fia
8th September 2005, 21:51
Criza de care va voi vorbi nu a ajuns inca la cotele ei dramatice, de aceea este foarte bine sa vorbim despre ea acum si nu mai tarziu. Pentru ca acum se poate face ceva. Si, ca sa putem aduce cu totii o contributie la revigorarea Fenomenului Rapid, cred ca ar trebui mai intai sa vedem care sunt aspectele acestei crize. Nu am pretentia ca am spus totul – dezbaterea ramane deschisa – dar, in opinia mea, am avea de-a face cu mai multe provocari. Le voi lua pe rand, in mai multe episoade.
1. CRIZA UNEI GENERATII
Rapid a pierdut fara drept de apel generatia care a deschis ochii in fotbal in anii ’80. Incepand cu 1985, regimul comunist a sistat televizarea meciurilor din Divizia A (nu mai vorbim de B…), cu o singura exceptie: “derby-ul” clonelor comuniste, Steaua-Dinamo.
Tot aceste echipe - si numai ele! - erau televizate in competitiile europene. Castigarea de catre Steaua a Cupei Campionilor si formidabilul val propagandistic pornit atunci a avut un efect devastator. Ceausescu nu a reusit sa-si fidelizeze aceasta generatie, dar a inoculat-o in buna parte cu virusul Steaua. Si, pentru ca nu exista actiune fara reactiune, o parte a “rebelilor” a ingrosat tabara lui Dinamo. Despre Rapid, care la ora aceea avea cu adevarat cea mai mare si mai frumoasa galerie din Romania, se cunostea prea putin. In provincie, nimeni nu putea lua contact cu atmosfera din Giulesti, in lipsa transmisiilor TV.
Primii ani de dupa Revolutie au fost cei ai reconstructiei Rapidului, iar performantele interne, de la finele anilor 90, n-au mai fost dublate si de evolutii europene macar onorabile.
Desi dupa Revolutie Rapidul a fost televizat cu darnicie, miza devenise intre timp alta: performanta externa, mai ales pe fondul discutiilor despre nivelul scazut al campionatului intern. Fara performante europene nu poti castiga simpatii, mai ales in provincie si in randul copiilor si tinerilor. Rezistenta noastra din timpul comunismului nu mai poate atrage noi sustinatori, ci a ramas doar elementul care ne uneste si ne da forta noua, rapidistilor deja “nascuti” sau “facuti” mai demult.
In ultimele doua decenii, Rapid n-a mai facut decat sa traiasca din traditie, in schimb a ajuns sa fie primit cu ostilitate pe aproape toate stadioanele. Asta spre deosebire de Steaua si Dinamo care au galerii peste tot. Iar simpatia atrage alte simpatii…
George Copos a aplicat la Rapid o politica cu doua fete: una benefica, constand in investitii in jucatori, antrenori si conditii de pregatire etc. si alta malefica, reprezentata de vanzarea masiva de jucatori imediat dupa obtinerera unor performante. Osatura unor echipe construite cu migala a fost distrusa in cateva saptamani, de fiecare data inaintea unui parcurs European. Rapid si-a pierdut astfel forta de atractie.
Efectele crizei de generatie se vad astazi in contabilitatea clubului. Generatia pe care noi am pierdut-o in anii ‘80 si ’90 este cea care constituie cea mai mare parte a spectatorilor de fotbal. De aici se recruteaza cumparatorii de abonamente, de materiale cu insemne ale clubului, acestia sunt cei care anima site-urile oficiale si ale suporterilor. Copiii celor din actuala generatie vor fi, cel mai probabil, crescuti tot in “legea fotbalistica” a parintilor, astfel incat efectele negative le vom resimti pe termen lung.
Ce putem face? In primul rand, clubul si Liga Suporterilor trebuie sa se lupta cu dintii pentru a mentine nucleele de tineri suporteri , atatea cate sunt in tara ( nu mai indoiesc ca Liga face deja infinit mai mult in aceasta directie decat clubul). Suporterii din tara, izolati intr-o masa stelisto-dinamovista, au nevoie sa se simta sprijiniti si apreciati.
In al doilea rand, clubul trebuie sa-si marcheze ferm teritoriul: Grivita, Giulesti, Crangasi, Gara de Nord si zonele adiacente. Tinerii de aici vor fi oricum mai usor de atras decat cei de aiurea. Programe se pot imagina cu miile, totul sa existe bunavointa.
In al treilea rand, este vorba de promovarea unor vedete din generatia tanara care tin cu Rapid. La show-urile TV de gen apar mai ales rapidisti din generatia a treia – tot respectul pentru ei! – dar si cei tineri trebuie sa apara, altfel ramanem cu imaginea unei grupari din alte vremuri.
Si mai este o problema de fond, a carei solutionare, daca nu va aduce imediat sustinatori, macar nu-i va alunga pe cei susceptibili sa devina: cei care vorbesc in numele clubului, de cele mai multe ori niste nechemati.
Atragerea de noi sustinatori tineri este dificila, dar cu inteligenta si cu programe ambitioase, este posibila. Este insa vital sa incepem cat mai repede. Altfel, efectele anilor ’80 si ’90 se vor dovedi imposibil de surmontat. Cineva atragea atentia pe acest forum ca, acum treizeci de ani, si Progresul avea 7-8000 de spectatori la meciuri. Acum, FC National abia atrage cateva sute, pe unul dintre cele mai frumoase stadioane din tara. Ei au pierdut, cred, definitiv. Vrem sa pierdem si noi?
