Istoria si Performantele Universitatii Craiova

[Gonzo]

Campioana a Romaniei de 4 ori:


*1973/1974 - Primul titlu de campionana nationala. Antrenor: Constantin Cernaianu (principal) si Constantin Otet (secund). Balan a fost golgheterul echipei (19), Deselnicu a evoluat in cele mai multe meciuri (33 de etape), iar portarul Purcaru a primt numai 15 goluri in 24 de partide. Editia 1973/1974 a adus in vitrina Universitatii si titlul de campioana la tineret.
Lotul de jucatori: Oprea, Manta, Niculescu, Badin, Deselnicu, Velea, Strambeanu, Ivan, Nita, Balaci, Berneanu, Taralunga, Oblemenco, Balan, Pana, Boc, Stefanescu, Marcu, Stancescu, Kiss, Chivu, Negrila, Constantinescu.

http://img.photobucket.com/albums/v687/silviub/ucraiova1974.jpg

*1979/1980 - Al doilea titlu de campioana.
Lotul de jucatori: Boldici, Lung, Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu, Balaci, Beldeanu, Crisan, Donose, Camataru, Geolgau, Cartu, Irimescu, Purima si Ciupitu (antrenor V. Stanescu si I.Oblemenco).

*1980/1981 - Al treilea titlu de campioana, realizand totodata si primul EVENT. Antrenori: Ion Oblemenco, Constantin Otet.

*1990/1991 - Al patrulea titlu de campioana, al doilea EVENT. Antrenori: Sorin Cartu (principal), Nicolae Negrila, Fane Cioaca (secunzi). In formatia craioveana a evoluat si primul jucator strain in campionatul Romaniei: Agaliu (Albania). Sezonul 1990/1991 a insemnat astfel inlaturarea suprematiei Steaua-Dinamo. Acest sezon 90/91 a adus trei titluri de campioni in vitrina Universitatii: seniori, tineret si juniori I.
Lotul de jucatori: Prunea, Manaila, Sandoi, Adrian Popescu, Mogosanu, Ciurea, Olaru, N. Zamfir, Badea, Pigulea, Craioveanu, Neagoe.


Vicecampioana Romaniei (5): 1973, 1982, 1983, 1994, 1995



Castigatoare a Cupei Romaniei de 6 ori:

*1976/1977 - Prima Cupa a Romaniei - in finala editiei 1976/1977 Universitatea Craiova-Steaua Bucuresti 2-1 (0-0). Antrenor: C. Deliu.
Universitatea Craiova castiga prima cupa, dupa ce invinge pe: Dinamo, Corvinul Hunedoara, Jiul Petrosani, zdrobeste UTA cu 5-0, iar in finala invinge Steaua cu 2-1 chiar in Ghencea!
Lotul de jucatori: Boldici, Berneanu, Tilihoi, Stefanescu, Purima, Donose, Balaci, Beldeanu, Crisan, Negrila, Cartu, Camataru, Lung, Ungureanu, Ticleanu, Irimescu, Marcu, avandu-i ca antrenori pe Ilie Oana si C. Deliu.

*1977/1978 - A doua Cupa a Romaniei - in finala: Universitatea Craiova-Olimpia Satu Mare 3-1 (2-0). Antrenor: C. Deliu.

http://i14.photobucket.com/albums/a331/alupigus/CraiovaMaxima11.jpg

*1980/1981 - A treia Cupa a Romaniei - in finala: Universitatea Craiova-Poli Timisoara 6-0 (2-0).

*1982/1983 - A patra Cupa a Romaniei - in finala: Universitatea Craiova-Poli Timisoara 2-1 (0-0). Dintr-o neglijenta a FRF Universitatea nu a fost inscrisa in Cupa Cupelor, evoluand in Cupa UEFA.

http://i14.photobucket.com/albums/a331/alupigus/CraiovaMaxima10.jpg

*1990/1991 - A cincea Cupa a Romaniei - in finala: Universitatea Craiova-FC Bacau 2-1.

*1992/1993 - A sasea Cupa a Romaniei - in finala: Universitatea Craiova-Dacia Unirea Braila 2-0 (0-0). Antrenori: Marian Bondrea, Nicolae Zamfir. Director tehnic: Ion Oblemenco. In acest meci Sandoi a suferit un accident grav fiind lovit de Petrache.

Finalista a Cupei Romaniei : 1975, 1985, 1994, 1998, 2000


Campionatul de tineret:

Campionana a Romaniei de 8 ori in editiile: 1968/1969, 1973/1974, 1975/1976, 1978/1979, 1982/1983, 1983/1984, 1990/1991, 1996/1997. In cei 43 de ani de existenta s-au disputat numai 27 de editii, intrecerile nedisputandu-se in fiecare sezon.


UNIVERSITATEA CRAIOVA IN CUPELE EUROPENE


* In editia 1973/1974 Universitatea trece de Fiorentina in Cupa UEFA, dupa 0-0 in Italia si 1-0 la Craiova (gol semnat de Oblemenco in minutul 89), dar din nefericire se opreste dupa dubla mansa cu Standard Liege (0-2, 1-1).

* In editia 1979/1980 a cupei UEFA, oltenii inving acasa Leeds United cu 2-0, iar in deplasare dau un recital si genereaza prima victorie a unei echipe romanesti in Anglia: 2-0.
Lotul de jucatori: Boldici, Lung, Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu, Balaci, Beldeanu, Crisan, Donose, Camataru, Geolgau, Cartu, Irimescu, Purima si Ciupitu (antrenor V. Stanescu si I.Oblemenco).

http://img.photobucket.com/albums/v687/silviub/CraiovaMaxima14.jpg

*1979/1980 Prima victorie a unei echipe romanesti in fata unei detinatoare a Cupei UEFA
Universitatea Craiova - Borussia Monchengladbach 1-0

*In editia 1981/1982 a Cupei Campionilor Europeni, Universitatea Craiova realizeaza in premiera pentru fotbalul romanesc calificarea in "primavara" europeana. Universitatea s-a calificat in sferturile de finala, eliminand pe Olimpiakos Pireu (3-0 , 0-2) si BK Copenhaga (0-1 , 4-1), dar fiind eliminata de Bayern Munchen.
Lotul de jucatori: Lung, Camataru, Stefanescu, Ticleanu, Geolgau, Donose, Ungureanu, Negrila, Crisan, Balaci, Irimescu, Cartu, Boldici, Tilihoi, Beldeanu

Universitatea Craiova - Bayern Munchen 0-2
Bayern Munchen-Universitatea Craiova 1-1

http://img.photobucket.com/albums/v687/silviub/1982bayern.jpg

*In editia 1882/1983 Universitatea Craiova s-a calificat in semifinalele Cupei UEFA, parasind competitia fara sa fie invinsa (0-0 la Benfica si 1-1 la Craiova, iar Benfica s-a calificat datorita golului inscris in deplasare). La vremea aceea Benfica era fosta dubla campioana si tripla vicecampioana a Europei. Universitatea a eliminat formatii consacrate in Europa ca Fiorentina (vicecampioana Italiei), Girondins de Bordeaux (Franta) si F.C. Kaiserslautern (Germania Federala).

