• Mă, frate-miu, dintre toate lucrurile dupe lumea asta, cel mai mult și mai mult mie îmi plăcu armata, auz?



Mă, frate-miu, dintre toate lucrurile dupe lumea asta, cel mai mult și mai mult mie îmi plăcu armata, auz?
Pă’ armata ie cea mai sirioasa treabă. La armată fiecare lucrușor ie la locul lui, lustruit, numărat, matricolat, gradu ie grad, ordenu ie orden, tot ie rânduit, arânjat!
Neam de neamu’ nostru să-ntoarsă din cătănie gradat. După vremea călărașilor cu schimbu’, toată partea bărbătească din neamu’ nostru să-ntoarsă acasă cu gradu’ de sargent.

__________________________



Numa’ unu’, Costică a lu Dumitrică a lu Colan, ne făcu de râs.
Când să-ntoarsă iel acas’, ta-su, Dumitrică, care avea fro nouă’j’d-ani și sta la umbră sub un nuc, ca îmbătrânisă și nu mai vedea bine, zice:
- Veni Costică, mă?
- Veni, taică! - zice noru-sa.
- Ce grad are, fă?
- Suptlocotenent!
- Vai de capu lui! - zice ăl bătrân, ne făcu de râs! Nu fu el în stare să să-ntoarcă măcar căprar, dacă nu sargent!

D-aia când veni vremea de-l luă pe Sucă de răcut, o cam băgarăm pe mânecă

Mă, zic, să știi că ăsta ne face de rușine! Până acușica, scăparăm cu obrazu’ curat, da acu bag samă, o sfeclim. Ne terfelește Sucă obrazu’, ce mai.
Ee, îl corporă pe Sucă tocmai pe la Oradea Mare. Departe al dracu’ de casă și iel nu prea scria!
Că pe urmă aflarăm noi di ce! Pă’ cum să scrie, că di la carceră n-ai voie, știi, di la carceră nu ie voie, și Sucă al nostru mai mult p-acolo își făcu veacu’!
Mumă-să, săraca, să dă de ceasu’ morții:
- Ce-o face Sucă-al meu, ce-o fi de capu lui, cât i-o fi de greu, cum s-o descurca?
- Mai lasă-l, fă, zic, ce tot îl jelești? Cum să descurcă ăilalți, s-o descurca și iel!
- Mărineee, Mărineee, nu să descurcă, că io îl cunosc, că îi sunt mumă bună! Nu că ie al meu, da-ț spui io ție: copilaș mai nărod ca Sucă nu să ezistă!
Mă, fraților, și cred că are dreptate mă-sa, îl cunoaște ia bine! Pă’ dacă nu l-o cunoaște ia, care să chinui cu iel de când ieși din ghioace, atunci cine?
Pă’ stai să-ț spui!
Nici nu-ncepusă Sucă al meu bine armata și-ncepu cu ale nefăcute!
În primele zile de armată, îi scoasă la câmp.
Zice gradatu’:
- La dreaptaaa!
Țoț să-ntorc la dreapta, numai Sucă la stânga.
- Mă, zice căpraru’, tu iești surd?
- Nu, zice Sucă.
- Pă’ atunci di ce te-ntorci la stânga, când io zic la dreapta?
- D-aia, că pentru mine stânga ie dreapta.
- Cum vine asta?

- Pă’ io sunt stângaci! Da’ n-ai grije, când oț zice stânga, io o să-ntorc la dreapta și o să fim chit!

- Mă, soldat, fii atent la mine aci! Tu izecută ordenu’, că alminteri te chituiesc io, de nu te vez!
- Pă’ ce sunt io, geam?
- Drept, marș în front!
- Iote ce ie, zice Sucă, mie să nu-mi zici marș! Ce sunt io, câine?
- Ascultă ostaș, vrei arest?
- Pă’ n-aș prea vrea!
- Atunci învață a mai de căpătâi rânduială din armată: “ordenu ie orden, să izecută, nu să discută”.
- Aha!
- Nu “aha”, ostaș, nu “aha”! Răspunde frumos: “Am înțăles, să trăiț!”
- Pă’ di ce să-ț zic să trăiești, că matale nu-mi zisăși mie!?
- Iar discuți?
- Pă’ nu discut, întreb!
- Pă’ asta tot discuție ie!
- Asta n-o mai știam!
- Atunci află și taci!
- Atunci aflu și tac.
- Zii: “Să trăiț!”
- Pă’ nu zisăși să tac?
- Mă, iești nărod?
- Da, să trăiț!
- Bravo, mă, așa!
Și iote așa, mă, fraților, numa d-eștia făcu Sucă-al meu!
Auz, odată iereau pe câmp, la instrucție, și zice suptlocotenentul:
- Aviațiie inamică!
Țoț să culcară pe burtă, pin șanțuri.. pe supt tufișuri, ce mai, pe unde apucară. Numa’ Sucă stă-n picioare-n mijlocu’ câmpului.
- Ostaș, tu nu te-adăpostești?
- Pă’ sunt adăpostit, zice Sucă. Sunt supt pom!
- Mă, unde vez tu pom, mă?
- Pă’ unde văzuși matale avioane inamice?
Mă, fraților, să-nebunească omu’, auz! Să-nebunească, nu alta!



O căta fro două ceasuri tot plutonu’



Altă dată, făcu una și mai nefăcută.
Iereau iei toț la instrucțiie și le dete orden:
- Culcat! Scoateț lopata și faceți-vă adăpost! Făcură toț gropi și să băgară-n iele.
- Acu, zice suptlocotenentul, încărcat armele!
- Să trăiț, tovarașe suptlocotenent, io nu găsăsc pușca! - zice Sucă.
- Ce vorba ie asta? Pă’ nu veniși cu pușca di la cazarmă?
- Ba da, să trăiț!
- Și-atuncea unde ie?
- Nu știu, fu aci și nu mai ie!
Mă, fraților, o căta fro două ceasuri tot plutonu’, pușca nicăieri.
- Soldat, o-ncurcaș, zice ofițaru’. Curtea marțială te mănâncă!
- Pă’ di ce? - zice Sucă.
- Pentru că chierduși pușca!
- Io? Cum o chierdui, o avusăi cu mine-aci!
- Și unde ie?
- Nu știu, însamnă că mi-o fură careva.
- Cine, mă? Nu vez ca nu suntem decât noi pe tot câmpu’ ăsta?
- Io văd, da’ nu văd pușca!
- Pă’ atunci ăl de ț-o luă ce făcu cu ia, o mâncă?
Mă, fraților, într-un târziu, găsiră pușca. Unde crez că ierea?
Cum făcusă groapă Sucă al meu, coperisă pușca cu pământ.
Mă, să supără ofițaru’, că zisă că dinadins făcu Sucă, ca să-și bată joc de iel. Ce mai, îl băgă la arest.