starsteel
12th February 2007, 20:49
AYRTON SENNA
http://img103.imageshack.us/img103/8748/sennawe9.jpg (http://imageshack.us)
dan.mihalascu@gsp.ro
Ce s-ar putea spune despre Ayrton Senna și nu s-a spus încă? Brazilianul a fost un personaj emblematic al Formulei 1, iar moartea lui fulgerătoare nu a făcut decît să-i sporească faima. Pilot excepțional și personalitate carismatică, Senna a încercat întotdeauna să-și depășească limitele, să fie mereu mai rapid decît el însuși.
AYRTON SENNA – CAMPION MONDIAL 1988, 1990, 1991
Născut la Sao Paolo pe 21 martie 1960, într-o familie bogată, Ayrton a avut o copilărie privilegiată. Observînd cît de mult era atras de mașini, tatăl său i-a dăruit micului Ayrton un kart în miniatură pe cînd avea patru ani. Se trezea în fiecare duminică cu gîndul la eroii Formulei 1 pe care îi urmărea în direct la televizor. La 13 ani a concurat prima dată un kart și a cîștigat. Opt ani mai tîrziu a plecat în Marea Britanie pentru a participa în formulele inferioare. În doar trei ani petrecuți în Europa, Senna a cîștigat cinci campionate și a luat decizia de a-și încerca norocul în Formula 1.
FORMULA 1
Fiind unul dintre cei mai talentați tineri piloți, Senna nu a avut probleme în a-și găsi echipă în Formula 1, astfel că a debutat în „Marele Circ” în 1984, pentru mai puțin cunoscutul team Toleman. A reușit încă din primul an un senzațional loc doi la Monaco, în urma lui Alain Prost, confirmînd uriașul său talent. Toleman nu dispunea însă de suficiente resurse pentru a construi o mașină competitivă, așa că Senna și-a răscumpărat contractul și a trecut în 1985 la Lotus. În trei sezoane petrecute la echipa britanică a reușit 16 pole-position-uri (avea să strîngă 65 în întreaga carieră) și a cîștigat șase curse. Pentru ambițiosul Senna venise din nou vremea unei schimbări, așa că a trecut în 1988 la McLaren, echipă cu care avea să cunoască cele mai mari satisfacții în Formula 1. În șase ani la echipa britanică a cîștigat 35 de curse și trei titluri mondiale (1988, 1990 și 1991).
MCLAREN: ANII DE AUR
În 1988, Senna a cîștigat opt curse, cu una mai mult decît coechipierul și rivalul său cel mai important, Alain Prost, devenind campion mondial pentru prima dată. În anii care au urmat, cei doi mari piloți au avut unele dintre cele mai aprige dueluri de pe pistă pe care le-a văzut Formula 1. În 1989, Prost a devenit campion după ce l-a scos pe Senna în decor în șicana de la Suzuka. Un an mai tîrziu, tot la Suzuka, brazilianul s-a răzbunat și l-a scos din cursă pe Prost (atunci la Ferrari) în primul viraj al circuitului. Din 1991 dominația lui Senna a devenit tot mai pronunțată, la fel ca și obsesia lui de a deveni tot mai bun. În 1993, ultimul lui an la McLaren, Senna a reușit unele dintre cele mai bune prestații ale sale, chiar dacă a pierdut titlul în favoarea lui Prost.
MEREU TESTÎND LIMITELE
Senna pilota ca un posedat, ambiția lui fără scrupule fiind condamnată de critici. Printre aceștia s-a numărat și Prost, care l-a acuzat pe Senna că îi pasă mai mult de victoriile din curse decît de viață. Cînd Senna a dezvăluit că a descoperit religia, Prost și alții au sugerat că era un nebun periculos care credea că Dumnezeu îi este copilot. “Senna e un geniu”, spunea însă Martin Brundle, adăugînd că brazilianul era prea dotat, pînă în punctul de a nesocoti limitele.
Chiar și Senna mărturisea că uneori mergea prea departe, cum a fost cazul în calificările pentru Monaco din 1988. Chiar dacă avea deja pole-position-ul asigurat, brazilianul a mers din ce în ce mai repede, reușind un timp mai bun cu două secunde decît Alain Prost, care pilota o mașină identică! “Dintr-o dată, m-am înfricoșat, pentru că mi-am dat seama că eram cu mult peste înțelegerea mea conștientă. Am condus înapoi încet către garaj și nu am mai ieșit pe pistă în ziua aceea”, declara Senna despre ireala sesiune de calificări de la Monaco.
Conștient de faptul că era un simplu muritor, Senna folosea frica pentru a-și controla tentația de a explora limitele. Pentru el, motorsportul era o metaforă pentru viață și folosea pilotajul ca pe un mod de auto-cunoaștere. “Pentru mine, această căutare este fascinantă. De fiecare dată cînd forțez, aflu mai mult, din nou și din nou. Dar există o contradicție. În momentul în care devii cel mai rapid, ești extrem de fragil. Pentru că într-o fracțiune de secundă poți pierde totul. Aceste două extreme contribuie la o autocunoaștere din ce în ce mai adîncă”, spunea Senna.