Iata si rezultatele:

Universitatea Craiova - A.C Fiorentina 3-1
Universitatea: Lung, Negrila, Tilihoi, Stefanescu (58 Ciupitu), Ungureanu, Ticleanu (83 Irimescu), Donose, Balaci, Crisan, Camataru, Cartu.
Fiorentina: G. Galli, Ferroni, Pin, Passarella, Contratto, F. Rossi, Pecci, Antognoni, Massaro, D. Bertoni, Graziani (83 A. Bertoni).
Marcatori: D. Bertoni (37), Ungureanu (55), Cartu (72), Balaci (86).
Arbitru: Ponnet (Belgia)

A.C Fiorentina-Universitatea Craiova 1-0
Fiorentina: G.Galli, F.Rossi, Pin, Passarella, Ferroni (75 Contratto), Miani, Pecci, Antognoni, D. Bretoni, Graziani (70 A. Bertoni), Massaro.
Universitatea: Lung, Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu, Ticleanu (80 Geolgau), Donose, Balaci, Irimescu, Crisan (87 Beldeanu), Camataru.
Marcatori: Antognoni (11p).
Arbitru: Daina (Elvetia)

http://i14.photobucket.com/albums/a331/alupigus/CraiovaMaxima6.jpg

Shamrock Rovers Dublin - Universitatea Craiova 0-2
Shamrock: O'Neill, Giles, Synnot, Murphy, Beglin, Gaynor, Gaffney, Clarke, Buckley, Campbell (72 Stiles), Mc Donagh.
Universitatea: Lung, Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Irimescu, Ticleanu, Donose, Beldeanu (86 Cartu), Balaci (77 Geolgau), Crisan, Camataru.
Marcatori: Irimescu (4), Balaci (59).
Arbitru: Delmer (Franta)


Universitatea Craiova - Shamrock Rovers Dublin 1-0
Universitatea: Lung. Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu, Ticleanu (27 Geolgau), Donose, Balaci, Crisan, Cartu, Irimescu (46 Beldeanu).
Shamrock: O'Neill, Giles, Synnot, Murphy, Beglin, Gaynor, McDonagh, Clarke, Campbell, Buckley, Coady (49 Stiles).
Marcatori: Campbell (30ag), Cartu (53, 67).
Arbitru: Gyory (Ungaria)

Girondins de Bordeaux-Universitatea Craiova 1-0
Bordeaux: Ruffier, Domenech (80 Lippini), Specht, Tresor, Bracci, Tigana, Giresse, Thouvenel, Martinez, Lacombe, Memmering.
Universitatea: Lung, Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu, Ticleanu, Donose, Beldeanu (83 Crisan), Irimescu, Geolgau (85 Cartu), Camataru.
Marcatori: Tigana (50p).
Arbitru: Garrido (Portugalia)

Universitatea Craiova - Girondins de Bordeaux 2-0
Universitatea: Lung, Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu, Ticleanu, Donose (58 Geolgau), Balaci, Crisan (83 Cartu), Camataru, Irimescu.
Bordeaux: Ruffier, Rohr, Specht, Tresor, Bracci, Thouvenel, Martinez, Tigana, Giresse, Lacombe, Memmering (75 Lippini).
Marcatori: Ticleanu (39), Geolgau (101).
Arbitru: Keiser (Olanda)

http://i14.photobucket.com/albums/a331/alupigus/CraiovaMaxima9.jpg

Universitatea Craiova-F.C. Kaiserslautern 1-0
Universitatea: Lung, Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu, Ticleanu, Balaci, Geolgau (75 Cartu), Donose, Crisan (46 Beldeanu), Camataru.
Kaiserlautern: Reichel, Wolf, Briegel, Dusek, Brehme, Geye, Melzer, Eilenfeld (85 Hubner), Bongartz, T. Nilsson, Allofs.
Marcatori: Negrila (82).
Arbitru: Hackett (Anglia)

F.C. Kaiserslautern - Universitatea Craiova 3-2
Kaiserlautern: Reichel, Kitzmann, Melzer, Dusek, Brehme, Geye, Briegel (40 Brummer), Bongartz, Eilenfeld, T. Nilsson, Allofs (75 Neues).
Universitatea: Lung, Negrila, Irimescu, Stefanescu, Ungureanu, Dumitru (64 Ticleanu), Beldeanu (75 Cartu), Donose, Geolgau, Crisan, Camataru.
Marcatori: Brehme (24,51), Irimescu (40ag), Geolgau (53), Crisan (72).
Arbitru: Schoetters (Belgia)

http://i14.photobucket.com/albums/a331/alupigus/CraiovaMaxima8.jpg

Benfica Lisabona - Universitatea Craiova 0-0
Benfica: Bento, Pietra, Humberto Coelho, Bastos Lopes, Alvaro, Carlos Manuel, Sheu (55 Nene), Alves, Chalana, Diamatino, Filipovic.
Universitatea: Lung, Negrila, Tiliohoi, Ciupitu, Ungureanu, Ticleanu, Donose (77 Dumitru), Irimescu (56 Beldeanu), Geolgau, Crisan, Camataru.
Marcatori: -.
Arbitru: Fredriksson (Suedia)

Universitatea Craiova - Benfica Lisabona 1-1
Universitatea: Lung, Geolgau, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu, Ticleanu, Donose (2 Beldeanu), Irimescu, Crisan, Camataru (61 Cartu).
Benfica: Bento, Pietra, Humberto Coelho, Bastos Lopes, Alavaro, Sheu, Strmberg (70 Bastos Lopes II), Diamantino, Chalana, Nene (50 Jose Luis), Filipovic.
Marcatori: Balaci (16), Filipovic (53).
Arbitru: Valentine (Scotia)

http://img.photobucket.com/albums/v687/silviub/benfica.jpg

*Editia 1985/1986 Universitatea Craiova - AS Monaco 3-0

http://img.photobucket.com/albums/v687/silviub/1985u_monaco_joc.jpg

"Cea mai frumoasa echipa a fotbalului romanesc s-a nascut la Craiova, in inima Olteniei. Craiova "Maxima", asa cum i-a spus pentru prima oara regretatul Ioan Chirila, a fost prima echipa romaneasca ajunsa in semifinalele Cupei UEFA, performanta neegalata si astazi. "Echipa de Aur" a Universitatii avea in componenta jucatori ca: Balaci, Camataru, Stefanescu, Lung, Negrila si altii. Era vremea cand echipa nationala a Romaniei se construia dupa "scheletul" Universitatii, iar "Gasca nebuna a Olteniei" nu ''discuta'' cu echipele din Bucuresti, chiar daca ele se numeau: Steaua, Dinamo, Sportul Studentesc sau Victoria, de Rapid nu se auzise..."

Diverse:

*La campania de calificare la CE 1984, prima la un mare turneu final dupa 14 ani si prima la un turneu final al CE, Universitatea a furnizat numai putin de 14 jucatori lotului national!

*Cea mai categorica victorie in divizia "A": 23 februarie 1983, Universitatea Craiova - Poli Timisoara 8-0

*Cele mai multe victorii intr-o editie de campionat: 22 (1990/91, campioana nationala, antrenor Sorin Cartu)

*Cele mai multe goluri inscrise intr-o editie de campionat: 83 (1994/95, vicecampioana, antrenor Victor Piturca)

[BornWild]

Gonzo, te acuz de conspiratie!
Cred ca ai mers prea departe si ai postat sa vada toti cea mai buna echipa romaneasca a tuturor timpurilor.

P.S La aia cu Monaco, trebuia sa o bagi pe asta:

[stefanm14]

1948 - La putin timp dupa intemeierea primei universitatii din Oltenia, apare si o echipa universitara de fotbal : U.N.S.R. Craiova. Iata cum arata primul 11 : Dumitrescu, Radulescu, Mihaila, Carli, Ozon, Mihaila, Sabi, Ilie Mora, Badescu, Tudor si Serghi. Echipa obtine rezultate modeste, fiind invinsa chiar si de echipa din Filiasi cu 6-3.

In noiembrie 1948 se disputa la Craiova Cupa Saptamanala Internationala a Studentilor. Echipa castiga trofeul, invingand cu 3-2 o selectionata militara si cu 2-1 in finala pe U.T.M. Craiova.

In toamna lui 1949, formatia craioveana isi schimba numele in Clubul Sportiv Universitatea.

In primavara lui 1950, C.S.U. debuteaza in campionatul judetean de fotbal. Echipa are o evolutie oscilanta, cu victorii : 3-1 cu Metalul Craiova sau 3-1 cu reprezentatia de fotbal a Craiovei, dar si cu infrangeri : 1-3 cu Armata Craiova si chiar 0-7 cu Progresul Craiova.

