2001, [D.M.E.-J.F.p.II]

    XXX, Expres Magazin, nr. 87, 25 martie 1992 [E.M. 87]

    XXX, Francmasoneria. Dezvăluiri cutremurătoare, nr. 7/2003, [FM.D.C. 7/2003] și nr. 10/2003, [FM.D.C. 10]

    XXX, Mișcarea Legionară în texte originale și imagini, Editura Lucman, București, f.a., [M.L.T.O.I.]

    XXX, Obiectiv Legionar, An II, nr. 1(7), ianuarie 2004, [O.L. 1(7)]; An I, nr. 4, octombrie 2003, [O.L. 4]; An IV, nr. 38-39, Septembrie-Octombrie 2006; [O.L. 38-39]

    XXX, Permanențe, anul VII, nr. 11, noiembrie-decembrie 2004, [P. VII.11]; Anul VIII, nr. 8, august 2005, [P. VIII.8]

    XXX, Săptămâna românească, An II, nr. 51, 16-22 noiembrie 2006 [S.R. II.51]

    Băiaș Ionuț, Cine și de ce conduce România, în [P. VIII.8]

    Bărzoi Cezarina, Charisma lui Corneliu Zelea Codreanu. Perspectivă legionară, IV, în [P. VII.11]

    Băncilă Vasile, Arhangheli în istoria românească, articol apărut în Omul Nou, Brăila, 1938, apud site-ul Fundației George Manu

    Becescu Florin, Franc-Masoneria. Crimă-Spionaj-Anarhie, Editura Ziarului «Porunca Vremii», București, 1936

    Bernea Ernest, Stil legionar, Tipografia Bucovina, I.E. Torouțiu, București, 1937; reeditare Salzburg, Colecția Omul Nou, 1953, apud site-ul Fundației George Manu

    Bidegain Jean, Discurs rostit în anul 1905 în fața Marelui Orient al Franței, în [O.L. 1(7)]
    Boldur Lățescu Gheorghe și Iorga Filip-Lucian, Genocidul comunist în România, vol. IV, Reeducarea prin tortură, Editura Albatros, București, 2003

    Brădescu Faust, Viziunea integrală a Revoluției Legionare, Prefață de Dr. Gheorghe Buzatu, ediție îngrijită de Radu-Dan Vlad, Traducere din limba franceză de Mădălina Martin, Editura Majadahonda, București, 1997

    Blaga Lucian, Carnețelul negru, în volumul Lucian Blaga, Aforisme, Text stabilit și îngrijit de Monica Manu, Editura Humanitas, București, 2001

    Brăileanu Traian, Politica, Editura, Albatros, București, 2003, pag. 315. Ediția a I-a, Tipografia Mitropolitul Silvestru, Cernăuți, 1928

    Buzatu Gheorghe, Despre legionari și legionarism, prefață la monografia Corneliu Zelea Codreanu și epoca sa, în [C.Z.C.E.S.]

    Ciobanu Ion T., Mr., Dictatura Regelui Carol al II-lea sau despre cum s-a încercat gestionarea crizei acesteia, în [O.L. 38-39], pag. 3-5. Articol publicat inițial în Revista Academiei Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu – Sibiu, nr. 4 din 1999

    Cioran Emil, Profilul interior al Căpitanului, în Glasul strămoșesc, Sibiu, anul VI, nr. 10 din 25 decembrie 1940., în [M.L.T.O.I.]

    Codrescu Răzvan, În căutarea Legiunii pierdute, Editura Vremea, București, 2001

    Codrin Nicoleta, Cuvânt înainte la volumul Constantin Papanace, Stilul legionar de luptă. Concepția tactică a Căpitanului, Editura Lucman, București, 2004

    Coja Ion, Legionarii noștri, Editura UMC, București, 2001; Protocoalele Kogaionului. Teze și ipoteze consemnate și autentificate de Ion Coja pentru a se înțelege și evalua corect Contenciosul Româno-Evreiesc, inclusiv – așa numindu-l unii – «Holocaustul din România», Uniunea Vatra Românească, Editura Țara Noastră, București, 2004; Nicadorii, în [S.R. II.51]

    Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ”Bande, bandiți și eroi”. Grupurile de rezistență și Securitatea (1948-1968). Documente, Editura Enciclopedică, București, 2003 [”B.B.I.”]

    Crainic Nichifor, Ortodoxism și Masonerie, în [FM.F.E.T.]; Revoluția legionară, apud site-ul Fundației George Manu

    Crișan Radu Mihai, Testamentul politic al lui Mihai Eminescu, 2005; Îndușmăniții au același crez. Testamentele politice ale lui Ion Antonescu și Corneliu Zelea Codreanu, 2005; Moța și Marin. Testamentele lor politice, 2006; Totul pentru Hristos! Testamentul politic al lui Nicolae Iorga, 2006; Surâsul Legiunii. Sau cum înțeleg eu Legionarismul Românesc, 2006. Fiecare dintre ele este publicată la Editura Cartea Universitară, București.

