"Poli" AEK Timisoara - UTA Arad : 3 - 4 , 4-Oct-2003
Acesta este meciul meu preferat, din toate meciurile de fotbal care le-am vazut vreodata (cel putin pana acum). Nu am sa plictisesc pe nimeni cu detalii, dar atmosfera a fost FANTASTICA, iar asteptarea a meritat.
A fost o zi de neuitat "orice am scrie despre acest meci nu poate cuprinde tot ce s-a întâmplat sâmbătă la Timisoara. A fost ceva de vis, ceva care peste multi ani va putea fi povestit nepotilor", dupa cum scria un ziar aradean.
Am vazut o echipa UTA in prima repriza care a fost pur si simplu surclasata de Poli, primul gol a venit asa rapid (min.1, Oprea) ca nici nu l-am vazut, din cauza unui banner... Meciul incepuse practic de la 1-0, iar UTA a scapat ieftin cu dezavantajul a 2 goluri la pauza. Poli mai inscrisese in min. 39 (Stancu). Nervi, dezamagire...
Insa vine repriza a doua, cu un Ionut Popa inspirat si o echipa UTA mult mai ofensiva, tin minte cum Popa indemna jucatorii la atac ("nu avem nimic de pierdut" probabil se gandea) ... si vine un autogol... 2-1 (min.50, Constantinovici). Eram deja fericit. Am inscris golul de onoare. Nu imi era rusine sa ies de pe stadion.
2-2, gol N'jock (min.60)! Credeam ca visez! Era ceva ireal! Dupa ce adusese prima victorie a UTA-ei in etapa precedenta, N'jock inscria din nou!
3-2 (min. 67, Oprea), Poli inscrie din nou, astfel concretizand jocul bun si unele ocazii ratate pana atunci! Agonie pe fata utistilor! Ne doream egalul! Am fi dat orice ca scorul sa ramana 2-2... dar apararea noastra a fost prea fragila! Deziluzie... Insa, vine golul lui Manta (min. 79) sau "mana cereasca", moment in care am ramas si fara glas, plamani nu mai aveam... eram toti "drogati". UTA nu se preda! Era.. idilic! Ce se mai putea intampla? Meciul intra in prelungiri... se indreapta spre un egal, o ultima faza, o centrare ideala ajunsa la Chitescu, o sansa poate?! Min. 92, GOL UTA! Incredibil! Voce nu mai aveam de mult, dar de strigat tot am strigat! Nu doar eu ci toata peluza noastra! Superb!
Formatii:
"Poli" AEK: A. Bogdan – Dumitru, Constantinovici, Soltuz, Ir. Voicu, Dobre, M. Nicolae, R. Stancu (’86 Zanc), Buia, M. Oprea (’74), C. Prodan (’56 Balauru)
Antrenori: Basarab Panduru, Stelian Gherman, Dumitru Stangaciu.
FC UTA: D. Bogdan – Panin, Baldovin, Botis, Panaitescu, M. Popescu (’64 Vintila), R. Nagy, Marginean, Pit (’46 Ianu, ’88 Chitescu), N'jock, Manta.
Antrenori: Ionut Popa, Ghe. Boruga.
Suturi la poarta: 10-16
Pe spatiul portii: 8-7
Cornere: 6-3
Cartonase galbene: Soltuz (’6), Dumitru (’37), Balauru (’81), Buia (’86) / Botis (’37), Vintila (’74), Ianu (’81), Njok (’88).
Arbitru: Marian Salomir (Cluj Napoca); Asistent 1: Nicolae Marodin (Bucuresti); Asistent 2: Adrian Vidan (Bucuresti).
Observatori FRF: Mircea Stoenescu (Bucuresti) si Aron Huzu (Sibiu).
Jucătorul meciului: Jeremie N'jock (UTA).
Amintiri foarte frumoase, de aceea imi doresc cat mai multe intalniri intre aceste echipe! La orice nivel s-ar desfasura, rivalitatea nu va disparea, iar fericirea adusa de infrangerea adversarului "dintotdeauna" va ramane imensa.
Si mi-as mai exprima speranta ca pe viitor, rivalitatea sa ramana in procente cat mai mari sportiva... deoarece in realitate ea nu este exclusiv asa.
PS:=La meciul retur insa am inteles cat de cat ce au simtit fanii lui Poli in acele momente. In retur a fost 0-1, a castigat Poli la Arad, dupa un meci anost de-a dreptul!
Fotbalul, una dintre pasiunile baronului
Este stiut faptul că baronul Neuman este părintele UTA-ei, fostă ITA (după denumirea Fabricilor Textile Arădene, ulterior Întreprinderea de Textile Arad, una dintre proprietătile familiei Neuman). A construit stadionul, a încropit echipa ce avea să ducă faima Aradului, atât în România, cât si în afara granitelor tării. Andrew ne-a povestit că tatăl său obisnuia, după meciurile câstigate de echipă, să meargă în vestiarul băietilor si să le dea bani. Cei care se numărau printre marcatori se alegeau cu bani în plus si luau masa împreună cu baronul. Unul dintre legendarii fotbalisti, care a fost adus în Arad, la echipă, de către baron în persoană, Zoltan Farmati, ne-a spus că a fost cel mai fericit om de pe lume când, după un meci, Francis Neuman a dat fiecărui jucător o bicicletă. Multi spun că modelul lui Neuman, după care a construit UTA, atât stadionul, cât si echipa, a fost clubul englez de fotbal Arsenal (până si culorile tricourilor, alb-rosu, fiind împrumutate de la celebra echipă engleza). Ceea ce ne-a surprins este faptul că Andrew nu stia ca tatăl său să fi tinut cu echipa Arsenal: "Am auzit că mergea, chiar cu avionul, în anii tineretii, să vadă meciuri din campionatul englez, însă eu stiu că echipa lui preferată era Bayern Munchen. Si după ce s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, venea des în Europa, în Germania mai precis, pentru a o vedea pe Bayern Munchen. Mai mult, era prieten foarte bun cu presedintele clubului Eintracht Frankfurt, care ne-a si vizitat la New York de nenumărate ori. Tin minte, că în 1966 m-a adus si pe mine în Europa, în Anglia, la câteva meciuri de la Campionatul Mondial de fotbal. Eram mic pe atunci si nu am înteles mare lucru, jocul de fotbal fiindu-mi străin." Adevarul de Arad