Anul 1951 aduce o calificare in faza urmatoare a Cupei, dupa o victorie cu 6-0 asupra Constructorului Craiova.
In acest rastimp, se observa cum echipa studenteasca castiga tot mai multi simpatizanti in dauna celorlalte echipe craiovene.

In 1953, Stiinta Craiova participa din nou in Cupa Romaniei, si reuseste un rezultat de egalitate in compania echipei bucurestene Spartac : 2-2. Calificarea revina insa, conform regulamentului, oaspetilor.

1954 - Schimbarea numelui in Stiinta Craiova va aduce si cele mai mari performante de pana atunci. Stiinta ajunge pana in optimile Cupei, unde este eliminata de Locomotiva Timisoara cu scorul de 0-1. In noiembrie, Stiinta participa la turneul de baraj de la Arad. Echipa antrenata de Nicolae Oteleanu castiga dreptul de a activa in esalonul secund. Alaturi de Locomotiva Craiova, Stiinta devine cea de-a doua echipa craioveana din esalonul secund.

1955 - Iata lotul Stiintei in B : Stoica, Urucu, Venus, Vulpe, Lupu, Dresca, Rizu, Parvulet, Razga, Dumitrescu, Ciulava, Anutescu, Briac, Lambru, Capitanu, Buldur, Ionita, Popescu D., Popescu V., Lupu Valeriu, Firu S., Babarada, Padureanu Pantelimon, Iliescu Tr., Coicea, Matei. Insa, la sfarsitul sezonului, ambele echipe craiovene retrogradeaza.

1956 - Stiinta termina pe locul 3, la egalitate cu locul 2 (Flamura Rosie Rm.Valcea) si la 5 puncte de Metalul Arad.

1957 - se disputa prima partida internationala a Stiintei : cu Hristo Botev Vrata (Bulgaria), castigata cu 4-1

1958 - Stiinta are o evolutie buna in divizia C, si este aproape de promovare. La 6 iulie 1958 are loc cel mai important meci al seriei, decisiv pt promovare : cu Unirea Ramnicu Valcea, disputat pe stadionul 1 mai din Valcea. Meciul se incheie cu 1-1 (gol marcat de Pantelimon, min.79). Astfel, cele 2 echipe termina ambele cu 34 puncte, insa Stiinta promoveaza datorita rezultatelor directe. Sub comanda antrenorului Ionescu Crum, eroii sunt : Stoica, Capitanu, Iliescu, Coicea, Scortan, Pantelimon, Dila.

Astfel se incheie perioada romantica a "studentilor", o perioada in care au promovat si retrogradat apoi din B, au ajuns pana in optimile Cupei si care se incheie din nou cu o promovare in B.

Din pacate, pozele din aceasta perioada se pare ca s-au pierdut in negura timpului, deoarece lipsesc cu desavarsire, sau cel putin nu am gasit eu. Daca aveti poze din aceasta perioada, stiti unde sa ma contactati ;)

[craiova4]

Cei interesati de Palmaresul complet al Universitatii Craiova il puteti accesa la sectia http://www.stiintacraiova.com/palmares-stiinta.php de pe site-ul Stiinta Craiova ( http://www.stiintacraiova.com).

Pentru Palmaresul intern, aveti atat sumarul performantelor la nivel de club si individual cat si tabloul celor 41 de editii disputate in prima divizie (lot jucatori, antrenori, meciuri, clasamente finale).

Asemanator la cel extern, cu precizarea ca exista o pagina suplimentara (intrand pe Partide - detalii) in care sunt trecuti si marcatorii, in masura in care au fost cunoscuti.

De asemenea, la rubrica http://www.stiintacraiova.com/Echipa/echipa.php aveti atat lista jucatorilor din lotul actual, cat si o fisa individuala a fiecarui jucator (data nasterii, partide disputate, minute jucate, goluri, cartonase).

Sigur, totul este perfectibil si de aceea criticile si sugestiile sunt binevenite.

[Sorin Blaj]

Gonzo, Stefan, Craiova4.

Ati facut o treaba foarte buna.

Pentru NOI, UNIVERSITATEA CRAIOVA a fost, este si va ramane UNICA.

[the lion king]

ma intreb ce mari performante au ailalti...in afara de echipele inventate de comunisti care pt noi nu exista.ce performante au moldovenii,faristii stelistii si mai stiu eu cine.farul a retrogradat de 4 ori,a stat 10 ani in B, a luat 5-0 de la CRAIOVA in 82,cea mai mare diferenta de scor intre cele 2.....:jerk:

[DoRyN]

Istoria participarii in Divizia A, reconstituita cu ajutorul lui Pacala:

http://www.craiova-maxima.ro/c/214/istoria-participarii-in-divizia-a.htm

[inter]

super ...!

[Jardel]

Iata o scurta prezentare a performantelor STIINTEI:

Patru titluri de Campioana a Romaniei:
1973-1974
1979-1980
1980-1981
1990-1991

A castigat sase Cupe ale Romaniei:
1976-1977: 2-1 (0-0) Steaua
1977-1978: 3-1 (2-0) Olimpia Satu-Mare
1980-1981: 6-0 (2-0) Politehnica Timisoara
1982-1983: 2-1 (1-0) Politehnica Timisoara
1990-1991: 2-1 (1-0) FCM Bacau
1992-1993: 2-0 (0-0) Dacia Unirea Braila

De cinci ori vicecampioana Romaniei:
1972-1973
1981-1982
1982-1983
1993-1994
1994-1995

In sapte editii a ocupat locul 3:
1966-1967
1974-1975
1976-1977
1983-1984
1985-1986
1989-1990
1992-1993

De cinci ori finalista a Cupei Romaniei:
1974-1975 1-2 (0-0; 1-1) Rapid
1984-1985 1-2 (0-1) Steaua
1993-1994 0-1 (0-0) Gloria Bistrita
1997-1998 0-1 (0-0) Rapid
1999-2000 0-2 (0-1) Dinamo

In cinci editii, cel mai bun fotbalist roman a fost un component al Universitatii Craiova:
1981 Ilie Balaci
1982 Ilie Balaci
1984 Silviu Lung
1989 Gheorghe Popescu
1990 Gheorghe Popescu

In sase editii, titlul de golgeter a revenit unui component al Universitatii Craiova:
Ion Oblemenco - 17 goluri, 1966-1967
Ion Oblemenco - 19 goluri, 1969-1970
Ion Oblemenco - 20 goluri, 1971-1972
Ion Oblemenco - 21 goluri, 1972-1973
Gh. Craioveanu - 21 goluri, 1993-1994
Gh. Craioveanu - 27 goluri, 1994-1995

Topul prezentelor in echipa Nationala:
Gheorghe Popescu - 106 selectii
Silviu Lung - 77 selectii
Rodion Camataru - 75 selectii
Ilie Balaci - 69 selectii
Constantin Stefanescu - 66 selectii
Nicolae Ungureanu - 57 selectii



*Prima participare a vreunei echipe romanesti intr-o Cupa Europeana: 1970, in Cupa UEFA

*Prima echipa romaneasca prezenta intr-o semifinala intercluburi, Cupa UEFA, editia 1982-1983.

*Prima echipa care a jucat un sfert de finala in Cupa Campionilor Europeni, editia 1981-1982.

*La campania de calificare la CE 1984, prima la un mare turneu final dupa 14 ani si prima la un turneu final al CE, Universitatea a furnizat numai putin de 14 jucatori lotului national!

*Prima echipa din Romania, care a eliminat una din Anglia (Leeds FC, 1979)

*Prima echipa din Romania, care a eliminat una din Germania (1FC Kaiserslautern, 1983)

*Singura echipa din Romania care a participat 10 ani la rand in cupele europene.

*Costica Stefanescu - fotbalistul roman cu cele mai multe meciuri jucate pe prima scena: 490

[the lion king]

Pacat de performantele alea care au uimit o europa intreaga.......sa te iei le lupta cu moldovenii cand MAXIMA se lupta CU LEEDS,VIOLA,BAYERN MUNCHEN,BENFICA,KAISERSLAUTERN.....ma rog!!!!

