Cît costă un „triplu Lutz”?
Interviu cu Sabina Măriuță, campioana națională a României la patinaj artistic, la categoria junioare
Florin Oncescu
Sabina a obțiut titlul la început de ianuarie, la București. Are 13 ani și locuiește la Montréal, unde a venit acum 8 ani, cu părinții și fratele ei, de la Iași. Cristache Mitrea, secretarul general al Federației române de patinaj, a declarat pentru Rompres că o consideră ''o speranță pentru patinajul românesc''. Eu nu sînt cronicar sportiv și n-am patinat decît cîteva zile, pe cînd aveam 7 ani, la Craiova, printre blocuri, experiență amară, în urma căreia m-am ales cu un braț fracturat. Numai nedreapta lipsă de vizibilitate a performanțelor excepționale ale acestei fetițe m-a îndemnat să pun mîna pe laptop și să-i adresez, prin e-mail, cîteva întrebări. Am adăugat cîteva și pentru mama Sabinei, Carmen Măriuță, managerul de facto al talentatei patinatoare.
Florin Oncescu: Dragă Sabina, cînd și unde ai pus pentru prima oară patinele în picioare? Cînd și unde ai intrat în patinajul de competiție?
Sabina Măriuță: Am început să patinez la Montréal, în septembrie 2001, cînd aveam 6 ani și jumătate. Am început la categoria Patinaj Plus. După 2 luni, am fost selecționată să particip la prima competiție, una destinată celor mai mici patinatori. În ianuarie 2002 am schimbat patinajul de „loisir” pentru patinaj competitiv și am început să mă antrenez în privat.
F.O.: Care sînt cele mai bune rezultate obținute de tine în Canada?
S.M.: Anul 2007 – 2008 mi-a adus cele mai mari satisfacții. La toate cele 8 competiții la care am participat am urcat pe podium, iar la 7 dintre ele am luat locul întii.
F.O.: Înțeleg că ai inclus aici și obținerea titlului de campioană națională a României la junioare, la București, la începutul lunii ianuarie. Cînd ai început să participi la competiții în România?
S.M.: În 2006 am mers pentru prima oară la campionatul național și am patinat în afara concursului. În 2007 am patinat pentru prima oară la categoria junioare. Eram sub vîrsta minimă impusă, aveam 11 ani, dar la intern nu te oprește nimeni să patinezi mai sus decît vîrsta ta. Am terminat pe locul 5. A treia participare, cea de anul acesta, mi-a adus titlul național.
F.O.: Care sînt obiectivele tale de patinatoare pentru toamna și iarna care urmează?
S.M.: Acum mă antrenez pentru participări la două „Grand Prix Junior”, în septembrie- octombrie, în Europa. De curînd, vineri 11 aprilie, am fost invitată, ca deținătoare a titlului de campionă națională a României, sa patinez două „solo” în cadrul unui spectacol de patinaj în Ville Lassale. Am prezentat pentru prima oară în public primul meu triplu salt „triplu salcow”, în afara celor două „dublu axel”. Obiectivul meu este sa merg la Mondialele de juniori din februarie 2009 cu cel puțin două triplu-salturi. Sînt pe cale sa-l perfecționez pe al doilea și mă gândesc chiar la posibilitatea de a pregăti un al treilea, un „triplu Lutz”, care este și cel mai greu.
F.O.: Cum arată programul tău, întro zi normală din săptămână? Dar întruna de week-end?
S.M.: Mă scol la 5:20 a.m. și mă pregătesc de școală, la 6:15 urc în autobuzul școlar, la 1:45 p.m. ajung la arenă, iar între 2:00 și 6:15 sînt pe gheață. La 6:45 ajung acasă, mănînc și îmi fac temele. La 8:15 îmi fac programul de 15 minute de întinderi și mobilitate, apoi mă culc. A doua zi o iau de la capăt. În week-end am program mai lejer. Nu patinez, dar lucrez „hors glace” pentru tehnică de sărit și detentă, cu mama mea, cam o ora pe zi.
F.O.: Ce școală urmezi? Care este numele antrenorului tău „pe gheață”?
S.M.: Sînt elevă la Collège Charles Lemoyne, la profilul sport - étude. Antrenori am mai mulți. Maryse Gauthier și Cathia Guseppe la stil liber, Chantal Lefebvre la coregrafie și Shawn, la tehnică pentru triplu.
F.O.: Dacă ai avea timp mai mult, ce ai face cu el?
S.M.: Prea mult timp liber nu am, dar îmi place enorm ceea ce fac, așa că sînt mulțumită.
F.O.: O primă întrebare pentru doamna Carmen Măriuță, mama Sabinei. Am aflat din presă că Sabina nu a putut să reprezinte România la Mondialele de juniori din 2008, desfășurate la Sofia, în perioada 25 februarie – 2 martie, datorită vîrstei. Care este această limită de vîrstă și cînd o va îndeplini Sabina?
Carmen Măriuță: Sabina a împlinit 13 ani în februarie. Cînd a cîștigat titlul național avea 12 ani și 11 luni. Regulamentul spune că vîrsta de participare la Juniori fete este 13-19 ani. Pentru participarea la competițiile mondiale de juniori din iarna care a trecut, Sabina trebuia sa aibă împlinită vîrsta de 13 ani la începutul anului competițional 2007-2008, adică la 1 iulie 2007. Sabina avea atunci doar 12 ani. Însă în 2008-2009 are oficial dreptul să participe la Grand Prix Junior și la Mondiale Junior 2009. Din păcate, tot din cauza vîrstei, Sabina nu va avea dreptul să participe la următoarele Jocuri Olimpice din 2010, pentru că nu va avea 16 ani înainte de 1 iulie 2009. Dar ar putea avea șansa ei în 2014, cînd sperăm că va fi o mîndrie pentru România.
