Originally Posted by
Utilizator
Am vazut The Irishman.
E un film croit migalos si intins incetisor pe mai bine de 3 ore.
E bine facut si are pe generic numele legendare ale filmelor cu mobsteri din ultima jumatate de secol: De Niro, Pacino, Pesci, Keitel intr-un cameo, scorsese la timona.
Cu toate astea sau tocmai din aceste motive mi-a dat sentimentul de final de drum, un adio frumos, o ultima reverenta a unei institutii in fata publicului de o viata. E drept ca intamplarea face ca am crescut odata cu ei si cu multi altii care deja s-au retras, pe zi ce trece mai dispare cate ceva si undeva in tine te agati de speranta absurda ca unele lucruri ar putea sa ramana mereu la fel.
Te uiti la film cu nostalgie, simti in fiecare moment ca e o ultima reprezentatie si te bucuri ca e lung dar in acelasi timp ai in minte ca la final trebuie sa ii oferi standing ovations, parca te pregatesti moral sa aplauzi macar vreo zece minute in semn de multumire pentru ceea ce ne-a daruit aceasta generatie.
E interesant de urmarit si bonusul cu cei patru magnifici la taclale. Dupa ce i-ai vazut in film transformandu-se pe dura a vreo 30 de ani, aici sunt cu imaginea prezenta, reala. Niste bunici simpatici si vioi la un spritz.
Inca nu-mi dau seama daca a fost bine sau nu ca au facut filmul asta. Probabil ca e bine, nu toti spectatorii care dupa ei memoria filmografiei de gen si pentru ei filmul are prospetime iar nu iz de epitaf.
Si totusi chiar e un film bun, facut de meseriasi.