OMUL SENNA
Brazilianul punea foarte multă pasiune în tot ceea ce făcea și avea un talent oratoric uimitor, conferințele sale de presă desfășurîndu-se întotdeauna cu sălile pline. Cînd vorbea Senna în sală se lăsa o liniște deplină, lumea fiind captivată de discursul lui hipnotizant. Aprig pe pistă, pilotul brazilian avea însă un suflet mare, donînd în secred milioane de dolari pentru cauze umanitare, lucru descoperit abia după moartea sa. Din averea sa personală, estimată la 400 de milioane de dolari în 1994, a donat sume considerabile pentru a oferi un viitor mai bun copiilor defavorizați din țara sa. Omenia lui Senna a ieșit la iveală și pe circuit, în două rînduri. În 1992, la Spa-Francorchamps, cînd Erik Comas a avut un accident serios în antrenamentele libere, Senna a fost singurul care a oprit, s-a dat jos din mașină și a mers la locul accidentului, oprind sistemele electrice pentru a preveni un eventual incendiu. Un an mai tîrziu, tot la Spa, Senna și-a pus din nou viața în pericol pentru a-l ajuta pe un alt pilot rănit, Alex Zanardi.
MOMENTUL BLESTEMAT
În 1994, anul în care s-a transferat la Williams, Senna spunea: “Vreau să trăiesc din plin, foarte intens. Dacă voi avea vreodată un accident care să mă coste viața, sper să se întîmple într-o clipă”. Din păcate pentru Formula 1 și pentru toți cei care l-au cunoscut, așa s-a întîmplat. Pe 1 mai 1994, în cursa de la Imola, monopostul lui Senna a ieșit inexplicabil de pe pistă și s-a izbit cu putere de zidul de beton din virajul Tamburello. Milioane de oameni au văzut live accidentul, iar o lume întreagă l-a plîns pe Senna. În Sao Paolo înmormîntarea sa a scos în stradă milioane de brazilieni. Printre piloții prezenți a fost și Alain Prost, rivalul lui, dar și Frank Williams care l-a descris poate cel mai bine pe Senna: “Ayrton nu a fost un om obișnuit. A fost chiar mai mare în afara mașinii decît în aceasta”.
http://img103.imageshack.us/img103/8748/sennawe9.jpg (http://imageshack.us)
dan.mihalascu@gsp.ro
Ce s-ar putea spune despre Ayrton Senna și nu s-a spus încă? Brazilianul a fost un personaj emblematic al Formulei 1, iar moartea lui fulgerătoare nu a făcut decît să-i sporească faima. Pilot excepțional și personalitate carismatică, Senna a încercat întotdeauna să-și depășească limitele, să fie mereu mai rapid decît el însuși.
AYRTON SENNA – CAMPION MONDIAL 1988, 1990, 1991
Născut la Sao Paolo pe 21 martie 1960, într-o familie bogată, Ayrton a avut o copilărie privilegiată. Observînd cît de mult era atras de mașini, tatăl său i-a dăruit micului Ayrton un kart în miniatură pe cînd avea patru ani. Se trezea în fiecare duminică cu gîndul la eroii Formulei 1 pe care îi urmărea în direct la televizor. La 13 ani a concurat prima dată un kart și a cîștigat. Opt ani mai tîrziu a plecat în Marea Britanie pentru a participa în formulele inferioare. În doar trei ani petrecuți în Europa, Senna a cîștigat cinci campionate și a luat decizia de a-și încerca norocul în Formula 1.
FORMULA 1
Fiind unul dintre cei mai talentați tineri piloți, Senna nu a avut probleme în a-și găsi echipă în Formula 1, astfel că a debutat în „Marele Circ” în 1984, pentru mai puțin cunoscutul team Toleman. A reușit încă din primul an un senzațional loc doi la Monaco, în urma lui Alain Prost, confirmînd uriașul său talent. Toleman nu dispunea însă de suficiente resurse pentru a construi o mașină competitivă, așa că Senna și-a răscumpărat contractul și a trecut în 1985 la Lotus. În trei sezoane petrecute la echipa britanică a reușit 16 pole-position-uri (avea să strîngă 65 în întreaga carieră) și a cîștigat șase curse. Pentru ambițiosul Senna venise din nou vremea unei schimbări, așa că a trecut în 1988 la McLaren, echipă cu care avea să cunoască cele mai mari satisfacții în Formula 1. În șase ani la echipa britanică a cîștigat 35 de curse și trei titluri mondiale (1988, 1990 și 1991).
