Amza Pellea

• Mă, frate-miu, dintre toate lucrurile dupe lumea asta, cel mai mult şi mai mult mie îmi plăcu armata, auz?



Mă, frate-miu, dintre toate lucrurile dupe lumea asta, cel mai mult şi mai mult mie îmi plăcu armata, auz?
Pă’ armata ie cea mai sirioasa treabă. La armată fiecare lucruşor ie la locul lui, lustruit, numărat, matricolat, gradu ie grad, ordenu ie orden, tot ie rânduit, arânjat!
Neam de neamu’ nostru să-ntoarsă din cătănie gradat. După vremea călăraşilor cu schimbu’, toată partea bărbătească din neamu’ nostru să-ntoarsă acasă cu gradu’ de sargent.

__________________________



Numa’ unu’, Costică a lu Dumitrică a lu Colan, ne făcu de râs.
Când să-ntoarsă iel acas’, ta-su, Dumitrică, care avea fro nouă’j’d-ani şi sta la umbră sub un nuc, ca îmbătrânisă şi nu mai vedea bine, zice:
- Veni Costică, mă?
- Veni, taică! - zice noru-sa.
- Ce grad are, fă?
- Suptlocotenent!
- Vai de capu lui! - zice ăl bătrân, ne făcu de râs! Nu fu el în stare să să-ntoarcă măcar căprar, dacă nu sargent!

D-aia când veni vremea de-l luă pe Sucă de răcut, o cam băgarăm pe mânecă

Mă, zic, să ştii că ăsta ne face de ruşine! Până acuşica, scăparăm cu obrazu’ curat, da acu bag samă, o sfeclim. Ne terfeleşte Sucă obrazu’, ce mai.
Ee, îl corporă pe Sucă tocmai pe la Oradea Mare. Departe al dracu’ de casă şi iel nu prea scria!
Că pe urmă aflarăm noi di ce! Pă’ cum să scrie, că di la carceră n-ai voie, ştii, di la carceră nu ie voie, şi Sucă al nostru mai mult p-acolo îşi făcu veacu’!
Mumă-să, săraca, să dă de ceasu’ morţii:
- Ce-o face Sucă-al meu, ce-o fi de capu lui, cât i-o fi de greu, cum s-o descurca?
- Mai lasă-l, fă, zic, ce tot îl jeleşti? Cum să descurcă ăilalţi, s-o descurca şi iel!
- Mărineee, Mărineee, nu să descurcă, că io îl cunosc, că îi sunt mumă bună! Nu că ie al meu, da-ţ spui io ţie: copilaş mai nărod ca Sucă nu să ezistă!
Mă, fraţilor, şi cred că are dreptate mă-sa, îl cunoaşte ia bine! Pă’ dacă nu l-o cunoaşte ia, care să chinui cu iel de când ieşi din ghioace, atunci cine?
Pă’ stai să-ţ spui!
Nici nu-ncepusă Sucă al meu bine armata şi-ncepu cu ale nefăcute!
În primele zile de armată, îi scoasă la câmp.
Zice gradatu’:
- La dreaptaaa!
Ţoţ să-ntorc la dreapta, numai Sucă la stânga.
- Mă, zice căpraru’, tu ieşti surd?
- Nu, zice Sucă.
- Pă’ atunci di ce te-ntorci la stânga, când io zic la dreapta?
- D-aia, că pentru mine stânga ie dreapta.
- Cum vine asta?

- Pă’ io sunt stângaci! Da’ n-ai grije, când oţ zice stânga, io o să-ntorc la dreapta şi o să fim chit!

- Mă, soldat, fii atent la mine aci! Tu izecută ordenu’, că alminteri te chituiesc io, de nu te vez!
- Pă’ ce sunt io, geam?
- Drept, marş în front!
- Iote ce ie, zice Sucă, mie să nu-mi zici marş! Ce sunt io, câine?
- Ascultă ostaş, vrei arest?
- Pă’ n-aş prea vrea!
- Atunci învaţă a mai de căpătâi rânduială din armată: “ordenu ie orden, să izecută, nu să discută”.
- Aha!
- Nu “aha”, ostaş, nu “aha”! Răspunde frumos: “Am înţăles, să trăiţ!”
- Pă’ di ce să-ţ zic să trăieşti, că matale nu-mi zisăşi mie!?
- Iar discuţi?
- Pă’ nu discut, întreb!
- Pă’ asta tot discuţie ie!
- Asta n-o mai ştiam!
- Atunci află şi taci!
- Atunci aflu şi tac.
- Zii: “Să trăiţ!”
- Pă’ nu zisăşi să tac?
- Mă, ieşti nărod?
- Da, să trăiţ!
- Bravo, mă, aşa!
Şi iote aşa, mă, fraţilor, numa d-eştia făcu Sucă-al meu!
Auz, odată iereau pe câmp, la instrucţie, şi zice suptlocotenentul:
- Aviaţiie inamică!
Ţoţ să culcară pe burtă, pin şanţuri.. pe supt tufişuri, ce mai, pe unde apucară. Numa’ Sucă stă-n picioare-n mijlocu’ câmpului.
- Ostaş, tu nu te-adăposteşti?
- Pă’ sunt adăpostit, zice Sucă. Sunt supt pom!
- Mă, unde vez tu pom, mă?
- Pă’ unde văzuşi matale avioane inamice?
Mă, fraţilor, să-nebunească omu’, auz! Să-nebunească, nu alta!



O căta fro două ceasuri tot plutonu’



Altă dată, făcu una şi mai nefăcută.
Iereau iei toţ la instrucţiie şi le dete orden:
- Culcat! Scoateţ lopata şi faceţi-vă adăpost! Făcură toţ gropi şi să băgară-n iele.
- Acu, zice suptlocotenentul, încărcat armele!
- Să trăiţ, tovaraşe suptlocotenent, io nu găsăsc puşca! - zice Sucă.
- Ce vorba ie asta? Pă’ nu venişi cu puşca di la cazarmă?
- Ba da, să trăiţ!
- Şi-atuncea unde ie?
- Nu ştiu, fu aci şi nu mai ie!
Mă, fraţilor, o căta fro două ceasuri tot plutonu’, puşca nicăieri.
- Soldat, o-ncurcaş, zice ofiţaru’. Curtea marţială te mănâncă!
- Pă’ di ce? - zice Sucă.
- Pentru că chierduşi puşca!
- Io? Cum o chierdui, o avusăi cu mine-aci!
- Şi unde ie?
- Nu ştiu, însamnă că mi-o fură careva.
- Cine, mă? Nu vez ca nu suntem decât noi pe tot câmpu’ ăsta?
- Io văd, da’ nu văd puşca!
- Pă’ atunci ăl de ţ-o luă ce făcu cu ia, o mâncă?
Mă, fraţilor, într-un târziu, găsiră puşca. Unde crez că ierea?
Cum făcusă groapă Sucă al meu, coperisă puşca cu pământ.
Mă, să supără ofiţaru’, că zisă că dinadins făcu Sucă, ca să-şi bată joc de iel. Ce mai, îl băgă la arest.