[eL GraNdE]

CEI 15 MAGNIFICI


STEFANESCU: impresiona prin eleganta, talent si o rara modestie. Traia gloria si anonimatul cu aceeasi demnitate cu care suporta Victoria si infrangerea. Etala rafinament, o distinctie si o stapanire de sine cum rar s-au vazut pe terenurile noastre. Era exact ca un metronome. Un capitan adevarat si un “libero” de valoare mondiala. Impecabil, detasat, simplu. Capitanul si mintea limpede a unei echipe…europene. Mai elegant ca Bekembauer!

LUNG: imbatabil in toamna anului 1982, scria cea mai frumoasa pagina a vietii sale. Unul din pionii calificarii. Cel mai bun portar al anului 1982.

NEGRILA: bataios si ambitios, fugea ca scapat din pusca in atac. L-a desfiintat pur si simplu pe Memmering, unul dintre cei mai “scumpi” jucatori ai girondinilor. A fost cu siguranta cel mai bun fundas lateral dreapta din tara noastra.

TILIHOI: mare sufletist, muncea enorm in aparare, juca pana la sacrificiu. Era un vulcan. Nae al nostru avea sapte vieti!

UNGUREANU: greu de trecut pe partea lui, viguros si neobosit. Juca perfect doua roluri, fundas stanga si extrema stanga.

DONOSE: mare meserias, ara terenul in lung si-n lat, avea rol de dispecer... ”Pele” al nostru!

BELDEANU: a “prins” la Craiova, Leeds si Bordeaux, momentele cele mai mari ale vietii sale de fotbalist. Bun la toate, vedea tot, o adevarata “vulpe”!

TICLEANU: o lume intreaga a ramas uimita de travaliul acestui jucator pe post de “furnica”, intr-o echipa ea insasi mai mult decat harnica si geniala si zvapaiata. Fotbalist de mare clasa, ”deschizatorul” calificarii in turul 4, mijlocas de exceptie in fotbalul romanesc. Unul dintre cei mai completi mijlocasi din Europa.

BALACI: ”INEGALABILUL”, prim solist al fotbalului romanesc in anii 1981 si 1982. ”Marca de geniu” a unui produs de competitivitate mondiala. Magicianul balonului rotund. Juca perfect cu ambele picioare, cu o tehnica stralucitoare si o mare intuitie a fazelor de joc!

CAMATARU: se batea sportiv pe terenurile Europei cu cei mai puternici aparatori. Ii alerga de le scotea sufletul. Atacant complet de clasa europeana, de valoarea lui Mariner (Anglia) si Boniek (Polonia), egal cu Rossi... Putea tine in spate o echipa intreaga. ”Varf de lance”, temut in multe capitale ale fotbalului european. Italienii si francezii erau inspaimantati de cat i-a alergat si “bombardat”!

CRISAN: o piesa necesara intr-un mechanism perfect!... extrema de “profesie” , cu un joc rapid si derutant, cu infiltrari spectaculoase in careu.

IRIMESCU: sut foarte puternic. A “semnat” mai multe “bombe” (ne aducem aminte si acum de mingea ramasa intre bara de fier si plasa-meciul cu Leeds). In meciul cu Bordeaux a dat cea mai buna pasa din viata sa, lui Geolgau, care a si marcat golul calificarii. Juca orice: la Dublin fundas, la Bordeaux mijlocas, la Craiova atacant...

GEOLGAU: talentat atacant al fotbalului romanesc, juca in forta si in viteza orice post, ridicand probleme oricarui adversar din Europa. Unul contra unul era imposibil de tinut. Autorul golului calificarii in turul 4.

CARTU: ”fenta” nr 1 a Craiovei, vioara gratioasa. Dribla cu o usurinta “braziliana”...

CIUPITU: un “batran” pe care, vorba proverbului, avandu-l in echipa in momentele grele, nu trebuie sa-l cumperi!

BOLDICI: gata oricand, la nevoie, sa-l lase pe Silvica sa se... odihneasca!

CONSTANTIN OTET SI NICOLAE IVAN: marii antrenori ai unei mari performante.

V.FRANCULESCU: doctorul sufletelor noastre.

[eL GraNdE]

lie Balaci, printul fotbalului romanesc

La un an de la debutul la Stiinta(Jiul Petrosani – Universitatea Craiova 1-1), in 1975, dupa ce Nelu Oblemenco a plecat la Galati, Balaci a fost desemnat capitanul Universitatii. In primele meciuri ale lui Lucescu la echipa nationala ca antrenor, l-a desemnat la fel capitanul echipei. Dar i-a cedat banderola lui Costica Stefanescu. Ca sa fie lider nu-I trebuia un semn anume. I-a fost suficient ca era lider pe teren prin joc.

Sintagma de “print al fotbalului romanesc” pleaca de la faptul ca Ilie Balaci reprezinta si azi cel mai tanar fotbalist care a imbracat tricoul echipei nationale. La debut, Ilie avea doar 17 ani, sase luni si zece zile.
“Inaintea meciului de la Bucuresti cu Italia, m-am dus la Gentile, l-am salutat si l-am intrebat: Parca te stiu de undeva…Cum zici ca te cheama?. Era un joc psihologic. Italianul s-a uitat la mine si s-a facut mai brunet decat era”. Acesta e Ilie Balaci, un regizor care si-a pus de nenumarate ori in scena propriul rol, jucat cu usurinta celui convins ca totul a depins si va depinde de el, nu de altii.

Fantasticul numar 8 de la Campioana unei mari iubiri, a jucat cu adevarat fotbal pana la 27 de ani, adica pana in primavara lui ’84, cand un jucator baimarean, Vasile Arezanov, a taiat cariera celui care fusese desemnat cel mai bun fotbalist roman al anilor 1981 si 1982 si care, cu vreun an si ceva in urma, avusese pe masa o oferta de transfer de la A.C. Milan !
“Craiova s-a nascut si a murit odata cu mine”, spunea Balaci in ’93. A fost o declaratie care a nascut multe controverse. Unii dintre fostii coechipieri s-au simtit lezati. Cert e ca Universitatea cu Balaci a cucerit 3 titluri de campioana(1974, 1980, 1981) si 4 Cupe (1977, 1978,1981, 1983). Dupa accidentarea lui Balaci, Campioana unei mari iubiri s-a ratacit cu fiecare zi, precum o corabie care-si pierde capitanul.

Magicianul alb-albastru domina fotbalul romanesc. Fusese desemnat 2 ani la rand cel mai bun fotbalist roman. Era liderul Craiovei Maxima. A.C. Milan pusese pe masa autoritatilor comuniste o oferta de doua milioane de dolari. Totul s-a sfarsit dureros si urat intr-un meci jucat de U la Baia Mare: victima – Ilie Balaci, calaul – Vasile Arezanov.

“In mai am jucat cu Cehoslovacia la Bucuresti, am pierdut cu 1-0. Apoi, la un meci de campionat cu F.C. Olt, Marian Popescu a cazut pe mine dupa un duel. Asta a fost doar inceputul. M-am refacut, totusi, si am intrat in finala Cupei din ’83, Craiova-Poli Timisoara 2-1. Am plecat cu echipa nationala la un turneu la Paris. Mai erau brazilienii de la Botafogo si Paris Saint-Germain. Am batut Botafogo cu 1-0 si am jucat finala cu PSG. Imi amintesc ca acum. Era minutul 44. Eu, fata in fata cu internationalul francez Janvion. Dau mingea pe langa el, plec si-mi fuge genunchiul. Ruptura de menisc. Pe “Parc des Princes”, stadionul debutului meu la nationala. M-am operat spre toamna. Am reintrat, dar ceva nu mai mergea. In primavera lui ’84, la Baia Mare, m-a accidentat Arezanov. Un atac criminal. Ruptura de ligamente. Cei mai reputati medici mi-au recomandat o operatie in strainatate. Stefan Andrei, ministrul nostru de Externe pe atunci, aranjase sa ma operez in Germania. Dar s-a facut o comisie si s-a hotarat ca ma pot opera si in tara. Le-a fost frica san nu raman definitiv in Germania dupa operatie. In ’81 avusesem, ce-i drept, o oferta de la Bayern, dar daca ar fi fost sa raman, avusesem de atatea ori sansa asta...