MCLAREN: ANII DE AUR
În 1988, Senna a cîștigat opt curse, cu una mai mult decît coechipierul și rivalul său cel mai important, Alain Prost, devenind campion mondial pentru prima dată. În anii care au urmat, cei doi mari piloți au avut unele dintre cele mai aprige dueluri de pe pistă pe care le-a văzut Formula 1. În 1989, Prost a devenit campion după ce l-a scos pe Senna în decor în șicana de la Suzuka. Un an mai tîrziu, tot la Suzuka, brazilianul s-a răzbunat și l-a scos din cursă pe Prost (atunci la Ferrari) în primul viraj al circuitului. Din 1991 dominația lui Senna a devenit tot mai pronunțată, la fel ca și obsesia lui de a deveni tot mai bun. În 1993, ultimul lui an la McLaren, Senna a reușit unele dintre cele mai bune prestații ale sale, chiar dacă a pierdut titlul în favoarea lui Prost.
MEREU TESTÎND LIMITELE
Senna pilota ca un posedat, ambiția lui fără scrupule fiind condamnată de critici. Printre aceștia s-a numărat și Prost, care l-a acuzat pe Senna că îi pasă mai mult de victoriile din curse decît de viață. Cînd Senna a dezvăluit că a descoperit religia, Prost și alții au sugerat că era un nebun periculos care credea că Dumnezeu îi este copilot. “Senna e un geniu”, spunea însă Martin Brundle, adăugînd că brazilianul era prea dotat, pînă în punctul de a nesocoti limitele.
Chiar și Senna mărturisea că uneori mergea prea departe, cum a fost cazul în calificările pentru Monaco din 1988. Chiar dacă avea deja pole-position-ul asigurat, brazilianul a mers din ce în ce mai repede, reușind un timp mai bun cu două secunde decît Alain Prost, care pilota o mașină identică! “Dintr-o dată, m-am înfricoșat, pentru că mi-am dat seama că eram cu mult peste înțelegerea mea conștientă. Am condus înapoi încet către garaj și nu am mai ieșit pe pistă în ziua aceea”, declara Senna despre ireala sesiune de calificări de la Monaco.
Conștient de faptul că era un simplu muritor, Senna folosea frica pentru a-și controla tentația de a explora limitele. Pentru el, motorsportul era o metaforă pentru viață și folosea pilotajul ca pe un mod de auto-cunoaștere. “Pentru mine, această căutare este fascinantă. De fiecare dată cînd forțez, aflu mai mult, din nou și din nou. Dar există o contradicție. În momentul în care devii cel mai rapid, ești extrem de fragil. Pentru că într-o fracțiune de secundă poți pierde totul. Aceste două extreme contribuie la o autocunoaștere din ce în ce mai adîncă”, spunea Senna.
OMUL SENNA
Brazilianul punea foarte multă pasiune în tot ceea ce făcea și avea un talent oratoric uimitor, conferințele sale de presă desfășurîndu-se întotdeauna cu sălile pline. Cînd vorbea Senna în sală se lăsa o liniște deplină, lumea fiind captivată de discursul lui hipnotizant. Aprig pe pistă, pilotul brazilian avea însă un suflet mare, donînd în secred milioane de dolari pentru cauze umanitare, lucru descoperit abia după moartea sa. Din averea sa personală, estimată la 400 de milioane de dolari în 1994, a donat sume considerabile pentru a oferi un viitor mai bun copiilor defavorizați din țara sa. Omenia lui Senna a ieșit la iveală și pe circuit, în două rînduri. În 1992, la Spa-Francorchamps, cînd Erik Comas a avut un accident serios în antrenamentele libere, Senna a fost singurul care a oprit, s-a dat jos din mașină și a mers la locul accidentului, oprind sistemele electrice pentru a preveni un eventual incendiu. Un an mai tîrziu, tot la Spa, Senna și-a pus din nou viața în pericol pentru a-l ajuta pe un alt pilot rănit, Alex Zanardi.
MOMENTUL BLESTEMAT
În 1994, anul în care s-a transferat la Williams, Senna spunea: “Vreau să trăiesc din plin, foarte intens. Dacă voi avea vreodată un accident care să mă coste viața, sper să se întîmple într-o clipă”. Din păcate pentru Formula 1 și pentru toți cei care l-au cunoscut, așa s-a întîmplat. Pe 1 mai 1994, în cursa de la Imola, monopostul lui Senna a ieșit inexplicabil de pe pistă și s-a izbit cu putere de zidul de beton din virajul Tamburello. Milioane de oameni au văzut live accidentul, iar o lume întreagă l-a plîns pe Senna. În Sao Paolo înmormîntarea sa a scos în stradă milioane de brazilieni. Printre piloții prezenți a fost și Alain Prost, rivalul lui, dar și Frank Williams care l-a descris poate cel mai bine pe Senna: “Ayrton nu a fost un om obișnuit. A fost chiar mai mare în afara mașinii decît în aceasta”.