    Dobrescu Emilian M., Iluștri francmasoni, Editura Nemira, București, 1999

    Eliade Mircea, Textele «legionare» și despre «românism», Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, [T.L.D.R.]; Libertate, în Iconar, Cernăuți, an III, 1937 nr. 5, în [T.L.D.R.]; De ce cred în biruința Mișcării Legionare, în Buna Vestire, anul I, nr. 244 din 17 decembrie 1937, în [D.M.E.-J.F.p.II]; Noua aristocrație legionară, în Vremea, anul IX, nr. 522 din 23 ianuarie 1938, în [D.M.E.-J.F.p.II]

    Eminescu Mihai, Opere, vol. IX, Ediție critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, București, 1980, [M.E.O. IX]; vol. X, Ed.cit., București, 1989 [M.E.O. X]; vol. XII, Ed.cit., București, 1985; [M.E.O. XII]; Manuscrisul Din ședințele Societății România Jună. Naționaliștii și Cosmopoliții, în [M.E.O. IX]; Un cenușar român..., Timpul, 8 aprilie 1879, în [M.E.O. X]; «Românul» a contractat năravul..., Timpul, 29 iulie 1881, în [M.E.O. XII]

    Gheorghiu Lizeta, Cuvântul apărării – pledoaria avocatului Lizeta GHEORGHIU – în procesul lui Corneliu Zelea Codreanu din mai 1938, în [D.L.T.R.]

    Goga Octavian, Mustul care fierbe, Editura Scripta, București, 1992

    Gyr Radu, Femeia în eroismul spiritual moral, și național, Idei desvoltate dintr-o conferință ținută la 8 decembrie 1935, în aula Universității din Iași, sub patronajul Cercului Studențesc Tecucean, București, f.a., [F.E.S.M.N.]; O lume tânără și un moment istoric, în [F.E.S.M.N.]

    Herseni Traian, Mișcarea Legionară și muncitorimea, Editura Mișcării Legionare, București, 1940; Mișcarea Legionară și țărănimea, Ediția a II-a, Editura Mișcării Legionare, București, 1940

    Heinen Armin, Die Legion «Erzangel Michael» in Rumänien. Soziale Bewegung und politische Organisation. Ein Beitrag zum Problem des internationalen Faschismus, Südosteuropäische Arbaiten, München, 1986

    Hitler Adolf, Mein Kampf, Ediție în limba română, Editura Pacifica, București, 1993

    Iftimovici Radu, Spulberarea unei legende. Progromul de la Abator, în [E.M. 87]

    Ionescu Nae, Teologia. Integrala publicisticii religioase, Editura Deisis, Sibiu, 2003, [T.I.P.R.]; Iertarea creștină, în Cuvântul, an III, nr. 624 din 29 noiembrie 1926, în [T.I.P.R.]; Sub semnul Arhanghelului, în Buna Vestire, anul I, nr. 100 din 27 iunie 1937, apud site-ul Fundației George Manu

    Iorga Nicolae, Discursuri Parlamentare, vol. I-iu, partea I-a, Editura Bucovina, I.E. Torouțiu, București, 1939, [D.P.v.I.p.I]; În chestia manifestațiilor studențești, Discurs rostit în ședința din 17 decembrie 1909 a Camerei Deputaților, în [D.P.v.I.p.I]; Chestia agitațiilor evreiești, Discurs rostit în ședința din 11 februarie 1910 a Camerei Deputaților, în [D.P.v.I.p.I]

    Milcoveanu Șerban, Corneliu Z. Codreanu altceva decât Horia Sima, vol. I și II, Editura Crater, București, 1996; Tactica și strategia în întrebări cu sau fără răspuns, Tipografia TCM Print, București, 2001; Atentatul din 21 septembrie 1939 contra lui Armand Călinescu și epoca 1930-1950, Editura TCM Print, București, 2004; Teroarea de Stat până la 22 decembrie 1989, volum editat fără scop lucrativ de Asociația foștilor președinți ai Studențimii persoană juridică și Liga pentru apărarea Adevărului Istoric persoană juridică, București, 2004, pag. 199

    Mitrică Nicolae, Episoade dintr-un război nedeclarat, partea a III-a în [FM.D.C. 7/2003]; partea a VI-a, în [FM.D.C. 10]

    Nestorescu Bălcești Horia, Ordinul Masonic Român. Mai puțină legendă și mai mult adevăr, cu un Cuvânt înainte de Mihail Sadoveanu, Casa de Editură și Presă Șansa S.R.L., București, 1993

    Nicolschi Alexandru, Autobiografie-sinteză, în [S.E.v.I.]

    Noica Constantin, Limpeziri pentru o Românie legionară, în Buna Vestire, anul IV, seria a II-a, nr. 29 din 11 octombrie 1940. Conferință ținută la Radio în seara de 5 octombrie 1940, apud site-ul Fundației George Manu

    Papanace Carol, Prefață la volumul Constantin Papanace Diverse stiluri de luptă politică, Tipografia INFCON S.A., Constanța, 2005

    Papanace Constantin, MIHAI EMINESCU un mare precursor al LEGIONARISMULUI românesc, Ediția I-a, Editura Armatolii, Cetatea Eternă, 1951; Diverse stiluri de luptă politică, Tipografia INFCON S.A., Constanța, 2005

    Papuc Ion, Cu fața spre trecut. Portrete și ideologii, Editura Vergiliu, București, 2005

    Pauker-Brătescu Tatiana, Notă biografică despre Ana Pauker, în [S.E.v.II.]