Zoltan Crisan

Se spune ca fotbalistii mor de doua ori. Prima oara in meciul de adio. Zoli Crisan, nr. 7 de la “Campioana unei mari iubiri”, a murit prima data la 20 aprilie 1983: in minutul 78 al partidei cu Benfica Lisabona cand mingea trimisa spre poarta portugheza a lovit transversala. Doua degete mai jos si Universitatea ar fi jucat finala Cupei U.E.F.A. “A doua zi, doctorul Franculescu a masurat portile. Aceea era cu 8 centimetri mai scunda”, isi aminteste Crisan.
“Lumea a fost de parere ca marea echipa a Craiovei s-a destramat cand jucatorii au inceput sa plece. Nu e adevarat. Craiova Maxima, asa cum ni s-a spus, a apus mult mai inainte, poate chiar dupa meciul cu Benfica, pe culoarul lung si intunecos care ducea la vestiar. In prima repriza, Camataru a avut o ocazie mare, la 1-0 pentru noi, dar in loc sa-mi trimita inapoi a preferat un dribbling in plus. Dupa meci i-am zis doar atat:Cami, n-am sa te iert niciodata”.

“Nu mi-au placut niciodata uniformele”
Zoli Crisan a ajuns la Craiova de la Minerul Baia Mare, in 1974. L-a vrut si Dinamo, dar el a refuzat, spunand simplu: ”Nu mi-au placut niciodata uniformele”, si a jucat 10 ani la Craiova, in perioada cea mai frumoasa din istoria celei mai iubite echipe de fotbal din Romania.
“Echipa s-a nascut in 1979, intr-o seara de noiembrie, la Leeds, cand am invins cu 2-0, dar eu n-am jucat. La Craiova, in meciul tur, arbitrul mi-a dat un cartonas galben confundandu-ma cu Cartu, asa ca n-am avut drept de joc. Practic, victoria de atunci a anuntat marea performanta din editia ’82-’83 a Cupei UEFA, cand Benfica Lisabona ne-a eliminat fara sa fim invinsi.

“Bento era invins dar mingea a izbit transversala”
Meciul ala a a fost unul blestemat. Benfica era singura echipa mare pe care am intalnit-o atunci si in fata careia n-am pierdut in deplasare. Suedezul Erickson declara dupa meci: daca Universitatea va ataca la Craiova la fel de bina cum s-a aparat in aceasta seara, n-avem nici o sansa. Apoi, a mai spus ca si-ar dori in echipa jucatori ca mine, Ciupitu si Camataru. Dar la Craiova totul a fost impotriva noastra. Totul, culminand cu faza din minutul 78. Ticleanu a sprintat pe extema, eu am simtit ca va centra si m-am dus spre centrul careului. Eram cu spatele la poarta, dar mingea a venit din dreapta si am reluat-o din voleu cu piciorul drept. Bento, portarul Benficai era invins, dar mingea a izbit transversala si a revenit in teren. Probabil pana acolo ne-a fost scris sa ajungem”.

Cei care l-au vazut jucand isi aduc aminte mereu de stilul artistic al lui Zoli. Dintre nenumaratele penalty-uri obtinute de el, au existat banuieli ca destule au fost acordate datorita maiestriei sale si mai putin atacurilor aparatorilor adversi. Lovitura de pedeapsa din meciul cu Anglia de la Bucuresti, in preliminariile Campionatului Mondial ’82 a ramas celebra. ”Englezii au contestat vehement acel penalty din care s-a nascut golul victoriei dar jur si azi cu mana pe inima ca a fost fault. Eram aproape de poarta, Samson, adversarul direct, mi-a luat piciorul iar arbitrul nici n-a stat pe ganduri. A fost singurul penalty din viata mea la care am auzit fluierul inainte sa cad. Alt moment hazliu, intr-un meci de campionat la Timisoara, cu nea Nicu Rainea la centru. L-am pacalit la o faza, a dat penalty, dar mi-a spus: Zoli, a fost primul si ultimul penalty pe care-l mai vezi de la mine!. Peste vreo trei etape, meci la Iasi. La o faza in careul lor, un adversar a tras de mine pana mi-a rupt tricoul. La centru, tot Rainea. A fluierat fault, dupa care mi-a spus: Zoli, a fost atat de clar incat n-aveam incotro!”


Grigore Ciupitu

Grigore Ciupitu este omul care a intrat in legenda alaturi de Universitatea Craiova, echipa cu care a jucat, la 34 de ani si jumatate, o semifinala de Cupa UEFA. Pe 6 aprilie 1983, oltenii au intalnit Benfica, iar Ciupitu a facut meciul vietii sale ducand Stiinta la o palma de marea finala.

“Am plecat la Lisabona rezerva”
De atunci au trecut mai mult de doua decenii, dar Grigore isi aminteste tot, pe ore si minute. ”Costica Stefanescu, titularul incontestabil al postului de libero la Craiova si echipa nationala, primise al doilea cartonas galben in returul cu Kaiserslautern si era suspendat pentru mansa intai a semifinalei cu Benfica. Era cu atat mai greu pentru noi cu cat jucam primul meci la Lisabona, adica acasa la echipa care spulberase in sferturi pe A.S. Roma. Imediat dupa jocul cu nemtii, au inceput sa se faca tot soiul de calcule in legatura cu cine-l va inlocui pe Costica. Asa-zisii oameni de fotbal care roiau pe langa echipa nu puneau nici un pic de miza pe mine. Se vorbea de Donose, de Irimescu, chiar de Beldeanu. Pentru majoritatea, Ciupitu era batran batran, iar meciul prea mare. Nu mai jucasem titular de multa vreme. Am plecat spre Lisabona intr-o zi de luni. Benfica n-a acceptat reciprocitatea, iar Craiova era un club sarac si nu ne-am prea permis bani pentru cazare si masa. Prin intermediul lui Stefan Andrei, ministru de externe pe atunci si mare sustinator al nostru, am stat la ambasada, si tot el ne-a trimis un bucatar care lucra la sediul romanesc din New York al ONU. Nea Cornel Stroe, presedintele clubului nu ne-a mai dat diurna care ni se cuvenea, 2 dolari de caciula, si ne-a zis ca a cumparat legume pentru salata. Diplomatii nostri n-au fost incantati ca le-am venit pe cap, dar nu puteau sa comenteze. In sanul echipei, diferiti specialisti compuneau tot felul de variante pentru formula apararii. Eu nu figuram in nici una dintre ele”, povesteste Ciupitu.

A aflat ca va intra pe teren cu cateva ore inainte de meci. ”Cand a inceput obisnuita sedinta tehnica, m-am asezat pe un scaun din fundul salii. Nea Tica Otet, Dumnezeu sa-l ierte, a vorbit mult despre adversar. Imi fugeau prin minte toate numele lor celebre. Diamantino, Nene, Chalana, Humberto, Filipovici... Apoi, a anuntat echipa. In poarta Lung. Pe fund Negrila, Tilihoi, Ciupitu... Aici toti s-au blocat. Nea Tica a continuat cu Ungureanu, Ticleanu... ,dar nimeni nu-l mai asculta. Toata echipa se intorsese spre mine. Eu am ridicat mana si am zis nici o problema, nea Tica, poti conta pe mine. Am intrat pe teren hotarat sa le arat tuturor ca nu-mi spusesem ultimul cuvant, ca eram in stare sa joc intr-o semifinala de cupa europeana, prima a unei echipe romanesti, si ca nu sunt, chiar la aproape 35 de ani, un fotbalist terminat. Pe teren a fost infernal. Stadionul Da Luz plin ochi era infricosator. Parca mugea. Vreo 80.000 de oameni, dintre care jumatate erau masati la tribuna 1, care era inalta rau, parca pana la cer”.


