Originally Posted by
Observatorul de Arad
“Pe cine transferă UTA?; au făcut rost de bani?; ce se aude cu Rompetrolul?; dar cu ceilalti investitori?; chiar nu preia nimeni clubul?; oare retrogradăm?” - sunt întrebările la ordinea zilei care vizează clubul fanion al Aradului. Într-un moment în care ar fi trebuit să fie deja cu câtiva pasi înaintea partenerelor de întrecere - a se citi, a echipelor care luptă pentru evitarea retrogradării - Bătrâna Doamnă abia respiră. S-a reusit achitarea unor salarii restante, echipa de seniori e la zi, însă angajatii asteaptă în această săptămână banii pe noiembrie, iar suporterii câteva certitudini.
Luate la bani mărunti, întrebările care se află pe buzele tuturor celor cărora le pasă de UTA au si răspunsuri. Din nefericire, acestea nu sunt nici pe departe pozitive si nu au darul de-a aduce un strop de optimism. Asadar...
... pe cine transferă UTA?
În mod normal, echipa are nevoie de întăriri. Sunt necesari jucători în fiecare compartiment, aproape pe fiecare post, însă prioritătile sunt următoarele: fundas dreapta, fundas central si atacant. Teoretic, Dorel Cura, Helmut Duckadam si Victor Rosca au în atentie circa 20 de jucători. Asta nu înseamnă nimic însă, în afara faptului că s-au identificat 20 de jucători care constituie cercul în interiorul căruia se produc căutările. Victor Rosca a propus 12 fotbalisti. Aproape toti au sub 21 de ani si, ce-i mai grav, aproape toti sunt sub contract cu cluburile la care joacă. În acest context, sansele de-a ajunge la UTA sunt foarte mici, pentru că nu sunt bani pentru transferuri. În afara listei lui Rosca, mai există una la care a lucrat în principal Dorel Cura. Ea e ceva mai realistă - nu neapărat mai bună - în sensul că contine jucători liberi de contracte sau care pot fi luati pe bani putini. În principal, fotbalistii propusi de Cura sunt arădeni împrăstiati prin Divizia B sau jucători de la formatii cu mari probleme financiare (mai grave decât ale UTA-ei), gen Olimpia Satu Mare, Unirea Alba Iulia sau Unirea Sânnicolau Mare. În al treilea rând, pe parcursul lunilor ianuarie si februarie, pe la UTA se vor perinda câtiva jucători de prin diviziile C si D, care vor veni la probe. Important de retinut este că până acum, UTA n-a efectuat nici un transfer. Singurul lucru pozitiv îl reprezintă acordul cu Costel Bogosel, care a acceptat oferta si palma bătută (nu s-a semnat nimic!) cu Călin Bota, dar aici mai pot interveni surprize, pentru că jucătorul nu e foarte multumit.
... au făcut utistii rost de bani?
Nu, n-au făcut! UTA a trăit, în turul campionatului, dintr-un aport mic al lui Sandu Ion, de pe urma lui Bogdan Apostu, vândut la Farul Constanta, din buzunarul personal al presedintelui Dekany si al lui Aurel Dehelean, plus din alte contributii mărunte ale unor apropiati ai clubului sau al unor firme rugate să pună umărul. UTA nu are un finantator. Nu există vreo firmă sau vreo persoană care să-i asigure 60-70% din buget, pentru ca restul să fie adunat de conducători. Practic, se trăieste de pe-o zi pe alta, din mila unora sau a altora. De ce nu a făcut nimeni rost de un investitor? Pentru că: 1. echipa stă mizerabil în clasament si nu atrage pe nimeni; 2. nu s-a găsit un afacerist dispus să piardă circa un milion de dolari anual în schimbul altor avantaje oferite de oficialităti (terenuri, fabrici, alte oportunităti de-a obtine profit); 3. UTA nu are un stadion cu potential; 4. datoriile sunt mari, 5: nu există, la nivelul lotului, jucători cu mari perspective, care să atragă investitii. Sunt doar câteva dintre motivele care fac din UTA un club sărăc lipit.
...ce se aude cu Rompetrolul?
Am mai spus-o! Să nu-si facă nimeni iluzii. Rompetrolul e un amestec frumos care înseamnă 98% povesti de adormit copii, inventii, zvonuri, speculatii si 2% realitate. Crud e că această realitate trebuie tradusă prin dorinta lui Tibi Dekany de-a aduce la club un om puternic cum este Dinu Patriciu. Si noi dorim ca UTA să cumpere într-o zi locul lui Real Madrid. Credeti că ar fi posibil? Dacă da, vă puteti alimenta sperantele...
...dar cu ceilalti investitori?
Ceilalti investitori există tot pe hârtie sau în mintea presedintelui, dar, ATENTIE, tot la stadiul de... «ce bine ar fi să...». Practic, în afara unor contracte gen SanPaolo sau Verbită, nu există sprijin financiar extern. Toti de la UTA îsi doresc un investitor care să aducă linistea, dar el nu există (încă). Iar zvonurile de genul „am auzit că UTA va fi preluată de X sau Y” nu merită luate în seamă pentru că nu se bazează acum pe realităti.
... chiar nu preia nimeni clubul?”
Nu, deocamdată chiar nu preia nimeni clubul. Nu există tratative avansate, nu s-au demarat negocieri, nu s-a identificat nici măcar un client cu un interes minim de-a deveni finantatorul principal al clubului.
... oare retrogradăm?”
Greu de spus acum, dar nefericita variantă trebuie luată în calcul. Fără bani care să asigure minimul necesar si fără trei-patru noutăti la nivel de lot există sanse uriase ca UTA să ajungă în Divizia C. Programul e infernal, se retrogradează si de pe locul 10, iar lupta va fi crâncenă. O mare sansă poate să vină dinspre alte echipe care să arunce prosopul si să reducă numărul retrogradatelor.
„E greu, nu avem bani”
Peste toate, imaginea corectă a clubului UTA este dată de cei doi oameni din fruntea lui: Dekany si Duckadam. Amândoi au avut tentative de-a renunta. Dekany, rugat până si de PNL să iasă din schemă, s-a ambitionat si a rămas, în vreme ce Duckadam, revenit recent la UTA a vrut deja, de două ori, să plece. Si pentru că o declaratie oficială e întotdeauna mai credibilă... "e greu, nu avem bani, zilnic apar facturi noi pe care trebuie să le plătim, transferuri nu am făcut deocamdată. Dacă nu vin bani de undeva, nu stiu de unde, nu cred că se poate continua. Situatia e disperată" - a declarat Helmut Duckadam.