    Paulescu Nicolae C., Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria, Tipografia Antet XX Press, Filipeștii de Târg, Prahova, 2000; Ediția I-a, 1913, două volume; Degenerarea Rasei Jidănești, București, 1928

    Posteucă Vasile, Destinul imperial al românilor. Dumnezeu, Neamul, Omul, Editura Criterion Publishing, Norcross, GA, f.a.

    Racoveanu Gheorghe, Mișcarea Legionară și Biserica. Omenia și frumusețea cea dintâi, cu o prefață de Constantin Papanace, Editura Samizdat, Tiparul executat de Tipografia Antet XX Press, Filipeștii de Târg, Prahova, f.a.

    Rădulescu Motru Constantin, Revizuiri și adăugiri, vol.III, Editura Floarea Darurilor, București, 1999

    Redacția Obiectiv Legionar, Comentarii la articolul Mr. Ion T. Ciobanu, Dictatura Regelui Carol al II-lea sau despre cum s-a încercat gestionarea crizei acesteia, în [O.L. 38-39]

    Sima Horia, Cuvânt înainte la volumul Corneliu Zelea Codreanu, Însemnări de la Jilava, Ediție îngrijită de Radu Dan Vlad, Editura Majadahonda, București, 1995. Cuvântul înainte a fost redactat pe 10 iunie 1951.

    Simionescu Roxana, Doctrina Legionară. Prezentare concisă, Editura Lucman, București, 2003

    Solomovici Teșu, Securitatea și Evreii: vol.I, Despre călăi și despre victime, Prefață de Răzvan Theodorescu, Cuvânt înainte de Sorin Roșca Stănescu, Editura Ziua, București, 2003, [S.E.v.I.]; vol. II Teroare. Crime. Turnători. Colaboraționiști, Editura Teșu, București, 2004, [S.E.v.II.]

    Stăniloae Dumitru, Națiune și Creștinism, Editura Elion, București, 2003, [N.C.]; Idealul național permanent, în Telegraful român, LXXXVIII, nr. 4, 1940, în [N.C.]; Ortodoxia, lumina lumii și inima neamului nostru, în Telegraful român, LXXXVIII, nr. 11, 1940, în [N.C.]; Creștinism și naționalism, în Telegraful român, LXXXVIII, nr. 40, 1940, în [N.C.]; Să rămânem identici cu noi înșine, în Telegraful român, XCIII, nr. 1, 1945., în [N.C.]

    Suru Șerban, Adresă către autorități..., în [O.L. 38-39]; Invitație la Conferința cu titlul «70 de ani de terorism în România modernă - începutul...», ținută la Sala Dalles din Bd. Nicolae Bălcescu, nr. 18, sector 1, București, în data de 20.09.2006, între orele 18-20, în [O.L. 38-39]

    Șafran Alexandru, Israel și rădăcinile sale, Editura Hasefer, București, 2002, [I.R.S.]; Poporul lui Israel și Țara lui Israel. Israel, «inima națiunilor»; Ereț-Israel, sufletul universului, Curs ținut la Universitățile din Geneva, Amsterdam și Jyvaskyla (Finlanda), la Trinity College din Cambridge și la Sorbona. Expunere prezentată la Paris, la Conferința rabinică europeană. În [I.R.S.]

    Theodoru Radu, A fost sau nu HOLOCAUST?, Editura Lucman, București, 2003

    Țuțea Petre, Mussolini s-a uitat la ceas și i-a dat ultimatum lui Dumnezeu, în Cuvântul, numerele 115, 116, 117, 118, 13 decembrie 1990, interviu realizat de Horia Salcă, în [C.Z.C.E.S.]

    Varlam Ion, PseudoRomânia. Conspirarea deconspirării, Editura VOG, București, 2004

    Wigoder Geofrey, Evrei în lume. Dicționar biografic, traducere în limba română de Irina Horea, Viviane Prager, Carmen Stanca, Editura Hasefer, București, 2001

    Zelea Codreanu Corneliu, Pentru legionari, vol. I, Editura Totul pentru Țară, Sibiu, 1936 și Cărticica șefului de cuib. Manual al Gărzii de Fier, în [O.L. 4]; Însemnări de la Jilava, Ediție îngrijită de Radu Dan Vlad, Editura Majadahonda, București, 1995 [Î.J.]; Însemnarea intimă din data de marți 14 iunie 1938, în [Î.J.]

    Zelea Codreanu Nicador, Despre niște reformatori, în [C.L. III. 36]

    XXX, 1948 mai 18. Proces-verbal al conferinței ce a avut loc la Ministerul Afacerilor Interne referitoare la mișcarea legionară, Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, fond documentar, dosar nr. 45, f.1-4 – în [”B.B.I.”]

    XXX, Corneliu Zelea Codreanu și epoca sa, Editura Criterion Publishing, Norcross, GA, U.S.A., 2001, [C.Z.C.E.S.]