Irimescu, urmasul lui Oblemenco

Mircea Irimescu, nascut in aceeasi zi cu Oblemenco, stangaci ca si fostul golgheter al Stiintei, a fost un jucator fantastic, numit si el “tunar”, datorita sutului napraznic.

Putini stiu ca atunci cand Irimescu a terminat facultatea, cei de la Dinamo-Victoria, echipa militiei, au venit dupa el si i-au promis ca va fi angajat la militie, cu gradul de capitan, daca va juca pentru ei. Tatal sau a ramas in cumpana, dar a venit verdictul mamei: ”Sa nu aud de asa ceva. Mircea la Victoria?! Nici vorba, divortam daca accepti ca Mircea sa plece acolo! Eu n-am baiat de vanzare!”....

Sau ca in sezonul ’83-’84, in meciul cu Hajduk de la Split, un adversar l-a calcat cu crampoanele si i-a spart capul. Irimescu a jucat bandajat pana la sfarsitul meciului, desi sangele ii curgea pe fata...”Ce sa fac, trebuia sa support. Am avut dureri mari. Eram insa la Universitatea, noi altfel luptam atunci pentru culorile clubului. Era o mare onoare sa imbraci tricoul alb-albastru. Jucai si cu glezna umflata. Ungureanu a evoluat intr-un meci cu ruptura, Negrila cu o mana bandajata...Suportai toate astea numai ca sa joci la Stiinta, pentru placerea de a fi la Craiova!”.

Mircea Irimescu a acceptat de-a lungul anilor orice post in teren. A fost fundas stanga, fundas central, mijlocas, atacant. Era la concurenta pe post cu marele Beldeanu si vroia sa joace... Asa a fost la Kaiserslautern, in partida tur, unde a jucat fundas central.

A petrecut cu lautarii in... lift
Un moment hazliu, care a ramas in memoria tuturor s-a petrecut la Baile Herculane, cand era jucator...”Am chefuit intr-o seara. Eu am platit niste lautari sa-mi cante. A doua zi urma sa vina Silvia, viitoarea sotie a lui Cartu. 'Ba Mircea, eu trebuie sa dorm, lasa-ma in pace cu lautarii tai. Vine Silvia...', mi-a spus Sorin prieteneste. 'N-o sa te deranjez, culca-te. Ma descurc eu' , i-am raspuns. M-am dus cu lautarii prin holul hotelului, dar nu mi-au dat voie nici acolo, deoarece lautarii ii deranjau pe cei cazati in hotel. Ce sa fac, am intrat cu toti lautarii in lift! Si ii plimbam pe lautari cand sus, cand jos, iar ei imi cantau in lift! Sorin auzea muzica, apoi nu mai auzea... Nu intelegea nimic, ce se petrece, de unde se auzea cu intermitente muzica?! Cand le-am povestit celorlalti s-au prapadit de ras. Eu i-am platit pe lautari, mai aveau o jumatate de ora de cantat. Cum sa-i las a plece? Si unde sa ma fi dus? “.


Costica Stefanescu, ministrul apararii

Despre Costica Stefanescu, marele Ioan Chirila scria: “Ai mereu impresia ca si-a uitat valiza-diplomat pe o masa de conferinta, la Geneva sau Stockholm. Vorbeste putin, si asta indeosebi in anii de cand e capitan la Craiova si la echipa nationala. Isi cantareste greu cuvintele. In fata lui, glumele devin intotdeauna mai pudice. Pana si Cirtu se supune acestei reguli. Deseori lasa impresia ca este seful unei brigazi de soc care se bate pentru a asigura rezistenta digului in timpul unor inundatii”.

Stefanescu a fost aproape un deceniu capitanul Craiovei Maxima, a debutat la echipa nationala la 26 de ani, dar cu toate astea a purtat banderola de capitan in 40 de meciuri.

Eleganta, simtul de anticipatie, tehnica si stiinta pasei lungi, toate laolata s-au adunat in jocul sau. In dictionarele fotbalistice, la cuvantul libero, ar trebui sa figureze explicatia Stefanescu Costica.


Aurica Beldeanu, regele interceptiei in Romania

Fostul jucator al Craiovei Maxima a fost, incontestabil, la vremea sa, unul dintre cei mai valorosi mijlocasi din Europa. Cu o tehnica desavarsita, o capacitate de efort iesita din comun si un simt de anticipatie de exceptie, ”vulpea”, asa cum l-au numit colegii, simtea perfect unde va pleca pasa adversarului si era acolo cu o clipa mai devreme, culegand astfel numeroase baloane pe care le transforma in pase utile pentru Balaci, Camataru sau Cartu. Format in curtea Progresului, a explodat apoi la Resita, ca mai apoi, in Banie, sa cunoasca adevarata consacrare. Internationalul de juniori, tineret si seniori are la activ numeroase partide memorabile, dar pe primul plan sta reusita de senzatie de la Leeds. Este campion al Romaniei si castigator al Cupei cu Universitatea.


Silviu Lung, uriasul din poarta

Silviu Lung a facut pasul din poarta Craiovei in istoria fotbalului romanesc destul de tarziu, pe la 26 de ani. Povestea sa e impletita din cuvinte precum curaj, vointa, putere de lupta si incredere in sine.

Marele portar Silviu Lung s-a nascut cu adevarat intr-o seara de septembrie 1982, la Florenta, ce coincidenta, cand marea echipa a Craiovei a eliminat Fiorentina in primul tur al Cupei U.E.F.A. si isi lua zborul spre semifinala cu Benfica... In septembrie ’82, Silviu Lung avea 26 de ani. A debutat in poarta echipei nationale in 1979, iar de atunci incolo, a cam ferecat poarta primei representative si pentru adversari, dar si pentru concurentii postului, indiferent ca s-au numit Moraru, Duckadam, Liliac sau Stelea.

Cariera de international a lui Silviu Lung se intinde pe parcursul a 14 ani, in care a strans 77 de selectii. A aparat la un turneu final al Campionatului European, Franta ’84 si la un Campionat Mondial, Italia ’90. Silvica nu este numai unul din cei mai mari fotbalisti romani, ci si unul dintre cei mai longevivi jucatori din intreaga istorie a fotbalului romanesc.


Sorin Cartu

Cei care au avut sansa sa-l vada pe Sorin Cartu jucand, nu-l pot uita, desigur, pe capriciosul si genialul dribleur de banda stanga din perioada “Craiovei Maxima”. Driblingurile halucinante si golurile sale, care astazi ar putea fi pe genericul oricarei emisiuni sportive, raman memorabile. Dar, capricios, cum spuneam, in teren si in afara lui, Sorin Cartu a intrat deseori in “clinciuri” verbale, sau de idei, cu antrenorii pe care i-a avut.


Rodion Camataru

Intr-un moment cand startul sau parea compromis, un antrenor cu ochelari auriti, de profesor universitar, din spatele carora a razbatut mereu o privire umana, i-a intins o mana de ajutor. E vorba de Rodion Camataru si de Ilie Oana. Apreciatul antrenor nu dadea de pomana. Cantarise doar calitatile craioveanului, uitat pe tusa, al carui antrenor tocmai devenise, si-l redase fotbalului romanesc. Dupa care Oana a plecat la pensie, iar Camataru a ramas in marele fotbal.

