am uitat sa specific poezia e de ion pribeagu
am uitat sa specific poezia e de ion pribeagu
izvorul noptii
frumoaso,
ti-s ochii asa de negri incat seara
cand stau culcat cu capu-n poala ta
imi pare
ca ochii tai, adanci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vai
si peste munti si peste sesuri
acoperind pamantul
c-o mare de-ntuneric.
asa-s de negri ochii tai,
lumina mea
lucian blaga
[QUOTE=Marius;3682151]
Acum sa nu va sfiiti sa ziceti de toti si toate. Cu un limbaj decent, desi ei[COLOR="Red"][SIZE="6"] nul [/SIZE][/COLOR]merita.[/QUOTE]
daca ai fi avut ochii negri
[QUOTE=Marius;3682151]
Acum sa nu va sfiiti sa ziceti de toti si toate. Cu un limbaj decent, desi ei[COLOR="Red"][SIZE="6"] nul [/SIZE][/COLOR]merita.[/QUOTE]
orice culoare de ochi as fi avut... tot nu-mi place rima alba...
sonete fara viziera
dan verona
incercuiti de noptile barbare
ce ne pandeau de dincolo de geam
eram dublat de inger si-l dublam
la fiecare noua-incaierare
in el ma retrageam si el in mine
fara sa dam vreodata inapoi
de cate ori vreunul dintre noi
cadea ranit de lancile straine
si tribul, aparat,zidea biserici
in cinstea ta iubito si a lumii
sarmane trib, lovit cu piatra humii
va trebui altarul sa ti-l ferici
caci iata vin nalucile in stol
ravnindu-ti locul ingerului, gol.
[QUOTE=Marius;3682151]
Acum sa nu va sfiiti sa ziceti de toti si toate. Cu un limbaj decent, desi ei[COLOR="Red"][SIZE="6"] nul [/SIZE][/COLOR]merita.[/QUOTE]
De ce?
Nu cresc copaci si flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pamant?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamna “sa ma credeti pe cuvant”?
Cum iese planta din samanta?
Stejarul dintr-o ghinda-atat de mica?
Cand erati mici, va atingea bunica?
Ce poate sa-i provoace unui tata frica?
Unde-i cismeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n rama?
Cum zboara un elicopter?
Cum iese un copil din mama?
De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcodusul plin de spini?
Cum se imprima vocile pe banda?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?
Cand un avion in aer explodeaza,
Si arde, ce se-ntampla cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor sa stie totul?
Doru Davidovici
[I]În timp ce Luceafărul brânzei își revarsă lumina hepatică la televizor, Steaua se stinge ca o lumânare, în cel mai tragic priveghi public pe care l-a cunoscut sportul românesc[/I]
cum adica " Cand erati mici, va atingea bunica?"
cu nuielusa la fundulet... nu cauta "alte intelesuri" ca n-o sa le gasesti
[I]În timp ce Luceafărul brânzei își revarsă lumina hepatică la televizor, Steaua se stinge ca o lumânare, în cel mai tragic priveghi public pe care l-a cunoscut sportul românesc[/I]
eu nu le caut... dar asta mi-a venit in gand... putea sa foloseasca alta expresie ca sa nu lase loc de interpretari.
pffffff... uite alta
Am avut un vis în noaptea de Crăciun…
Mergeam pe o plajă, iar Dumnezeu pășea alături de
mine,
Pașii ni se imprimau pe nisip, lăsând o urmă dublă:
Una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea că fiecare din
pașii nostri
Reprezentau o zi din viața mea…
M-am oprit ca să privesc în urmă
Și am revăzut toți pașii care se pierdeau în
depărtare.
Dar am observat că în unele locuri, în loc de două
urme,
Nu mai era decît una singură…
Am revăzut filmul vieții mele…
Ce surpriză!
Locurile în care nu se vedea decît o singură urmă
Corespundeau cu zilele cele mai întunecate ale
existenței mele:
Zile de neliniște și de rea-voință,
Zile de egoism sau de proastă dispoziție,
Zile de încercări și de îndoială,
Zile de nesuportat,
Zile în care eu fusesem de nesuportat…
Și atunci, întorcându-mă spre Domnul, am îndrăznit
să-i reproșez:
“Totuși ne-ai promis că vei fi cu noi în toate zilele!
De ce nu ți-ai ținut promisiunea?
De ce m-ai lăsat singur în cele mai grele momente din
viață, în zilele cînd aveam cea mai mare nevoie de Tine?…”
Iar Domnul mi-a răspuns:
“Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut
decît o singură urmă de pași pe nisip
sunt zilele în care te-am purtat pe brațe…”
Ademar Barros
La asta oare ce mai gasesti?
[I]În timp ce Luceafărul brânzei își revarsă lumina hepatică la televizor, Steaua se stinge ca o lumânare, în cel mai tragic priveghi public pe care l-a cunoscut sportul românesc[/I]
in primul rand nu-mi place rima alba... e o proza pusa aiurea in versuri.
in al doilea rand, daca zilele cele mai negre ale vietii nostre sunt cele in care Dumnezeu ne tine in brate... prefer sa nu o mai faca...
Banned
[I]În timp ce Luceafărul brânzei își revarsă lumina hepatică la televizor, Steaua se stinge ca o lumânare, în cel mai tragic priveghi public pe care l-a cunoscut sportul românesc[/I]
EPITAF
Gerard de Nerval
Ba vesel ca un graur el a trait, pe rand
Iubind cu nepasare si-aleasa gingasie,
Ba, ca un trist Clitandru, in sumbra reverie,
Pan' auzi la usa-i pe cineva batand.
Fu Moartea chiar! Ii spuse grabita sa nu fie,
Sa-ncheie cel din urma sonet; apoi, curand,
Se duse sa se-ntinda calm, pentru vesnicie,
Pe fundul recii racle, tot trupu-i tremurand
Era din fire lenes, - istoria declara -
Lasa sa se usuce cerneala-n calimara.
Vrand sa cunoasca totul, nimic nu a stiut.
Si, cand sosit-a clipa, satul de viata asta,
Ramas fara suflare,-ntr-o seara, iarna, basta,
El a plecat zicandu-si: De ce m-oi fi nascut?
FCSB este acronimul Pușcariei în sportul românesc. Patronul, managerul, precum și cel mai reprezentativ suporter sunt oameni certați cu legea, infractori de drept comun. Cei care susțin această echipă par și ei alcătuiți din aceeași plămadă.
bun, tot eram eu deprimata.
"Nobody objects to a woman being a good writer or sculptor or geneticist if at the same time she manages to be a good wife, good mother, good looking, good tempered, well groomed and unaggressive."
alter ego
Una din poeziile mele preferate
Mihai Eminescu Odă (în metru antic)
Nu credeam să-nvăț a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,
Ochii mei nălțam visători la steaua
Singurătății.
Când deodată tu răsăriși în cale-mi,
Suferință tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morții
Ne'ndurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniștit, pe mine
Mie redă-mă!
Dean Winchester: You fudging touch me again, I'll fudging kill you!
Sam Winchester: Wait, there is no such thing as unicorns?
Cine moare... (Pablo Neruda)
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...
[I]În timp ce Luceafărul brânzei își revarsă lumina hepatică la televizor, Steaua se stinge ca o lumânare, în cel mai tragic priveghi public pe care l-a cunoscut sportul românesc[/I]
Wow! N-am citit niciodata Neruda. Pare exact pe gustul meu.
Multumesc pentru pont.
_________________________________________________
Marius de la Lumea lui Fram