    XXX, Cronologie legionară, în [O.L. 38-39], Ediția I-a, Colecția Omul Nou, Salzburg, 1953

    XXX, Israelite of America, 3 august 1866, apud [O.L. 1(7)]

    XXX, Jewish Banker, de Comte de Saint-Aulaire din Geneve contra la Paix, Librarie Plan, Paris, 1936, apud [O.L. 1(7)]

    XXX, The American Hebrew, 20 septembrie 1920, apud [O.L. 1(7)]

    XXX, The Jewish World, 9 februarie 1883, apud [O.L. 1(7)]



    ----------------- * * -----------------

  6. #48
    incepator
    Join Date
    Jul 2008
    Posts
    6
    Reputatie
    1

    Smile Idealul legionar si prigonitorii lui

    LEGIONARISMUL. DOCTRINA SI PRIGONITORII LUI
    -NEcenzurat. Si cu CopyFREE-

    DOCTRINA

    IZVORUL PRINCIPAL: EMINESCU

    ARMA CUVANTULUI LA MIHAI EMINESCU

    http://www.scribd.com/doc/2302519/DR...MIHAI-EMINESCU
    sau
    http://www.esnips.com/web/referatesStuff


    SPRE EMINESCU. Raspuns romanesc la amenintarile prezentului si la provocarile viitorului

    http://www.scribd.com/doc/2167565/ECONOMISTUL-EMINESCU
    sau
    http://www.esnips.com/web/referatesStuff


    DOCTRINA PROPRIU-ZISA: CODREANU, MOTA SI MARIN

    CORNELIU ZELEA CODREANU - TESTAMENTUL POLITIC

    http://www.scribd.com/doc/976134/ANTONESCUCODREANU
    sau
    http://www.esnips.com/web/referatesStuff


    ION MOTA SI VASILE MARIN - TESTAMENTELE POLITICE

    MOTA SI MARIN. Testamentele lor politice
    http://www.scribd.com/doc/886527/Ion...ntele-Politice
    sau
    http://www.esnips.com/web/referatesStuff


    DOCTRINE SURORI: IORGA si ANTONESCU

    NICOLAE IORGA - TESTAMENTUL POLITIC

    http://www.scribd.com/doc/886667/NIC...TIC-continutul
    sau
    http://www.esnips.com/web/referatesStuff


    ION ANTONESCU - TESTAMENTUL POLITIC

    http://www.scribd.com/doc/976134/ANTONESCUCODREANU
    sau
    http://www.esnips.com/web/referatesStuff


    DUSMANII: IUDEOMASONERIA SI IUDEOCOMUNISMUL

    SECRETUL SABIEI DE FOC. Sau cum e cu putinta Fenomenul Legionar

    http://www.scribd.com/doc/886529/Sec...menul-Legionar
    sau
    http://www.esnips.com/web/referatesStuff
    Attached Images Attached Images

  7. #49
    sport legend
    Join Date
    Jul 2006
    Location
    Bucuresti
    Posts
    16,043
    Reputatie
    1
    Eu staim ca in Romania este interzisa propaganda fascista

  8. #50
    Pro Memoria miril's Avatar
    Join Date
    Apr 2003
    Location
    Stockholm
    Posts
    29,276
    Reputatie
    0
    L-am solicitat pe Vadim sa judece situatia.
    "The minority is sometimes right, the majority always wrong." - A Progres...sive Thinker

    "If you support a team that fails to win the league for years, it does feel like a kind of cult'." - Salman Rushdie

  9. #51
    sport legend
    Join Date
    Jul 2006
    Location
    Bucuresti
    Posts
    16,043
    Reputatie
    1
    Vad ca propagandistul doar pentru asta s-a inscris pe forum. Si asta dupa ce a fost dat afara de pe un altul

  10. #52
    uni is dead
    Join Date
    Mar 2006
    Posts
    17,269
    Reputatie
    1
    Quote Originally Posted by rob_din View Post
    Vad ca propagandistul doar pentru asta s-a inscris pe forum. Si asta dupa ce a fost dat afara de pe un altul
    Numai haos am cules prin deschiderea acestui thread

  11. #53
    koaye grele Tyler Durden's Avatar
    Join Date
    Nov 2006
    Location
    mwelaromani
    Posts
    18,133
    Reputatie
    1
    Auzi, în Hawaii sunt legionari?
    FCSB este acronimul Pușcariei în sportul românesc. Patronul, managerul, precum și cel mai reprezentativ suporter sunt oameni certați cu legea, infractori de drept comun. Cei care susțin această echipă par și ei alcătuiți din aceeași plămadă.

  12. #54
    watcher Datenshi's Avatar
    Join Date
    Mar 2004
    Location
    online
    Posts
    12,849
    Reputatie
    1
    Ia uiteeeee...
    I must not let my passion interfere with my reason. That is not good. That is bad.

  13. #55
    sport legend
    Join Date
    Jun 2006
    Location
    USA
    Posts
    2,707
    Reputatie
    1
    judecand la rece, ML ca orice miscare nationalista are si bune si rele. In principiu ei au dorit binele Romaniei insa dupa parerea mea ML a facut mai putin rau Romaniei decat Antonescu. Trebuie judecate lucrurile in contextul politic, social si chiar militar al acelor ani.

    Pe de alta paerte chiar nu stiu daca disparitia unor lideri politici e cel mai rau lucru din lume. <wink>. Sa ne gandim cati dintre romani ar fi tristi daca le-ar dispare subit cativa oameni politici actuali...