Data viitoare, despre CRIZA DE IDENTITATE.
de Charlton - (c) www.forzarapid.ro
1. CRIZA UNEI GENERATII
Rapid a pierdut fara drept de apel generatia care a deschis ochii in fotbal in anii ’80. Incepand cu 1985, regimul comunist a sistat televizarea meciurilor din Divizia A (nu mai vorbim de B…), cu o singura exceptie: “derby-ul” clonelor comuniste, Steaua-Dinamo.
Tot aceste echipe - si numai ele! - erau televizate in competitiile europene. Castigarea de catre Steaua a Cupei Campionilor si formidabilul val propagandistic pornit atunci a avut un efect devastator. Ceausescu nu a reusit sa-si fidelizeze aceasta generatie, dar a inoculat-o in buna parte cu virusul Steaua. Si, pentru ca nu exista actiune fara reactiune, o parte a “rebelilor” a ingrosat tabara lui Dinamo. Despre Rapid, care la ora aceea avea cu adevarat cea mai mare si mai frumoasa galerie din Romania, se cunostea prea putin. In provincie, nimeni nu putea lua contact cu atmosfera din Giulesti, in lipsa transmisiilor TV.
Primii ani de dupa Revolutie au fost cei ai reconstructiei Rapidului, iar performantele interne, de la finele anilor 90, n-au mai fost dublate si de evolutii europene macar onorabile.
Desi dupa Revolutie Rapidul a fost televizat cu darnicie, miza devenise intre timp alta: performanta externa, mai ales pe fondul discutiilor despre nivelul scazut al campionatului intern. Fara performante europene nu poti castiga simpatii, mai ales in provincie si in randul copiilor si tinerilor. Rezistenta noastra din timpul comunismului nu mai poate atrage noi sustinatori, ci a ramas doar elementul care ne uneste si ne da forta noua, rapidistilor deja “nascuti” sau “facuti” mai demult.
In ultimele doua decenii, Rapid n-a mai facut decat sa traiasca din traditie, in schimb a ajuns sa fie primit cu ostilitate pe aproape toate stadioanele. Asta spre deosebire de Steaua si Dinamo care au galerii peste tot. Iar simpatia atrage alte simpatii…
George Copos a aplicat la Rapid o politica cu doua fete: una benefica, constand in investitii in jucatori, antrenori si conditii de pregatire etc. si alta malefica, reprezentata de vanzarea masiva de jucatori imediat dupa obtinerera unor performante. Osatura unor echipe construite cu migala a fost distrusa in cateva saptamani, de fiecare data inaintea unui parcurs European. Rapid si-a pierdut astfel forta de atractie.
Efectele crizei de generatie se vad astazi in contabilitatea clubului. Generatia pe care noi am pierdut-o in anii ‘80 si ’90 este cea care constituie cea mai mare parte a spectatorilor de fotbal. De aici se recruteaza cumparatorii de abonamente, de materiale cu insemne ale clubului, acestia sunt cei care anima site-urile oficiale si ale suporterilor. Copiii celor din actuala generatie vor fi, cel mai probabil, crescuti tot in “legea fotbalistica” a parintilor, astfel incat efectele negative le vom resimti pe termen lung.
Ce putem face? In primul rand, clubul si Liga Suporterilor trebuie sa se lupta cu dintii pentru a mentine nucleele de tineri suporteri , atatea cate sunt in tara ( nu mai indoiesc ca Liga face deja infinit mai mult in aceasta directie decat clubul). Suporterii din tara, izolati intr-o masa stelisto-dinamovista, au nevoie sa se simta sprijiniti si apreciati.
In al doilea rand, clubul trebuie sa-si marcheze ferm teritoriul: Grivita, Giulesti, Crangasi, Gara de Nord si zonele adiacente. Tinerii de aici vor fi oricum mai usor de atras decat cei de aiurea. Programe se pot imagina cu miile, totul sa existe bunavointa.
In al treilea rand, este vorba de promovarea unor vedete din generatia tanara care tin cu Rapid. La show-urile TV de gen apar mai ales rapidisti din generatia a treia – tot respectul pentru ei! – dar si cei tineri trebuie sa apara, altfel ramanem cu imaginea unei grupari din alte vremuri.
Si mai este o problema de fond, a carei solutionare, daca nu va aduce imediat sustinatori, macar nu-i va alunga pe cei susceptibili sa devina: cei care vorbesc in numele clubului, de cele mai multe ori niste nechemati.
Atragerea de noi sustinatori tineri este dificila, dar cu inteligenta si cu programe ambitioase, este posibila. Este insa vital sa incepem cat mai repede. Altfel, efectele anilor ’80 si ’90 se vor dovedi imposibil de surmontat. Cineva atragea atentia pe acest forum ca, acum treizeci de ani, si Progresul avea 7-8000 de spectatori la meciuri. Acum, FC National abia atrage cateva sute, pe unul dintre cele mai frumoase stadioane din tara. Ei au pierdut, cred, definitiv. Vrem sa pierdem si noi?
Data viitoare, despre CRIZA DE IDENTITATE.
de Charlton - (c) www.forzarapid.ro