outsider
1st April 2007, 19:53
Draga prietene!
Stiu ca esti suporterul unei echipe de baschet din Romania. Poate a uneia diferita de cea pe care o iubesc eu. Dar totodata stiu ca daca iti voi adresa un mesaj personal, te vei apleca asupra lui cu interesul pe care il oferi oricarui alt aspect din sportul tau...de fapt, al nostru...preferat. Ca si tine, iubesc echipa mea in orice conditii. Si cand joaca bine si cand joaca prost. Cand nu-i merge jocul sau ceilalti sunt mai buni, ma incurajez simplu: o sa-si revina, o sa joace mai bine si o sa castige meciul urmator. Are atatia suporteri, nu se poate sa nu-i pese de noi. Imi iubesc echipa la antrenamente, la inceput de sezon, la final de sezon, in toate deplasarile si in meciurile de acasa, castigate, dar mai ales dupa cele pierdute, cand joaca spectaculos, dar si cand nu joaca mai nimic, dar castiga. Cel mai mult insa o iubesc atunci cand obtine o
victorie intr-un meci in care, de la inceput, pare sa nu aiba nici o sansa. Exista adversari, care pana atunci au parut pur si simplu mai buni. Dar daca ii invingi pe aceia, gustul victoriei nu se compara cu nimic. E cel mai
dulce!
Totusi, in acest campionat, oricat am iubit echipa mea favorita, uneori a trebuit sa ma multumesc cu alte rezultate,
indiferent cat de bine sau de rau au jucat favoritii mei. Si nu adversarii au fost totdeauna cei mai buni. Arbitrii au distrus in multe meciuri sansele, asa mici cum erau. Ma gandesc sa nu mai merg la
baschet, desi in continuare imi iubesc echipa si acest sport. De aceea, protestez impotriva arbitrajelor din campionat. Este singurul lucru democratic si fair-play, pe care il pot face. Poate fi un semnal de alarma pentru cluburi, arbitri, federatie si ceilalti suporteri. La fel de bine poate fi un simplu strigat de ajutor pe care nu-l va auzi nimeni. Dar pana la urma, nu-mi doresc decat sa vad baschet de calitate si sa-mi sustin echipa favorita. Consideri ca e prea mult? Tu ce crezi?
Un suporter
Stiu ca esti suporterul unei echipe de baschet din Romania. Poate a uneia diferita de cea pe care o iubesc eu. Dar totodata stiu ca daca iti voi adresa un mesaj personal, te vei apleca asupra lui cu interesul pe care il oferi oricarui alt aspect din sportul tau...de fapt, al nostru...preferat. Ca si tine, iubesc echipa mea in orice conditii. Si cand joaca bine si cand joaca prost. Cand nu-i merge jocul sau ceilalti sunt mai buni, ma incurajez simplu: o sa-si revina, o sa joace mai bine si o sa castige meciul urmator. Are atatia suporteri, nu se poate sa nu-i pese de noi. Imi iubesc echipa la antrenamente, la inceput de sezon, la final de sezon, in toate deplasarile si in meciurile de acasa, castigate, dar mai ales dupa cele pierdute, cand joaca spectaculos, dar si cand nu joaca mai nimic, dar castiga. Cel mai mult insa o iubesc atunci cand obtine o
victorie intr-un meci in care, de la inceput, pare sa nu aiba nici o sansa. Exista adversari, care pana atunci au parut pur si simplu mai buni. Dar daca ii invingi pe aceia, gustul victoriei nu se compara cu nimic. E cel mai
dulce!
Totusi, in acest campionat, oricat am iubit echipa mea favorita, uneori a trebuit sa ma multumesc cu alte rezultate,
indiferent cat de bine sau de rau au jucat favoritii mei. Si nu adversarii au fost totdeauna cei mai buni. Arbitrii au distrus in multe meciuri sansele, asa mici cum erau. Ma gandesc sa nu mai merg la
baschet, desi in continuare imi iubesc echipa si acest sport. De aceea, protestez impotriva arbitrajelor din campionat. Este singurul lucru democratic si fair-play, pe care il pot face. Poate fi un semnal de alarma pentru cluburi, arbitri, federatie si ceilalti suporteri. La fel de bine poate fi un simplu strigat de ajutor pe care nu-l va auzi nimeni. Dar pana la urma, nu-mi doresc decat sa vad baschet de calitate si sa-mi sustin echipa favorita. Consideri ca e prea mult? Tu ce crezi?
Un suporter