  14. #56
    aluzionist cimitiru' ghencea's Avatar
    Join Date
    Mar 2008
    Location
    suceava
    Posts
    12,345
    Reputatie
    1
    in principiu,nu stiu daca miscarea legionara si in special corneliu zelea codreanu pot fi judecati pe un forum de discutii pe internet...
    pentru intelegerea unor lucruri ce tin de esenta ideologiei legionare,va recomand sa cititi "intre dumnezeu si neamul meu" de petre tutea.
    a fi nationalist nu inseamna a fi sovin,antisemit sau rasist... e o confuzie mare...
    "The universe is a big place, perhaps the biggest."
    Kilgore Trout

  15. #57
    sport legend Gica Chioru's Avatar
    Join Date
    Nov 2003
    Posts
    2,257
    Reputatie
    1
    Bah, oricum ar fi fost Corneliu Zelea Codreanu, sa fie bagati in dube legati la maini si la picioare, strangulati de jandarmi, bagati intr-o groapa comuna aruncandu-se si acid si var nestins peste ei... Nu ajunge? Nu, au urmat 70 de ani de invective si de mizerii aruncate asupra lor...

    Bah, cand Statul este criminal victimele nu pot fi decat inocente, bagati la cap asta.
    [B][COLOR="Red"]CFR Rapid Bucuresti=primul club bolsevic din Romania
    1923. Conform directivei KOMINTERN apare bolsevismul in sportul romanesc.[/COLOR][/B]

  16. #58
    koaye grele Tyler Durden's Avatar
    Join Date
    Nov 2006
    Location
    mwelaromani
    Posts
    18,133
    Reputatie
    1
    Codreanu trebuia sa faca puscarie pentru asasinarea lui Manciu, nu a facut atunci ptr. ca atunci era un sistem juridic care se sprijinea pe jurii. A doua oara a cazut victima lui Carol al doilea care l-a vrut asasinat ptr ca vedea in el un rival. Totul a fost de fapt un razboi intre stat vag democratic si niste tineri fanatici care doreau sa renoveze Romania intr-un mod pe care eu personal nu-l gust deloc, dat de gustibus vorba uzbekului.

    Despre ML, istoriografia comunista a vehiculat multe minciuni, a exista o singura carte dedicata exclusiv Miscarii Legionare, este vorba de lucrarea ,,Garda de Fier. Organizatie de tip fascist”, a autorilor Mihai Fatu si Ioan Spalatelu, carte care reia in fapt concluziile Partidului Comunist Roman, vehiculate cu ocazia celei de 45-a aniversari a P.C.R. Totusi, asta nu-nsemna ca aceasta miscare este una inocenta si doar pentru ca a fost atacata de istoricii comunisti nu are niste bube imense. E ca si cum ar spune un german dupa al doilea razboi mondial ca miscarea comunista e buna doar pentru ca fusese diabolizata de Hitler.
    Last edited by Tyler Durden; 19th August 2008 at 22:01.
    FCSB este acronimul Pușcariei în sportul românesc. Patronul, managerul, precum și cel mai reprezentativ suporter sunt oameni certați cu legea, infractori de drept comun. Cei care susțin această echipă par și ei alcătuiți din aceeași plămadă.

  17. #59
    sport legend Gica Chioru's Avatar
    Join Date
    Nov 2003
    Posts
    2,257
    Reputatie
    1
    Organizatia lui Codreanu nu a avut nimic de-a face cu fascismul, absolut nimic. Dimpotriva chiar, era exact opusul fascismului din multe puncte de vedere. Marea majoritate confunda fascismul cu ceea ce a fost in Germania, o enorma greseala, o aberatie. Legionarismul Capitanului nu are nimic de-a face cu cele doua ideologii. De altfel, adusa in fata justitiei aliate a fost disculpata totalmente la acuzele aduse.

    Miscarea Arhanghelul Mihail, sau Miscarea Legionara, asa cum este indeobste cunoscuta, este anacronica zilelor noastre, numai niste idealisti pot crede ca e posibila o revigorare. Ideologia legionara, este, fatalmente, infranta, atat timp cat ea nu s-a putut apara de ea insasi, tinand cont de ceea ce s-a petrecut dupa asasinatele antilegionare. Au cazut in capcana politicianista si in loc sa fie un sprijin pentru Poporul Roman, a ajutat, fara sa vrea, la inrobirea lui. Idealul national, asa cuym era el simtit de catre legionari, era anacronic, mistic, utopic. Eterogenitatea poporului roman nu a permis, nici macar astazi, formarea unei Natiuni. Deci, nu legionarismul este calea...

