PDA

View Full Version : Romania Reloaded!



Vorpal
23rd March 2007, 02:32
Of... cat de mult imi doresc sa nu plecam invinsi de pe "De Kuip"!

Orele care trec cu repeziciune si apropie acest meci ma fac sa rememorez emotiile avute de-a lungul infimei mele existente de suporter "dopat" cu rezultatele deosebite avute de "tricolori".

Pentru ca m-am nascut in 1984, anul in care Romania s-a intors in lumea buna a "sportului rege" (cu ocazia Campionatului European din Franta), vreau victorie!

In 1990 urlam de bucurie la golurile fabuloase ale lui Lacatus in poarta nefericitului Dasaev, eram fascinat de penalty-ul "in slow-motion" a lui Danut Lupu si mut in momentul in care Daniel Timofte si-a pironit privirea spre pamant...

In 1992 mi s-a parut ceva iesit din comun sa vad cum Hagi a ratat un penalty in meciul cu Bulgaria (ah, acesti bulgari...) si cum am lasat Scotia aceea batrana (a se citi experimentata) sa mearga la Stockholm...;

In 1994, la orele mici ale diminetii, ore la care elevii silitori dormeau, am simtit cele mai ariate sentimente: de la mandrie la multe lacrimi, de la proteste vehemente la inevitabilele intrebari "de ce?" si "de ce nu?"; dansul si "desenele" lui Hagi, pumnii inclestati ai lui Raducioiu, viclenia lui Dan Petrescu si inspiratia lui Iliuta, zborul lui Kennet Andersson, si bucuria trufasa a lui Ravelli...

In 1996 am protestat la golul anulat pe nedrept a lui Dorinel, am protestat la acel 1-2 cu Spania, am protestat si injurat pentru ca ma obisnuisem cu performanta si doream din ce in ce mai mult;

In 1998 la "Coupe du Monde" am aplaudat la executiile lui Adi Ilie (golul acela in poarta "dragonului meu" [Mondragon] si transversala care il lasase masca pe Seaman, golul lui Dan Petrescu pe care nu l-am vazut pentru ca multimea din fata mea s-a ridicat in picioare, am fost amuzat de vopseaua galbena, de gestul lui "Arnold" Stelea de a-l cara in spinare pe tunisianul simulant Ben Slimane, si tristetea ce m-a cuprins in momentul in care Hagi si-a anuntat retragerea din nationala.

In 2000 nu am putut sa nu remarc sangele rece a lui Ganea si eliminarea usoara a lui Gica si arbitrajele mai ostile ca niciodata.
In tot acest timp faceam tot felul de statistici si comparatii, Romania se afla in frunte la majoritatea capitolelor pana in acea zi blestemata in care Rudonja, atacantul fara priza la gol, ne-a ingropat sperantele; si nu voi uita niciodata lacrimile lui Contra, prabusit pe gazon, cu iarba rasarindu-i din parul ud de transpiratie si ploaie mocaneasca...

De atunci ghinionul sau neputinta ne-a urmarit sistematic din Scandinavia pana in Balcani, scandalurile si oscilatiile au devenit ceva obisnuit...

Este timpul sa redevenim ce am fost! Este timpul sa scoatem de la naftalina hainele de gala si sa zambim impreuna. Este timpul sa fim contemporani cu marea performanta, nu doar sa ne mandrim cu faptul ca am fost CANDVA contemporani cu "Generatia de Aur"!

Cred in voi si sunt convins ca, in spatele pesimismului se ascunde mai mult decat o pojghita de speranta in fiecare dintre noi!

HAI ROMANIA! HAI TRICOLORII! Fiti, mai tineti minte? "ca niste pui de lei". Grei de aceasta data!!!