In anii ’80, revista “Saptamana” a declansat o campanie furibunda impotriva lui Camataru. “Dromadera”, ”Haplea in chiloti”, ”Sac de tarate cu crampoane”, sunt doar cateva dintre metaforele mucegaite pe care Eugen Barbu le-a alaturat fotbalistului oltean. Pe 18 aprilie 1983, la doua zile de la evolutia memorabila a lui Camataru in semifinala Cupei U.E.F.A. Benfica-Universitatea 0-0, de la Lisabona, Eugen Barbu a cerut scuze intr-un articol celebru publicat in ziarul “Informatia”. Iata un fragment: “... Adevaratul erou al meciului, trebuie s-o spun deschis, a fost Camataru, omul pe care l-am ironizat intr-o vreme. Prin ambitia si vointa lui a reusit sa ma infirme. M-ai invins Rodioane! Dar nu exista infrangere mai frumoasa pentru un gazetar decat recunoasterea aceasta, drept pentru care semnez...”
Eugen Barbu



Constantin Otet

Desi au aparut cateva carti despre “Craiova Maxima”, adevarata istorie a antrenorului Tica Otet inca nu a fost scrisa. Originar din Mehedinti (Poroinita-Rogova), Otet s-a retras de timpuriu de pe terenul de fotbal (jucator la Metalul Turnu Severin) in urma unui accident. La doar 23 de ani a devenit antrenor, initial la juniori, apoi la seniori. Ca antrenor, din 1963 si pana in 1998, a antrenat in 6 randuri echipa cea mai importanta din viata lui: Universitatea Craiova.

Cu Universitatea, regretatul Tica Otet a cucerit un titlu si doua Cupe, alaturi de calificarea echipei in semifinala Cupei U.E.F.A.(1982-1983). A fost, pe langa un mare antrenor, un adevarat OM.


Sebastian Domozina, vocea-simbol a Craiovei Maxima

Nascut in 1938 la Ianca(Olt), langa Dabuleni. Absolvent al facultatii de ziaristica din Bucuresti. Corespondent principal teritorial pentru Oltenia al Radioteleviziunii Romane. Celebru crainic-reporter sportiv. CEL MAI IUBIT CRAINIC AL OLTENILOR !

O echipa fantastica, asa cum a fost Craiova Maxima, nascuta din sufletul urias al oltenilor, nu putea sa aiba decat un comentator pe masura. Cine poate uita comentariile “braziliene” ale lui Domozina care insufleteau un popor alb-albastru lipit cu urechea de tranzistoare? Cine poate uita strigatul de victorie de la Leeds, cand, secunde in sir, vocea marelui crainic a rasunat “Goooool!!!”, in ritm de calus oltenesc? Cu siguranta, nimeni.

Atunci cand meciurile televizate erau “fructe exotice”, nea Sebi a facut din transmisia radiofonica o adevarata arta. Vesel, jovial in permanenta, il simteai in casa ta chiar daca era la mii de kilometri distanta, fie ca transmitea de la Milano, Firenze, Munchen, Bordeaux, Moscova sau Craiova... Sunt oameni care nu pot fi inlocuiti niciodata. Fara indoiala, Sebastian Domozina a fost unul dintre acestia. Din 10 octombrie 1997, doar sfintii mai pot auzi inconfundabilul “Goooool!!!” al vocii de aur a Olteniei.

[archaeus]

:bere:

[alexmanta]

Paul Manta 1972-1974 - Portar

S-a nascut in Bucuresti, in data de 2 iunie 1943, in cartierul Cotroceni. Cocheteaza mai intai cu atletismul la varsta de 10 ani (inaltime si prajina) iar antrenamentele le face pe stadionul din str. Dr. Staicovici. Intr-o zi, studentii de la I.E.F.S. neavand portar apeleaza la el, antrenorul Cornel Dragusin remarcandu-i indemanarea ii propune sa vina la echipa de tineret "Progresul-Bucuresti" la grupa lui I. Kluge (la vremea aceea avea 14 ani) si din acel moment nu s-a mai despartit de minge.
Momentul terminarii liceului in 1961 a adus si promovarea examenului de admitere la Politehnica (Facultatea de Metalurgie), motiv pentru care a plecat la echipa Sportul Studentesc (pe atunci Stiinta Bucuresti). In "Regie", antrenorii St. Miu si M. Maksay l-au introdus in lotul care ii mai cuprindea si pe Ramureanu, Ojoc-Anton, Grecea, Titeica, Fl. Dumitrescu, Cicu, M. Radulescu - Sarbu, Halagian, Dan Spataru, Mircea Lucescu, Unguroiu, Nertea, Gh. Dumitrescu, Ciornoava si Angelescu.
Debuteaza in echipa mare a Progresului in data de 01.10.1967, la partida Dinamo Bacau- Progresul (3-1) sub comanda antrenorilor Penita Moldoveanu, Florin Stirbei si Cornel Dragusin.
Lotul de atunci era curpins din Matache, Mandru - Colceriu, Adrian Constantinescu, Alexandru Georgescu, Jean Grama, Mandoiu, Marinescu, Viorel Popescu, Peteanu, Mirauta-Al. Constantinescu (Kopa), Neacsu, I. Popescu-R. Ionescu, Alecu, Viorel Mateianu (Portocala), Oaida, Stoicescu, Soangher, Taralunga. De-a lungul celor 6 ani din Pracul cu Platani Manta i-a mai avut coechipieri si pe Andrei, Zamfir, Gherghel, Giron-Tanasescu, Dumbrava, R. Rotaru, Condurache, V. Craciunescu-A. Kassai, Raksi, Beldeanu, Dumitriu IV, Dinu Iordan, Dudu Georgescu, V. Nastase, Gh. Georgescu, I. Sandu, Filipescu, Bora, Pavlovici, D. Popescu iar ca antrenori V. Stanculescu, Al. Karikas si L. Colceriu. Cu Progresul joaca 3 editii in Divizia A si 2 in Divizia B.
In anul 1972 antrenorii C. Cernaianu si C. Otet l-au vrut la UNIVERSITATEA CRAIOVA unde Paul Manta joaca doi ani unde castiga titlul de vicecampion in editia 1972-1973 si titlul de campion in editia 1973-1974. In Cetatea Baniei joaca alaturi de : Oprea, Niculescu, Badin, Deselnicu, Velea, Strambeanu, Ivan, Nita, Balaci, Berneanu, Taralunga, Oblemenco, Balan, Pana, Boc, Stefanescu, Marcu, Stancescu, Kiss, Chivu, Negrila.
In vara lui 1974 revine la Progresul, sub conducerea lui Viorel Mateianu si Dumitru Baboia unde firesc apar si coechipieri noi printre care: Stefan, Nignea, Ploscaru, Petre Victor, Dragu, Marin Moraru, Tevi, Apostol, Dumitriu II, Dragnea si Turbatu.
In perioada 1975-1977 a trecut la Tehnometal Bucuresti, echipa ce promoveaza in editia 1975-1976 in Divizia B.
A acumulat 100 de prezente pe prima scena dar nu a imbratisat cariera de antrenor, preferand-o pe cea de inginer metalurg chiar la Tehnometal Bucuresti.

[Plesniceanu Ion]

forţa ŞTIINŢA

[gabriel olteanu]

abia asteptam clipa asta .sa ma bucur pt 4 victorii consecutive !sa speram k vine shi a 5a . forzza stiinta

[Che Guevara]

Ar cam fi cazul sa demonstram ca Cioroianu se pricepe la fotbal si nu are decat noroc asa cum credeau unii.