    Repet, insa, crimele antilegionare, uratenia lor, complicitatea mai marilor Statului in frunte cu Regele Carol II si Prim Ministrul Armand Calinescu, stupizenia politica a marelui Iorga, demonstreaza ca in Romania, atunci ca si acum, domnea legea bunului plac, ca habeas corpus era ceva necunoscut atunci ca si acum, ca avem de-a face cu un stat criminal. Nu exista nicio circumstanta ca Statul insusi sa se comporte in acest fel, nu exista nicio aparare. Este vorba numai si numai despre crima. Acei indivizi erau niste criminali, cel mai mare dintre ei a murit bogat, linistit, cu ****rea alaturi, priapic si-n moarte...
    [B][COLOR="Red"]CFR Rapid Bucuresti=primul club bolsevic din Romania
    1923. Conform directivei KOMINTERN apare bolsevismul in sportul romanesc.[/COLOR][/B]

  18. #60
    koaye grele Tyler Durden's Avatar
    Join Date
    Nov 2006
    Location
    mwelaromani
    Posts
    18,133
    Reputatie
    1
    Chiorule, faptul ca Miscarea nu a fost considerata miscare fascista dupa razboi la acel tribunal, a alimentat acest mit legat de ML- non-fascista intr-un moment in care fascismul reprezenta un stigmat de care toata lumea dorea sa scape.
    O sa-i dau aici cuvantul lui Florin Turcanu care intr-o polemica cu Lavric pornita de la cartea lui Turcanu despre Eliade, i-a demonstrat acestuia -cat se poate de stiintific- ca se inseala cand spune ca ML nu a fost o miscare fascista.

    Imposibilul fascism romanesc sau teama de cuvinte ( FLORIN TURCANU )



    În articolul pe care-l consacra în Romania literara(1) volumului Mircea Eliade. Prizonierul istoriei, Sorin Lavric afirma ca “toata cartea” mea “se sprijina pe aceasta premisa: ca Miscarea Legionara a fost o miscare fascista si ca legionarul Eliade, aderand la o miscare fascista, a fost el însusi un intelectual fascist”. Tin sa spun, din capul locului, ca o biografie a lui Eliade al carei punct de plecare ar fi acesta nici nu ar merita scrisa. De altfel, punctul de plecare al oricarei reconstituiri istorice demne de acest nume este dorinta de a întreprinde o “ancheta” (Herodot dixit), si nu un postulat intelectual sau, mai rau, ideologic, pe care sa-ti dai apoi silinta de a-l demonstra. De ce se mai întreaba atunci Sorin Lavric la începutul articolului sau “cati ani a muncit Florin Turcanu ca sa adune materialul documentar” si “cat efort se ascunde în spatele celor aproape 700 de pagini” ale cartii? Poate ca efortul nu a fost suficient pentru a convinge ca mai sunt si alte lucruri demne de interes în existenta lui Eliade decat problema identitatii sale politice, care, daca ar fi sa-i credem pe unii, pare sa-i devoreze biografia.

    Doua sunt ideile ce-i inspira autorului articolului din Romania literara reprosurile pe care mi le aduce. Prima este ca Legiunea “Arhanghelul Mihail”/Garda de Fier nu a fost nicidecum o miscare fascista. A doua, ca utilizarea adjectivului “fascist” este exclusiv ideologica si polemica. Ambele idei sunt eronate, fiind, totodata, asezonate cu prezumtia sumara ca publicul francez, caruia îi era destinata dintru început cartea mea, este un public în majoritate prizonier al cliseelor gandirii de stanga. Ca si cum nu acelasi public ar fi facut, în ultimul deceniu, best-seller-uri din Trecutul unei iluzii a lui François Furet si din Cartea neagra a comunismului.

    “Garda de Fier constituie, fara îndoiala, &#171;pendant&#187;-ul romanesc al fascismului si al national-socialismului”, scria Mihail Polihroniade în iulie 1932, pe cand se pregatea sa adere el însusi la miscarea lui Codreanu(2). Atunci cand Ion Mota preconiza “o stransa colaborare si fratie a tuturor statelor fasciste”(3) deja existente sau pe cale de aparitie si participa, în decembrie 1934, la congresul Internationalei fasciste de la Montreux (initiat de Mussolini), cand ortodoxistul Nichifor Crainic facea elogiul “organizatiilor politice de tip nou” al caror semn distinctiv era uniforma - “camasile negre ale partidului fascist (italian, n.n.), camasile cafenii ale partidului national-socialist, camasile verzi sau albastre ale nationalistilor nostri crestini”(4), cand Corneliu Codreanu afisa pe peretii biroului sau “portretul lui Mussolini în uniforma fascista, precum si cel al lui Hitler”(5) si declara ca “în 48 de ore dupa biruinta Miscarii Legionare, Romania va avea o alianta cu Roma si Berlinul”, cand Nae Ionescu desemna Legiunea drept “o miscare caracteristic totalitara, mai aproape de forma pura decat chiar national-socialismul german”(6), toti acesti oameni stiau, si nu doar instinctiv, ca Legiunea face parte dintr-o familie politica europeana distincta, care gravita în jurul miscarilor conduse de Il Duce si de Führer. Pe de alta parte, de la Eugen Weber si Ernst Nolte la Armin Heinen, Francisco Veiga, George Mosse si Roger Griffin, sunt numerosi istoricii care au considerat Garda de Fier ca pe o varietate de fascism, în ciuda particularitatilor sale, adesea scoase în evidenta. “Cea mai interesanta si complexa miscare fascista din Europa”, scrie despre Garda, înca din 1966, germanul Ernst Nolte, care nu poate în nici un caz fi banuit de simpatii de stanga(7). “Dintre toate partidele romanesti din perioada interbelica numai Legiunea poate fi denumita &#171;fascista&#187;“, subliniaza Armin Heinen(8), cunoscut în Romania ca autorul principalei monografii consacrate Miscarii Legionare. “Prototipul cel mai pur al fascismului” în Romania, scrie si Francisco Veiga(9) comparand Garda de Fier cu alte miscari nationalist-extremiste precum LANC, condusa de A.C. Cuza sau Partidul National-Crestin al lui Cuza si Goga. “O forma majora de fascism autohton (native fascism)”, noteaza Roger Griffin(10). Daca Sorin Lavric îi considera si pe acesti istorici, care si-au luat în serios obiectul de studiu, drept “ideologi”, atunci sunt onorat sa ma aflu în compania lor.