F.O.: Pentru a avea rezultate bune la patinaj, ne-ați spus, nu sînt suficiente talentul, dăruirea și munca. Care sînt cheltuielile familiei cu pregătirea pentru competiții a Sabinei?
C.M.: La ora actuală, antrenoarele de stil liber și coregrafa ne costă, împreună, între 600 și 700$ pe lună. Se mai adaugă accesul la patinoar, „gheața”, cam 2600$ pe an. Apoi o pereche de patine pe an, cam 1200 $, și tot restul echipamentului. Apoi deplasarea în România, la Naționale, cu toată cheltuiala de acolo (pentru Sabina și antrenoarea ei, minimum 4500$). Cei de la Federație au spus că la Naționale nu pot să plăteasca deplasarea, pentru că se presupune că la nivel intern sportivii trebuie să fie deplasați de clubul de apartenență. Clubul de apartenență al Sabinei, din Miercurea-Ciuc, are posibilități financiare reduse. Antrenoarea de acolo, Maria Leofer, i-a dat Sabinei ca premiu, în ianuarie, 200$ US din partea clubului. Nu sînt bani mulți, dar Sabina a apreciat enorm gestul.
F.O.: Cum face față acestor cheltuieli o patinatoare din Canada care ajunge să reprezinte Canada în competiții internaționale? Dar o patinatoare din România care reprezintă România?
C.M.: O patinatoare care reprezintă Canada, care este deci în lotul național, obține de la Federația Canadiană minimum 1000 $ pe lună sub formă de bursă, are acces gratuit la gheață, are patinele sponsorate (va ajunge să schimbe și două perechi pe an), are, la nevoie, tratamente chiro și fizio, are psiholog sportiv, pentru că stresul de competiție face ravagii de multe ori. Despre ce oferă Federația Română nu știu nimic concret, deocamdată. Dupa cum v-am spus, la Naționale, Sabina și antrenoarea ei se deplasează pe banii familiei, deocamdată. Vom vedea mai tîrziu. Au spus că, în funcție de rezultatele Sabinei, vor căuta o modalitate sa-i ofere o bursă care să acopere măcar jumătate din cheltuieli, pentru început. Deplasările la Grand Prix și Mondiale banuiesc că sînt acoperite de către Federație (pentru că altfel noi nu putem să facem față). Chiar așa fiind, fără o bursă tot noi trebuie să plătim onorariul de deplasare al antrenoarei, de 1000$ pentru o competiție internatională, pentru că ea trebuie să aibă salariul asigurat și cînd este plecată. Ce să vă spun, e greu de făcut o comparație între Canada și România. Un patinator, în România, se antrenează gratis, numai să vrea să se antreneze, pentru că antrenorii sînt plătiți de Federație, iar gheața e FREE.
Așa că, pînă la Grand Prix și Mondiale, cînd se va vedea evoluția Sabinei, noi părinții vom continua aceeași luptă de zi cu zi ca sa-i putem asigura antrenamentele, cu speranța că poate într-o bună zi nu vom fi doar noi cei mai mari fani și sponsori ai ei, se vor mai alătura și alții.
F.O.: În situația particulară a Sabinei, cu pregătirea făcută în Canada pentru competiții în care reprezintă România, care ar putea fi profilul normal al sponsorilor? Canadienii de orice fel? Românii din Canada? Românii de oriunde?
C.M.: Oricine este binevenit. Evidența cheltuirii banilor dintr-o eventuală sponsorizare este ușor de făcut, eu primesc săptămînal, sau o dată la două săptămîni, facturi oficiale de la antrenori, pe care le plătesc tot oficial, cu cec din contul personal, deci este foarte simplu de ținut o contabilitate.
Dacă cineva vrea să o cunoască pe Sabina și vrea să afle mai multe depre munca ei, despre supărarea ei cînd abordează un element nou care nu-i iese, despre bucuria ei cînd reușește adevărate peformanțe, noi două sîntem zilnic la arena „4 Glaces” din Brossard (boul. Tascherau), de la 2:00 p.m. la 6:15 p.m. De exemplu, zilele trecute m-am întrebat cum aș putea face ca Sabina sa-l cunoască pe Lucian Bute și să-i poată povesti despre pasiunea ei pentru sport și depre proiectele ei de viitor... Poate iese o frumoasă „colaborare” din acest dialog. Sabina este un copil care iubește cu adevărat sportul pe care-l practică (în ciuda faptului că este totuși un sport dureros), are mult potențial și este de o perseverență demnă de luat ca exemplu. Nu în ultimul rînd, are rezultate foarte bune și la școală, este o luptatoare pe toate planurile. Sper că toată munca ei va fi rasplatită în viitor. Mă gîndesc în primul rînd la prima ei participare la Mondiale de juniori, cele din 2009, unde și-a propus ca obiectiv calificarea în finale (primele 24). Mă gîndesc și la dorința ei ca în anii urmatori să se claseze printre primele 10 patinatoare din lume. E greu să lupți cu japonezele și cu americancele, dar nu-i imposibil.
F.O.: Succese Sabinei, pe gheață! și sper, alături de părinții ei, că sponsorii nu se vor lăsa prea mult așteptați.