[Lordliv]

putem sa i impartim in mai multe categorii:

1. Jucatori care au jucat peste 90 % din meciuri nationalei, fiind la universitatea craiova

lung -76 de meciuri
camataru -75 de meciuri/22 goluri
balaci-69 de meciuri/8 goluri-toate din partea universitatii
stefanescu-66 de meciuri-toate din partea universitatii
ticleanu-44 de meciuri/2 goluri-42 de meciuri din partea universitatii
crisan -41 de meciuri-toate din partea universitatii
sandoi-30 de meciuri-toate din partea universitatii
negrila-27 de meciuri-toate din partea universitatii
geolgau -23 de meciuri-toate din partea universitatii
beldeanu -19 jocuri/1-toate din partea universitatii
marcu -16 meciuri-toate din partea universitatii
papura -12 meciuri-toate din partea universitatii
cartu - 7 meciuri-toate din partea universitatii
tilihoi-9 meciuri-toate din partea universitatii
dorel stoica -2 meciuri
stefan stoica-2 meciuri

2 Jucatori care au jucat la craiova ,s au transferat direct "afara " si au jucat in continuare in nationala

gica popescu-115 meciuri/16 goluri (14 meciuri din partea universitatii )
chivu-57 de meciuri/3 goluri (un meci din partea universitatii)
craioveanu-25 de meciuri ( 3 meciuri din partea universitatii )
gabi popescu -14 meciuri ( 7 din partea universitatii )
stanga-24 meciuri ( 11 din partea universitatii )
badea-9meciuri/2goluri
tersinio gane-6 meciuri ( 5 din partea universitatii )

3. Jucatori care au jucat si la craiova ,dar mai putin in comparatie cu alte cluburi

sames-46 de meciuri ( dupa ce a plecat de la universitatea )
ganea-45 de meciuri ( dupa ce a plecat de la universitatea )
prunea -40 de meciuri ( 7 meciuri din partea universitatii)
stoican -19 meciuri ( 3 meciuri din partea universitatii)
bumbescu-15 meciuri ( dupa ce a plecat de la universitatea)
piturca-13 meciuri ( dupa ce a plecat de la universitatea)
sandu boc -5 meciuri ( inainte de a veni la universitatea )
cl niculescu-8 meciuri ( 1 meci din partea universitatii )
plesan-7 meciuri/1 gol ( 3 meciuri din partea universitatii )
grigorie -2 meciuri ( dupa ce a plecat de la universitatea )
soava-22 de meciuri ( dupa ce a plecat de la universitatea )

4. Jucatori care au plecat de la craiova ( extensiv )si au jucat in nationala

adi ilie -55 de meciuri
radoi-40 de meciuri
danciulescu

[delaparis]

putem sa i impartim in mai multe categorii:

1. jucatori care au jucat peste 90 % din meciuri nationalei fiind la stiinta

lung -76 de meciuri
camataru -73 de meciuri
balaci-65 de meciuri
stefanescu-64 de meciuri
ticleanu-42 de meciurui
crisan -41 de meciuri
sandoi-30 de meciuri
negrila-27 de meciuri
stanga-24 de meciuri
geolgau -23 de meciuri
beldeanu -18 jocuri
marcu -16 meciuri
papura -12 meciuri
tilihoi-9 meciuri




Cartu nu a jucat ? :shocked:

[Lordliv]

sorin a jucat 7 meciuri pentru nationala romaniei,sry!

[ciombe]

"che" Cautama Pe Mess.

[Lordliv]

http://www.youtube.com/watch?v=RVR7rld2Ock

http://www.youtube.com/watch?v=rsmpQm-Z7ZE&feature=related

[Lordliv]

"Balaci, un adversar teribil"

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Prosport, directorul sportiv al lui Lyon, Bernard Lacombe, vorbeşte despre fotbalul românesc, trecut şi prezent, despre cariera sa internaţională, dar şi despre câteva dintre eternele controverse din lumea sportului-rege. Inteligent şi afabil, fostul component al naţionalei "cocoşilor" se dovedeşte a fi o veritabilă enciclopedie în materie.

Prosport: D-le Lacombe, bun venit în România! Pentru a câta oara sunteţi oaspetele ţării noastre?
B.L. - Credeţi-mă, chiar nu ştiu. De multe ori, în orice caz. Am mai fost aici ca jucător, ca antrenor, ca director sportiv, dar şi ca "spion" pentru federaţia din ţara mea.

Prosport: De exemplu, în calitate de jucător...
B.L. - Am jucat contra lui Dinamo şi i-am eliminat printr-un gol marcat chiar de mine, în prelungirile meciului. Mi-aduc aminte că antrenorul nostru, Aime Jacquet, tocmai începuse să scrie lista cu executanţii loviturilor de departajare. Ce trupă avea Dinamo! Chiar m-am întâlnit cu Mircea Rednic în cantonamentul echipei sale şi l-am salutat. Iniţial, nu m-a recunoscut dar, pe urmă, am discutat foarte amical.
Prosport: - A fost şi Craiova...
B.L. - Oh, daaa. O echipă teribilă condusă în teren de un jucător de geniu. Ilie Balaci este cel mai bun fotbalist român pe care l-am avut vreodată ca adversar. Dar, toţi ceilalţi... (Îi enumeră pe toti componenţii "Craiovei Maxima", cu excepţia lui Crişan).


Prosport: Aveţi o memorie excelentă. Nu l-aţi uitat decât pe Zoli Crişan.
B.L. - Ah, da... era micuţul acela care "cerşea" penalty-uri. Ce viteză avea! Am auzit că a murit. Păcat!


Prosport: - Sunteţi un fin observator al acestui fenomen. Care grupare românească v-a plăcut cel mai mult?

B.L. - Nu vreau să supăr pe nimeni. Am văzut şi pe Steaua câştigând CCE în 1986 cu portarul acela senzaţional (Duckadam, nn), am fost aici ca manager contra Rapidului lui Mircea Lucescu, dar Craiova MI S-A PARUT CEA MAI PUTERNICA. Ar fi meritat să câştige Cupa UEFA în acel sezon.


Prosport: - Jucătorii cei mai valoroşi?
B.L. - Din perioada mea, oltenii Balaci şi Ştefănescu, steliştii Marcel Răducanu şi Anghel Iordănescu. Mai târziu, evident, Hagi.


Prosport: - Să discutăm puţin şi despre echipa Franţei. Vom fi, din nou, adversari...
B.L. - Vă rog, chiar nu. Pur şi simplu nu mă mai uit la meciurile naţionalei noastre. Cred că voi face acelaşi lucru şi în continuare. Eu am jucat cu Platini, Tigana, Giresse, Fernandez, făceam spectacol peste tot. Reprezentativa pregătita acum de Domenech arată jalnic. Nu vreau să dau soluţii, nu este treaba mea. E un subiect pe care doresc să-l ocolesc.



Prosport: - Care este cea mai frumoasă amintire?
B.L. - Au fost mai multe. Dar, pâna la urmă, faptul că lumea mă salută pe stradă îmi face cea mai mare plăcere. Sunt jucătorul francez care a marcat cele mai multe goluri în campionatul nostru (255, nn), am jucat cu şi împotriva unor monştri sacri, am fost prezent la turnee finale... Una peste alta, la un moment dat trebuie să renunţi. Am nasul spart, un menisc făcut "varză" şi două vertebre deplasate. La 34 de ani am lăsat locul altora mai tineri.


Prosport: - Dar cea mai urâta?
B.L. - Aici e mai uşor de răspuns. Semifinala aceea, ştiti Dvs care... În 1982, la Sevilla. Eram în tribună, fusesem accidentat în meciul disputat contra Austriei. Nu-l pot ierta pe Schumacher pentru ceea ce i-a făcut lui Batiston, deşi fostul meu coechipier a făcut-o. Acolo am ratat şansa vieţii. Dar, ca să fiu sincer, echipa Germaniei Federale nu era cu nimic sub noi. Breitner, Rummenigge, Briegel, Hrubesch, Fischer... Ce fotbalişti!


Prosport: - O ultimă întrebare, d-le Lacombe. OK, nu aţi urmărit meciurile Franţei, dar v-aţi uitat la jocurile disputate de Spania?
B.L. - Desigur. Au meritat să câştige. Spaniolii au un joc colectiv de invidiat, iar acel Senna a fost revelaţia turneului. Chiar înaintea debutului turneului final, Aragones (selecţionerul ibericilor, nn) a spus că Lineker nu are întotdeauna dreptate. "Nu este vorba doar de un joc în 11 la care câstigă mereu germanii. Nu va fi la fel data asta", a fost declaraţia sa. Şi uite că aşa a fost.