    As putea continua cu exemple de felul acesta. Ele sugereaza ca un cuvant precum “fascism”, pe care multi îl cunosc doar ca pe un termen polemic, este, de peste patru decenii încoace, în istoriografie si politologie, “un concept teoretic global” (Veiga). Un enorm efort istoriografic de dezideologizare a întrebuintarii termenului de “fascism” si a analizei miscarilor si regimurilor fasciste a fost facut dupa 1960. Unul dintre campionii acestui efort, Renzo De Felice, care a pus capat în tara sa hegemoniei interpretarii comuniste a fascismului italian, si a carui biografie a lui Mussolini s-a vandut în jumatate de milion de exemplare, si-a vazut chiar apartamentul aruncat în aer, cu putin înaintea mortii sale în 1996, de catre militanti de extrema stanga.

    Istoricii vorbesc, adesea, de “fascisme” pentru a sublinia caracterul polimorf al acestui fenomen politic international care a fost fascimul. Fascismul nu a avut, precum comunismul, un centru de felul Moscovei si un corpus de texte fondator precum opera lui Marx. Aceasta nu exclude, însa, prezenta unor trasaturi pe care diferitele fascisme le împartasesc si care le deosebesc de alte variante de nationalism: conceptie totalitara despre politica si stat, combinatia de antiliberalism si antimarxism, valorizarea unui ethos voluntarist si antihedonist, viril si eroic, nationalism organic, milenarist si revolutionar, organizare paramilitara, cultul liderului carismatic etc. Miscarea lui Corneliu Codreanu a avut toate aceste caracteristici, împartasind, pe deasupra, cu nazismul si cu alte cateva fascisme, radicalismul antisemit. Recursul abundent la vocabularul, practicile si repertoriul de imagini ale crestinismului ortodox singularizeaza aceasta miscare politica, dar nu o scoate din familia fascismelor. Ca ne place sau nu, forma romaneasca a fascismului a purtat numele de “Legiunea &#171;Arhanghelul Mihail&#187; /”Garda de Fier”. Pe de alta parte, nici LANC, nici Partidul National-Crestin nu sunt, îndeobste, considerate fasciste. Cat despre “Fascia (Nationala) Romana” pe care o pomeneste Sorin Lavric - grupare politica mimetica si efemera, lipsita de vizibilitate si influenta - nu este suficient ca o miscare sa se autoproclame “fascista” pentru a fi si considerata ca atare de catre istorici.

    Sorin Lavric ar fi stat, poate, pe ganduri, înainte de a-mi califica demersul drept “ideologic” daca ar fi sesizat distinctia pe care o fac în cartea mea între regimul bicefal Ion Antonescu-Horia Sima, predominant fascist, si cel de dictatura militara instaurat de Ion Antonescu dupa rebeliunea legionara din ianuarie 1941. Acesta din urma, scriam, “întelegea sa se dispenseze de partidul unic si de mobilizarea totalitara a natiunii pentru a se baza pe militari, pe tehnicieni si pe un nationalism mai traditional”. Iata o distinctie - practicata de multi istorici - ce nu poate fi pe placul intelectualului “de stanga” la care se gandeste Sorin Lavric, pentru care un regim care participa la genocidul contra evreilor în anii 1941-1943 nu poate fi decat, suprema damnare, “fascist”. Va trebui sa convenim, însa, ca legionarii romani erau realmente fascisti, dupa cum va fi interesant de interogat relatia dintre cultura politica a elitelor si institutiilor traditionale pe care s-a sprijinit regimul Antonescu si punerea în practica sau macar acceptarea de catre o parte a acelorasi elite si institutii a genocidului din Basarabia si Transnistria. Caci, daca preexistenta unui fascism romanesc virulent antisemit este una din explicatiile indirecte ale exterminarii si purificarii etnice practicate la adresa evreilor dupa 22 iunie 1941, totusi nu Garda de Fier este responsabila de ghetoul de la Chisinau si de masacrele de la Golta si Odessa.

    Recenta traducere în romana a cartii, foarte discutate, a lui Nolte - Razboiul civil european - sau apropiata reeditare la Humanitas a volumului consacrat Legiunii de catre Armin Heinen nu sunt, din pacate, suficiente pentru largirea, totusi indispensabila, a perspectivei noastre asupra istoriei fenomenului fascist. De curand, Mihai Chioveanu a publicat, sub titlul Fetele fascismului, o densa si excelenta introducere în problematica domeniului, care ar merita sa fie mai bine cunoscuta. Insa alte cateva traduceri în romaneste, din Emilio Gentile, Ian Kershaw, George Mosse sau Detlev Peukert ar fi, cu siguranta, foarte utile si, îndraznesc sa cred, bine primite.


    1. Romania literara, nr. 7 / 22-28 februarie 2006.
    2. Calendarul, 18 iulie 1932.
    3. Ion Mota - Cranii de lemn, Bucuresti, 1937, p. 140.
    4. Nichifor Crainic - Politica eroica, Calendarul, 10 octombrie 1933. Camasile albastre erau uniforma tineretului Ligii Apararii Nationale Crestine a lui A.C. Cuza.
    5. Informare din 8 noiembrie 1930 redactata de Directia Generala a Politiei, in: Ioan Scurtu et alii - Ideologie si formatiuni de dreapta în Romania 1927-1931, Bucuresti, 2000, p. 276.
    6. Gh. Buzatu et alii - Radiografia dreptei romanesti 1927-1941, Bucuresti, 1996, p. 307.
    7. Enst Nolte - Die Faschistischen Bewegungen, München, 1966, p. 227.
    8. Armin Heinen - Legiunea “Arhanghelul Mihail”. O contributie la problema fascismului international, Humanitas, Bucuresti, 1999, p. 467.
    9. Francisco Veiga - Istoria Garzii de Fier 1919-1941. Mistica ultranationalismului, Humanitas, Bucuresti, 1993, p. 321.
    10. Roger Griffin - The Nature of Fascism, Routledge, London, 1991, p. 151.
    FCSB este acronimul Pușcariei în sportul românesc. Patronul, managerul, precum și cel mai reprezentativ suporter sunt oameni certați cu legea, infractori de drept comun. Cei care susțin această echipă par și ei alcătuiți din aceeași plămadă.

  19. #61
    sport legend Gica Chioru's Avatar
    Join Date
    Nov 2003
    Posts
    2,257
    Reputatie
    1
    Greseste.
    Elementul de baza al legionarismului, fundamental, este ortodoxismul. Miscarea legionara este crestin-ortodoxa inainte de orice altceva. Inainte de a fi nationala, inainte de a fi purificatoare, inainte de orice altceva, Miscarea Legionara este crestina. Mistica. Acest lucru o izoleaza intre celelelte curente nationaliste din Europa, o individualizeaza. Miscarea Legionara nu are cum sa fie pusa langa alte ideologii, nu este inspirata din altele, este o ideologie pur romaneasca.
    Toti rauvoitorii vor evita dezbaterea misticismului ortodox legionar, tocmai pentru ca o particularizeaza. Si atunci nu mai pot face paralelismele cu fascismul si nazismul.
    [B][COLOR="Red"]CFR Rapid Bucuresti=primul club bolsevic din Romania
    1923. Conform directivei KOMINTERN apare bolsevismul in sportul romanesc.[/COLOR][/B]

  20. #62
    koaye grele Tyler Durden's Avatar
    Join Date
    Nov 2006
    Location
    mwelaromani
    Posts
    18,133
    Reputatie
    1
    Pai au faptul ca se considerau crestini nu-nsemna ca si erau astfel . Eu inteleg prin crestin ortodox un om care nu trage cu pistolul in adversari, care nu foloseste POLITICUL (asta uita cei care vorbesc de preeminenta religiosului, ca ei au folosit de fapt parghiile politice) pentru scopurile spirituale, confundand astfel imparatiile, ca nu uita mesajul universalism al religiei crestine (asa cum au uitat legionarii), care astepta sa se mantuiasca in cer si nu prin politic aici in Valea Plangerii.
    FCSB este acronimul Pușcariei în sportul românesc. Patronul, managerul, precum și cel mai reprezentativ suporter sunt oameni certați cu legea, infractori de drept comun. Cei care susțin această echipă par și ei alcătuiți din aceeași plămadă.

  21. #63
    sport legend Gica Chioru's Avatar
    Join Date
    Nov 2003
    Posts
    2,257
    Reputatie
    1
    Quote Originally Posted by Tyler Durden View Post
    Pai au faptul ca se considerau crestini nu-nsemna ca si erau astfel . Eu inteleg prin crestin ortodox un om care nu trage cu pistolul in adversari, care nu foloseste POLITICUL (asta uita cei care vorbesc de preeminenta religiosului, ca ei au folosit de fapt parghiile politice) pentru scopurile spirituale, confundand astfel imparatiile, ca nu uita mesajul universalism al religiei crestine (asa cum au uitat legionarii), care astepta sa se mantuiasca in cer si nu prin politic aici in Valea Plangerii.
    Asta intelegi tu, asta intelege si altul... faci niste confuzii, sa le zic asa, mari de tot.

    Eu nu vreau sa transmit vreun mesaj legionar, nu de asta am intervenit, nici nu vreau sa explic cauzalitatea executiilor legionare, vreau sa spun doar ca este nefiresc sa se ia in discutie, nici macar nu trebuie sa existe o umbra de indoiala asupra acestui lucru, un semn al egalitatii intre Stat si legionari, Statul a fost monstruos, criminal si abject.
    [B][COLOR="Red"]CFR Rapid Bucuresti=primul club bolsevic din Romania
    1923. Conform directivei KOMINTERN apare bolsevismul in sportul romanesc.[/COLOR][/B]

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •